UNIVERSITATEA VALAHIA TARGOVISTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA SI STIINTELE EDUCATIEI

SPECIALITATEA: PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
Anul III

REFERAT
EDUCATIA PLASTICA SI DIDACTICA
EDUCATIEI PLASTICE
EVALUAREA SCOLARA LA EDUCAȚIE PLASTICĂ

Profesor,
Lect. dr. Manguta Cristian
Studenta,
Trifu Mariana

1
 Motto: ,,Abilitatea este ceea ce poţi să faci,
Motivaţia determină ce faci,
Competenţa evaluează cât de bine faci”. (Lou Holtz)

A desena este a simți. Culoarea este un act de rațiune.

(Piere Bonnard)

2
 Arta plastică, este o artă adresată văzului, şi impune ca obiectiv imediat educaţia vizuală şi tactilo-motrice, de fapt
educaţia instrumentelor operatorii aflate într-un proces dialectic în continuă îmbunătăţire şi nuanţare realizată prin munca
unei experienţe proprii. Educaţia mâinii şi a ochiului este prima acţiune cu caracter formativ a omului şi putem ajunge să-i
descoperim vechimea ştiind că ea a fost aceea care l-a transformat şi l-a făcut ceea ce este. În zilele noastre, în civilizaţia
contemporană, care

se dovedeşte a fi mai mult o civilizaţie a văzului, a exploziei informaţionale cu precădere vizuală, educaţia ochiului este un
act de importanţă majoră. Educaţia ochiului înseamnă a crea şi dezvolta, mai ales la elevi, capacitatea de a observa şi de a

3
înţelege, de a distinge şi a compara, iar educaţia mâinii reprezintă posibilitatea de a executa fidel rezultatele obţinute prin
filtrul raţiunii şi sensibilităţii sale, în cadrul muncii proprii. Dacă ochiul nu reuşeşte mai mult decât analizarea realităţii, cu
ajutorul mâinii este posibilă sinteza cercetării, verificarea concluziilor finale, utilizarea lor practică. Observaţia aparţine
ochiului, experimentul mâinii. Mâna verifică adecvarea între concept şi lucru. Ea stabileşte raportul nostru cu realul. Ne
pregăteşte certitudini pozitive. Este organul evoluţiei. Mâna este aceea care scoate o formă dintr-o idee. (Marcel Seudrail
– Înţelepciunea formelor – 1883). Educaţia instrumentelor operatorii trebuie să se desfăşoare pe un front educaţional larg,
care să cuprindă toţi factorii personalităţii elevului. Ea vizează formarea gândirii proprii, suple, complexe, de modelare a
întregului fond afectiv care vor contura convingeri pe baza cărora deprinderile artistico-plastice şi morale structurează şi
rafinează gustul artistic, fără de care nu se pot face judecăţi de valoare şi nu se pot crea atitudini estetice. Educaţia,
sprijinită atât pe latura informativă ca şi pe cea formativă, are ca principale obiective dezvoltarea înţelegerii artistice
asupra formei plane şi a tridimensionalului plastic, a mijloacelor de expresie şi a limbajului determinat de conţinutul
ideatic şi emoţional. Se mai are în vedere judecarea sistematică şi obiectivă, lărgirea cadrului informational asupra
evoluţiei prin stabilirea locului şi importanţei obiectului artistic în cadrul cultural şi istoric. 1 Educaţia plastică, la fel ca orice
formă de învăţământ, pleacă de la integrarea valorilor preexistente, scutind efortul redescoperirilor, eliberând în acelaşi
timp forţele pentru noi descoperiri. În cadrul procesului de creaţie, problemele artistico-plastice de studiu pot şi trebuie să
fie în corelaţie cu cele de ordin compoziţional.

1
Elemente de limbaj plastic

4
 Tot mai des se întâmplă să auzim discuții referitoare la modul de predare, la cerințele tot mai crescute ale elevilor cu
privire la actul didactic. Se tot vorbește despre monotonia, rutina creată la clasă și necesitatea de înlăturare, dar nu în
totalitate, a tradiționalismului pedagogic.

Educația artistică presupune nevoia de desfășurare liberă a imaginației și a creativității. Profesorul este cel care
orientează într-un mod discret învățarea elevului, adaptându-se la ritmul și posibilitățile fiecăruia.

 Metodele se împart în două mari categorii

–> Metode tradiţionale

–> Metode moderne/complementare  

Metodele  folosite în cadrul orelor de educaţie plastică :

1. Expunerea didactică: povestirea – explicaţia – expunerea în actualitate;

2. Conversaţia didactică: euristică – examinatoare;
3. Demonstraţia: cu obiecte – cu acţiuni – cu substitute – combinată – cu mijloace tehnice;
4. Observaţia;
5. Lucrul cu manualul;
6. Exerciţiul.
7. Algoritmizarea
8. Modelarea didactică

5
 9. Problematizarea
10. Instruirea programată
11. Studiul de caz
12. Metodele de simulare
13. Învăţarea prin descoperire

14. Expunerea didactică

15. Expunerea cuprinde povestirea, explicaţia, prelegerea şi expunerea în actualitate. Presupune o prezentare verbală a
unui volum de informaţii, noţiuni predate de  profesor către elevi. Este o metodă verbală din cele mai vechi timpuri în
care profesorul expune fapte, întâmplări, informaţii într-un mod sistematic cu scopul de dezvoltare a unor însuşiri şi
abilităţi a elevilor.
16. Această metodă poate fi folosită ca atare,  dar de regulă se combină şi cu alte metode, 2cum ar fi conversaţia,
demonstraţia etc.

17.    Povestirea este o formă narativă sau descriptivă şi respectă ordonarea în timp şi spaţiu a evenimentelor,
fenomenelor etc. Povestirea trebuie să fie cât mai atractivă pentru copii, să meargă direct către sufletul lor. O
povestire reuşită este aceea în care elevul este captivat în totalitate, absorbit de ceea ce spui. Povestirea trebuie să
fie narată pe înţelesul tuturor. Este de preferat ca profesorul să povestească întâmplări şi fapte reale, să fie implicat
emoţional în poveste, să transmită verbal, dar mai ales gestual întâmplările relatate. În timpul povestirii, profesorul se
poate folosi şi ajuta pentru o întelegere şi mai bună, de imagini (fotografii sau expuse cu ajutorul proiectorului).

2
Jocul ca metoda didactica si mijloace de invatamant utilizate in predarea educatiei plastice

6
 Atunci când profesorul apelează la povestire, este bine să ţină cont de câţiva factori foarte importanţi: mimică,
gesturi, tonalitatea vocii, cuvintele folosite şi intonaţie. Toţi aceşti factori îmbracă armonios această metodă de
prezentare a unor fapte şi întâmplări.

18. Profesorul poate povesti despre viaţa unor mari artişti plastici, despre cromatologie-teoria culorilor, despre
contrastele cromatice, întâmplări din istoria artei etc. Este important să se creeze o atmosferă specifică unei poveşti,
elevii să fie atenţi şi să nu aibă alte surse de atenţie, fapt ce ar periclita eficienţa metodei, a orei în sine, iar profesorul
să fie cu adevărat implicat. În caz contrar, eficienţa povestirii scade, elevii simt imediat orice formă de sustragere şi
formalitate din partea profesorului, găsindu-şi imediat alte surse de interes.

19. Explicaţia presupune o înşiruire de probleme, teorii, reguli etc. Aici profesorul argumentează o anumită supoziţie, o
teorie susţinută, o problemă ş.a.m.d. Pentru ca explicaţia să fie eficientă, profesorul lămureşte, clarifică problemele
date într-o ordine logică, ajungând la o concluzie raţională şi pe înţelesul tuturor. Explicaţia apare atunci când elevul a
acumulat un bagaj de cunoştinţe şi o experienţă satisfăcătoare, simţind din ce în ce mai mult nevoia de a cere
explicaţii cu privire la un anumit subiect. Profesorul poate aduce explicaţii cu privire la teorema culorilor, la
problematicile contrastelor cromatice ori a producerii efectelor expresive etc.
20. Prelegerea este specifică claselor liceale, atunci când elevul deja deţine un bagaj vast de cunoştinţe şi informaţii.
Informaţia este prezentată ca o serie de idei şi fapte, cu scopul reunirii lor într-un tot. Este important ca atunci când
profesorul apelează la prelegere, să aibă în vedere accesibilitatea, complexitatea, dar mai ales generalitatea
subiectului. Elevii să cunoască parte din informaţii, ideea fiind cea de îmbogăţire a lor. Deşi pare singulară, prelegerea
poate fi însoţită pentru un mai bun impact, de vizual: videoproiector, imagini, albume etc. De asemenea, la fel de

7
 important este captarea atenţiei în prima parte a discursului. Poate fi printr-o întrebare, ghicitoare, imagine, o
povestire cu o notă amuzantă etc. Prelegerea trebuie să pară naturală, firească şi pe alocuri introduse note amuzante
pentru  dezmorţirea publicului (elevilor). Cu cât este mai rigidă, formală şi sobră prelegerea, cu atât şansele ca elevii să
fie distraşi de alte surse şi plictisiţi sunt mai mari. O temă despre istoria artei ori despre un artist plastic3 poate fi un
subiect care se încadrează în această ramură a expunerii didactice.
21. Expunerea în actualitate se dovedeşte a fi o inovare, o înnoire a expunerii. Se împarte în două categorii: una din ele
este expunerea cu oponent, iar cea de-a doua, prelegerea-dezbatere. Expunerea cu oponent necesită prezenţa unui
membru în plus faţă de profesor (expozant) şi elevi (auditoriu) având scopul de a interveni cu diverse întrebări, păreri,
concepţii, idei etc. Prelegerea-dezbatere este o îmbinare a expunerii cu dezbaterea. Mai exact, prima parte
presupune prezentarea conţinuturilor de către profesor, urmând cea de-a doua parte cu dezbateri, discuţii pe baza
subiectului prezentat împreună cu elevii.4

22. Exemplu: Metoda expunerii se împleteşte armonios şi devine mult mai eficientă dacă colaborează cu alte metode
didactice (demonstraţia, exerciţiul ş.a). Această metodă este recomandată pentru realizarea lucrărilor în tehnica
colajului. Se exemplifică prin prezentarea unor mari artişti şi a lucrărilor lor, realizate în această tehnică.

PREMISELE PSIHOLOGICE CARE STAU LA BAZA EDUCAŢIEI ARTISTICE – PLASTICE.

3
Metodica predarii desenului, E.D.P, Bucuresti
4
Cristea S., Creativitatea in procesul de invatamant, Revista de Pedagogie, 1992

8
 Psihologul elveţian Jean Piaget5 a demonstrat că desenul este o formă a funcţiei semiotice care apare la copil în jurul
vârstei de 2 ani, fiind o funcţie fundamentală pentru educaţia psihică a acestuia. Desenul ca limbaj grafic, este un
mijloc de “luare în stăpânire” de către copil a lumii exterioare la care el trebuie să se adapteze şi totodată un mijloc de
armonizare a acesteia cu lumea sa proprie interioară. Din acest punct de vedere, desenul infantil se aseamănă cu jocul
simbolic, care apare aproximativ în aceeaşi perioadă de exprimare grafică şi are ca funcţie esenţială asimilarea realului
la “eul” copilului. Aceasta trebuie să se realizeze fără constrângeri sau interdicţii dinafară. Spre deosebire însă de joc,
care-l eliberează pe copil de realitatea exterioară, desenul este şi o formă de echilibru între lumea lui interioară şi
solicitările lumii exterioare. Educaţia artistică-plastică oferă copilului posibilitatea de a exprima şi ceea ce, în experienţa
lui trăită nu poate fi formulat şi asimilat numai prin mijloacele limbajului vorbit. În acest fel copilul dă formă
experienţelor sale şi îşi cristalizează ideile despre lumea în care trăieşte şi doar după 8-10 ani el este preocupat să
redea imaginea grafică a ceea ce vede şi nu ceea ce ştie el despre obiect (formă). Evoluţia realismului desenului la copil
trece prin următoarele faze: a) Faza realismului fortuit sau faza mâzgălelilor. Desenul copilului între 2ani1/2 – 3ani are
un caracter involuntar, stimulat doar de urma pe care o lasă creionul sau pensula pe toate suprafeţele care îi apar în
cale: pereţi, mobile, garduri etc., pentru a trage linii care nu au încă o semnificaţie stabilită dinainte.Copilul nu are
conştiinţa că mişcările mâinii sunt legate de urmele pe care le lasă creionul (pensula). El desfăşoară prin mişcările
necontrolate ale mâinii o energie nedirecţionată, dar care îi dezvoltă abilitatea de a face urme. Un pas înainte este
marcat de momentul în care copilul descoperă că între mişcările mâinii lui, între degetele acesteia şi urmele creionului
este o legătură. Acum el încearcă să dea nume mâzgălelii, manifestând şi intenţia de a o controla. b) Faza realismului
5

9
 neizbutit sau faza de incapacitate sintetică. Este etapa în care copilul de 3–4 ani îşi controlează mâzgăliturile,
desfăşurând o activitate imaginativă de tipul jocului. Copilul pune formele determinate ale mâzgăliturilor sale în
legătură cu formele anumitor obiecte, începând să gândească prin imagini. Astfel, el îşi identifică mâzgăliturile cu
lumea reală.În această etapă copilul are nevoie de multă încurajare din partea pedagogului şi a părinţilor. Ei trebuie să-
l stimuleze, prin apropierea treptată a copilului de anumite tehnici de lucru.

Este esențial să creem contexte de învățare care să îi sprijine pe elevi 6 să își formeze și să își deschidă o viziune
asupra rolului pe care îl au artele în societate. Elevii trebuie stimulați de la vârste fragede să își dezvolte perspective
de a promova arta ca o experiență personală, de viață. Arta ca mijloc de exprimare personală este extrem de
importantă. Exprimarea prin artă este o cale prin care copiii se pot cunoaște mai bine și pot primi curajul de a
împărtăși și celorlalți viziunea lor. Este important ca profesorul să îi sprijine pe elevi să producă ceva pentru școală și
pentru comunitate, folosindu-și creativitatea. Acest lucru conduce cu siguranță la implicarea directă a elevilor în
crearea unui mediu mai frumos și mai sănătos sau mai propice pentru învățare. Arta poate avea un rol important în
găsirea de soluții creative și contribuie la dezvoltarea personalității elevului. Una dintre funcţiile de bază ale artei,
vizibilă din cele mai vechi timpuri, este cea educativă. Conturarea animalelor pe stânci sau în peșteri, redarea
scenelor biblice în pictura murală bisericească şi în manuscrise sunt exemple prin care este subliniată latura educativă
a artei. Copilul, încă de la cele mai fragede vârste învaţă foarte mult prin desen. El începe să deseneze înainte de a-şi
însuşi scrisul, desenul fiind ca o etapă premergătoare şi totodată pregătitoare pentru desluşirea ulterioară a literelor şi
cifrelor. De regulă, copiii sunt atraşi de desen, de culori, când sunt mici, apoi unii se îndepărtează treptat, pe măsură
ce cresc, pe când alţii nu se vor opri niciodată. Principalul motiv pentru care cei mai mulţi copii şi adolescenţi scot

6
Piaget J. Psihologia copilului, Ed. D.P, Bucuresti, 1979

10
 (aparent) arta din viaţa lor este acela că şcoala îi limitează valorificarea creativității şi a liberei exprimări, plasând
accentul pe ştiinţele exacte.

CONCEPŢIA EDUCAŢIEI ARTISTICE – PLASTICE ÎN ŞCOALĂ ŞI GRĂDINIŢĂ.

Procesul educaţiei artistice – plastice a elevilor a avut un parcurs evolutiv, în funcţie de mentalităţile diferitelor
perioade istorice. A fost o perioadă (care din păcate persistă) în care accentul cădea pe educarea capacităţii mimetice
în redarea realităţii, considerată ca fiind însuşire de bază ale talentului artistic. În acest caz e o confuzie de valori între
imaginea reproductivă şi cea artistică-plastică productivă a formelor, creativitatea fiind neglijată. Se foloseau clişee,
scheme, se dezvoltau reţete şi se instala rutina, înăbuşind din faşă creativitatea. Masa de elevi care nu aveau talent,
aptitudini, îndemânări, urma să se demotiveze şi să piardă plăcerea orelor de desen. Procesul educaţiei artistico-
plastice a elevilor din cadrul disciplinei educaţie artistico-plastică, are ca obiectiv general dobândirea de către elevi a
unor aspecte esenţiale ale cunoaşterii artistice, latură importantă a cunoaşterii umane, pe de o parte şi dezvoltarea
creativităţii, a acelor procese mentale care conduc omul la inovaţii, pe de altă parte. Acest proces educaţional înscrie
ca obiective principale: a) dezvoltarea la elevi a gândirii artistico-plastice, calitate specifică gândirii creative; b)
dezvoltarea sensibilităţii, a gustului lor artistic şi a culturii generale. Acţiunile de realizare a acestor obiective sunt
direcţionate pe traseele a trei mari căi, şi anume: a) familiarizarea elevilor cu gramatica elementelor de limbaj plastic;
b) iniţierea lor în problemele actului de creaţie; c) contactul cu frumuseţile mediului înconjurător (natură, construcţii,
opere de artă, creaţii tradiţionale, etc.).

11
 EVALUAREA LUCRĂRILOR PLASTICE LA PREȘCOLARI

În desen, însăşi foaia albă de hârtie ar constitui un stimul de bază, prin proprietatea sa de pasivitate care incită la
exprimarea de sine Astfel, în interpretarea desenului, zonele albe ar fi la fel de importante ca şi cele desenate. Încercarea
de a pătrunde în spaţiile psihologice profunde ale copilului prin studiul desenului este justificată, deoarece, pentru copil
desenul este un mijloc natural de a se exprima.

Există o relaţie intimă între subiect şi desenul său, acesta din urmă fiind realizat în corespondenţă cu semnificanţii
copilului, care exteriorizează în acest mod de exprimare specificitatea dezvoltării sale, tentativele sale de adaptare şi de
rezolvare a conflictelor şi organizarea propriei personalităţi.

Desenul copilului are legături intime cu maniera în care acesta îşi trăieşte corpul (schema corporală), cu semnificaţia
afectivă a acestei trăiri şi apoi cu sistemul de apărare al Eului.

Elementele senzoriale ale bebeluşului se concretizează în jurul a doi poli contrari: cel al corpului tensionat, dur, încărcat de
proiecţii negative şi de întreaga gamă a emoţiilor sumbre şi cel al corpului destins, relaxat, învelit în senzaţii de bine,
cuprinzător al emoţiilor pozitive, de dragoste, de confort, de fericire. Pendulând de la alb la negru, copilul experimentează
în primii ani de viaţă anumite poziţii intermediare, care îl determină să cunoască şi nuanţele de griuri emoţionale. Condiţia
achiziţiei şi integrării termenilor intermediari este integrarea şi definirea clară a celor opuşi, ca prim sistem de identificare
a fiinţei umane. Complexitatea şi stabilitatea spiritului uman impune necesitatea creării de poziţii intermediare (S. B.
Robert-Ouvray, 2001). În acest proces, copilul este creatorul senzaţiilor intermediare, el îşi reînnoieşte senzaţiile primare,
în mod intenţionat şi activ, amestecând albul cu negrul, turnând culoare pentru a obţine în final propriul său produs

12
creativ, senzaţiile sale nuanţate şi îmbogăţite. Un mediu relaţional hrănitor, ce respectă ritmul primar al copilului va
permite transpunerea senzorialului în simbolic. Surpriza copilului în faţa propriei sale creaţii se exteriorizează în
comportamentul acestuia. Vezi reacţia de surpriză a copiilor de 3 ani atunci când descoperă singuri urmelor creionului
lăsate pe hârtie sau a noilor culori ce rezultă prin amestecarea altora.

În evaluarea lucrărilor vom ţine cont de aspectele care le caracterizează la vârsta şcolară mică Interpretarea desenului
depinde de o serie de factori si anume: maturitatea intelectuala, perceptivă si vizuală a copilului, locatia unde este realizat
(acasa, la gradinita, la cabinetul psihologului), relatia care se stabileste, momentul in care este realizat, aspectul adaptativ
(Cum acceptă copilul sarcina?, Raspunde spontan? Pune intrebari inainte sa inceapa?, Cererea a fost simţită ca fiind
frustranta?

Activitatea de pictura se desfasoara diferit de cele de desen prin faptul că se utilizează instrumente diferite (pensula,
acuarele, guase, pasta de dinti, paie, dopuri de pluta etc.) păstrandu-se aceleasi teme sau se pot alege si altele, in funcţie
de context si de vârsta copilului.

De aceea, vom privi la început desenele celor mici cu ochi de psiholog şi nu de îndrumător de cerc artistic, pentru că
acesta e tentat mai mult de obţinerea din mâna copiilor, cu orice preţ, a unor performanţe, mai mult sau mai puţin
artistice, dar intens mediatizate şi onorate prin recompense ca şi cum ar fi reale valori artistice. Vom studia acele
caracteristici care se formează încă din primele etape ale vieţii.

Abia la trei ani copilul începe cu adevărat să deseneze, încercând să dea un sens reprezentărilor sale. Primele lui
imagini sugerează jucăriile preferate, obiecte sau persoanele apropiate. Omuleţul este unul dintre modelele dominante. El

13
apare iniţial sub forma omuleţului-mormoloc, ilustrat printr-un cerc ce reprezintă atât capul cât şi corpul văzute din faţă şi
cărora le sunt ataşate câte două perechi de linii sau beţe prin care reprezintă mâinile şi picioarele. Cu cât înaintează în
vârstă, cu atât omuleţul se îmbogăţeşte în detalii. Cu toată intenţia sa, copilului îi lipseşte capacitatea motrică de
reprezentare fidelă a modelului. La această vârstă el are o viziune sincretică şi percepe mai degrabă ansamblul formelor
decât detaliile. Atenţia sa este limitată şi discontinuă, ceea ce se va reflecta în desenul său preocuparea faţă de un detaliu, va
duce la uitarea celor desenate înainte.
La acest nivel pătratele, dreptunghiurile, cercurile, elipsele sunt uniform reprezentate prin aceeaşi curbă închisă, fără
drepte sau unghiuri. Desenul unui pătrat este aproximativ corect în jurul vârstei de patru ani, şi este strâns legat de apariţia
celei de-a treia faze în desenul copilului, cea a realismului intelectual.
La varsta de 6-7 ani copiii cunosc culorile de bază si le aplică in practică. Nuanţele la fel, amestecând mai multe culori
impreună, îi dau o nuanţă.

Cu cât mai mult percepe aceste nuanţe, din una si aceeaşi culoare, la copil este mai dezvoltată perceperea senzorială
(galben – roşu, galben – cafeniu), ce culoare obţinem? Copilul trebuie invatat cum să combine si cum să imbine. Numai
prin explicatie, demonstraţie, nu poate să invete copilul, ci doar prin activitatea practică. Dacă mimica ne vorbeste despre
agresivitate, prin culoare putem sa redăm starea psihologica a unei fiinţe. Copilul trebuie sa cunoască culorile calde, reci,
neutre. Buchet de flori in culori calde, reci, neutre. Copiii folosesc creionul cel simplu, acuarela, creionul de carbune, creta
colorată, creionul de ceară.

Forma joacă un rol foarte mare in expresivitate , copiii folosesc cel mai des pătratul, cilindrul, cercul, triunghiul, toate
figurile geometrice, în general. Ei redau numai imagine plată.

14
Copilul foloseste pătratul la redarea băsmăluţei, casei, calculatorului, fereastrei.

Triunghiul – la aplicatie redă bradul.

Trapezul – sub forma de barcă, acoperiş.

Dinamica la grupa pregătitoare. Prin redarea unui obiect putem vedea că e in mişcare, mâna este indoită, picioarele la
fel, urechile ciulite la iepuraş. Învăţăm copiii să înveţe miscările corecte, care le dezvoltă personalitatea. La vârsta
preşcolară mare apare această intelegere: redarea in friză. Redă toate obiectele pe o linie mai sus iar mai jos pe acelea
care nu sunt atât de insemnate. Nu este dezvoltată imaginaţia in perspectivă.

Folosirea culorii exprimă atitudinea sa faţă de imagine, dacă o redă pe mama o face in cele mai frumoase culori. Baba
Hârca, urâta, o desenează folosind culoarea negru. Însă educând, dezvoltând la copii aceste predispozitii, copiii pot să
redea şi urâtul prin culori frumoase. Alegerea culorilor este legată de intensitatea sau delicateţea afectivităţii. Culorile
oferă informaţii pentru înţelegerea sentimentelor. Organizarea culorilor poate lăsa impresia de armonie sau
dizarmonie.Prioritatea formei asupra culorii , prin utilizarea creionului negru pentru contururi şi o paletă săracă de culori,
indică o persoană raţională, în timp ce persoanele sensitive vor fi preocupate mai mult de culoare decât de formă.
Intensitatea culorii denotă o afectivitate bogată , timidă şi nuanţată în cazul culorilor dulci sau intensă în cazul culorilor vii.

Pornind de la aspiraţia fiinţei umane de desăvârşire a propriei personalităţi şi integrand bucuria şi plăcerea estetică în
ansamblul preocupărilor, ca o necesitate de durată, se conturează ideea că educaţia este un proces organizat, sistematic,
de realizare a acestei aspiraţii.

15
Disciplina Educație plastică 7își propune să cultive sensibilitatea, creativitatea în scopul comunicării prin artă și asigură
premisele unui transfer al achizițiilor dobândite către celelalte discipline și în viața socială. Demersul didactic promovat de
programă contribuie la profilul de formare al absolventului de gimnaziu prin utilizarea mijloacelor specifice disciplinei: -
exercițiul de a comunica cu vizualul; - conștientizarea participării plenare prin cultivarea sensibilității; - extinderea
posibilităților de comunicare cu ajutorul imaginii; - apelul la trăirea și exprimarea artistică liberă și creativă; - valorificarea
învățării în proiecte și produse cu sens pentru elev. Elementul principal de noutate este prezentarea noțiunilor de istorie a
artelor într-o abordare diferită, contextualizată, care va stârni interesul elevilor, antrenându-i în călătorii virtuale și
încurajându-i să se exprime prin imagini, dar și al profesorilor, oferindu-le oportunitatea de a valorifica metodele moderne
de predare, folosind alături de bibliografia clasică, mijloacele informatice. Totodată, programa de Educație plastică are în
vedere însușirea graduală a limbajului vizual, a tehnicilor specifice și a noțiunilor de teorie constructivă a formei și a culorii.
Dobândirea competențelor generale și specifice stabilite în programă se realizează prin activități predominant practice. În
cazul activităților practice este recomandată utlizarea tehnicilor specifice artelor plastice (tehnica picturii, graficii și
modelajului) precum și a tehnicilor IT, respectiv generarea și procesarea de imagini computerizate, fotografie și film
digital, în funcție de resursele unității școlare. Se recomandă utilizarea tablei interactive sau a videoproiectorului în
activitatea de la clasă. Se vor prezenta texte și imagini reprezentative și se vor accesa site-urile muzeelor și galeriilor. O
altă noutate propusă prin programă este aceea că pentru dezvoltarea creativității și imaginației artistice este recomandată
folosirea de metode prin care experimentul artistic să fie acceptat și încurajat. Demersul didactic trebuie să nu fie unul
riguros, care să impună un anumit rezultat sau o anumită soluție. Este nevoie să se bazeze pe anumite criterii, însă astfel
încât să nu descurajeze libertatea artistică, inovația și exprimarea creativității. Experimentarea permanentă trebuie
7
Educatie plastica- clasele a I-a – a IV-a

16
sprijinită, astfel încât preocuparea majoră să fie aceea de a formula întrebări, nu neapărat de a obține un anume produs
finit. Înțelegerea faptului că într-o creație artistică rezultatul final, cât și răspunsul artistic sunt importante, însă traseul
parcurs de elev, prin încercare și eroare, este fundamental, conduce la formarea unui anumit tip de gândire și abordare
artistică.

Evaluarea rezultatelor elevilor Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării și a învățării. Este
recomandată cu prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învățare. Astfel, sunt potrivite metode precum:
urmărirea progresului personal, observarea sistematică, autoevaluarea, interevaluarea, realizarea de proiecte care să
valorifice achizițiile copiilor, dar să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini, în contexte firești, adaptate
vârstei, construirea de portofolii sau mape de lucrări. Procesul de evaluare va pune accent pe recunoașterea experiențelor
de învățare și a competențelor achiziționate de către elevii în mediul nonformal sau informal. Se recomandă evaluarea
lucrărilor pe baza unor criterii specifice, cunoscute de către elevii sau pe baza unor grile de evaluare care urmăresc
procese de realizare a unui produs final pe o perioadă mai mare de timp Disciplina Educaţie plastică contribuie, în
principal, la culturalizarea artistică şi educarea simţului artistic, iar evaluarea se va direcționa către pe gradul de
participare, efortul depus, motivaţie, ideea de creaţie selectată de elev, expresivitatea şi originalitatea în prezentare. Este
recomandată aplicarea tuturor tipurilor de evaluare. Criterii de evaluare a produselor educaţionale:

 Reprezentarea imaginilor plastice pe o anumită suprafață;

 Utilizarea corectă a tehnicilor specifice desenului /picturii, compatibilitatea materialelor;
 Intuirea compoziţiilor plastice în baza conceptelor realist şi abstract de creare a imaginilor plastice;
 Demonstrarea aptitudinilor speciale în domeniul artelor plastice;
17
 Expresivitatea şi originalitatea lucrării plastice;
 Argumentarea propriilor viziuni în domeniul artelor plastice;
 Sesizarea viziunii artistice a autorului reliefată în operă;
 Atitudinea individual-creativă față de mesajul plastic.
SUGESTII METODOLOGICE
Orele de pictură din clasa I contribuie la educarea simţurilor şi astfel la hrănirea percepţiilor afective. Atunci când o
culoare este percepută prin simţuri, un element ne-senzorial lucrează şi duce într-o lume obiectivă, a calităţilor morale.
Scopul este, la această vârstă, cunoaşterea tocmai a acestor mişcări sufleteşti: copiii învaţă să caracterizeze trăirile şi
personajele pictate, atunci când lucrările sunt discutate la încheierea orei sau la începutul următoarei ore. Este importantă
crearea unei atmosfere liniştite în oră. Timpul necesar pregătirii şi strângerii instrumentelor de lucru este tot un timp al
învăţării, pe care copiii îl petrec împreună cu învăţătorul, îndeplinind fiecare o sarcină clară. Povestirile despre culori
introduc exerciţiile şi personifică culorile în caracterul şi interacţiunile lor. Se poate însoţi povestireea cu pictarea
simultană pe foaia învăţătorului, udă, lipită de tablă. Este o cale de a le furmiza copiilor o îndrumare tehnică, în acelaşi
timp cu povestirea propriu-zisă. Folosirea corectă a pensulei poate fi astfel vizualizată şi imitată de toţi copiii. Pe măsură ce
au fost introduse o serie de elemente de culoare şi de combinaţii de culori primare şi secundare, se poate trece la picturi
care ilustrează conţinutul narativ al lecţiilor, basme, povestiri, fabule, legende şi mituri. Acest lucru este valabil pentru
toate clasele. La început se intenţionează mai mult reflectarea atmosferei povestirii, dar rând pe rând picturile pot deveni
mai figurative, arătând forme de plante, animale sau figuri omeneşti. Întotdeauna strădania este de arealiza figura din
culoarea însăşi şi nu de a o identifica prin liniaritate sau prin folosriea stilului de grafică pictată. Culorile de apă folosite

18
tind să accentueze această tehnică, deci nu va fi foarte greu să o inducem şi ne vor sluji în evitarea formelor naturaliste.
Perceprea calităţii culorilor trebuie să fie întotdeauna linia directoare a picturii.

Evaluarea pedagogică 8vizează eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi
rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. Ea se realizează de către
profesor prin strategii didactice adecvate şi constă în formularea unor judecăţi de valoare privitoare la
rezultatele obţinute de către elevi în procesul de învăţământ.
Pentru evaluarea cunoştinţelor, capacităţilor şi atitudinilor elevilor la activităţile de artă plastic se vor utiliza
următoarele metode de evaluare:
probele scrise: (teste, expunerea ş.a.);
probele orale: (dialog bazat pe întrebări şi răspunsuri realizate oral);
probele practice: lucrări de control (în deosebi, în treapta primară se vor utiliza probele practice).
- Probele scrise
În procesul de elaborare a unei probe scrise, profesorul va ţine cont de următoarele cerinţe:
stabilirea scopului probei şi definirea obiectivelor operaţionale;
alegerea tipului de itemi corespunzător fiecărui obiectiv (2-3 tipuri de itemi);
scrierea itemilor, cu respectarea principalelor cerinţe;
elaborarea adecvată a schemei de notare;

8
Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă. Coord. A. Stoica, Bucureşti, 1998 .

19
comunicarea şi discutarea rezultatelor cu elevii şi părinţii;
proiectarea unei strategii de ameliorare a dificultăţilor constatate.
Testul
În procesul proiectării unui test profesorul va da răspuns la următoarele
întrebări:
Pentru cine proiectez testul şi în ce scop?
Ce obiective şi conţinuturi va evalua testul ?
Ce fel de itemi trebuie să elaborez?
Exemple de teste:
Test de evaluare sumativă clasa IV
Obiectiv de referinţă: Cunoaşterea elevilor cu materiale şi instrumente de artă.
Obiectiv de evaluare: Elevul va fi capabil să identifice materialele şi instrumentele de artă; să distingă operele
de pictură, desen, sculptură.
Timp de lucru: 30min.

1. Incercuieşte litera şirului ce conţine numai denumiri de instrumente de artă:

a) acuarelă, lut, cariocă, sculptură;
b) pensulă, creion, eboşoar, cariocă;
c) modelaj, lut, pensulă, plastilină;

20
2. Incercuieşte litera cuvantului ce nu se referă la un material de artă.
a) acuarelă;
b) lut;
c) carte;
d) guaşă;

3. Citeşte următoarele afirmaţii. Dacă afirmaţia este adevărată incercuieşte litera

„A”. In cazul dacă afirmaţia este falsă, incercuieşte litera „F” şi inlocuieşte cuvantul marcat cu cel necesar in spaţiul liber după litera
„F”:
A. F. ( ) Pentru a realiza o sculptură în nisip, nisipul trebuie să fie uscat.
A. F. ( ) Pentru a realiza o sculptură în lut, lutul trebuie să fie moale.

4. Subliniază cuvintele cu care un sculptor işi realizează lucrările sale:

Lut, piatră, pânză, bronz, tuş, hârtie, ghips.
5. Uneşte prin săgeţi cuvintele din coloana „A” ce definesc instrumente de lucru cu
cuvintele din coloana „B” ce indică materialele in care se lucrează cu aceste instrumente:
AB
Peniţă Acuarelă
Creion Lut
Pensulă Tuş
Eboşoar Plastilină
Hârtie

21
Guaşă

6. Alege cuvintele potrivite din paranteză şi plasează-le in spaţiul liber:

Artist plastic care:
...practică grafica se numeşte__________
...se ocupă cu pictura se numeşte _______
...execută sculpturi se numeşte__________
(Arhitect, pictor, grafician, sculptor )

7. Citeşte propoziţiile de mai jos şi scrie răspunsul pe care-l consideri corect in

spaţiul liber:
a) Tabloul care reprezintă un colţ de natură se numeşte_______
b) Imaginea care reprezintă chipul, figura unei persoane se numeşte___________
c) Tabloul care reprezintă personaje în acţiune se numeşte__________
d) Imaginea care reprezintă obiecte neînsufleţite (flori, fructe,vase etc.) se numeşte____________

Barem de corectare la testul de evaluare sumativă (clasa IV):

Nr. Soluţia corectă Punctaj

itemului
1 b) pensulă, creion, eboşoar, 2p

22
 cariocă
2 c) carte 1p
3 F (umed) 3p
A
4 Lut, piatră, bronz, granit, ghips 5p

„A” „B” 6p
peniţă acuarelă
creion lut
5 pensulă tuş
eboşoar plastilină
hârtie
guaşă
a) grafician 2p
6 b) pictor 2p
c) sculptor 2p
a) peisaj 3p
b) portret 3p
7 c) compoziţie 3p
d) natură statică (natură moartă) 3p

Total = 35p

Test de evaluare curentă

Obiectiv de referinţă: Să cunoască modalităţi de utilizare a liniei.

23
Obiectiv de evaluare: Elevul va fi capabil să facă deosebirea dintre diverse tipuri de linii.
Timp de lucru: 20min.

1. Scrie răspunsul pe care-l consideri corect in spaţiul indicat:

a) Linia curbă, rotundă, ondulată se numeşte _____________
b) Linia dreaptă, frântă este numită linia_________________

2. Citeşte următoarele afirmaţii. Dacă afirmaţia este adevărată incercuieşte litera

„A”. In caz că afirmaţia este falsă, incercuieşte litera „F”.
a) A F Pentru a desena un balon voi utiliza linia frântă.
b) A F Pentru a reprezenta un triunghi voi folosi linia curbă.

3. Incercuieşte literele care indică figuri executate in linii drepte.

a. b. c. d. e.

4. Indică cu săgeata cifrele care sunt realizate în linii drepte şi curbe:

80
Linii drepte 6
4

24
 Linii curbe 9
11
41

5. Pentru fiecare cuvânt de mai jos scrie cu ce fel de linii (drepte sau rotunde) le vom desena:
Globul pământesc___________ Stâlp_____________________
Balon____________________
Săgeată___________________

Ulcior____________________
6. Completează spaţiile libere:
Cu linii curbe voi construi forme___________
Cu linii drepte voi construi forme___________
7. Linia curbă se aseamănă cu_________________________

Linia dreaptă se aseamănă cu__________________________

8. Uneşte punctele din primul dreptunghi prin linii drepte şi frânte.
Uneşte punctele din al doilea dreptunghi prin linii curbe

. . .

. .
.

Barem de corectare la testul de evaluare formative clasa II

25
 N r. Soluţia corectă Punctaj
itemului
1. a) caldă 3p.
b) rece 3p.
2. F 2p.
F 2p.
3. b; d; e; 2p.
4. Linii drepte – 4, 11, 41. 1p.
1p.
Linii curbe– 80, 6, 9. 1p.
1p.
1p.
1p.
5. Globul Pământesc – caldă 2p.
Stâlp – dreaptă Balon 2p.
– rotundă Săgeată – 2p.
dreaptă 2p.
Ulcior – rotundă 2p.
6. a) calde 2p.
b) reci 2p.
7. a) face asociaţii 3p.
b) face asociaţii 3p.
8. a) a transformat 2p.
b) a transformat 2p.
Total 44p.

Probele practice
Prin probele practice pot fi evaluate 4 capacităţi de bază:
1. Utilizarea şi organizarea aparaturii şi materialelor. . . . . . . 160

26
2. Observarea, măsurarea şi înregistrarea datelor.
3. Manipularea datelor experimentale.
4. Planificarea, realizarea şi evaluarea investigaţiilor.
La elaborarea unei probe practice profesorul va ţine cont de următoarele momente:
· Să fie indicat obiectivul de referinţă şi obiectivul de evaluare; · Cui îi este adresată proba;
· Instrucţiuni clare pentru elevi;
· Timpul acordat; · Sarcinile clar formulate;
· Criterii de evaluare sau schema de notare pentru fiecare calificativ (sau notă);

Probă practică Clasa II

Obiectiv de referinţă:
Să utilizeze linia în scopul redării unor expresivităţi plastice.
Obiective de evaluare: Elevul va fi capabil să reprezinte expresivităţi plastice aplicând linii drepte şi linii curbe.
Instrucţiuni pentru elevi: Pentru rezolvarea acestei sarcini vei avea nevoie de:
· Trei foi de desen (20 x 30 cm);
· Două pensule: lată şi subţire.
· Tehnica de lucru cu acuarelă sau guaşă (la alegerea ta).
· Timp de lucru: 90 min.
1. Reprezintă pe prima foaie o compoziţie cu subiectul „În pădurea de spini” executând linii drepte şi frânte de diverse grosimi şi
mărimi.
2. Pe foaia a doua realizează o compoziţie din linii curbe de diverse grosimi şi mărimi. Subiectul „Dansul liniilor”.

27
3. Realizează o compoziţie prin îmbinarea liniilor drepte cu linii curbe. Subiectul „Prietenia liniilor”.

Atenţie!
La realizarea lucrărilor vei ţine seama de următoarele momente:
1. Utilizarea liniilor drepte, frânte şi curbe în organizarea spaţiului plastic.
2. Aplicarea liniilor de diferite grosimi şi mărimi.
3. Expresivitatea plastică: linia, culoarea, viziunea individuală.

Schema de notare pentru proba practică în clasa a II-a Criterii de evaluare pentru calificativul /foarte bine/
· A realizat toate trei lucrări;
· A aplicat adecvat felurile de linii în toate trei compoziţii;
· A reprezentat expresivităţi plastice utilizând linia dreaptă şi cea curbă;
· A utilizat corect materialele şi instrumentele de artă;

Criterii de evaluare pentru calificativul /bine/

· A realizat toate trei lucrări; · N-a utilizat adecvat felurile de linii;
· A reprezentat parţial expresivităţi plastice;
· A utilizat corect materialele şi instrumentele de artă;
Criterii de evaluare pentru calificativul /suficient/
· A realizat numai două lucrări; · N-a utilizat adecvat felurile de linii;

28
· N-a reprezentat expresivităţi plastice;
· N-a folosit corect materialele şi instrumentele de artă;

Probele orale
Reprezintă metoda de evaluare utilizată cel mai des la clasă. Proiectarea lor trebuie să se realizeze cu foarte mare grijă din
cauza, în special, fidelităţii şi validităţii scăzute. Asupra răspunsurilor elevilor influenţează şi aşa factori ca: emoţiile, frica,
nervozitatea, timiditatea, precum şi timpul îndelungat necesar evaluării orale a elevilor unei clase.

Avantajele:
· Interacţiunea directă profesor – elev;
· Posibilitatea de a alterna întrebările în funcţie de calitatea răspunsului;
· Posibilitatea justificării răspunsurilor;
· Evaluarea comportamentelor din domeniul afectiv.
Probă orală
Conversaţie dirijată Clasa II
Obiectiv de referinţă: Cunoaşterea materialelor şi instrumentelor de artă.
Obiectiv de evaluare: Elevul va fi capabil să identifice materiale şi instrumente de artă.
1. Numeşte ce instrumente şi materiale utilizăm la activităţile de artă plastică?
2. Care sunt materialele de artă utilizate în pictură?
3. Care sunt materialele de artă utilizate în desen?

29
4. La lecţiile de modelaj cu ce materiale şi ustensile vom lucra?
5. În ce material îţi place să lucrezi şi de ce?
6. Cum se numeşte persoana care pictează tablouri?
Pentru evaluarea obiectivă a rezultatelor şcolare la educaţia artistico plastică profesorii vor ţine cont de particularităţile de
vârstă ale elevilor şi vor utiliza toate tipurile de evaluare şi o gamă vastă de metode de evaluare.

Desenezi, pictezi? Este minunat! Da, dar trebuie să știi că desenul și pictura se învață precum scrisul, că nu există om fără talent,
nu există artă fără creativitate. Desenul și pictura te învață să îți transmiți gândurile și mesajele, te introduc în universul culturii și
în universul artei plastice. Există un limbaj plastic și o gramatică a culorii care te informează cu ce și pe ce să desenezi și să pictezi.
Arta îți dezvoltă imaginația, gândirea creatoare, îți oferă deschidere către conștiința de estetic și oportunități de a cunoaște
lumea înconjurătoare, dar și viața socială, psihologică și spirituală a omului. Prin artă te delectezi, comunici, îți exprimi
sentimentele, trăirile și îți dezvolți percepții nebănuite ale frumosului. În lumea artei se construiesc și se modelează talente, prin
motivație, perseverență, atitudini. 8 Desenezi, pictezi? Este minunat! Da, dar trebuie să știi că desenul și pictura se învață precum
scrisul, că nu există om fără talent, nu există artă fără creativitate. Desenul și pictura te învață să îți transmiți gândurile și
mesajele, te introduc în universul culturii și în universul artei plastice. Există un limbaj plastic și o gramatică a culorii care te
informează cu ce și pe ce să desenezi și să pictezi. Arta îți dezvoltă imaginația, gândirea creatoare, îți oferă deschidere către
conștiința de estetic și oportunități de a cunoaște lumea înconjurătoare, dar și viața socială, psihologică și spirituală a omului.

30
Prin artă te delectezi, comunici, îți exprimi sentimentele, trăirile și îți dezvolți percepții nebănuite ale frumosului. În lumea artei se
construiesc și se modelează talente, prin motivație, perseverență, atitudini.

BIBLIOGRAFIE
1. Bontaş, I., Pedagogie. Editura ALL. Bucureşti, 1999.
2. Cabac, V., Concepţia evaluării rezultatelor şcolare. Bălţi, 2001.
3. Curriculum şcolar, cl. I-IV, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 1998.
4. Evaluarea în învăţământul primar. Descriptori de performanţă. Coord. A. Stoica, Bucureşti, 1998.
5. Lisievici, P., Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente. Editura Aramis, Bucureşti, 2002. 6. Nicola,
I., Tratat de pedagogie şcolară. Editura Aramis, Bucureşti, 2000.
7. Radu I.T., “Evaluarea in procesului didactic”, E.D.P, Bucuresti,2000
8. Stoica A. (coordonator), “Ghid de evaluare pentru invatamantul primar”, Bucuresti, 1998

31
9. Cerghit I.Radu I.T, Vlasceanu L, “Didactica”, E.D.P
10. Ionescu M, Strategii de predare si invatare, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1992

Proiect didactic
Unitatea de învăţământ: Școala Gimnazială „Vasile Cârlova” - Târgoviște

Clasa: a II-a

Propunător: Trifu Mariana

Aria curriculară: Arte și tehnologii

Disciplina: Arte vizuale și abilități practice

Unitatea tematică: „Prin toate colțurile lumii”

Subiectul: „La Polul Sud” – machetă

(Tehnici de lucru: tăiere, îndoire, răsucire, lipire, asamblare, pensulație)
Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lecției:

32
  Informativ -formarea priceperilor de folosire a tehnicilor de tăiere, îndoire, răsucire, lipire, asamblare, pensulație, pentru realizarea unei
machete;
 Formativ -stimularea imaginației copiilor;
-dezvoltarea și valorificarea creativității și a inventivității;
-dezvoltarea simțului artistic și a sensibilității pentru arte.

Competențe specifice vizate:

Arte vizuale și abilități practice:

2.1 – Explorarea unor caracteristici/ proprietăți ale materialelor în diverse contexte;
2.3 – Realizarea de produse utile și/ sau estetice combinând materiale ușor de prelucrat și tehnici accesibile.
Competențe specifice activate:

Muzică și mișcare:
3.1 Manifestarea adecvată pe muzică, sugerată de anumite elemente de limbaj muzical;
Dezvoltare personală:
2.3 Explorarea abilităților de relaționare cu ceilalți.

Obiective operaționale:

2.1.1 – să descrie materialele și instrumentele de lucru, precum și utilitatea lor

(nivel minim de realizare: obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev este capabil să denumească materialele de lucru);
2.3.1 – să utilizeze corect tehnici de tăiere, îndoire, răsucire, lipire, în realizarea unei confecții – „pinguinul”
(nivel minim de realizare: obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev este capabil să utilizeze corect cel puțin una din tehnicile enumerate
în realizarea confecției);
2.3.2 – să folosească adecvat tehnici de pensulație, tăiere, ansamblare, în realizarea unei machete – „ mediul de viață de la Polul Sud”
(nivel minim de realizare: obiectivul se consideră realizat dacă fiecare elev este capabil să utilizeze corect cel puțin una din tehnicile enumerate
în realizarea machetei).

Resurse metodologice:

33
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul practic.

Mijloace de învățământ: ghicitoare, role din carton (materiale reciclabile), hârtie cartonată colorată,
„ochi” din plastic, foarfece, lipici, polistiren, vată, farfurii de unică folosință, șervețele, bolduri, foarfece, acuarele, pensule, pahare cu apă, cutie
pentru reciclare, laptop, boxe, videoproiector, diplome.
Forme de organizare: individuală, pe grupe, frontală.

Forme de evaluare: orală, practică, autoevaluare, interevaluare, aprecieri verbale globale și individuale.

Resurse temporale:

Durata lecției: 45 min

Resurse umane:

Numărul de elevi: 29

Resurse bibliografice:

Oficiale:

 Planul-cadru de învățământ pentru învățământul primar, Anexa 1 la OMEN nr. 3371 din 12.03.2013;
 Programele școlare pentru clasa a II-a, Anexa 2 la OMEN nr. 3418 din 19.03.2013;

Științifice:

 Suport de curs „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii mici”;

34
 Desfășurarea lecției

Momentele Ob Conținutul activității Strategii didactice Evaluare

lecției op
Metode Mijloace Forme org.
Moment Asigur condițiile optime în vederea unei bune Materiale
organizatoric desfășurări a lecției (pregătesc materialele didactice și
1’ didactice și mijloacele tehnice). mijloace tehnice

Captarea și Citesc elevilor o ghicitoare și solicit răspunsul: Conversația Ghicitoare Frontală Aprecierea verbală
orientarea „Are aripi, dar nu zboară
atenției Umblă fără sănioară
1’ Prin ghețuri și prin zăpezi
Mergi la POL și o să-l vezi!”
(pinguinul)

Anunțarea Anunț elevii că în această oră de Arte vizuale Conversația Frontală

temei și a și abilități practice vor realiza o machetă cu
obiectivelor tema „La Polul Sud”. Prezint obiectivele și
1’ așteptările: să confecționeze un „pinguin”
prin tehnici de tăiere, îndoire, răsucire, lipire;
să realizeze o machetă - mediul de viață
pentru „pinguin” (ocean, gheață, ghețari,
banchize, zăpadă) prin tehnici de pensulație,
tăiere, asamblare; să lucreze în grup, să fie
atenți și creativi.

Prezentarea Prezint imagini cu „pinguini” confecționați de Observația Laptop, Frontală

optimă a copii. videoproiector
conținutului și
dirijarea 2.1.1 Solicit elevilor să identifice și să denumească Conversația Role din carton Orală
învățării materialele și instrumentele de lucru: role din (materiale
30’ carton (materiale reciclabile), hârtie reciclabile),
cartonată colorată, „ochi” din plastic, hârtie cartonată

35
foarfece, lipici. colorată, „ochi”
din plastic,
Sugerez ordinea etapelor de lucru: Explicația foarfece, lipici. Frontală
-tăierea unei bucăți potrivite de hârtie
neagră;
-răsucirea și lipirea hârtiei pe rola de carton;
-tăierea unor bucăți de hârtie colorată pentru
realizarea „aripilor”, „cozii”, „gurii”,
„picioarelor”;
-lipirea acestora și a „ochilor” de plastic;
*-personalizarea „pinguinului” cu elemente
preferate (papion, căciulă, fular, pantofi,
păr).

Precizez criteriile de evaluare a lucrărilor: Conversația

-toate elementele „pinguinului” sunt realizate
(„corp”, „aripi”, „coadă”, „gură”, „picioare”);
-elementele lucrării sunt bine fixate;
-lucrarea este curată și îngrijită;
-lucrarea este originală;
-lucrarea este finalizată.

Sugerez elevilor să își folosească imaginația și

creativitatea pentru realizarea unor lucrări Conversația Cutie pentru Frontală
originale. Solicit elevilor să fie ordonați, să reciclare
păstreze curățenia la locul de muncă și să
pună resturile de hârtie într-o cutie pentru
reciclare.

Distribui materialele și instrumentele de Role din carton

lucru. (materiale
reciclabile),
Solicit elevilor să își pregătească materialele, hârtie cartonată
să își încălzească mușchii mici ai mâinilor și să colorată, „ochi”

36
 abordeze o poziție corectă în bancă. din plastic,
Menționez timpul de lucru. foarfece, lipici.

2.3.1 Coordonez activitatea elevilor în timpul Exercițiul practic Individuală Practică,

realizării lucrării; ofer sprijinul și încurajările aprecierea verbală
necesare.
Verific respectarea criteriilor de evaluare.
Polistiren, vată,
Comunic elevilor că vor lucra în echipe de Conversația farfurii de unică Frontală
câte 4-5 elevi pentru a realiza o machetă, folosință,
reprezentând mediul de viață al șervețele,
2.1.1 „pinguinilor”. „pinguinii”
Solicit elevilor să identifice și să denumească confecționați,
materialele și instrumentele de lucru: bolduri,
polistiren, vată,palete pentru tempera, foarfece,
șervețele, „pinguinii” confecționați, bolduri, acuarele,
acuarele, pensule, pahare cu apă. pensule, pahare
Explicația cu apă.
Sugerez ordinea etapelor de lucru:
-pictarea bucății de polistiren în culorile
oceanului;
-realizarea unor elemente întâlnite la Polul
Sud (gheață, ghețari, banchize, zăpadă),
folosindu-se de materialele primite;
-fixarea elementelor pe bucata de polistiren
(cu bolduri sau lipici);
-fixarea „pinguinului” în mediul de viață
creat.
Conversația Frontală
Precizez criteriile de evaluare a machetelor:
-sunt folosite culori și forme potrivite pentru
realizarea mediului de viață de la Polul Sud;
-elementele machetei sunt bine fixate;
-macheta este curată și îngrijită;

37
 -macheta este originală;
-macheta este finalizată. Polistiren, vată,
farfurii de unică
Distribui materialele și instrumentele de folosință,
lucru. șervețele,
Menționez timpul de lucru. „pinguinii”
2.3.2 Exercițiul practic confecționați, Individuală Practică,
Îndrum activitatea grupurilor în timpul bolduri, aprecierea verbală
realizării lucrării, oferind sprijin, încurajări și foarfece,
sugestii. acuarele,
Verific respectarea criteriilor de evaluare. pensule, pahare
cu apă.
Obținerea Realizez, cu ajutorul elevilor, o expoziție în Observația Lucrările elevilor Frontală Interevaluarea
performanței clasă, cu tema „La Polul Sud”. Solicit elevilor Individuală
5’ să analizeze lucrările colegilor după criteriile
prezentate anterior.

Asigurarea Anunț elevii că am ajuns la finalul călătoriei Conversația „Bilete de tren”, Frontală Aprecierea verbală
retenției și a noastre imaginare cu trenul. laptop, boxe
transferului Verific completarea pieselor de puzzle de pe
4’ „biletele de tren”.
Invit elevii să audieze cântecul „Trenul Tuc-
Tuc” și să danseze.

Aprecieri și Apreciez global și individual aportul elevilor la Conversația Recompense – Frontală Aprecierea verbală
recomandări lecție. insigne Individuală Autoevaluare
3’ Solicit elevilor să spună câte un motiv pentru
care au fost bucuroși astăzi, la școală.
Ofer elevilor insigne.

38
39
40