Didactica DLC (Inv. Prescolar) - de PRINTAT 4

Didactica domeniului limbă și comunicare-învățământ preșcolar PIPP, ANUL III
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1. Delimitări conceptuale: pedagogie, didactică/metodică, metodă

a). pedagogia
→ știință socio-umană care are ca obiect de studiu educația;
→ termenul provine din limba greacă: paidos (copil) + agoge (a conduce) și înseamnă
călăuzirea copilului, educaţia acestuia.
→ își are originea în timpuri străvechi, pentru că dintotdeauna omul s-a aflat în situația
de a-și învăța copilul, indiferent de nivelul propriu de educație. Așadar, pedagogia populară
există și azi, deoarece oamenii își oferă sprijin reciproc împărtășindu-și experiențe trăite, auzite,
descoperite la alții, înțelese din studii, cărți, emisiuni, bloguri.
→ evoluția pedagogiei, de-a lungul timpului:
• pedagogia filosofică – apărută ca sumă de reflecții și deducții ale marilor
gânditori;
• pedagogia experimentală – culege și studiază fapte semnificative din
educație, pentru a formula concluzii și recomandări;
• pedagogia industrialistă – apărută în perioada industrială, în care instituțiile
de educație, școala mai ales, este încă o veritabilă fabrică în care copiii intră
într-un proces tehnologic ca piese-elevi, supuse prelucrării. Metodele de
instruire sunt standard, tehnicile la fel, clasele arată ca niște hale în care
copiii își pierd individualitatea. Educația devine seacă și se reduce la
informare, ba uneori numai la memorare. Copilul învață să asculte, să
suporte, să existe amorf în masa clasei, să se strecoare și să se protejeze
pentru păstrarea în secret a individualității proprii.
• pedagogia contemporană – urmărește centrarea pe copil, pe interesele sale,
pe individualitatea sa unică.
→ pedagogia – este o știință esențială în familia științelor educației Pedagogia a
coagulat în jurul ei o întreagă familie științifică formată din interferența ei cu alte științe și
domenii. Împreună cu acestea a structurat domenii interesate de educație:
• pedagogia + psihologia → psihologia educației;
• pedagogia + sociologia → sociologia educației;
_________________________________________________________________________________1
lect. univ. dr. Adela Cristiana Gorcea, UVVG Arad, Facultatea de Științe Socio-Umane și EFS
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
• pedagogia + filosofia → filosofia educației;
• pedagogia + științele și artele → didacticile domeniilor (didactica predării
limbii române, didactica predării matematicii, didactica predării artelor plastice,
didactica predării muzicii, didactica predării fizicii…);
• pedagogia + istoria → istoria pedagogiei, care prezintă istoric ideile
pedagogice și personalitățile care au avut contribuții în pedagogie;
• pedagogia + medicina și psihologia → pedagogia specială, care se adresează
copiilor cu deficiențe.
b) didactica
- didactica generală - se ocupă de studiul procesului de învăţământ, în ansamblul său
(proiectarea didactică, metodele de învățământ, mijloacele de învățământ, evaluarea etc);
- didactica specială (numită și didactica specialității sau metodică) – se ocupă cu
studiul procesului de predare-învățare-evaluare la fiecare disciplină).
Cuvântul metodică provine de la cuvântul metodă, care în latină – methodus – înseamnă
„caleˮ, „drumˮ, „mod de lucruˮ.
- Didactica limbii și literaturii române – este parte a didacticii care se ocupă cu
studiul procesului de predare – învățare – evaluare la această disciplină. În
învățământul preșcolar, aceasta este didactica domeniului limbă și
comunicare.
c) metoda didactică sau metoda de învățământ– reprezintă un ansamblu de procedee şi

mijloace menite să contribuie la realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale activităţii de
instruire/educaţie proiectate de educatoare, învăţător şi profesor.
PEDAGOGIA →
educația copilului,
care se realizează:
În cadru formal (școala) → În cadru nonformal În cadru informal (teatre,

are loc procesul instructiv- (grupuri și organizații muzee, grădini botanice,
educativ, studiat de ale comunității și zoologice, mass-media,
societății civile) grupul de prieteni)
DIDACTICA GENERALĂ
Disciplinele de studiu → studiate de DIDACTICA SPECIALĂ (metodică): metodica

domeniului limbă și comunicare, metodica predării matematicii, metodica
activităților muzicale, metodica activităților fizice etc.
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
2. Necesitatea didacticii domeniului limbă și comunicare ca disciplină
a) Limbajul copilului mic – are o importanță deosebită pentru formarea și dezvoltarea
sa. El reprezintă:
• un mijloc de comunicare cu cei din jur;
• un mijloc de cunoaștere;
• un mijloc de a-și verbaliza gândurile;
• un mijloc de comunicare a sentimentelor;
• un mijloc de integrare în grupul social etc.
Didactica limbii și literaturii române oferă profesorului repere necesare pentru o
corectă educare a limbajului, pe care mai apoi profesorul le adaptează, le dezvoltă, le
îmbogățește în funcție de particularitățile de vârstă, dar și individuale ale copiilor.
b). Alte particularități ale copilului preșcolar, ce demonstrează rostul didacticii

domeniului limbă și comunicare:
- gândirea predominant concretă – inclusiv la șase ani, care conduce spre necesitatea
utilizării imaginilor în explicarea unor cuvinte, în alcătuirea unor propoziții și texte sau în
repovestirea unor texte literare cunoscute. Viitorul profesor va învăța la didactică modalități
concrete de utilizare a materialului vizual pentru dezvoltarea limbajului.
- sensibilitatea cromatică – ce constă în atracția copilului spre culori puternice, de exemplu,
roșu, portocaliu, galben, verde intens. Materialul vizual trebuie să fie, de aceea, colorat, pentru
a fi atractiv. Didactica oferă repere de utilizare a celor mai adecvate și atractive materiale, în
funcție de tipul lecției.
- atracția către spectaculos și fabulos – concretizată în interesul pentru lumea basmului.
Didactica îl va ajuta pe viitorul profesor să utilizeze basmul nu doar ca scop în sine, ci ca
modalitate de învățare a sunetelor, a unor cuvinte, de alcătuire a unor texte orale cu repere date.
- vocabularul limitat – constituit din cuvinte aparținătoare fondului principal lexical.
Didactica oferă viitorului profesor câteva direcții de acțiune în măsură a contribui la
îmbogățirea și nuanțarea vocabularului.
- unele deficiențe de pronunție – de exemplu;
• înlocuirea unor sunete mai greu de pronunţat cu altele: ex. „rˮ cu „lˮ
(„volbescˮ în loc de „vorbescˮ; „lațăˮ în loc de „rațăˮ);
• înlocuirea lui „jˮ cu „zˮ (exemplu: „zocˮ în loc de „jocˮ);
• excluderea unor sunete (exemplu: „sareˮ în loc de „soareˮ);
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
• folosirea incorectă a articolului (exemplu: Mingea lu fetiţa.);
• folosirea incorectă a genului (exemplu: Păpuşa cu rochie roşu.).
Didactica propune modalități de remediere a acestor deficiențe. Chiar dacă profesorul pentru
învățământul primar sau preprimar nu este specialist logoped, el trebuie să cunoască aceste
dificultăți, deoarece problemele de pronunție se vor reflecta negativ asupra scrierii. Profesorul
trebuie să fie conștient de ele și să intervină cu mijloacele potrivite pentru ameliorare sau
corectare. În lecțiile de didactică se vor regăsi și astfel de mijloace.
• unele deficiențe de auz – care conduc spre probleme de pronunție;

• omisiuni sau înlocuiri de litere;
• confuzia între sunetele a căror pronunţie necesită o poziţie apropiată a organelor
vorbirii (exemplu: „cˮ sau „gˮ, „dˮ şi „tˮ).
Didactica încearcă să ofere variante de intervenție pentru a conduce copilul cu deficiențe de

auz spre o pronunțare cât mai aproape de varianta corectă.
OBSERVAȚII:
Ca disciplină de studiu, didactica nu oferă soluții pedagogice pentru situațiile de

învățare din cadrul activităților. Ea cuprinde doar niște repere și semnalează unele probleme și
dificultăți care pot apărea. Profesorul trebuie să aibă în vedere competențele ce trebuie formate
la copilul preșcolar, acesta fiind scopul intervențiilor sale pedagogice. Asemenea unui bucătar
care are la dispoziție câteva ingrediente, profesorul are la dispoziție metode și mijloace
tradiționale sau moderne, de a căror utilizare eficientă este singurul răspunzător! În fond, orice
metodă este bună, dacă ea va conduce către rezultatul dorit.
În final, subliniez un aspect de actualitate: didactica generală și didacticile speciale

cunosc schimbări majore, fiind influențate de factorii externi inevitabili. Concret, o situație
epidemiologică problematică, asemeni celei din prezent, obligă profesorul să-și adapteze
activitatea la mediul online. În acest caz, toate cunoștințele sale de didactică sunt insuficiente,
deoarece contextul nu are precedent. Factorii perturbatori generați de mediul virtual sunt
inevitabili, cu această ocazie vocația pedagogică a profesorului fiind intens testată. Fiecare
profesor își va crea acum propria didactică, în care reperele teoretice deja învățate vor păli în
fața problemelor momentului.
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
3. Teme pentru seminar

a. Propune o listă în care să cuprinzi cât mai multe roluri ale limbajului în dezvoltarea
copilului, prin care să o completezi pe cea cuprinsă în acest curs.
b. Apelând la experiența personală sau la o eventuală experiență didactică, identifică
dificultăți întâmpinate de copilul preșcolar în domeniul limbă și comunicare.
c. Prezintă câteva dificultăți generate de învățarea online, care necesită metode
adaptate situației.
Bibliografie
1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar.

Didactica limbii și literaturii române, Cluj-Napoca, 2008.
2. Berca, Ion, Metodica predării limbii române, Bucureşti, EDP, 1974.
3. Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, București, EDP, 1994.
4. Molan, Vasile, Îndreptar pentru predarea limbii române, Bucureşti, Ed. Petrion, 1999.
5. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Didactica

limbii și literaturii române, 2006.
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 2
DOCUMENTE NECESARE ACTIVITĂȚII ÎN GRĂDINIȚĂ
1. Portofoliul educatoarei – este constituit din totalitatea documentelor educatoarei.

Acestea pot fi:
- documente legislative, oficiale, care reglementează activitatea grădinițelor;
- documente de perfecționare, care atestă cursurile de formare efectuate;
- documente școlare, elaborate de:
• minister – curriculum (programa școlară)
• educatoare – planificările, proiectele tematice săptămânale,
proiecte de activitate zilnice
A. Cunoaşterea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare:
➢ Legea educaţiei naţionale nr.1/2011;

➢ Planul de învăţământ şi metodologia de aplicare a planului pentru învăţământul
preşcolar;
➢ Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (curriculum);
➢ Ghidul de aplicare a programei pentru învăţământul preşcolar;
➢ Scrisori metodice pentru aplicarea programei activităţilor instructiv-educative
în grădiniţa de copii;
➢ Curriculumul naţional pentru clasele I –IV;
➢ Legea nr. 272 / 2004 privind protecţia şi drepturile copiilor;
➢ Metodologii, regulamente, din setul de legislaţie secundară promovat de
minister, ale căror prevederi vizează şi învățământul preşcolar.
B. Dezvoltarea profesională a educatoarei

➢ Curriculum Vitae european;
➢ Portofoliul personal pentru dezvoltare profesională (vezi anexa);
➢ Caietul de formare continuă şi studiu individual; dovezi de autoperfecţionare
(fişe de lectură, articole, studii, recenzii, lucrări metodico-ştiinţifice, adeverinţe
/ atestate de participare la stagii de perfectionare şi formare continuă);
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
➢ Evaluarea (fişa individuală a postului, fişa de evaluare a educatoarei ).
C. Documentele şcolare şi instrumentele de lucru ale educatoarei:
➢ Catalogul grupei;
➢ Caietul educatoarei: planificarea calendaristică, numărul de activităţi planificate, date
generale despre grupa de copii, colaborarea cu familia, colaborarea cu alţi factori
educaţionali şi instituţionali;
➢ Programe pentru disciplinele din CDS (discipline opționale);
➢ Proiecte de activităţi (debutanţi, grad definitiv, gradul II), schiţe de proiecte didactice
(gradul I);
➢ Mapa didactică a educatoarei: proiecte de activitate (model), proiecte tematice (model),
proiecte tematice pentru activităţi integrate (model), mijloace de învăţământ elaborate,
lucrări personale, inventar de teme anuale, fişe de evaluare iniţială, formativă, sumativă,
teste de evaluare elaborate de cadrul didactic;
➢ portofoliile copiilor;
➢ caracterizarea psihopedagogică a fiecărui copil – Caiet de observaţii curente;
➢ caracterizarea psihosocială şi pedagogică a grupei de preşcolari (la sfârşitul fiecărui
semestru şi la sfârşitul unui an de învăţământ );
➢ fişa psihopedagogică a fiecărui copil, la sfârşit de ciclu preşcolar (evoluţia şcolară, nivelul
de evaluare didactică şi de pregatire al preşcolarilor în vederea integrării cu succes în
ciclul primar).
2. Domeniul limbă și comunicare în curriculum național
Curriculum = document educativ care definește scopurile și obiectivele unei acțiuni educative,
căile, mijloacele și activitățile utilizate pentru îndeplinirea finalităților, metodele și
instrumentele de evaluare.
ATENȚIE! Curriculum pentru educația timpurie este documentul oficial care stă la baza
tuturor activităților educatoarei, de la planificarea activităților până la desfășurarea
acestora. Fără studierea conținutului acestui document nu se poate planifica și desfășura
activitatea didactică!
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Documentele curriculare = documente care planifică și performează activitățile de formare
(plan de învățământ, programa analitică, manuale, ghiduri metodologice, culegeri etc.)
Am extras mai jos, din curriculum național pentru educație timpurie, aflat în vigoare din august
2019, pe care îl aveți atașat acestui curs, câteva secvențe din acest act și câteva documente
curriculare pe care curriculum le menționează ca obligatorii pentru cadrul didadctic. Cele
extrase de mine sunt doar cele relevante pentru identificarea domeniului limbă și comunicare
(le găsiți evidențiate cu roșu), din ansamblul activităților cuprinse acolo.
• Finalitățile educației timpurii (pagina 3):

- dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;
- dezvoltarea socio-emoţională;
- dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
- dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;
- capacităţi și atitudini în învăţare.
• Planul de învățământ (vezi p. 6-7 din curriculum actual) – document normativ

care cuprinde tipurile de activitate și numărul de ore pe fiecare categorie de vârstă
din grădiniță. Domeniul limbă și comunicare intră în toate tipurile de activitate,
nu doar în cele pe domenii experiențiale.
• Metodologia de aplicare a planului de învățământ (vezi p. 8-13) – detaliază

modul în care tipurile de activitate menționate în planul de învățământ se pot
organiza și desfășura. De exemplu, la punctul 5, p. 9 sunt enumerate tipurile de
activități, între care se identifică și cele ale domeniului limbă și comunicare:
o La nivel antepreșcolar:
▪ activități tematice → explicate la p. 9
✓ activități de creație și de comunicare (mijloace de realizare:
povestiri, memorizări, lucrul cu cartea, citire de imagini,
jocuri de cuvinte, jocuri verbal-imitative, exerciții
onomatopeice),
✓ activități de cunoaștere (mijloace de realizare: observări,
lecturi după imagini, activități matematice cu jucării și
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
obiecte concrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri
didactice, microexperimente)
▪ rutine și tranziții
▪ jocuri și activități liber-alese
o La nivel preșcolar
▪ activităţi pe domenii experiențiale (explicate la punctul 7, p. 9) →
sunt activităţi integrate sau pe discipline, desfăşurate cu copiii în
cadrul unor proiecte tematice sau în cadrul săptămânilor
independente, planificate în funcţie de temele mari propuse de
curriculum. Între mijloacele de realizare sunt menționate și cele ale
domeniului limbă și comunicare: povestirea, exerciţiile cu material
individual, experimentele, construcţiile, lectura după imagini,
observarea, convorbirea, povestirile create de copii, memorizările,
▪ jocuri şi activităţi liber-alese (explicate la p. 10) → sunt cele pe care,

de regulă, copiii şi le aleg şi care îi ajută să socializeze în mod
progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului
social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a
limbajului citit şi scris etc. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în
perechi şi chiar individual și pot fi abordate, în manieră integrată, cu
activitățile tematice/pe domenii experiențiale și cu activitățile pentru
dezvoltare personală.
▪ activităţi pentru dezvoltare personală.
• Programul anual de studiu pentru nivelul antepreșcolar și pentru nivelul preșcolar

(explicat la p. 11) se va organiza în jurul a şase mari teme (teme de integrare curriculară)
▪ Cine sunt/ suntem?
▪ Când, cum şi de ce se întâmplă?
▪ Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?
▪ Cine şi cum planifică/organizează o activitate?
▪ Cum exprimăm ceea ce simţim?
▪ Ce şi cum vreau să fiu?
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Pentru nivel antepreșcolar se aleg cel puțin două teme, iar pentru nivel preșcolar cel puțin patru.
• Proiectele tematice (menționate la p. 11, punctul 20) → sunt cele concepute de

educatoare, în funcție de temele alese dintre cele de mai sus. Ele reprezintă ceea ce se
numește proiectul de activitate sau proiectul didactic. Se derulează maximum 7 proiecte
tematice, cu durata maximă de 5 saptămâni fiecare. În cadrul proiectelor tematice se
introduc și activitățile din domeniul limbă și comunicare: memorizări, lecturi după
imagini, povestiri și repovestiri etc.
• Domeniile de dezvoltare (p. 16-17)
A. Dezvoltarea fizică, a sănătăţii şi igienei personale
B. Dezvoltarea socio-emoţională
C. Capacități și atitudini față de învăţare
D. Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii – vizează

dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a
înţelegerii semnificaţiei), a comunicării (cuprinzând abilităţi de ascultare,
comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachiziţiile pentru scris-citit
şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.
E. Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii
• Programul zilnic – (menționat la p. 28-32), pe care educatoarea îl alege în funcție de

specificul grupei, si conform căruia concepe toate activitățile.
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Teme de citit și de reflectat!
1. Studiați curriculum pentru educația timpurie, insistând asupra pasajelor în care se

face referire la domeniul limbă și comunicare → regăsiți în curs menționate cu
albastru indicații referitoare la pagini.
2. Urmăriți detalierea domeniilor de dezvoltare la nivel antepreșcolar și preșcolar (p.

18-24), insistând asupra domeniului D – Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi
a premiselor citirii şi scrierii –, pentru a afla care sunt dimensiunile dezvoltării și
comportamentele pe care trebuie să le obținem de la copii la sfârșitul fiecărei
perioade (p. 21-23).
Bibliografie


_________________________________________________________________________________6
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 3
SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR
DE EDUCARE A LIMBAJULUI
1. Delimitări conceptuale: limbă și limbaj

LIMBA LIMBAJUL
→ sistem abstract, complex, de comunicare → este un sistem de comunicare bazat pe
verbală între oameni. Este un sistem închegat sunete articulate, specific oamenilor, prin
de sunete, cuvinte, reguli gramaticale care aceștia își exprimă gândurile,
stabilite social-istoric în raportul cu individul sentimentele, dorințele, prin intermediul
(din exterior) limbii (trimise din interior)
→ este un instrument al gândirii
→ include fonetica, vocabularul și gramatica → se referă la cuvinte, la cum se folosesc,
cum se scriu, cum se pronunță pentru a arăta
→ persoanele care vorbesc aceeași limbă adevăratele intenții ale individului.
formează o comunitate lingvistică.
Exemple: limba română, limba engleză, Exemple: limbaj formal, limbaj colocvial,
limba franceză, limba italiană etc. limbaj argotic, limbaj arhaic, limbaj popular,
limbaj regional etc.
Observație: în grădiniță se face educarea limbajului, deoarece copiii deja știu limba
(română).
2. Funcțiile limbajului
- funcția de comunicare – limbajul este utilizat pentru a oferi sau a recepta informații.
Educatoarea trebuie să urmărească a-l obișnui pe copil să ceară explicații, informații, sau să-și
comunice gândurile.
- funcția cognitivă – limbajul este mijloc de obținere a unor noi informații (de la alte persoane,
prin lectură, individual). Educatoarea oferă copilului informații, îi transmite noțiuni pe care
acesta le interiorizează, lărgindu-și orizontul de cunoaștere. Această funcție se alătură celei de
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
comunicare, deoarece transmiterea/însușirea de noțiuni presupune uneori dificultăți de
înțelegere din partea copiilor, pe care aceștia trebuie obișnuiți să le exprime.
- funcția emoțional-expresivă – limbajul permite identificarea și exprimarea stărilor

emoționale. Educatoarea trebuie să-i obișnuiască pe copii cu exprimarea propriilor stări, temeri,
sentimente, să-i încurajeze prin atitudine și cuvinte să le comunice, deoarece latura emoțională
echilibrează sau, dimpotrivă, destabilizează latura mentală, rațională, implicată în învățare.
Este absolut necesar ca educatoarea să fie preocupată de particularitățile individuale ale
copiilor, să fie atentă la stările lor, fiindcă devin inutile eforturile sale pentru învățare dacă se
dorește aceasta cu un copil care are probleme emoționale.
- funcția ludică – limbajul permite construcții verbale cu rimă, poezii, proverbe, ghicitori, adică
o comunicare într-o manieră mai plăcută. Educatoarele apelează la această funcție pentru a
transmite reguli, a-i învăța pe copii cuvinte noi sau expresii uzuale, bazându-se pe memoria
acestora. Rimele, de exemplu, prin efectul lor muzical, facilitează memorarea și apoi
interiorizarea elementelor ce se doresc transmise. Pentru exemplificare, urmăriți transmiterea
regulilor de dimineață accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=QgYmzKOnhvI.
- funcția imperativ-persuasivă – limbajul oferă posibilitatea de a exercita influențe asupra altor

persoane, de a transfera asupra altora propriile stări și convingeri. (persuasiune = convingere).
Această funcție permite educatoarei să traseze sarcini în mod corespunzător, argumentând
copiilor rostul îndeplinirii lor. Nu trebuie uitat că preșcolarii ajung repede la vârsta întrebărilor
de tip „de ce?ˮ, iar răspunsul „De aceea, că așa spun eu.ˮ nu numai că îi nemulțumește și îi
dezamăgește, dar le și creează frustrări în procesul de comunicare. În egală măsură,
educatoarea, prin exemplul personal al justificărilor logice, îi va obișnui și pe copii cu
argumentarea propriilor dorințe. De exemplu, pentru activitățile la alegerea copiilor, este
indicat ca aceștia să fie solicitați să argumenteze de ce optează pentru o anumită activitate, nu
doar să o aleagă și atât. El trebuie să spună: Aș vrea să ascultăm din nou o poveste fiindcă mi-
ar plăcea să îmi imaginez că fac parte din lumea aceea.ˮ, nu doar „Aș vrea să ne spuneți o
poveste.ˮ Această argumentare va ajuta educatoarea să valorifice ulterior povestea în funcție
de dorințele copilului, de aceea, la final, indiferent de povestea aleasă, copilul trebuie întrebat:
„Ți-a plăcut în lumea poveștii? Care personaj a fost pe placul tău? Cu care nu ai vrea să semeni?
De ce? Ce ai fi făcut tu în locul lui …. (și se numește un personaj problematic). Doar în felul
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
acesta, învățarea este cu adevărat eficientă. Aceste exemple sunt menite să arate câtă importanță
are cunoașterea tuturor funcțiilor limbajului, pentru a desfășura activități în mod profesionist,
nu la întâmplare.
FUNCȚIILE LIMBAJULUI FUNCȚIA

IMPERATIV-
FUNCȚIA DE PERSUASIVĂ
COMUNICARE
FUNCȚIA
FUNCȚIA EMOȚIONAL- FUNCȚIA LUDICĂ
COGNITIVĂ EXPRESIVĂ
CONCLUZIE: În grădiniță, atât limbajul educatoarei, cât și limbajul copiilor își împlinește
toate cele cinci funcții. Educatoarea trebuie să le cunoască, pentru a le utiliza eficient în
activitatea didactică, dar și pentru a urmări științific dezvoltarea limbajului la copii, pe toate
cele cinci căi deschise de aceste funcții.
3. Formele limbajului
- după gradul de utilizare a limbii:
→ limbajul verbal → cuvinte;
→ limbajul nonverbal → mimica, gestica, poziția corpului;
→ limbajul paraverbal → pauzele, intonația.
-după gradul de accesibilitate pentru cei din jur, limbajul verbal poate fi:
→ extern → accesibil celor din jur;
→ intern → accesibil doar propriei persoane.
-după suportul utilizat, limbajul extern poate fi:

→ oral;
→ scris.
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
-după numărul de interlocutori, limbajul oral poate fi:

→ solilocviu = discuția cu sine, cu voce tare, cu adresare de întrebări la persoana
a doua și răspunsuri la persoana întâi, ca și cum ar fi două persoane
prezente).
→ monolog = mic discurs al copilului sau al educatoarei, fără intervenții:
→ dialog = discuție ce implică minimum doi interlocutori;
→ colocviu = discuție între mai multe persoane, pe o temă dată, care ia adesea
forma dezbaterii.
TIPURI DE LIMBAJ
PARAVERBAL
VERBAL
pauzele
NONVERBAL intonația
INTERN EXTERN mimica
gestica
poziția corpului
ORAL SCRIS
SOLILOCVIU
MONOLOG
DIALOG
COLOCVIU
OBSERVAȚIE: Preșcolarului îi sunt accesibile toate tipurile de limbaj, în afară de cel scris,
de aceea, în activitățile de educarea limbajului, educatoarea trebuie să le urmărească pe toate.
4. Specificul activităților de educare a limbajului. Perspectiva interdisciplinară

Specificul activităților de educare a limbajului în grădiniță este determinat de trei factori:
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
- idealul educațional (idealul pedagogic) = modelul după care trebuie format un copil,
cu ajutorul educației, în funcție de aspirațiile societății. Acesta se regăsește în
curriculum pentru educația timpurie, sub forma unor obiective, pe care le redau mai
jos:
• asigurarea dezvoltării normale și depline a preșcolarului, prin
valorificarea potențialului fizic și psihic al acestuia, ținând cont de
ritmul propriu de învățare, de nevoile afective și de activitatea
fundamentală, jocul.
• Dezvoltarea capacității preșcolarului de a intra în relație cu ceilalți
copii și cu adulții, capacitatea sa de socializare;
• Stimularea preșcolarului pentru dobândirea cunoștințelor,
capacităților, aptitudinilor necesare în școală și apoi în societate.
Obiectivele idealului educațional vin să demonstreze necesitatea de a cunoaște

noțiunile teoretice tratate până acum, și anume: limbă/limbaj, funcțiile limbajului,
tipurile de limbaj.
În toate activitățile din grădiniță (activități comune, activități la alegerea copiilor,

activități recreative și de relaxare, activități de dezvoltare și exersare a aptitudinilor individuale,
activități recuperatorii) copiii își însușesc cunoștințe, se obișnuiesc să acționeze la comandă, să
stabilească relații de cooperare cu educatoarea și cu ceilalți copii, își dezvoltă capacitatea de
comunicare verbală și nonverbală, își formează deprinderi intelectuale și motrice.
Educarea limbajului devine, în acest context, nu un tip de activitate în sine, ci o activitate
ce se desfășoară în cadrul tuturor activităților din grădiniță, care sunt prevăzute în curriculum
cu următoarele abrevieri:
- ADE - activități pe domenii experiențiale
- ADP – activități de dezvoltare personală
- AI – activități integrate
- ALA – activități liber alese
- DLC – domeniul limbă și comunicare: povestiri, repovestiri, memorizări, lectură
după imagini
- DOS – domeniul om și societate
- DȘ – domeniul științe
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
- JR – joc de rol
- R – rutine
- T – tranziții
- ID – întâlnirea de dimineață.
Interdisciplinaritatea nu complică procesul de învățare, ci duce la adâncirea și
extinderea conexiunilor între discipline. Interdisciplinaritatea se impune, deoarece viața nu
presupune delimitare de domenii, ci mereu situații complexe, unde sunt necesare cunoștințe
din toate zonele existenței.
Exemple de interdisciplinaritate:
- jocurile și activitățile de creație, de exemplu jocurile de construcție, facilitează
învățarea unor cuvinte noi, însușirea unor sensuri noi ale unor cuvinte cunoscute,
stimulează imaginația, permit educatoarei să intervină în corectarea unor greșeli de
pronunție, permit exersarea cunoștințelor matematice de numărare, grupare de
piese, recunoaștere a culorilor pieselor etc.
- activitățile de educare a limbajului (povestiri, lectură după imagini, memorizări) –

permit utilizarea unor cunoștințe din alte domenii ca științele (cunoașterea mediului,
matematică) sau artele (muzică, educație plastică). Spre exemplu, memorizarea unei
simple strofe este ofertantă pentru domeniile amintite:
„Vine ploaia, bine-mi pare!
În grădină am o floare.
Ploaia o va crește mare,
Vine ploaia, bine-mi pare!ˮ
Alături de pronunțarea corectă a cuvintelor care conțin diftongi (ploaia, floare), copilul poate
discuta despre plante în general, să dea exemple de flori, înțelegând diferența dintre clasă de
obiecte și componente, poate să afle despre ploaie (apă) și beneficiile sale asupra naturii, despre
cum se formează ploaia, despre consecințele nefaste ale secetei etc., totul într-un limbaj simplu,
accesibil copiilor. Astfel, abordăm probleme de limbă (fonetică), de vocabular, de științe, chiar
de ecologie sau matematică, dacă se prezintă material vizual și se numără, de exemplu, diferite
flori prezentate concret sau prin imagini. Din perspectiva educației artistice, se poate intona un
cântec despre flori sau se poate desena/colora o floare.
_________________________________________________________________________________6
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
- activitățile de educație plastică – trebuie să ofere prilej de a descrie desenele sau
picturile executate de copii, să motiveze alegerea culorilor, pentru a obține de la
copii numirea corectă a componentelor desenului și, în general, exersarea
deprinderilor de exprimare verbală.
- activitățile matematice – își găsesc utilitatea în activitățile practice, de exemplu în

jocurile de construcție, unde intervin figuri geometrice, bețișoare cu diferite lungimi
și grosimi. Copiii pot vorbi despre forma, culoarea, grosimea pieselor, le pot
număra, le pot grupa, le pot aranja cu verbalizarea pozițiilor (sus, jos, la stânga, la
dreapta), aceasta contribuind la orientarea în spațiu.
Se observă, din cele de mai sus, că toate activitățile contribuie la dezvoltarea limbajului,
precum și reciproc, dezvoltarea limbajului condiționează desfășurarea tuturor activităților.
În grădiniță, prin toate activitățile, conduita verbală face progrese de tipul:

- se îmbogățește vocabularul activ;
- se manifestă limbajul situațional;
- se exersează structurile gramaticale corecte;
Toate acestea facilitează învățarea citit-scrisului mai târziu.
În vorbirea preșcolarilor apar și dificultăți:

- dificultăți de pronunție a unor sunete;
- tulburări ale ritmului de emisie;
- articulări alterate din cauza unor factori fizici sau psihici.
Aceste tulburări pot persista și de aceea necesită, pentru ameliorare sau eliminare, intervenția
logopedului.
CONCLUZIE:
Educarea limbajului se face la grădiniță prin aproape toate activitățile. Dacă la domeniul limbă
și comunicare sunt activități dedicate exersării limbajului, la celelalte tipuri de activitate,
educarea limbajului se realizează implicit, în timp.
_________________________________________________________________________________7
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Teme de seminar:
1. Urmăriți pasajele video indicate în fișierul anexă și analizați discursul protagoniștilor,

din perspectiva limbajului nonverbal și paraverbal, propunând soluții pentru a obține
firescul exprimării.
2. Se dă următorul text poetic, pe care trebuie să îl utilizați într-o activitate de memorizare:
„Frunză galbenă, uscată,

De ce ești tu supărată
Și stai sus pe rămurea
Singurică, singurea?
-Cum să nu fiu amărâtă,

Dacă toamna cea urâtă
Îmi dă ploaie și-mi dă vânt
Și mă culcă la pământ?ˮ
(fără autor)
Prezentați beneficiul memorizării acestei poezii, evidențiind cât mai multe componente ale
învățării interdisciplinare. (în aproximativ 150 de cuvinte)
Bibliografie


_________________________________________________________________________________8
An universitar 2023-2024____________________________________________________
CURS 4
JOCUL, FORMĂ DE ACTIVITATE LUDICĂ

ÎN GRĂDINIȚĂ
1. Delimitări conceptuale: joacă, joc, joc didactic, ludic, activitate ludică

- joacă – activitate spontană, proprie omului, dar și animalelor, provenită din spiritul
jucăuș înnăscut al omului.
- joc → activitate umană conștientă, cu caracter universal, permanent și polivalent:
Sintagme care cuprind cuvâtul joc:
joc de societate
joc de cuvinte
joc de șah
jocuri olimpice
joc de cărți
joc de scenă
a-și pune viața în joc
a face jocul cuiva
jocul de-a școala …
- joc didactic – activitate dirijată, dar și metodă didactică.
- ludic (din limba franceză ludique) → referitor la joc, care are caracter de joc;
- activitate ludică – este o categorie de activitate instructiv-educativă, specifică
învățământului preșcolar, centrată pe promovarea spiritului jocului.
2. Jocul și funcțiile sale

a) Definire
Din perspectiva psihologiei vârstelor, jocul este activitatea de bază a copilului
preșcolar. De aceea, el se desfășoară în cea mai mare parte dintre activitățile din grădiniță.
Prin joc, copilul se detașează de realitatea obiectivă și se transpune într-o lume creată de
imaginația sa.
b) Mecanismele psihologice care susțin jocul
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024____________________________________________________
- capacitatea omului de a transfigura realitatea în imaginar (de exemplu, copilul își
poate închipui că sala de clasă este un oraș, sau un magazin, sau o gară);
- capacitatea omului de a opera cu simboluri, cu semne atribuite obiectelor, acțiunilor și
faptelor care semnifică altceva decât în realitate (de exemplu, copilul poate utiliza un
băț pe post de microfon sau bucațele de hârtie care să semnifice banii, și să creadă cu
tărie că aceea este realitatea);
- capacitatea omului de a acționa creativ în diverse situații concrete de viață (de

exemplu, copilul se joacă de-a doctorul, dar îi apare o situație neprevăzută în timpul
jocului: i se spune că domnul doctor este plecat la București. Deși este pregătit să se
joace, el trebuie să facă față situației, deci să-și imagineze ce e de făcut, de exemplu,
să meargă la alt cabinet sau să-i dea medicului un telefon, și astfel să continue jocul).
c) Funcțiile jocului sunt stabilite de psihologul Jean Piaget, care consideră jocul ca o
activitate de adaptare:
- funcția de adaptare → presupune asimilarea realului la eu și acomodarea eului la real.
De exemplu, copilul se joacă de-a școala. Prin această activitate, școala, ca
instituție cu reguli diferite de ale grădiniței și cu o altfel de organizare devine
familiară copilului, se apropie de acesta. Pe de altă parte, copilul începe să se
acomodeze cu această realitate, utilizează termeni specifici: „doamna
învățătoareˮ, „bancăˮ, „clopoțelˮ, „catedrăˮ etc. Așadar, ca ordine, în timpul
jocului se întâmplă mai întâi asimilarea realității, familiarizarea cu aceasta, și
abia pe urmă se petrece acomodarea, care este un proces mai îndelungat.
- funcția formativă și informativă → jocul formează copilului competențe, dar îi și

transmite anumite cunoștințe.
De exemplu, copilul se joacă de-a magazinul. Cu această ocazie, el se
formează pe plan educativ, salută, învață regulile conversației formale într-un
magazin, dar totodată poate învăța cuvinte noi ca „tejgheaˮ, „casă de marcatˮ,
„POSˮ, „plată cu cardulˮ etc.
- funcția de descărcare a energiilor și de rezolvare a conflictelor afective.
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024____________________________________________________
De exemplu, copilul se joacă după o activitate mai intensă, de exemplu o
activitate de științe, în care a stat mult pe scaun. Un joc de mișcare îi va oferi
posibilitatea să se miște, să-și descarce energiile acumulate. De asemenea, un
joc de-a familia, în care să fie implicat și un coleg cu care copilul se certase
anterior, le oferă amândurora posibilitatea să colaboreze pentru buna
desfășurare a jocului și ajung la concluzia că cearta lor nu a avut rost. Copiii
vor stabili iar relații civilizate, trecând peste cearta anterioară.
- funcția de socializare – prin orice tip de joc, copilul interacționează cu ceilalți copii,
comunică, solicită și oferă informații, se preocupă de organizare, deci nu este singur.
De exemplu, copiii care desfășoară un joc de construcție vor solicita piese, vor
alege locul construirii unui obiect prin consultarea colegilor, vor oferi sau vor primi
idei, așadar vor interacționa obligatoriu.
3. Activitatea ludică
a) Definire
Activitatea ludică este o activitate complexă, regăsită la nivelul mai multor momente
din programul unei zile, având două componente:
- componenta instructiv-educativă, care se realizează prin obiective bine stabilite;
- componenta joc, care se realizează prin modul de desfășurare, prin elemente-
surpriză, prin elemente de mișcare și de relaxare.
De exemplu, în cadrul unei activități dirijate, de învățare a numerelor la grupa
mică, educatoarea are ca obiectiv pentru copii să numere până la 10, crescător și
descrescător. Aceasta este componenta instructiv-educativă. În timpul activității apare și
elementul-surpriză, Moș Crăciun, care se plânge că nu mai știe să găsească o casă a unui
copil, a șaptea de pe stradă. Aceasta este componenta-joc prin elementul-surpriză. Copiii se
vor distra și îl vor învăța pe moș să numere.
b) Momente din programul grădiniței prin care se realizează activități ludice:

- activitățile la alegerea copiilor → se realizează prin joc și prin activități ocupaționale
(activitățile ocupaționale se realizează la sugestia educatoarei sau din inițiativa copiilor; pot fi
realizate pe grupuri mici, pentru o muncă diferențiată);
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024____________________________________________________
- activitățile de învățare dirijată → se realizează prin joc simbolic, de manipulare, de
imitare sau de creație; joc cu reguli. După subiectul lor, acestea pot fi jocuri distractive, jocuri
de mișcare, jocuri libere. De exemplu, prin învățare dirijată, se poate observa alcătuirea
externă a unei plante, urmată de un joc de reconstituire și creație: educatoarea poate tăia
bucăți din imaginea unei plante, iar elevii le pot reconstitui. Se poate organiza aceasta sub
formă de concurs, fiecare copil poate avea alt tip de planta și se face întrecere pentru a
verifica și rapiditatea, și corectitudinea reconstituirii.
- alte tipuri de activități, de după-masa: în cadrul odihnei active se pot efectua jocuri de
rol sau scurte dramatizări, cu accent pe joc, nu pe conținut, jocuri distractive, a jocurilor de
mișcare, a audiții și vizionări. Acestea sunt activități complementare, cu rol de a completa
activitățile dirijate desfășurate dimineața.
c) Condiții de respectat în activitățile ludice:

- să se îmbine armonios în activități;
- să satisfacă necesitățile cognitive, afective și de mișcare ale copiilor;
- să stimuleze creativitatea;
- să contribuie la socializarea copiilor;
- să asigure independența copiilor;
- să asigure integrarea copiilor în activitatea școlară.
CONCLUZIE: Jocul este sufletul activităților din grădiniță și face parte integrantă din toate
activitățile. Educatoarea va desfășura activități eficiente și conduse profesionist dacă vocației
sale pedagogice i se alătură spiritul ludic. O simplă indicație de tipul „Copii, alegeți un joc și
jucați-vă frumos!ˮ nu va conduce spre desfășurarea unui joc în adevăratul sens al cuvântului.
Supravegherea atentă, îndrumarea din partea educatoarei și implicarea sa în fiecare secundă
reprezintă cheia succesului pentru orice activitate ludică.
Teme de seminar:
1. Accesați următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=frJ2qnNDslU – veți găsi

un șir de jocuri ce pot fi utilizate ca activități complementare, după-amiaza. Alegeți
unul dintre aceste jocuri și evidențiați cât mai multe beneficii ale acestuia.
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024____________________________________________________
2. Realizați un scurt eseu (150-200 de cuvinte) cu titlul „Ludoteca și drepturile copiilorˮ,
urmărind:
- să prezentați conceptul de ludotecă, utilizând dicționarul;
- să vă exprimați opinia despre necesitatea existenței unei ludoteci ca instituție.
Urmăriți, pentru documentare, filmul de prezentare accesând următorul link:
http://www.youtube.com/watch?v=DriYscTOopw
- să evidențiați două avantaje sau două dezavantaje ale ludotecii pentru procesul de
învățare;
- să arătați dacă v-ar plăcea să contribuiți la înființarea unei ludoteci sau să lucrați într-o
ludotecă și de ce.
Bibliografie


6. https://tdh-moldova.md/media/files/files/4_2_ludoteca_delimitari_conceptuale_5673529.pdf
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 5
JOCUL DIDACTIC,
METODĂ ȘI FORMĂ DE ACTIVITATE ÎN GRĂDINIȚĂ
1. Delimitări conceptuale: joc – joc didactic

- jocul → activitate umană conștientă, cu caracter universal, permanent și polivalent,
cu participanți, reguli, recompense și pedepse.
→ componenta principală este cea ludică.
- jocul didactic a. →activitate dirijată în cadrul procesului instructiv-educativ în
grădiniță sau
b. → metodă didactică.
→ componenta principală este cea instructivă.
2. Locul jocului didactic în cadrul jocurilor din grădiniță

Există diferite criterii de clasificare a jocurilor în grădiniță. Un criteriu utilizat frecvent
este acela al efectului lor formativ asupra copiilor. În funcție de acesta, există:
➢ jocuri de creaţie sau jocuri simbolice → jocuri prin care copilul îşi formulează regulile
jocului. Folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor şi
cuvintelor, copiii redau un aspect al realităţii. Ele au două forme:
• jocuri cu rol → copiii îndeplinesc anumite roluri sociale, reale sau
imaginare. Aceste jocuri pot fi:
o cu subiecte din viaţa cotidiană: „De-a grădiniţa”, „De-a
vânzătorul”, „De-a gospodinele”, „De-a familia”;
o cu subiecte din poveşti: „De-a Scufiţa Roşie”, „De-a capra cu
trei iezi”;
o dramatizările: „Coliba iepuraşului”, „Greierele şi furnica”,
„Fata babei şi fata moşneagului”, „Cenuşăreasa”, „Turtiţa”,
„Căsuţa din oală”, „Carnavalul poveştilor”.
• jocuri de construcţie → copiii, având la îndemână materiale speciale
din lemn, mase plastice, metal, materiale din natură, pot să redea cu
_________________________________________________________________________________
1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
ajutorul lor configuraţia aproximativă a unor modele reale sau pot să
realizeze îmbinări fanteziste. Implică elemente specifice muncii, dar și
abilități practice și tehnice. Se construiesc turnuri, case, tuneluri,
poduri, orăşele, pieţe, străzi, palate, avione, roboţi, rachete, submarine,
parcuri. Preşcolarii îşi pot construi singuri jucăriile necesare și pentru
desfăşurarea unui joc. De exemplu, pentru jocul „De-a şoferii”, copiii
pot construi singuri garajul şi parcarea, iar pentru jocul „De-a
vânzătorulˮ pot construi magazinul cu rafturile pe care se află marfa.
➢ jocuri de mişcare → se află la granița dintre jocurile de creație și sportive,

determinând, alături de efortul fizic, trăiri intense specifice adevăratelor competiții
sportive. Acestea pot fi:
o jocuri de mişcare cu subiect, în care mişcările şi regulile se îmbină cu un
conţinut imaginativ: întruchiparea personajelor şi a acţiunilor acestora. De
exemplu: „Gâştele şi vulpea”, „Rândunică, mută-ţi cuibul”, „Lupul şi
vânătoriiˮ, „Vrăbiile şi pisica”;
o jocuri cu text şi cânt, în care mişcările sunt însoţite de texte şi de cântece.
Acestea se se desfăşoară în cerc, în horă, rolul activ avându-l unul sau mai
mulţi copii. Textul cântecului şi ritmul acestuia îl ajută pe copil să execute
mişcările ce trebuie făcute în mod corect. De exemplu „Ciupercuţa”, „Bat
din palme”, „Fluierul”, „Bate vântul frunzele”;
o jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul şi simplitatea acţiunii. De
exemplu: „Cine l-a strigat pe ursuleţ”, „Găseşte şi taci”.
o jocuri fără subiect → mişcări executate cu diferite obiecte: mingea sau
cercul. De exemplu, „Nimereşte la ţintă”, „Cine aruncă mai departe”.
➢ jocuri didactice.
3. Jocul didactic
a) Generalități
→ îmbină într-un mod armonios atât sarcini specifice jocului cu sarcini, cât și
funcţii specifice învăţării;
_________________________________________________________________________________
2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
→ în literatura de specialitate, este desemnat cel mai eficient mijloc de instruire şi
educare, fiind folosit pentru a forma sau a consolida anumite cunoştinţe, priceperi sau
deprinderi.
→ are drept scop instruirea copiilor într-un domeniu de cunoaştere, dar şi sporirea
interesului pentru activitatea respectivă prin folosirea unor elemente distractive, ce
facilitează atingerea scopului formativ-educativ.
→ conține obligatoriu elemente de aşteptare, de surpriză, de comunicare între copii.
→ nu trebuie să fie un simplu exerciţiu, chiar dacă exerciţiul apare ca element
constructiv, trebuie să rămână totuşi joc, activitatea pe care o desfăşoară copilul trebuie
să trezească dorinţa vie de a se juca.
→ are tematică diferită:
- Omul şi viaţa socială-înfăţişare(corpul omenesc);
-activitate în familie şi în societate;
-comportamente;
-obiecte de îmbrăcăminte;
-obiecte de toaletă;
-jucării;
-alimente;
-profesii;
-mijloace de transport.
-Natura-anotimpuri;
-fenomene ale naturii;
-animale;
-plante;
-Limbajul (jocuri de exersare a vorbirii)
-aspect fonetic;
-lexic;
-structură gramaticală,
-Exersarea capacităţilor şi proceselor psihice
-atenţie;
-memorie;
-gândire.
_________________________________________________________________________________
3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
b) Clasificarea jocurilor didactice
➢ După conţinut:
▪ jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
▪ jocuri didactice pentru educarea limbajului → cuprind aspecte
fonetice, lexico-semantice şi gramaticale ale limbii materne. Se
vor desfășura în activități DLC (domeniul limbă și comunicare)
▪ jocuri didactice matematice;
▪ jocuri didactice pentru însuşirea normelor de comportare
civilizată;
▪ jocuri didactice pentru însuşirea unor norme de circulaţie
rutieră;
➢ După prezenţa sau absenţa materialului didactic:

▪ jocuri didactice orale;
▪ jocuri didactice cu material:
- cu material didactic - jetoane, jucării, jocuri de masă, cuburi;
- cu material ajutător - diferite obiecte şi jucării cu rol auxiliar;
- cu material suport - imagini, filme, C.D-uri;
➢ După scopul urmărit:
▪ jocuri senzoriale pentru
o dezvoltarea sensibilităţii vizuale;
o dezvoltarea sensibilităţii auditive;
o dezvoltarea sensibilităţii tactile-kinestezice;
o devoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive;
▪ jocuri intelectuale
o de stimulare a comunicării orale;
o de exersare a pronunţiei corecte;
o de atenţie şi orientare spaţială;
o de analiză şi sinteză mentală;
o de realizare a comparaţiei mentale;
o de realizare a abstractizării şi generalizării;
o pentru dezvoltarea perspicacităţii;
o pentru dezvoltarea imaginaţiei;
_________________________________________________________________________________
4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
o pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară
şi a autocontrolului
c) Măsuri prealabile desfășurării unui joc didactic
Pornindu-se de la cunoaşterea dezvolării psihofizice a copilului preşcolar, în special a
limbajului acestuia, de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului primar şi a posibilităţilor de
adaptare la fiecare dintre aceste cerinţe, se poate conferi valoare sporită jocului didactic de
educare a limbajului şi exersare a vorbirii, dacă se folosesc metodele activ-participative.
Jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie, pentru a asigura condiţiile
bunei desfăşurări. Dintre măsurile prealabile:
- crearea unei atmosfere de lucru antrenante din partea educatoarei;
- conceperea jocului didactic astfel încât să corespundă particularităţilor de
vârstă ale copiilor,
- îmbinarea corectă a activităţilor concret-operatorii cu cele abstracte;
- prezentarea cunoştinţelor în succesiune gradată,
- asigurarea unui conţinut bogat, structurat în forme variate, vizând esenţialul;
- prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor;
-stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate;
- introcerea în joc a unor cazuri, situaţii, probleme similare celor întâlnite în
viaţa practică,
- stabilirea precisă a regulilor;
O mare parte din condiţiile de mai sus sunt comune tuturor categoriilor de activităţi
obligatorii desfăşurate în grădiniţa de copii.
d) Caracteristicile jocului didactic ca formă de organizare a activităților comune

Pentru ca jocul didactic să fie o formă de organizare a activității și un doar o simplă
metodă, el trebuie să ocupe un interval temporal dedicat și să cuprindă, în proiectare și în
desfășurare, toate eleméntele menționate în cele ce urmează.
✓ Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin
raportarea la domeniile de dezvoltare menționate în curriculum. El trebuie să fie
clar şi precis, pentru a asigura desfăşurarea corectă a activităţii.
✓ Sarcina didactică este formulată în funcţie de conţinutul activităţii şi de nivelul
de cunoştinţe al copiilor. Ea reprezintă modul de instruire în jurul căruia sunt
antrenate procesele gândirii. Sarcina didactică se obiectivează pentru copii sub
_________________________________________________________________________________
5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
forma unor probleme pe care ei le vor rezolva în mod independent sau în
echipe, prin cooperare. Problemele trebuie să fie accesibile copiilor şi în acelaşi
timp să le solicite eforturi şi investigaţii noi, să le deştepte şi să le menţină viu
interesul. Sarcinile didactice trebuie să fie astfel concepute încât să reactiveze
nu atât memoria reproductivă, cât mai ales gândirea (operaţiile ei, capacitatea
de asociere, flexibilitatea, fluiditatea ei).
✓ Conţinutul jocului reprezintă ansamblul cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor pe care le achiziţionează sau se consolidează copiii. Aceste
cunoştinţe se referă la plante, fructe, legume, animale, anotimpuri, etc.
Preşcolarii îşi însuşesc aceste cunoştinţe fie prin activităţile comune, fie prin
experienţa nemijlocită de viaţă. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, dar
ele dobândesc mereu alt caracter, datorită faptului că sarcinile pe care le au de
rezolvat copiii sunt diferite. Deci, jocul apare în forme noi, neprevăzute şi de
aceea sunt interesante şi atractive. Conţinutul jocului trebuie prezentat într-o
manieră accesibilă şi plăcută copiilor.
✓ Elementele de joc reprezintă mijloace de realizare a unei sarcini didactice,
constituind elementele de realizare a sarcinii de învăţare. Elementele de joc sunt
din cele mai variate: întrecere, recompensă, aplauze, etc. Alegerea lor se face în
funcţie de conţinutul jocului, de vârsta copiilor.
✓ Regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi copiii. Regulile sunt
menite să arate copiilor cum să se joace, cum să rezolve problema respectivă şi
îndeplinesc în joc o importantă funcţie reglatoare asupra acţiunilor şi relaţiilor
reciproce dintre copii. Ele sunt condiţionate de conţinutul şi sarcinile didactice
ale fiecărui joc, sunt numeroase şi de natură diferită. Prima categorie
reglementează repartizarea rolurilor între copii. Alte reguli arată cum să rezolve
problema intelectuală. O altă categorie de reguli se referă la succesiunea
acţiunilor în joc (ordinea în care trebuie să răspundă copiii când se joacă), altele
se referă la comportarea copiilor în joc care le indică ce este şi ce nu este permis
în timpul jocului. În stabilirea regulilor jocului se va ţine seama de principiul
gradării şi al accesibilităţii.
✓ Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de joc.
Acţiunea de joc este latura care face ca rezolvarea sarcinii didactice să fie
_________________________________________________________________________________
6
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
plăcută şi atractivă pentru copii şi cuprinde momente de aşteptare, surpriză,
ghicire, mişcare şi întrecere.
Unitatea dintre sarcina didactică, conţinutul jocului, elementele de joc şi regulile
jocului, conferă jocului didactic o particularitate specifică, deosebindu-l de celelalte forme de
activitate.
OBSERVAȚIE: Sarcina de lucru și regulile jocului trebuie explicate clar și concis.

Accesați linkul de mai jos și urmăriți un experiment care, chiar dacă este derulat cu adulți,
demonstrează cu atât maim ult ce se întâmplă atunci când profesorul nu comunică foarte clar
orice sarcină de lucru copiilor. https://www.youtube.com/watch?v=jglkN7ciih8
Materialul didactic trebuie să fie adecvat conţinutului jocului şi vârstei copiilor.

Poate conţine jucării, jetoane, cartonaşe, medalioane, fişe, etc. Materialul didactic trebuie să
fie mare, atractiv, viu colorat, pentru a atrage atenția copiilor, făcându-i să uite că sunt tentați
să vorbească între ei sau să-și găsească alte activități în afara jocului
Jocul didactic este un mijloc valoros de instruire şi educare a copilului de vârstă
preşcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei sarcini de instruire
complexe. Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace de realizare a activităţilor
din grădiniţă este cu atât mai mare, cu cât realizăm o concordanţă între procesul de
cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea şi atmosfera de joc, atât
de atractive pentru preşcolari.
O mare parte din materialul didactic necesar desfăşurării jocurilor didactice este tipărit.
El trebuie procurat din timp şi selecţionat potrivit jocurilor care se organizează. În cadrul
jocurilor didactice se folosesc şi diferite jucării sau obiecte special cofecţionate. Educatoarea
trebuie să păstreze şi jucării didactice special pentru această categorie de jocuri. Astfel de
jucării sunt:
- păpuşi cu trusa lor de îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile şi din materiale
de diferite culori;
- casa păpuşii – cu mobilierul necesar, proporţionat ca mărime şi corespunzător
din punct de vedere al coloritului;
- săculeţul „fermecat”, cu diverse truse de obiecte: veselă, obiecte de uz
individual, jucării în miniatură etc;
_________________________________________________________________________________
7
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
- animale domestice şi sălbatice din material plastic;
- diferite mijloace de locomoţie;
Sunt jocuri didactice care presupun folosirea unor materiale ca deşeuri, obiecte
mărunte, materiale care contribuie prin culoare, mărime, grosime, lăţime, la precizarea unor
cunoştinţe ale copiilor. Indiferent de provenienţa materialului didactic folosit în cadrul jocului
didactic, acesta trebuie să întrunească şi unele cerinţe ca: accesibilitate, aspect estetic, nu
trebuie să fie încărcate, greoaie din punct de vedere al compoziţiei, deoarece ar împiedica
rezolvarea corectă a sarcinii didactice. Materialele didactice trebuie să fie de dimensiuni mai
mari pentru a fi bine percepute de copii, iar cele distributive trebuie să aibă dimensiuni mai
mici.
În afară de grija pe care trebuie să o aibă în selecţionarea sau confecţionarea
materialului didactic necesar desfăşurării jocului didactic, este bine a se găsi şi soluţii
interesante de prezentare a acestuia, astfel încât să trezească nu numai interesul pentru
material, ci şi pentru jocul în sine.
e) Etapele jocului didactic

1) Organizarea jocului → asigurarea unui cadru adecvat conţinutului jocului şi acţiunilor
copiilor. Acum se face pregătirea şi antrenarea copiilor pentru jocul ce urmează.
2) Desfăşurarea jocului → conţine o serie de secvenţe în care este prezentat jocul, se
realizează familiarizarea copiilor cu jocul şi antrenarea lor la o participare activă, efectivă.
Principalele momente organizatorice ale desfăşurării jocului sunt:
a) Introducerea în activitate constă în: captarea atenţiei copiilor, utilizându-se un
element surpriză, o noutate, un scurt dialog care le mobilizează imaginaţia, o jucărie care va
avea rol specific în desfăşurarea propriu-zisă a jocului.
b) Familiarizarea copiilor cu jocul are următoarele obiective:
- trezirea interesului copiilor pentru joc, pentru tema abordată; altfel spus
trebuie să se creeze o motivaţie pentru joc;
- prezentarea şi intuirea materialului didactic;
- prezentarea şi înţelegerea sarcinilor didactice şi a regulilor jocului, care este
condiţie de bază pentru buna desfăşurare a jocului şi pentru realizarea sarcinilor
didactice; înţelegerea succesiunii elementelor jocului. Metodele de însuşire a jocului
diferă în funcţie de grupa de vârstă, de complexitatea jocului, de experienţa copiilor şi
_________________________________________________________________________________
8
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
de sarcinile didactice. În practica pedagogică cel mai frecvent se utilizează două
procedee de însuşire a jocului didactic:
• calea inductivă → este cea mai simplă modalitate, folosită mai
ales în grupa mică, este acţiunea, adică explicarea şi
demonstrarea jocului prin desfăşurarea lui efectivă.
• calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, a
sarcinilor didactice, a regulilor jocului şi a acţiunilor în
succesiunea lor. Aceste explicaţii trebuie să fie simple, clare şi
concise. Demonstraţia se poate face cu ajutorul unor copii sau
cu grupa întreagă.
c) Desfășurarea propriu-zisă → este etapa principală a jocului. Performanţele copiilor
demonstrează gradul de înţelegere a regulilor, nivelul de cunoştinţe anterioare ale copiilor,
capacităţile intelectuale şi abilităţile motrice ale lor. Pe parcursul desfăşurării jocului
educatoarea trebuie să urmărească:
- gradul de îndeplinire a acţiunilor în succesiunea lor normală,
- gradul de respectare a regulilor,
- rezolvarea rapidă a sarcinilor didactice,
- activizarea tuturor copiilor după posibilităţile lor,
- îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice,
- stimularea spiritului de independenţă al copiilor,
- asigurarea unui ritm vioi, pe o atmosferă relaxantă,
- antrenarea unor copii la conducerea jocului.
Jocul didactic poate fi eficientizat prin următoarele posibilităţi:
- introducerea unor elemente noi de joc,
- complicarea jocului cu sarcini mai complexe, cu un grad mai înalt de
dificultate,
- prezentarea unor materiale didactice suplimentare,
- introducerea unor reguli noi,
- organizarea unei întreceri,
- utilizarea fişelor de lucru independente.
Ca modalitate de asigurare a înţelegerii corespunzătoare a jocului, se poate introduce înainte
de desfăşurarea propriu-zisă a jocului şi un joc de probă. Jocul de probă trebuie să fie însoţit
de explicaţii şi indicaţii care vor servi desfăşurarea corectă a jocului propriu-zis.
_________________________________________________________________________________
9
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
3). Încheierea jocului didactic
În acest moment se rezolvă unele sarcini de sinteză, se reproduce sau se audiază un text
literar, un cântec, o poezie. Se pot îndeplini acţiuni legate de temă: închiderea magazinului,
sosirea sau plecarea într-o excursie, la o expoziţie, la teatru de păpuşi, etc. Tot acum se fac
aprecierile frontale şi individuale etc. Devine tot mai evidentă necesitatea organizării şi
desfăşurării jocurilor didactice cu conţinuturi şi sarcini didactice interdisciplinare. Acestea
accentuează latura formativă a jocului, sporesc atractivitatea şi facilitează antrenarea
proceselor psihice.
f) Planificarea jocurilor didactice

Înscrierea jocurilor didactice în planificările anuale şi calendaristice trebuie să se facă
în funcţie de scopul acestora (precizarea, verificarea sau predarea cunoștințelor, corectarea
pronunției, însușirea structurilor gramaticale). Jocurile didactice care urmăresc fixarea de
cunoştinţe trebuie planificate, cum este şi firesc, după activităţile în care au fost predate
cunoştinţele respective. De exemplu, jocurile didactice „Săculeţul cu jucării” sau „Ce a găsit
păpuşa?” trebuie planificate după o activitate de observare sau după ce s-a desfăşurat o
convobire după imagini cu tema „Jucăriile”, răspunzând astfel scopului urmărit prin aceste
jocuri, şi anume precizarea şi activizarea cuvintelor care desemnează diferite jucării.
Jocurile didactice care urmăresc verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor
trebuie să verifice cunoștințele însușite într-o unitate de învățare. Astfel, jocul didactic
„Magazinul cu jucării” de la grupa mică, prin care se urmăreşte verificarea cunoştinţelor,
trebuie să fie plasat după toate activităţile în care se precizează cunoştinţele despre culoare,
mărime, însuşiri spaţiale etc.
Alte jocuri didactice au drept scop predarea unor cunoştinţe noi şi lărgirea
vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte. Asemenea jocuri trebuie planificate în raport cu
celelalte activităţi comune de predare, astfel încât să se asigure transmiterea gradată a
cunoştinţelor.
Jocurile didactice care au ca scop corectarea defectelor de pronunţie ale copiilor sau
însuşirea structurii gramaticale a limbii trebuie să fie planificate şi ele cu multă atenţie,
avându-se în vedere creşterea treptată a cerinţelor adresate copiilor. De exemplu, jocurile
didactice care presupun completarea unor propoziţii eliptice de subiect vor fi organizate
înaintea celor care presupun completarea unor propoziţii eliptice de predicat sau jocurile
_________________________________________________________________________________
10
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
didactice care presupun pronunţia unor sunete mai dificile pentru copii trebuie să preceadă
jocurile care cer pronunţia unor grupuri de sunete mai greu de articulat.
g) Alte elemente care contribuie la eficiența jocurilor didactice

În planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie să se orienteze întotdeauna
după sarcina didactică pe care jocurile o au şi să ţină întotdeauna seama de legătura lor cu
celelalte activităţi care se desfăşoară în grădiniță.
Având o structură complexă, jocul didactic trebuie studiat cu multă atenţie înainte
de a fi executat cu copiii. Educatoarea trebuie să cunoască bine sarcina urmărită în joc,
acţiunea lui şi regulile după care se desfăşoară, astfel încât să-l poată integra corect în
activitatea pe care o desfăşoară cu copiii. Nerespectarea uneia dintre componentele jocului,
cunoaşterea insuficientă a acţiunii sau a regulilor de joc afectează buna îndeplinire a sarcinii
didactice sau chiar duce la schimbarea profilului activităţii. Este indicat ca educatoarea, pe
măsură ce are mai multă experienţă, să aplice în mod creator diversele recomandări cu privire
la jocul didactic, să contribuie activ la îmbogăţirea şi îmbunătăţirea structurii acestuia, la
adaptarea lui la particularităţile de vârstă ale copiilor cu care lucrează, şi cu atât mai mult să
creeze noi jocuri cu care să rezolve sarcina didactică prevăzută în programă. De exemplu,
jocul didactic „Ce face mama?” are ca sarcină didactică recunoaşterea, denumirea şi
descoperirea acţiunilor prezentate în ilustraţii, care înfăţişează diferite ocupaţii ale mamei.
Regulile jocului precizează că plicul în care este câte o ilustraţie este dat din mână în mână,
de la un copil la altul până ce se aude semnalul: „Stop” din partea educatoarei. Copilul la care
s-a oprit plicul în momentul semnalului îl deschide, arată celorlalţi ilustraţia găsită în plic,
apoi o descrie. Jocul nu reclamă o participare suficient de activă din partea copiilor;
elementul de joc, trecerea plicului din mână în mână, nu are darul să-i mobilizeze în vederea
realizării sarcinii didactice. Analizând jocul, putem interveni cu o serie de modificări care nu
schimbă cu nimic sarcina didactică, însă au schimbat acţiunea lui. Astfel, imaginile pot fi
prezentate pe o bandă care se derulează în faţa copiilor pe un ecran. În felul acesta, ei nu
trebuie să aştepte până ce plicul se oprește la ei. Se creează condiţii favorabile pentru
perceperea clară a imaginilor de către toţi copiii, pentru rezolvarea optimă a sarcinii didactice
incluse în joc.
Pregătirea copiilor pentru un joc didactic se poate face în cadrul activităţilor alese de
dimineaţă sau prin exerciţii cu material intuitiv.Reuşita unui joc didactic depinde organizarea
_________________________________________________________________________________
11
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
jocului care presupune un complex de măsuri: înţelegerea esenţei jocului, planificarea lui
judicioasă, pregătirea copiilor pentru activitate.
Jocul didactic se poate desfăşura atât sub conducerea directă a educatoarei cu
întreaga grupă, cât şi atunci când este repetat de copii, la iniţiativa unuia dintre ei sau la
sugestia educatoarei. Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte largă, deoarece acesta
poate fi practicat în diferite momente ale zilei, putând fi extins chiar şi în viaţa de familie a
copilului.
Jocul didactic este creat de adulţi, specificul lui constând în faptul că rezolvă prin conţinutul
lui o mare parte din problemele educaţiei intelectuale, consolidând, sistematizând şi
verificând cunoştinţele. De exemplu, prin jocul didactic „Găseşte aceeaşi culoare “ de la
grupa mare se precizează şi se verifică denumirea diferitelor culori învăţate anterior, prin
jocul didactic „Cu ce construimˮ de la aceeaşi grupă se reactualizează denumirile uneltelor
şi materialelor folosite la construcţia unei case, se reactualizează noţiunile de formă, se
activizează unele cuvinte care denumesc jucării.
Valoarea jocului didactic nu se restrânge însă numai la atât. El are o largă contribuţie
mai cu seamă în stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Marea parte a jocurilor
didactice cuprind valoroase exerciţii senzoriale, influenţând în mod nemijlocit activitatea
tuturor analizatorilor. Jocurile didactice ca „Spune cum face”, „Cine face?ˮ contribuie la
dezvoltarea sensibilităţii auditive şi în mod special a auzului fonematic, slab dezvoltat la
preşcolarul mic. Jocul „Ce a găsit ursulețul?” contribuie la dezvoltarea sensibilităţii vizuale şi
tactile. Spiritul creator, imaginaţia sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa copiilor
sarcina de a compune o ghicitoare, de a plăsmui o poveste.
Prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem simpla alăturare a unor acţiuni ludice cu
acţiuni instructive, sau desfăşurarea lor prin alternare, ci o formă de joc închegată, unitară în
care aceste elemente sunt structurate organic, motivele jocului conducând la rezolvarea
sarcinilor didactice, pe baza unor reguli.
Teme de seminar:
1. Accesând linkul următor, vei descoperi un joc propus de o educatoare pentru perioada
de învățare de acasă: https://www.youtube.com/watch?v=m_XfAo2Zfjc
Cerințe:
_________________________________________________________________________________
12
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
• Precizează dacă acesta este un joc didactic, ca tip de activitate, argumentând
răspunsul.
• Efectuează cel puțin două observații (apreciative/depreciative) cu privire la exemplele
educatoarei.
• Propune o variantă pentru dinamizarea jocului.
2. Urmărește activitatea DLC, propusă ca joc didactic, la grupa mijlocie:
https://www.youtube.com/watch?v=dlDvsE2Y_YQ
Cerințe:
• identifică etapele mari ale jocului (organizarea jocului, desfășurarea jocului și
încheierea acestuia) și formulează observații asupra desfășurării acestor etape;
• formulează observații asupra participării copiilor la activitate (implicare, atenție,
activitate propriu-zisă);
• exprimă-ți opinia despre comportamentul didactic al educatoarei (atitudine, apropiere
de copii, poziția în fața grupei etc.)
3. OBSERVĂ conținutul fișierelor word ANEXA 1_Joc didactic și ANEXA 2_Proiect

+ joc. Sunt documente întocmite de educatoare diferite. Primul conține strict proiectul
unui joc didactic, unde poți observa componentele acestuia și etapele jocului. Al
doilea este un proiect al unei întregi zile, în care, alături de alte activități, se integrează
și DLC, tot cu un joc didactic. Am colorat cu mov partea care aparține DLC, pentru a
putea identifica mai ușor integrarea acestei activități în ansamblul zilei.
Bibliografie


_________________________________________________________________________________
13
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
6. https://www.youtube.com/watch?v=CtXEItZ79Vo
7. https://www.didactic.ro/materiale/80231_tipologia-jocurilor-din-gradinita-de-copii
8. https://www.youtube.com/watch?v=m_XfAo2Zfjc
9. https://www.youtube.com/watch?v=dlDvsE2Y_YQ
_________________________________________________________________________________
14
CARACTERISTICILE JOCULUI DIDACTIC
Caracteristica Întrebarea Cui îi este destinată Explicații Exemple

SCOPUL CE URMĂRESC? profesorului Se stabilește raportat la domeniile Dezvoltarea comunicării orale prin
de dezvoltare din curriculum alcătuirea de propoziții; asigurarea
premiselor citirii și scrierii prin despărțirea
cuvintelor în silabe
SARCINA CE VOR FACE profesorului Se fixează probleme pentru Preșcolarii vor recunoaște culori și vor
DIDACTICĂ PREȘCOLARII? preșcolari despărți în silabe cuvintele-denumiri ale
culorilor. Vor alcătui propoziții, numind
elemente din mediul înconjurător.
CONȚINUTUL CE profesorului Se stabilesc cuvinte-cheie care culorile, despărțirea în silabe, propoziția
JOCULUI CUNOȘTINȚE reprezintă noțiunile ce vor fi
ÎNVAȚĂ însușite
PREȘCOLARII?
ELEMENTELE ÎN CE MOD preșcolarului Sunt modalități de realizare a întrecere, recompense, aplauze
DE JOC EFICIENTIZEZ sarcinii didactice
ÎNVĂȚAREA?
ACȚIUNEA DE ÎN CE MOD FAC preșcolarului Este o modalitate prin care se așteptare, surpriză, ghicire, mișcare
JOC PLĂCUTĂ realizează latura ludică a învățării
ÎNVĂȚAREA?
REGULILE ÎN CE MOD SE preșcolarului Este etapa în care se dau atribuire de roluri
JOCULUI JOACĂ? explicații cu privire la rezolvarea stabilirea ordinii acțiunilor
ÎN CE MOD problemei formulate la început enunțarea unor reguli de comportare în
REZOLVĂM timpul jocului
PROBLEMA?
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 6
MEMORIZAREA
1. Delimitări conceptuale: memorie, memorare, memorizare

MEMORIA → proces psihic
MEMORAREA → activitatea de învățare cu ajutorul memoriei
MEMORIZAREA → tip de activitate în grădiniță în care se memorează o poezie
a) - memoria → procesul psihic superior care permite înregistrarea, păstrarea și regăsirea
informațiilor receptate.
Procesele psihice sunt:
elementare superioare
senzația gândirea
percepția memoria
reprezentarea imaginația
→ fazele memoriei:
✓ faza de achiziție (memorare)
✓ faza de reținere (păstrare)
✓ faza de reactivare (actualizare) → presupune mai întâi
recunoașterea, apoi reproducerea celor învățate.
b) - memorarea → activitatea prin care se învață voit sau întâmplător elemente din
realitate, cu ajutorul memoriei
→ se clasifică după mai multe criterii, dintre care amintim două:
• după intenția de a memora
→ memorare involuntară – omul memorează fără să își propună
→ memorare voluntară – omul memorează voit
• după modul de memorare
→ memorare mecanică – fără intervențoa gândirii
→ memorare logică – cu derularea unor procedee care facilitează
înțelegerea conținutului memorat.
→ are mai multe caracteristici:
✓ activă/pasivă → sunt opuse. Memorarea activă presupune intervenția celui
care memorează prin schițe, scheme, completări, întrebări etc, iar cea pasivă
se bazează strict pe reținere, fără problematizare sau explicații, completări.
În învățarea unei poezii se recomandă îndrumarea copilului spre memorare
activă, spre explicarea cuvintelor noi, spre posibilitatea lui să pună întrebări.
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
✓ selectivă → copilul memorează ce-l interesează, așadar, el trebuie stimulat să

înțeleagă rostul memorării unei poezii, să dorească să învețe, să-și dea seama că
poezia se referă la universul său existențial.
✓ situațională → memorarea este influențată de situația (contextul) în care are loc.

La întipărire, se fixează și contextul, împrejurările în care s-a făcut memorarea,
așadar, la actualizare, copilul își va aminti situația în care a memorat. Memorarea
situațională presupune și eventualii factori perturbatori care au fost prezenți. De
exemplu, dacă o poezie va fi memorată în curte, unde se află un grup de copii care
joacă fotbal, atenția spre memorare este distrasă de grupul menționat și procesul nu
mai este eficient. Copilul își va aminti, de fiecare dată când va reproduce poezia,
de factorii perturbatori, fiindcă acela a fost contextul învățării.
✓ fidelă → memoria este fidelă celui care memorează. Așadar, cine desfășoară proces
de memorare, va învăța doar unele aspecte din cele văzute, care îl interesează, și
nu realitatea obiectivă în ansamblul său. De aceea, educatoarea trebuie să trezească
interesul copiilor față de cât mai multe elemente din poezie, pe care va trebui să le
accesibilizeze.
✓ mijlocită → memorarea are nevoie de suport vizual, mai ales că la vârsta preșcolară
gândirea este concretă, predominant obiectuală, așadar, poezia de memorat trebuie
să fie concretă, adecvată vârstei, iar memorarea să fie sprijinită de material intuitiv
bogat, atractiv, vizibil, viu colorat.
✓ inteligibilă → memorarea presupune înțelegerea materialului de memorat. Fără

înțelegere nu se poate memora aproape nimic.
OBSERVAȚIE: Memorarea este un proces eficient, care asigură reținerea informațiilor pentru
timp îndelungat, dacă este voluntară și logică.
c) - memorizarea → activitatea din grădiniță prin care se memorează o poezie.
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
2. Memorizarea ca activitate în grădiniță
a) Precizări prealabile
Memorizarea este un tip de activitate în grădiniță, DLC – din domeniul limbă și
comunicare –, orientată spre dezvoltarea memoriei logice voluntare.
Având în vedere că un conținut, odată memorat, poate fi reprodus, memorizarea poate fi
o activitate de:
✓ predare-învățare;
✓ fixare;
✓ verificare.
Activitatea de memorizare trebuie să respecte câteva etape, recomandate de pedagogia
tradițională. Experiența pedagogică de-a lungul timpului a dovedit că ele sunt eficiente, dar
educatoarea trebuie să țină seama de schimbările în preocupările copiilor, de contextul în care
se realizează învățarea, de particularitățile individuale ale copiilor, de experiența lor de viață,
de mediul cultural în care trăiesc și de mulți alți factori poate unici la nivelul unei grupe.
b) Etapele memorizării (modelul clasic)

✓ momentul organizatoric
→ presupune → pregătirea sălii, a materialelor, a eventualelor aparate;
→ organizarea cât mai potrivită a mobilierului, pentru o așezare
a copiilor care să le permită accesul vizual spre educatoare și la
material;
→ pregătirea prealabilă a conexiunii la internet și a linkurilor de
acces spre materiale video (dacă este cazul).
→ este important să nu se omită acest moment, să nu se opteze pentru derularea
lui pe parcurs, deoarece preșcolarii nu au răbdare să aștepte și se creează dezordine, gălăgie,
ceea ce va conduce spre tensiuni, spre supărarea educatoarei și deci spre un climat nefavorabil
învățării.
✓ captarea atenției
→ se poate realiza prin:
• conversație
• imagine
• ghicitoare
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
• orice altă modalitate interesantă care ar putea impresiona copiii și i-ar
motiva spre învățare (o jucărie, un material intuitiv natural – o legumă, un
fruct, un coș cu surprize, un cântec – legate de conținutul poeziei)
→ este bine ca acest moment să fie realizat prin mijloace variate, spre a evita monotonia și
a conduce spre elementul-surpriză. Când copiii vor observa că acest moment se derulează
mereu altfel, vor avea acea stare de așteptare nerăbdătoare, și am obținut astfel atenția lor.
✓ anunțarea temei → se poate lega de captarea atenției și se face printr-un enunț simplu
în care se comunică titlul poeziei, aceasta doar după ce copiii, încântați de momentul
captării atenției, vor fi convinși că doresc să învețe poezia.
✓ recitarea model → se face de către educatoare, care va utiliza material intuitiv-

demonstrativ adecvat textului poeziei, pentru înțelegerea acestuia în linii mari. Poate fi
înlocuită de un material video, însoțit de fond muzical, pentru a determina interesul
copiilor.
Urmăriți câteva variante de recitare model, accesând următoarele linkuri:

https://www.youtube.com/embed/LJVwC8w7iEo - Mărul
https://www.youtube.com/embed/BRH5VggplNs - Mărul
https://www.youtube.com/embed/0eEyjvOj7Vw - Mărul
https://www.youtube.com/watch?v=pexoTJSK3fQ - Mărul
https://www.youtube.com/watch?v=jW2pD-fvkOY - Dovleacul
https://www.youtube.com/watch?v=0rW_zGz0n60 - Morcovul
https://www.youtube.com/watch?v=oEkZtmd-lIE - Vânăta
https://www.youtube.com/watch?v=YQm0kR2suTQ - Puișorul cafeniu
✓ familiarizarea cu textul poeziei, pe strofe, explicarea cuvintelor necunoscute

→ se face cu tact și fără prea multă teoretizare;
→ se reia recitarea fiecărei strofe de către educatoare, care va utiliza materialul
adecvat concomitent cu recitarea, pentru a obține înțelegerea fără prea multă explicație.
→ copiii vor fi întrebați despre sensul altor cuvinte din strofă, vor fi întrebați și
ei dacă nu înțeleg ceva. Dacă memorizarea se face la grupa mare, este bine să fie
solicitați la explicarea cuvintelor, în funcție de experiența lor de viață.
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
✓ învățarea propriu-zisă → se face pe strofe:
▪ educatoarea recită prima strofă, apelând mereu la materialul-suport, apoi
derulează variante de recitare: în cor, în lanț, pe sărite, câte un vers, indicând
prin gesturi copilul care continuă recitarea începută de altul.
▪ educatoarea recită a doua strofă, apoi derulează activitatea similar cu învățarea
primei strofe;
▪ educatoarea recită prima și a doua strofă legate, iar copiii o secondează, totul cu
utilizarea materialului;
▪ educatoarea recită a treia strofă, apoi procedează ca și în cazul primelor două
strofe;
▪ educatoarea recită toate strofele, împreună cu grupa, în cor.
✓ asigurarea retenției (reținerii) poeziei → este momentul fixării, în care educatoarea

verifică însușirea versurilor, a titlului, a autorului, a cuvintelor mai dificile, și numește
cel puțin un copil pentru a face recitarea integral, de încheiere.
✓ evaluarea → în mod obișnuit, componentele evaluării sunt aprecierea și notarea. În

învățământul preșcoar este evident posibilă doar aprecierea, așadar, în acest moment,
educatoarea face aprecieri asupra activității copiilor, asupra implicării lor în învățare.
Menționăm că aprecierea pozitivă, lauda și încurajarea au rol motivațional important,
așadar în acest moment niciodată nu se va face morală, nu se vor face reproșuri.
Educatoarea va pune accent pe tot ceea ce a fost pozitiv în activitatea copiilor.
c) Modelul ERR în desfășurarea memorizării (evocare – realizarea sensului – reflecție)

→ este un model modern în derularea tuturor activităților, deci și a activității de
memorizare;
→ acest model nu exclude etapele tradiționale ale memorizării, ci mai degrabă
reunește toate aceste etape, concentrându-le în trei mai cuprinzătoare.
Exemplu: Memorizare: poezia „Nu uitați!ˮ, de Stelian Mihnea

Grupa mijlocie
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Activitate extrasă din
http://www.ccdcluj.ro/vechi/Preuniversitaria/v62012/De%20publicat%20PDF/CDP_%20Lub
iana_Reteghi.pdf
Zilnic cu o periuță
Dinții curăță-i ușor,
Că de n-o faci, ei se strică
Și te dor.
Fructe și legume multe

Să mănânci: îți folosesc,
Căci sunt bune, sunt gustoase
Și hrănesc.
Mâinile de-ți sunt murdare,

Când mănânci, te-mbolnăvești.
Spală-te ades pe ele
Și-o să-mi mulțumești!
Ce voios ești când faci baie

Și curat ești ca un crin!
Fă în orice săptămână,
Una cel puțin!
Larg să îți deschizi fereastra

Seara, când e să te culci.
Aerul curat îți face
Visurile dulci.
Fă gimnastică și jocuri
Și aleargă cât ești mic,
De voiești să crești mare
Și voinic.
EVOCAREA → este etapa în care se actualizează cunoștințele necesare învățării
Momentul de captare a atenției se realizează pe baza unui anunț: a fost primită o scrisoare.
Se face apel la cunoștințele din activitățile anterioare: imagini din povestea „Maricicaˮ, de
Luiza Vlădescu, făcându-se în același timp introducerea în tema propusă printr-o scurtă
conversație referitoare la poveste și personajele acesteia. Se cer păreri și se poartă discuții
despre sensul expresiei „igienă personalăˮ.
REALIZAREA SENSULUI → este etapa învățării, văzută ca urmare firească a etapei

anterioare
Copiii sunt anunțați că vor învăța poezia „Nu uitați!ˮ, de Stelian Mihnea. Se prezintă
textul poeziei folosind o voce și un ton în concordanță cu importanța elementelor din poezie.
Mimica și gestica vor fi expresive, se schimbă ritmul vorbirii după caz.
_________________________________________________________________________________6
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Pentru învățare, se utilizează jocul de stimulare „Ghicește, ce facem?ˮ Copiii sunt așezați
în pereche, formând două cercuri, unul interior, unul exterior. Sarcina este să formeze o
pereche, unul simulează acțiuni, unul ghicește (îngrijirea mâinilor, a dinților, a corpului, a
părului). La semnalul „Schimbă perecheaˮ, copiii din cercul exterior schimbă perechea și
simulează acțiuni pentru altă parte a corpului, gură, de exemplu. Jocul continuă până se
epuizează sarcinile de învățare. Acum este momentul potrivit pentru memorizare, și se învață
poezia pe strofe. În etapa de obținere a performanței se cere copiilor să precizeze titlul poeziei,
să urmărească prezentarea PPT care cuprinde imagini afișate simultan cu repetarea strofelor.
Copiii sunt solicitați să se gândească ce obiecte de uz personal sunt amintite în fiecare strofă.
REFLECȚIE → este etapa în care copiii sunt solicitați să enunțe ce au învățat

În această etapă, copiii pot împărtăși impresii, pot spune ce le-a plăcut, ce au învățat nou,
ce știau deja, dacă activitatea a fost folositoare, dacă mai vor să deruleze asemenea activități.
Cu alte cuvinte, sunt îndemnați să reflecteze asupra rostului activității.
OBSERVAȚIE!!
Modelul ERR este diferit mai mult prin formă, decât prin conținut, în conceperea unei
activități de memorizare. Etapele memorizării trebuie să fie aceleași, doar așezarea activității
pe hârtie este diferită. Modelul ERR este o prezentare descriptivă a activității de memorizare,
dar poate că nu atât de funcțională ca prezentarea pe etapele tradiționale. În mod cert, o
educatoare debutantă se va folosi mai mult de modelul tradițional.
d) Memorizarea ca predare-învățare, fixare, verificare
În învățământul preșcolar, cele trei tipuri de activități de memorizare nu sunt distincte, ci

apar sub forma activităților mixte: într-o activitate de predare-învățare a unei poezii se face și
o secvență de fixare și consolidare a unei poezii învățate anterior, înrudite cu tematica, dar se
poate face și o verificare a cunoștințelor asimilate anterior.
De asemenea, având în vedere caracterul interdisciplinar al activităților de la grădiniță,
în orice tip de activitate se poate insera fixarea sau verificarea unei poezii învățate anterior,
dacă se încadrează armonios în tematică. De exemplu, la tema ANOTIMPURI, iarna, la grupa
mică, se poate derula o activitate matematică ce presupune numărătoarea, apoi se poate integra
recitarea, pentru consolidare, a poeziei „Brăduțulˮ, cu justificarea că este iarnă și se apropie
Moș Crăciun, care va dori să audă o poezie.
_________________________________________________________________________________7
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine,
Haide, vino-n casa mea
Unde-i cald și bine!
După actualizare, se pot relua exercițiile de numărătoare a unor brăduleți confecționați,
a unor fulgi, a norilor de zăpadă.
Vocația pedagogică a educatoarei va fi aceea care va asigura reușita unei activități de
memorizare și integrarea firească în activitatea zilei, indiferent că este predare-învățare, fixare
sau verificare.
CONCLUZIE:
Activitatea de tip memorizare nu este una banală. Memorizarea nu înseamnă
repetarea de foarte multe ori a versurilor în cor sau începerea lor de educatoare și
continuarea lor de către copii. Este o activitate serioasă, complexă, având la bază
procesele psihice, a căror cunoaștere trebuie să fie punctul de plecare. Trebuie evitat
procedeul în care educatoarea începe fiecare cuvânt, iar copilul îl continuă, fiindcă
aceasta nu este o învățare adevărată. Dacă se procedează astfel, copilul va avea mereu
sentimentul inutilității, al neputinței, și va simți mereu nevoia să fie dependent de adult.
Teme de seminar:
1.Accesând linkul următor, vei descoperi o activitate propusă de o educatoare, în care aceasta
a inserat memorizarea. https://gradinita1chiricari.wordpress.com/tag/activitate-practica/
Cerințe:
• Observă integrarea memorizării în ansamblul activității.
• Efectuează cel puțin două observații (apreciative/depreciative) cu privire la tot ce ține
de derularea memorizării.
• Propune schimbări în activitatea de memorizare urmărită.
_________________________________________________________________________________8
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
2. Se dă poezia de mai jos. Prezintă oral etapele memorizării acestei poezii, la grupa mijlocie.
„Cad steluțe mici și reci
Peste case și poteci.
Se așterne un covor
Moale și strălucitor.
Moș Crăciun este pe-aproape

Face pod de ger pe ape
Iar la streșini face suliți
Pentru puștii de pe uliți.
Fiindcă toți am fost cuminți

-Să-i întrebe pe părinți-
Moș Crăciun azi va veni
Cu un sac de jucării.ˮ
(***, Iarna)
Bibliografie
5.http://www.ccdcluj.ro/vechi/Preuniversitaria/v62012/De%20publicat%20PDF/CDP_%20L
ubiana_Reteghi.pdf
6. https://gradinita1chiricari.wordpress.com/tag/activitate-practica/
7. https://anatomie.romedic.ro/memoria
8. http://www.enciclopedie.info/memorie/
_________________________________________________________________________________9
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 7
POVESTIREA (I): POVESTIREA EDUCATOAREI
1. Delimitări conceptuale:
✓ gen
✓ specie
✓ poveste
✓ povestire
✓ fantastic
✓ supranatural
✓ miraculos
✓ fabulos
✓ povestirea
educatoarei
a) Gen și specie
- genul – cuprinde totalitatea creațiilor literare care au trăsături asemănătoare:
▪ genul epic → totalitatea creațiilor literare în care se transmit indirect idei,

sentimente, convingeri, atitudini, prin narator, personaje, acțiune, narațiune;
▪ genul liric → totalitatea creațiilor literare în care se transmit direct idei,

sentimente, convingeri, atitudini, având ca trăsături comune eul liric, limbajul
artistic și descrierea ca mod principal de expunere.
▪ genul dramatic → totalitatea creațiilor literare scrise pentru a fi reprezentate pe

scenă, având un dramaturg, personaje, acțiune și dialogul ca mod de expunere.
- specia – o subcategorie care diferențiază textele în cadrul aceluiași gen.
GENUL SPECII/CATEGORII TEMATICE

EPIC basmul, povestea, povestirea, snoava, schița, nuvela, romanul,
balada, fabula, legenda, mitul, creațiile SF
LIRIC cântecul de leagăn, doina, colinda, pastelul, poeziile despre
natură și viețuitoare, despre copilărie, despre patrie și eroi
DRAMATIC comedia, tragedia, drama, feeria, poemul fantastic, poveștile și
basmele dramatizate
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
b) basmul/povestea și povestirea ca specii literare

➢ basmul → specie epică în proză, în care predomină întâmplările supranaturale,
săvârșite de personaje cu trăsături neobișnuite, care reprezintă binele și răul, și din a
căror confruntare iese învingător binele.
Exemple: „Prâslea-cel-Voinic și merele de aurˮ

„Aleodor-Împăratˮ basme populare
„Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarteˮ
„Povestea porculuiˮ
„Fata babei și fata moșuluiˮ de Ion Creangă
„Povestea lui Harap-Alb
OBSERVAȚIE 1: Creangă a numit mai multe dintre basmele sale „poveștiˮ, ca

dovadă că el considera basmul și povestea aceeași specie literară.
OBSERVAȚIE 2: În general, basmul și povestea se identifică, fiind considerate

una și aceeași specie. Totuși, există teoreticieni care, ținând seama de extinderea
sensului, prevăzută în dicționare (povestea = narațiune ce conține fapte reale sau
posibile), consideră că poveste ar trebui numit acel text în care, chiar dacă personajele
au anumite trăsături supranaturale, pot oglindi o realitate echivalentă în lumea
oamenilor. Exemple:
„Capra cu trei ieziˮ ar putea fi considerată poveste și nu basm
deoarece, dincolo de elementele supranaturale (lupul, capra, iezii
vorbesc, lupul își ascute limba pentru a cânta mai subțire), personajele
au echivalent în realitate, la fel ca în fabule: capra este asemenea unei
mame care pleacă să asigure traiul copiilor, iezii sunt asemenea
copiilor, ascultând/neascultând de sfaturile părinților, lupul reprezintă
pericolul apărut în viața copiilor.
Creația numită de Ion Creangă chiar „Povesteˮ sau „Prostia
omeneascăˮ poate fi considerată poveste pentru că cele mai multe
personaje sunt oameni foarte proști, iar protagonistul face cunoștință
cu aceștia la el acasă, prin soție și soacră, și în lumea largă.
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
➢ povestirea → specie epică în care se prezintă întâmplări din perspectiva unui narator
martor sau participant la evenimente.
Exemple: povestirile din volumul „Hanul Ancuțeiˮ, de Mihail Sadoveanu
(povestiri în ramă)
„Moș Ion Roată și Unireaˮ,
„Moș Ion Roată și Vodă Cuzaˮ,
„Acul și barosulˮ, de Ion Creangă
„Inul și cămeșaˮ,
„Cinci pâiniˮ
c) Supranaturalul și fantasticul
Supranaturalul – este un concept asociat, de regulă, basmului!!!
Toate întâmplările fără corespondent în realitate, metamorfozele personajelor, puterile
lor neobișnuite, capacitatea de a înțelege graiul animalelor, zmeii, balaurii, zgripsoroaicele,
personaje inedite ca Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop țin de sfera
supranaturalului. Ele se opun naturalului sau obișnuitului, personajelor cu trăsături credibile,
întâmplărilor obișnuite ca plimbarea, masa, mersul la școală etc.
Fantasticul – este o zonă a incertului, aflată la granița dintre natural și

supranatural, care poate fi interpretat atât ca obișnuit, cât și ca neobișnuit, în funcție de logica
aplicată și de tipul de personalitate al celui ce caută explicații. După Tzvetan Todorov,
fantasticul este o fisură în ordinea realității, iar după momentul fisurii, care nu poate fi explicat
logic, protagonistul se întoarce într-o realitate ce nu-l mai recunoaște.
De exemplu, o persoană pleacă de acasă, încuie ușa locuinței și lipsește trei ore. La
întoarcere, găsește întreaga casă într-o dezordine cumplită, este plin de obiecte sparte,
împrăștiate și răsturnate. Ușa nu este forțată, iar proprietarul nu știe să fi încuiat pe nimeni în
locuință. Explicația poate fi:
- naturală, logică: a avut loc un cutremur, sau câinele și pisica au rămas în locuință,
fără ca proprietarul să fi observat, și au luptat, stricând tot ce se li s-a ivit în cale.
- supranaturală, ilogică pentru unele persoane: spirite nevăzute bântuie locuința și au
stricat totul.
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Din cele două explicații, posibil de oferit amândouă, se desprinde esența fantasticului, ca o
zonă ce delimitează naturalul de supranatural.
NATURALUL F SUPRANATURALUL
A
ARE CORESPONDENT ÎN N NU ARE CORESPONDENT
REALITATE
T ÎN REALITATE
A
o persoană merge la plimbare în parc un personaj se transformă în foc
un student se pregătește pentru examen
S spirite nevăzute bântuie o casă
pisica este sub pat T omul înțelege graiul animalelor
câinele este sub masa I câinele are șapte capete
C
U
L
cineva pleacă de acasă și,

la întoarcere, casa este total
împrăștiată, ca după război.
CE S-A ÎNTÂMPLAT?
Se observă că explicația poate fi atât din zona naturalului, cât și din zona
supranaturalului. Un om cu o personalitate realistă va da o explicație credibilă, iar unul
care crede în minuni, în fapte neobișnuite, va accepta o explicație din zona
supranaturalului. Această dublă posibilitate o oferă fantastical.
Exemple de creații fantastice:

„Moara lui Călifarˮ, de Gala Galaction
„La hanul lui Mânjoalăˮ, de Ion Luca Caragiale
„La țigănciˮ, de Mircea Eliade nuvele fantastice
„Nopți la Seramporeˮ, de Mircea Eliade
„În vreme de războiˮ, de Ion Luca Caragiale
„Domnișoara Christinaˮ, de Mircea Eliadeˮ → roman fantastic
_________________________________________________________________________________4
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
d) Variantele supranaturalului: miraculosul și fabulosul
SUPRANATURALUL
FABULOSUL MIRACULOSUL
presupune intervenția ființei (umanului) presupune intervenția divinului,
pentru rezolvarea unei situații (de exemplu de exemplu Dumnezeu, Sf. Petru, Sf.
om, animal – zmeu, zgripsoroaică etc.) Miercuri, Sf. Vineri, Sf. Duminică
e) Povestirea educatoarei → activitatea de a expune copiilor povești, povestiri sau diferite

întâmplări din realitate
OBSERVAȚIE: având în vedere delimitările conceptuale realizate anterior, recomand a se

evita formulări de tipul: „vă spun o povesteˮ, ci „vă povestesc o întâmplareˮ, deoarece nu
doar povești, ca specii literare, se expun copiilor. Verbul „a povestiˮ este mult mai permisiv
și în acest context mai potrivit.
2. Povestirea educatoarei
a) Definiție → activitate de expunere a unor povești, povestiri, întâmplări, ca activitate în sine,
în timpul jocurilor sau în timpul activităților liber alese.
b) Pregătirea activității de povestire → începe cu introducerea ei în planificarea

calendaristică, urmată de:
✓ stabilirea obiectivelor ce vor fi îndeplinite prin activitate;
✓ selectarea conținuturilor (a întâmplării) adecvate vârstei și preocupărilor copiilor;
✓ studierea atentă a textului de povestit și adaptarea sa la particularitățile de vârstă
ale copiilor;
✓ alcătuirea planului povestirii, cu succesiunea episoadelor, identificarea
trăsăturilor personajelor, stabilirea pasajelor de memorat (de exemplu, cântecul
caprei cu trei iezi)
✓ confecționarea materialului didactic.
_________________________________________________________________________________5
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
b) Etapele activității de povestire a educatoarei
▪ Organizarea activității → asigurarea cadrului adecvat:
• ambientul: aranjarea mobilierului, lumina potrivită;
• logistica: aparatura pentru un eventual fond muzical, materialul ilustrativ.
▪ Captarea atenției → cu diverse materiale: jucării, siluete, marionete, păpuși, desene,

tablouri si orice alt material adecvat conținutului.
▪ Anunțarea temei → să urmeze firesc după captarea atenției, astfel încât copiii să fie
încântați că vor auzi întâmplarea. Motivația lor a fost stimulată în momentul anterior.
▪ Expunerea propriu-zisă a întâmplării

→ este partea cea mai importantă a activității;
→ trebuie să respecte câteva condiții:
• să fie clară și accesibilă, prin utilizarea unor termeni cunoscuți de
copii. Dacă se utilizează un termen mai puțin cunoscut, educatoarea îl
poate dubla de unul mai accesibil.
• să fie intuitivă, prin utilizarea unor imagini-suport cu momentele
importante ale conținutului, păpuși, marionete etc.
• să fie expresivă, prin:
elemente verbale menite să mențină atenția: repetarea
unor pasaje, inserarea unor scurte dialoguri prin care
copiii să se simtă părtași la povestirea educatoarei,
fiindu-le astfel întreținute atenția și starea emoțională;
elementele paraverbale: vocea potrivită, prin ritmul
adecvat, cu variații, în funcție de acumularea tensiunilor
în acțiune, pauze logice, psihologice și gramaticale;
elemente nonverbale: mimica, gestica, poziția corpului.
▪ Încheierea activității → cu rol de fixare:

o adresarea a trei-patru întrebări, fără repovestirea conținutului (cum se
numește întâmplarea, cine este personajul cel mai important, unde are loc
întâmplarea, cine l-a ajutat pe protagonist să reușească etc.)
_________________________________________________________________________________6
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
o trimiteri la întâmplări cu mesaj asemănător; asemănări și, dacă se poate,
deosebiri față de alte creații ascultate de copii în activități anterioare;
o realizarea unui desen, la alegere, cu personaje sau evenimente care i-au
marcat pe copii. Discutarea acestor desene, solicitarea copiilor să le explice
sunt activități finale care valorifică povestirea educatoarei pe plan psihologic
și educativ.
c) Importanța povestirilor educatoarei

- contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre anumite aspecte din mediul
înconjurător, dacă cele povestite sunt despre natură (plante, animale, fenomene);
- familiarizează copiii cu structuri ale limbii, expresii, cuvinte;
- formează copiilor trăsături etice și morale, prin identificarea lor cu anumite personaje
sau acțiuni din cuprinsul elementelor povestite, prin alegerea unui personaj preferat și
motivarea alegerii, prin observarea manifestărilor binelui și ale răului;
- oferă educatoarei informații legate de problemele familiale ale copiilor sau despre
interiorizarea valorilor binelui sau ale răului. De exemplu, dacă, ascultând povestirea basmului
„Cei trei purcelușiˮ, copilul spune „și eu am căsuța de paieˮ, educatoarea își dă seama despre
posibilitatea ca acel copil să aibă condiții precare de trai, ceea ce poate atrage după sine unele
răutăți ale colegilor, și trebuie să fie atentă. Dacă, după ce a ascultat basmul „Scufița-Roșieˮ,
un copil afirmă că îi place lupul și dorește să fie ca el, educatoarea concluzionează cu privire
la pornirile agresive ale copilului și trebuie să aibă intervenție pedagogică legată de acestea.
CONCLUZIE: Povestirea educatoarei este o activitate complexă, în care aceasta are

nevoie de toată măiestria pedagogică pentru a ajunge la performanță. Educatoarea
trebuie să fie un adevărat actor care, într-un ambient plăcut, să povestească într-un timp
rezonabil, în funcție de grupă (5, 10, 15 minute) o întâmplare care, chiar banală, să devină
interesantă prin limbajul nonverbal și paraverbal. Pentru reușita activității, recomand
ca educatoarea să țină seama anterior activității de necesitățile fiziologice ale copiilor
(apă, toaletă, mâncare), precum și de eventuale probleme care par să îl frământe pe copil
(dureri fizice, oboseală, probleme afective). Doar astfel se asigură climatul psiho-afectiv
necesar derulării unei activități interesante și eficiente.
_________________________________________________________________________________7
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
Teme de seminar:
1. Alege una dintre povestirile educatoarei, accesând linkurile de mai jos:
https://www.youtube.com/watch?v=1jBp7gjnsE0 Cine a spus „miau!ˮ?
https://www.youtube.com/watch?v=Xqe6ub1kbwo Povestea anotimpurilor
Cerințe:
a) analizează povestirea educatoarei, cu referire la:
o respectarea cerințelor expunerii;
o rolul acestei povestiri a educatoarei (vezi punctul 2. c) din curs!)
b) prezintă momentele premergătoare expunerii – organizarea activității, captarea

atenției, anunțarea temei – așa cum ai dori să le concepi într-o activitate.
2. Pregătește o întâmplare, la alegere (basm, povestire) și demostrează, practic, etapele

desfășurării povestirii educatoarei.
Bibliografie:
1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul
preșcolar. Didactica limbii și literaturii române, Cluj-Napoca, 2008.
3. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Didactica limbii și literaturii române, 2006.
_________________________________________________________________________________8
PRINȚESA ȘI BOBUL DE MAZĂRE
DE H. CH. ANDERSEN
Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă
adevărată.
Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau
destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte
ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o
prinţesă adevărată.
Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era
o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi regele, tatăl
prinţului, s-a dus să deschidă.
La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi
curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea înapoi pe la
călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.
– Bine, las’ că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus în odaia
de culcare, a luat toate saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o boabă de mazăre. Pe
urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de
puf.
Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.
– Groaznic de prost! a răspuns prinţesa. Toată noaptea n-am închis ochii. Dumnezeu ştie
ce a fost în pat! Am şezut pe ceva tare şi acuma-s toată numai vânătăi! Groaznic!
Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă adevărată, dacă a simţit ea o boabă de mazăre prin
douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă la piele nu putea să fie decât
numai o prinţesă!
Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă adevărată; iar
boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea acolo
şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.
Şi asta să ştiţi că-i o poveste adevărată.
ARICIUL ȘI IEPURELE
de Lev Nicolaevici Tolstoi
Iepurele îl întâlni pe arici şi-i spuse:

– Toate le ai frumoase, ariciule, numai picioarele ţi-s strâmbe şi se cam împleticesc.
Ariciul se supără:
- Degeaba râzi, picioarele mele cele strâmbe sunt mai iuţi decât ale tale cele drepte. Să trec
numai o clipă pe-acasă şi-apoi să ne luăm la întrecere!
Ariciul trecu pe acasă şi spuse nevesti-si:
- Am avut o neînţelegere cu iepurele şi vrem să ne luăm la întrecere, ca să se vadă care dintre
noi aleargă mai repede.
– Se vede că ţi-ai ieşit din minţi, îi spuse aricioaica. Cum o să te iei la întrecere cu iepurele?
El e iute de picior, iar labele tale sunt strâmbe şi parcă tocite.
– O fi el iute de picior, dar eu sunt mai iute la minte – spuse ariciul. Iar tu să faci ce ţi-oi
spune eu. Hai la câmp.
Sosiră pe arătură, ariciul îi spuse nevesti-sii:
– Tu ascunde-te la capătul ăsta al brazdei, iar iepurele şi cu mine vom porni din capătul
celălalt. Când iepurele îşi va fi luat bine avânt, eu o să mă întorc la locul de plecare, iar când va sosi
el la capătul dinspre tine, ieşi de după brazdă şi spune-i: „De când te aştept!” N-o să te poată
deosebi de mine şi va crede că sunt eu.
Când iepurele îşi luă bine avânt, ariciul se întoarse la locul de plecare şi se ascunse. Iepurele
sosi în goana mare la capătul celălalt al brazdei: şi ce să vezi?! – nevasta ariciului aştepta acolo.
Când îl zări pe iepure, îi spuse:
– De când te aştept!
Iepurele nu o deosebi pe aricioaică de arici şi se gândi: „Mare minune! Cum de m-a întrecut?”
– Dacă-i aşa, spuse el, hai să mai alergăm o dată!
– Hai!
Iepurele o luă înapoi cât putu de repede, ajunse la celălalt capăt, şi ce să vezi? Ariciul era
acolo:
– Ehei, frate, abia acum ai venit, eu sunt demult aici.
„Ei, minunăţie! – se gândi iepurele – doar am fugit straşnic, cum de m-a-ntrecut?”
– Hai să mai alergăm odată, acum nu mă mai întreci.
– Hai!
Iepurele fugi de-i scăpărau călcâiele, însă degeaba!Ariciul şedea în faţa lui şi-l aştepta. Şi aşa
a fugit iepurele dintr-un capăt într-altul, până i s-au sleit puterile. În cele din urmă, iepurele se dădu
bătut şi spuse că de acum înainte nu va mai înfrunta pe nimeni.
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
CURS 8
POVESTIREA (II): POVESTIRILE COPIILOR
1. Introducere
Povestirea, ca tip de activitate în grădiniță, se clasifică în:
- povestirea educatoarei → educatoarea desfășoară activitate mai intensă, iar copiii
au în cea mai mare parte a activității principale rol pasiv, de ascultători;
- povestirea copiilor → copiii au rolul principal, iar activitatea lor este dirijată de
către educatoare, ce își rezervă rol de regie.
Povestirea copiior → poate fi:

→ repovestirea unor întâmplări povestite anterior de educatoare;
→ povestirea unor întâmplări create sau trăite de ei.
Observație: indiferent de tipul de povestire a copiilor, vom avea în vedere că etapele

principale ale activității de povestire vor fi aceleași, diferențele sunt minore:
▪ Organizarea activității → asigurarea cadrului adecvat: ambientul și logistica
▪ Captarea atenției → cu diverse materiale: jucării, siluete, marionete, păpuși, desene,

tablouri si orice alt material adecvat conținutului.
▪ Anunțarea temei → să urmeze firesc după captarea atenției, astfel încât copiii să fie
încântați că vor povesti o întâmplare. Motivația lor a fost stimulată în momentul
anterior.
▪ Expunerea propriu-zisă a întâmplării de către copii, pe fragmente → cu intervenția și

sprijinul educatoarei, în mod diferențiat, după tipul de repovestire, așa cum voi detalia
ulterior.
▪ Încheierea activității → cu rol de fixare, este de obicei o repovestire integral de către

unul sau maximum doi copii.
_________________________________________________________________________________1
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
2. Povestirea copiilor
a) Repovestirea
→ este redarea unei întâmplări reale sau imaginare, povestite anterior de
educatoare;
→ este un tip de activitate în care copilul are o contribuție creatoare foarte restrânsă;
→ cunoaște patru forme:
✓ repovestire după ilustrații care conțin episoadele cele mai importante ale unei
întâmplări povestite cu altă ocazie de educatoare, cu apel la întrebări ajutătoare,
mai ales la intuirea materialului.
OBSERVAȚIE: materialele trebuie să fie simple, frumoase, vizibile, apropiate de
universul existențial al copiilor, și să fie plasate la loc potrivit, în niciun caz nu
trebuie ținute de educatoare. Educatoarea nu este cuier pentru materiale
didactice!!!
✓ repovestire pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor → după

expunerea pe scurt a povestirii care deja e cunoscută de copii de la o dată
anterioară, educatoarea enunță, pe rând, o idee corespunzătoare unui fragment, iar
copiii povestesc fiecare fragment. De exemplu, în repovestirea basmului „Fata
babei și fata moșuluiˮ, educatoarea spune: „discuția fetei cu părulˮ, „discuția fetei
cu un cuptorˮ etc., iar câte un copil repovestește fragmentul.
✓ repovestire pe baza unui text citit → este o activitate importantă, pentru că

lectura unui text obișnuiește elevii cu limba literară, cu expresivitatea dată de
figurile de stil, care în povestirea educatoarei nu sunt inserate. Educatoarea trebuie
să aleagă un text destul de scurt, lectura sa trebuie să fie făcută „doar cu un ochiˮ
în carte și cu amândoi la copii. Aceasta trebuie să fie urmată de întrebări pentru
fixarea momentelor principale ale acțiunii, pentru explicarea cuvintelor, pentru
identificarea personajelor și a trăsăturilor acestora, pentru extragerea mesajului. În
final se face comparație cu alte texte asemănătoare.
✓ repovestire liberă → copiii sunt lăsați să povestească o întâmplare auzită în urmă

cu mai multă vreme, liber, dar educatoarea trebuie să fie atentă la succesiunea
evenimentelor.
_________________________________________________________________________________2
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
b) Povestirile create de copii

→ se referă la redarea unor întâmplări reale sau imaginare, trăite sau create de
copii;
→ reprezintă un tip de activitate în care copilul are o contribuție creatoare mai
importantă;
→ au patru forme:
✓ povestire creată pe baza unui șir de imagini → educatoarea alege trei, patru
sau cinci imagini necunoscute copiilor, le intuiește cu aceștia, cere să se dea
nume personajelor, apoi, adresează copiilor întrebări ajutătoare, iar aceștia
formulează pentru fiecare ilustrație un fragment ce reprezintă un moment
important al unei narațiuni. La final se găsește și un titlu.
✓ povestirea cu început dat → educatoarea găsește sau compune un început, pe

care îl enunță până la intrigă, spre a fi interesant și a stimula imaginația
copiilor. Ea adresează întrebări ajutătoare, oferă sugestii suplimentare.
✓ povestirea pe baza unui plan dat → educatoarea enunță propoziții

interogative sau titluri, iar copiii propun un conținut. De exemplu, educatoarea
spune: „Plecarea unui copil de acasă până la magazinˮ sau „Unde poate pleca
un băiat?ˮ, apoi cere să se dea un nume protagonistului, să se mai adauge
personaje cu nume și adresează întrebări suplimemtare pentru inserarea
momentelor de acțiune.
✓ povestirea după modelul educatoarei → se practică mai mult la grupa mare.

Educatoarea povestește o întâmplare apropiată de experiența de viață a copiilor,
apoi le cere și acestora să povestească după acest model altceva. De exemplu,
educatoarea poate spune „Azi vreau să vă povestesc ce am pățit/văzut în drum
spre grădiniță.ˮ Le povestește ceva copiilor, apoi îi întreabă: „Voi ați pățit ceva
asemănător? Ați avut vreo întâmplare deosebită în drum spre grădiniță?ˮ Copiii
pot povesti întâmplări din viața cotidiană, întâmplări ale prietenilor, ale
familiilor, întâmplări din viața animalelor etc.
_________________________________________________________________________________3
An universitar 2023-2024_____________________________________________________
3. Importanța povestirilor create de copii
- contribuie la exersarea unor structuri gramaticale corecte;
- familiarizează copiii cu redarea unor întâmplări în ordine cronologică;
- formează copiilor trăsături etice și morale, prin întrebările problematizante pe care
educatoarea le adresează în urma povestirii copilului, referitoare la acceptarea/refuzul unor
comportamente ale personajelor.
- oferă educatoarei informații legate de problemele copiilor sau despre interiorizarea
valorilor binelui sau ale răului, mai ales povestirile după modelul educatoarei. Adesea, copiii
care au probleme în familie sau probleme de bullying vor povesti întâmplări total diferite de
ale educatoarei, în care adesea un nume oarecare îl ascunde pe însuși copilul care povestește.
Educatoarea trebuie să fie atentă la astfel de mărturisiri mascate și să încerce o intervenție.
CONCLUZIE: Povestirea copiilor pare să deplaseze accentul de pe activitatea

educatoarei pe cea a celor mici, dar această deplasare e doar aparentă. Rolul
educatoarei este esențial și chiar mai greu, deoarece trebuie, din umbră, să direcționeze
activitatea copiilor în funcție de obiective precis stabilite. Măiestria pedagogică este
astfel intens pusă la încercare.
Teme de seminar:
1. Alege un tip de repovestire – pe bază de imagini, pe baza unui plan sau pe baza
unui text citit – și exemplifică derularea activității, prin toate momentele sale.
2. Alege un tip de povestire creată de copii, dintre cele patru cuprinse în curs, și
explică etapele derulării activității.
3. Prezintă o activitate de povestire a educatoarei, cu respectarea etapelor.
Bibliografie:
1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul
preșcolar. Didactica limbii și literaturii române, Cluj-Napoca, 2008.
3. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Didactica limbii și literaturii române, 2006.
_________________________________________________________________________________4

Didactica DLC (Inv. Prescolar) - de PRINTAT 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Didactica DLC (Inv. Prescolar) - de PRINTAT 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Didactica domeniului limbă și comunicare-învățământ preșcolar PIPP, ANUL III

1. Delimitări conceptuale: pedagogie, didactică/metodică, metodă

c) metoda didactică sau metoda de învățământ– reprezintă un ansamblu de procedee şi

În cadru formal (școala) → În cadru nonformal În cadru informal (teatre,

Disciplinele de studiu → studiate de DIDACTICA SPECIALĂ (metodică): metodica

b). Alte particularități ale copilului preșcolar, ce demonstrează rostul didacticii

• unele deficiențe de auz – care conduc spre probleme de pronunție;

Didactica încearcă să ofere variante de intervenție pentru a conduce copilul cu deficiențe de

Ca disciplină de studiu, didactica nu oferă soluții pedagogice pentru situațiile de

În final, subliniez un aspect de actualitate: didactica generală și didacticile speciale

3. Teme pentru seminar

1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar.

2. Berca, Ion, Metodica predării limbii române, Bucureşti, EDP, 1974.

3. Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, București, EDP, 1994.

5. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Didactica

DOCUMENTE NECESARE ACTIVITĂȚII ÎN GRĂDINIȚĂ

1. Portofoliul educatoarei – este constituit din totalitatea documentelor educatoarei.

A. Cunoaşterea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare:

➢ Legea educaţiei naţionale nr.1/2011;

B. Dezvoltarea profesională a educatoarei

C. Documentele şcolare şi instrumentele de lucru ale educatoarei:

2. Domeniul limbă și comunicare în curriculum național

• Finalitățile educației timpurii (pagina 3):

• Planul de învățământ (vezi p. 6-7 din curriculum actual) – document normativ

• Metodologia de aplicare a planului de învățământ (vezi p. 8-13) – detaliază

▪ jocuri şi activităţi liber-alese (explicate la p. 10) → sunt cele pe care,

• Programul anual de studiu pentru nivelul antepreșcolar și pentru nivelul preșcolar

• Proiectele tematice (menționate la p. 11, punctul 20) → sunt cele concepute de

• Domeniile de dezvoltare (p. 16-17)

A. Dezvoltarea fizică, a sănătăţii şi igienei personale

C. Capacități și atitudini față de învăţare

D. Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii – vizează

E. Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii

• Programul zilnic – (menționat la p. 28-32), pe care educatoarea îl alege în funcție de

Teme de citit și de reflectat!

1. Studiați curriculum pentru educația timpurie, insistând asupra pasajelor în care se

2. Urmăriți detalierea domeniilor de dezvoltare la nivel antepreșcolar și preșcolar (p.

1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar.

2. Berca, Ion, Metodica predării limbii române, Bucureşti, EDP, 1974.

3. Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, București, EDP, 1994.

5. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Didactica

1. Delimitări conceptuale: limbă și limbaj

- funcția emoțional-expresivă – limbajul permite identificarea și exprimarea stărilor

- funcția imperativ-persuasivă – limbajul oferă posibilitatea de a exercita influențe asupra altor

FUNCȚIILE LIMBAJULUI FUNCȚIA

-după suportul utilizat, limbajul extern poate fi:

-după numărul de interlocutori, limbajul oral poate fi:

4. Specificul activităților de educare a limbajului. Perspectiva interdisciplinară

Obiectivele idealului educațional vin să demonstreze necesitatea de a cunoaște

În toate activitățile din grădiniță (activități comune, activități la alegerea copiilor,

- activitățile de educare a limbajului (povestiri, lectură după imagini, memorizări) –

- activitățile matematice – își găsesc utilitatea în activitățile practice, de exemplu în

În grădiniță, prin toate activitățile, conduita verbală face progrese de tipul:

În vorbirea preșcolarilor apar și dificultăți:

1. Urmăriți pasajele video indicate în fișierul anexă și analizați discursul protagoniștilor,

2. Se dă următorul text poetic, pe care trebuie să îl utilizați într-o activitate de memorizare:

„Frunză galbenă, uscată,

-Cum să nu fiu amărâtă,

1. Balint, Mihail, Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar.

2. Berca, Ion, Metodica predării limbii române, Bucureşti, EDP, 1974.

3. Golu, Pantelimon, Psihologia copilului, București, EDP, 1994.

5. Molan, Vasile; Bizdună, Maria, Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Didactica

JOCUL, FORMĂ DE ACTIVITATE LUDICĂ