Sunteți pe pagina 1din 2

Scrisoare de motivație

In atenția: Comisiei de admitere al Departamentului de Formare al Profesorilor

Mai presus de orice, din punctul meu de vedere, un profesor trebuie să fie un mentor pentru fiecare
student al său. Aceasta meserie nu se rezumă doar la cantitatea de cunoștiințe ce poate fi predată într-
un anumit interval de timp, ci se extinde și la conexiunea care se formează cu elevii, prin felul in care
sunt predate informațiile, răbdarea de a explica de mai multe ori și, nu în ultimul rând, timpul și efortul
depus în materialele folosite la cursuri.

Încă din copilărie am fost pasionată de limbile străine, pentru că oferă posibilitatea de a
descoperi în profunzime diferite culturi. Acest fapt m-a determinat să aleg Facultatea de Limbi si
Literaturi Străine și tot acesta este motivul pentru care îmi doresc sa devin profesor. Mai exact, prin
această meserie voi avea șansa de a împărtăși atât bucuria pe care o regăsesc în momentul în care
reușesc, într-un final și după foarte multă muncă, să conversez într-o nouă limbă străină învațată, cât și
dragostea față de cele două specializări pe care mi le-am ales, și anume japoneza și germana, nu doar
din punct de vedere lingvistic, dar și dintr-o perspectivă culturală.

Un alt motiv pentru care îmi doresc să urmez această carieră este rolul pe care profesorii îl au în
demersul de formare al generațiilor viitoare. Ei sunt primul contact pe care elevii îl au cu un anumit
subiect, prin urmare, relația și impresia pe care aceștia o au cu studenții reprezinta un punct marcant în
viața unui tânăr, fiind, uneori și ceea ce îl determină să aleagă o anumită meserie sau să facă
performanță într-un anumit domeniu. Deși o resposabilitate extraordinară, este felul în care îmi doresc
să contribui societății din care fac parte.

Pe parcusul anilor de liceu, am participat la activitățile clubului de dezbatere, în primii ani, ca


debater, apoi ca arbitru, iar la final ca trainer. Am început prin a preda noilor membrii teoria necesară
pentru participarea la un meci de dezbateri, apoi am dezvoltat cunoștiințele atât prin exerciții practice și
prin oferirea de exemple elocvente din diverse discursuri ținute pe parcusul concusurilor. A fost un
proces de învățare pe care l-am parcus odata cu elevii mei, pentru că am descoperit, pe parcus, atât ce
anume îi atragea și ce își doreau sa afle despre dezateri, cât și cum să reacționez în situații mai
tensionate, generate de stresul competițiilor. Experiența avuta ca trainer este cea îmi motivează
alegerea de a deveni profesor.

Răbdarea este una dintre calitățile care m-a ajutat să trec prin momente dificile și să fiu alături
de oamenii de lângă mine în perioadele lor de încercare. Este unul dintre punctele mele forte ca viitor
profesor, pentru ca voi găsi resursele interoare necesare depășirii obstacolelor întâlnite atât în timpul
formării mele profesionale, cât și în momentul în care voi profesa. Este de asemenea și ceea ce am
admirat la profesorii ce m-au făcut să mă îndrăgostesc de materiile lor. Faptul că ei au avut răbdarea
necesară nu doar de a explica de câte ori este necesar pentru ca fiecare student să înțeleagă, dar să și le
asculte dorințele și problemele pe care aceștia le au, să îi ajute cum pot, este ceea ce a făcut posibilă
creeri unei contexiuni profesor-elev care facilitează procesul de educare.
O altă trăsătură folositoare pentru această meserie este capabilitatea de a vorbi în public.
Aceasta a fost dezvoltată pe parcusul activității avute în echipa de dezbatere a liceului, deoarece am fost
nevoită să țin discursuri pe o varitate de teme, în fața unui public format de la doi arbitrii, până la unul
consituit dintr-un amfiteatru plin. Am trecut peste tracul inițial și am găsit modalități diverse de a păstra
interesul asupra temei abordate, captând atenția fiecarei persoane din sală. Cei mai buni profesori sunt
cei care reușesc să atragă atenția tuturor studenților și de a le stârni intiresul pe întreg parcusul cursului.
Tocmai din acest motiv cred ca capacitatea de „public speaking” este necesară în această carieră.

În concluzie, admirația pe care am avut-o față de profesorii mei, dragostea față de subiectele
abordate, cât și responsabilitatea pe care o resimt față de cei din jurul meu este ceea ce mă determină
să urmez această cale.

S-ar putea să vă placă și