Povestea cifrei 8...

A fost odată, demult, pe când oamenii nu ştiau să scrie sau să

citească, într-un sat îndepărtat, o familie care avea doi copii, un
băieţel şi o fetiţă.
Pe băiat îl chema Octavian, iar pe fetiţă Olivia.
Tatăl lor lucra la pădure, iar copiii se duceau adesea să-i
ducă de mâncare bietului om, care pleca dimineaţa, de îndată ce
se arătau zorile, şi se mai întorcea seara, după ce apunea soarele.
Mama le-a făcut copiilor doi colăcei, le-a pregătit apoi coşul
cu merinde pentru tatăl lor şi i-a trimis, ca de obicei, să-l ducă
acestuia.
Copiii i-au lăsat tatălui bucatele pregătite de mama lor, apoi,
la întoarcerea spre casă, ei s-au gândit să vadă cum arată daca
lipesc cele două turtiţe....Zis şi făcut. Au lipit cei doi colăcei şi s-
au minunat pe lângă noua formă, până când s-au luat cu joaca şi
s-au rătăcit.
În drumul său spre casă, tatăl copiilor văzu pe o lespede o
formă ciudată, ca şi cum ar fi fost doi colaci lipiţi. „Copiii mei!”,
se gândi omul. Dacă s-au rătăcit?
Nu plecă spre casă, ci îi strigă pe copii prin pădure. Într-
adevăr, ei erau sub un copac, adăpostiţi de frig şi tremurând de
frică. Tatăl îi luă, îi duse acasă, iar mama le făcu un ceai ca să se
încălzească..
Auzind cele întâmplate, au venit în căsuţa aceea şi bunicii
celor doi copii. Numărând aceştia câţi oameni erau în casă, au
constatat că sunt opt şi au spus că dacă va dori cineva să scrie
semnul acelui număr, să deseneze cei doi colăcei salvatoari.
Şi aşa a apărut cifra 8...