MUZICOTERAPIA

A. UTILIZAREA MUZICII CA MIJLOC DE

IMBUNATATIRE A MEMORIEI – STUDIU
EXPERIMENTAL

B. UTILIZAREA MUZICOTERAPIEI LA BOLNAVII

PSIHOSOMATICI INTERNATI IN VEDEREA UNOR
INTERVENTII CHIRURGICALE
 Dupa evidentierea efectului psihic si psihosomatic al muzicii la capitolul
consacrat conduitelor antidistres vor fi prezentate in acest capitol numai doua aspecte
legate de terapia prin muzica:
- primul (Liliana Neagu) reprezinta o cercetare originala experimentala care se
adreseaza ameliorarii proceselor memoriei cu posibilitati reale de a fi valorificata in
tratamentul multor afectiuni neurologice si psihiatrice (la copii, adulti si varstnici), dar
si la pacientii psihosomatici care acuza o scadere a randamentului lor intelectual;
- al doilea (I. B. Iamandescu) constituie o trecere in revista a utilizarii
muzicoterapiei a bolnavilor cu boli severe ajunse in stadiul 2/si ajunde in momentul
rezolvarii lor chirurgicale: boli cardiovasculare, oncologice si ginecologice.

Calitatile si efectele generale ale muzicii

Muzica isi datoreaza influenta nu numai faptului ca realizeaza o apropiere

estetica a realitatii, o dezvaluire a sensului aspiratiilor umane, ci si faptului ca „fiecare
imprima portativului ei un inteles personal izvorat din trairile proprii” (L. Leonov).
Alaturi de intensitatea sonora – si ea un atribut al muzicii - , ritmul constituie
„latura energetica” a muzicii in timp ce latura armonica este reprezentata de cantarea
simultana a mai multor sunete (acorduri, evolutie contrapunctica, fenomene aparute in
cazul cautarii polifonice si al utilizarii asamblurilor muzicale – de camera sau
orchestrale).
„Muzica reprezinta o arhitectura sonora (cf. M-mé de Staël) guvernata de legi
specifice privind succesiunea (melodia, ritmul), calitatile timbrale si suprapunerea
(armonia) sunetelor si avand un dublu impact (psihic si organic) asupra organismului
ascultatorului, pe baza decodificarii de catre acesta a unui mesaj pe care el il confera –
intuitiv sau prin evaluare bazata pe analiza rationala – combinatiei de sunete
receptionate pe calea analizatorului acustic (Iamandescu – 1997).
Muzica este o desfasurare, o curgere de sunete a caror imbinare constituie
melodia (formata si ea din unitati din ce in ce mai mici – teme si motive), iar viteza
acestei desfasurari (ca si accentele care o puncteaza) reprezinta elementul ritmic al
muzicii.
Virtutiile medicinale ale muzicii erau legate de magie si de religie. A devenit
clasica distingerea, in muzicoterapie, a cel putin trei aspecte: sonoterapia, ritmoterapia
si meloterapia.
Pitagora credea ca este important pentru studiile sale sa asculte o muzica
armonioasa.
Arhitectul Antonio Gaudi era un mare fan al muzicii lui Wagner si aprecia rolul
pe care muzica il are in toate. Astfel, a amenajat in catedrala „Sagrada Familia” peste
2000 de locuri pentru cor.
Galileo Galilei isi gasea linistitea si alinarea, dupa disputele religioase si
stiintifice, cu rivalii sai, cantand la lauta.
 Premise teoretice:
Efectul Mozart si „Supermemoria”

Muzica anumitor stiluri si anumitor compozitori s-a dovedit a fi un element

capabil sa produca anumite efecte specifice (clinice si electroencefalografice si de alta
natura obiectivabila pe CPT, MRI, de ex.) al caror studiu sistematizat a generat doua
noi capitole in domeniul premizelor psihologice si neurofiziologice ale muzicoterapiei:
Efectul Mozart si „Supermemoria”.
Insa, muzica lui Mozart in cele mai multe cazuri (mai putin testele privind
gandirea spatiala) nu este singura capabila sa produca efecte benefice asupra sanatatii
umane. Aceleasi efecte le poate avea muzica altor mari clasici (Bach, Haendel,
Vivaldi, Beethoven, Schubert, etc.) a caror muzica nu a fost analizata atat de detaliat
ca muzica mozartiana(Iamandescu, 2004).
„Supermemoria” reprezinta un termen cu o tenta de spectaculos chiar daca, in
teritoriul stiintei, suporta corectiile de rigoare. Se refera la amplificarea capacitatii de
memorare a unui subiect in cadrul unui ansamblu de conditii externe reprezentate, in
cazul muzicii (cf. autorului care a studiat acest efect, Dr. Lozanov, citat Iamandescu),
de o anumita categorie: muzica baroca in tempo lent si intonata cu predominanta de un
ansamblu (orchestra) de coarde.
Muzica creeaza o stare dispozitionala favorabila si din punct de vedere
neurologic, activeaza formatia reticulata intarziind instalarea oboselii.
Efectele muzicii baroce lente au evidentiat scaderea hormonilor de stres si
cresterea sistemului imunitar. Se remarca, in urma cercetarilor, la subiectii studiati, o
reducere a undelor beta (rapide) in medie cu cca 6% si o crestere – cu acelasi procent –
a undelor lente (alfa).
Se creeaza dupa exprimarea lui Lozanov, o stare de „relaxare – atenta”,
caracterizata printr-o stare de calm, in cadrul careia corpul functioneaza mai eficient si
cu mai putina energie, in timp ce creierul beneficiaza de un plus de energie pe seama
acestei economii energetice somatice. Intr-o astfel de stare exista posibilitatea unei
imbunatatiri rapide a randamentului invatarii, similara cu cea obtinuta cu ajutorul unor
tehnici deja cunoscute privind „invatarea limbilor straine” in somn. Deosebirea
fundamentala este ca ascultatorul muzicii inductoare,ca si somnul,de ritmuri lente pe
EEG – nu doarme si poate beneficia de efectele unei invatari active, filtrate printr-o
gandire critica. Prin urmare muzica instrumentelor cu coarde – bogata in tonalitati
armonice – intr-un tempo de 60-65 batati de metronom pe minut creeaza in ansamblu
conditiile favorizante pentru incetinirea ritmurilor somatice si mentale, permitand o
imbunatatire globala a memoriei si conferind subiectului un sentiment interior de
„expansiune temporala” (senzatia de „dilatare a timpului”).
De altfel, oamenii superdotati au drept marca distinctiva a activitatii lor
electrice crescute tocmai un ritm mai lent al undelor cerebrale alfa (7-13 cicluri pe
sec.), concomitent cu bioritmuri somatice, de asemenea mai lente permitandu-le sa
realizeze o combinatie ideala intre un „corp ce se misca incet si o minte rapida”.
In esenta, muzica baroca lenta furnizeaza instalarea unor conditii de memorizare
– de supermemorie – la omul cu un intelect mediu creandu-i acestuia – este drept
„momentan” – avantajele mentale de care se bucura indivizii supradotati(Iamandescu,
2004).

Obiective: Pornind de la aceste premise, sub indrumarea domnului Pr. Dr. Ioan-Bradu
Iamandescu am efectuat un studiu care a urmarit aplicarea unor metode cognitive si
sugestive de imbunatatire a memoriei si atentiei, cuprinzand trei variabile
independente si anume: muzica sub forma unor stiluri diferite (baroca versus ritmica)
si preparate placebo. Variabilele dependente cuprinse in studiu au fost: memoria
vizuala, memoria semantica, lectura aplicata care solicita memoria de lucru, atentia si
intelegerea textului, atentia concentrata si atentia distributiva.

Material si metoda: La acest experiment au participat 260 subiecti cu varstele intre

17-19 ani, impartiti in patru grupe egale. Efectele au fost apreciate cu ajutorul
urmatoarelor instrumente:
-pentru verificarea memoriei vizuale a fost aplicat testul Ray – Claparedé;
-memoria semantica intr-un cadru categorial a fost cuantificata prin aplicarea unui test
care cuprinde cate 5 nume incepand cu o anumita litera din 4 categorii diferite;
-lectura aplicata care solicita intelegerea textului a fost masurata prin insumarea
numarului de raspunsuri corecte la intrebarile care au fost puse;
-atentia concentrata si distributiva a fost cuantificata cu ajutorul testelor Toullouse-
Pieron si A-D.

S-a utilizat ascultarea unor piese muzicale compuse de Vivaldi, Haendel si

Bach si muzica dance (M. Jackson) in timpul aplicarii testelor.
Controlul a fost realizat prin masurarea rezultatelor, comparand grupul
experimental cu sine insusi, dar si cu grupul de control.

Renzultatele (diferentele) obtinute au fost urmatoarele:

GRUP MUZICA MUZICA EFECT

CONTROL BAROCA RITMICA PLACEBO
Memorie 43 171 142 262
contextuala
Memorie -4 100 11 95
semantica
Memorie -80 59 29 154
vizuala
Atentie c.op. 5.54 c.op. 6.31 c.op. 9.01 c.op. 3.96
concentrata c.ex. 0.8 c.ex. 1.97 c.ex. 2.13 c.ex. 3.18
c.m 0.8 c.m. 1.97 c.m. 2.13 c.m. 3.22
Atentie c.op. 5.59 c.op. 8.91 c.op. 9.16 c.op. 11.01
distributiva c.ex. -6.56 c.ex. -4.35 c.ex. -5.81 c.ex. -7.39
c.m. -1.99 c.m. 0.12 c.m. -0.58 c.m. -1.77
 Ierarhia rezultatelor in functie de influenta metodelor asupra variabilelor
dependente:

Memorie Memorie Memorie vizuala Atentie Atentie

contextuala semantica concentratra distributiva
1.Efect placebo Muzica baroca Efect placebo Muzica ritmica Efect placebo
(262) (100) (154) c.op. 9.01 c.op. 11.01
c.ex. 2.13 c.ex. -7.39
c.m. 2.13 c.m. .1.77
2.Muzica baroca Efect placebo Muzica baroca Muzica baroca Muzica ritmica
(171) (95) (59) c.op. 6.31 c.op. 9.16
c.ex. 1.97 c.ex. -5.81
c.m. 1.97 c.m. -0.58
3.Muzica ritmica Muzica ritmica Muzica ritmica Grup control Muzica baroca
(142) (11) (29) c.op. 5.54 c.op. 8.91
c.ex. 0.8 c.ex. -4.35
c.m. 0.8 c.m. 0.12
4.Grup control Grup control Grup control Efect placebo Grup control
(43) (-4) (-80) c.op. 3.96 c.op. 6.59
c.ex. 3.18 c.ex. -6.56
c.m. 3.22 c.m. -1.99

Co – coeficient operativitate (productivitatea gandirii sub aspect cantitativ – viteza de

procesare si reflecta gradul de mobilitate si flexibilitate)

Ce – coeficient exactitate (reprezinta o masura a productivitatii gandirii sub aspect

calitativ – corectitudine)

Cm – coeficient mnezic

Atentia concentrata – functie a atentiei care asigura selectia si organizarea

convergenta a operatiilor si actiunilor de reglare a comportamentului.
Atentia distributiva – functie a atentiei care da posibilitatea desfasurarii a mai
multor activitati in acelasi timp fara sa se interfereze intre ele (presupune ca unele din
operatii sau actiuni sa fie automatizate si sa nu solicite control constient.
Memoria semantica – depozitara a cunostintelor noastre.
Memoria vizuala (senzoriala) – depinde procesul de memorare si consolidare a
cunostintelor.
Memoria contextuala - face apel la memoria de lucru care se activeaza pe
perioada indeplinirii sarcinii si retine informatia pe moment.
CONCLUZII:
1. Efectul placebo influenteaza in special memoria vizuala si memoria
contextuala (creste puterea de inregistrare).
2. Muzica baroca imbunatateste memoria semantica (creste puterea de evocare).
3. Muzica ritmica influenteaza in mod pozitiv atentia concentrata in raportul
coeficient de operativitate/coeficient de exactitate relevand rezistenta la
monotonie si u tip de sistem nervos puternic.
4. Efectul placebo diminueaza coeficientul de operativitate insa coeficientul de
exactitate si mnezic este superior celorlalte metode relevand predominarea
procesului inhibitor.
5. La grupul de control se remarca o scadere semnificativa a valorilor, ceea ce
poate insemna dezisteres in executarea sarcinilor (rezistenta scazuta la
monotonie), iar diferentele crescute ale celorlalte metode releva influenta
benefica pe care o au asupra memorizarii.

Nota bene:
Comparand efectele muzicii baroce cu cea ritmica asupra memoriei, cu o
singura exceptie unde muzica ritmica influenteaza favorabil, cu putin mai mult,
atentia concentrata, muzica baroca este net superioara cu efecte pozitive asupra
celorlalti patru parametrii urmariti de experiment.
Prin urmare, a nu se supralicita efectul real favorabil al muzicii ritmice asupra
atentiei concentrate, deoarece muzica baroca prezinta beneficii suplimentare cu
referire la activarea corticala (ca mecanism) si rafinarea intelectului.
O surpriza placuta a acestui experiment o reprezinta performantele realizate de
efectul placebo, fapt ce, speram sa aiba consecinte fructuoase in multe domenii care
au la baza explicarea progresului in domeniul invatarii si memorizarii.