Etapele cercetărilor

pedagogice
 Etapele majore ale cercetării pedagogice
1. Delimitarea temei/ problemei de cercetat
1.1. Sesizarea/ identificarea unei teme/ probleme relevante şi stabilirea domeniului în care se
încadrează
1.2. Formularea operaţională a problemei de cercetat
1.3. (e-)Informarea şi (e-)documentarea asupra problemei de cercetat

2. Stabilirea scopului, obiectivelor, întrebărilor şi ipotezelor cercetării

2.1. Stabilirea scopului cercetării
2.2. Stabilirea obiectivelor cercetării
2.3. Formularea întrebării/ întrebărilor de cercetare
2.4. Formularea ipotezelor cercetării

3. Stabilirea designului cercetării

4. Elaborarea proiectului cercetării

5. Aplicarea proiectului cercetării (Organizarea şi desfăşurarea cercetării)

6. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute

7. Elaborarea concluziilor finale ale cercetării

8. Valorificarea cercetării

9. Introducerea/ difuziunea experienţei dobândite, a noului, în practicile educaţionale

 1. Delimitarea temei/ problemei de cercetat (1)

1.1. Sesizarea/ identificarea unei teme/ probleme

relevante şi stabilirea domeniului în care se
încadrează
Surse:
• preocupările profesionale, rezultatele
profesionale, experienţa didactică a profesorului/
cercetătorului
• observarea directă a activităţilor şi
evenimentelor pedagogice
• domeniul de expertiză, formarea sau
specializarea cercetătorului
• lectura pedagogică
• direcţiile de politică şi reformă educaţională
• documentele curriculare
 1. Delimitarea temei/ problemei de cercetat (2)

Cerinţele/ condiţiile pentru temele/ problemele investigate:

• să se refere la aspecte problematice (surse de dificultăţi
reale), să fie de actualitate, prioritare în teoria şi/ sau practica
educaţională
• să fie relevante/ semnificative, de interes mai general,
pentru alţi profesionişti, pentru comunitatea profesională
• să vizeze una din finalităţile cercetării pedagogice
(descrierea, analizarea, explicarea, prospectarea
fenomenului educaţional, a realităţii educaţionale)
• să fie, într-o anumită măsură, originale, respectiv să
conducă la contribuţii noi, personale, creative şi inovative ale
cercetătorului, care oferă o valoare adăugată şi chiar o
valoare creată
• să includă şi o doză de incertitudine (pentru a fi justificate
demersurile investigative)
• să contribuie în mod real, la dezvoltarea teoriei şi/ sau
practicii educaţionale, la soluţionarea unor probleme
 1. Delimitarea temei/ problemei de cercetat (3)
Circumscrierea şi contextualizarea problemei de cercetat, plasarea ei mai
riguroasă în câmpul educaţiei:
- ştiinţa educaţiei, respectiv ramura ştiinţifică, domeniul de referinţă căruia i se
circumscrie tema abordată (educaţia morală, educaţia adulţilor, educaţie timpurie,
pedagogie preşcolară, didactica unei discipline etc.);
- ciclul curricular sau stadiul ontogenetic/ nivelul ontogenetic/ etapa de vârstă
care interesează (ciclul achiziţiilor fundamentale, nivelul claselor primare, adolescenţa,
nivelul liceal, perioada universitară, vârsta adultă etc.);
- aria curriculară sau disciplina de studiu (aria curriculară „Limbă şi comunicare”,
aria curriculară „Educaţie fizică şi sport”, disciplina „Limba română şi literatura română”,
disciplina „Istorie” etc.);
- activităţile educaţionale experimentate (activităţi educaţionale bazate pe utilizarea
fişelor de lucru; activităţi didactice cooperative; activităţi didactice experimentale;
activităţi didactice bazate pe realizarea de proiecte, portofolii, pe realizarea de
autoevaluări, pe concepere de soft-uri etc.);
- metodele şi tehnicile didactice experimentate (metoda învăţării prin cooperare,
metoda problematizării, metode şi tehnici interactive etc.);
- formele de lucru experimentate (organizarea activităţilor pe grupe de elevi/ de
studenţi sau pe colective mari etc.);
- mijloacele educative experimentate (utilizarea truselor pentru elevi, a instalaţiilor
pentru laboratoare, a computerului, a softurilor educaţionale, a Internetului etc.);
- alte coordonate, în funcţie de problematica aleasă pentru cercetare.
 1.2. Formularea operaţională a problemei de cercetat (1)

- Este premisă a reuşitei cercetării şi presupune:

- restrângerea câmpului preocupărilor/ zonei de studiu
- delimitarea ariei/ fâşiei de cercetare
- operaţionalizarea problematicii (pentru a fi o cercetare
fezabilă).
- Exigenţe pentru problema de cercetat:
- concretă, precisă, punctuală, formulată operaţional
- formulată corect: - ştiinţific (claritate şi rigoare ştiinţifică)

- lingvistic
- gramatical (fără greşeli, repetiţii,
suprapuneri de termeni, metafore etc.).
- să nu reprezinte o falsă problemă/ pseudoproblemă
- să nu se bazeze pe imitaţia şi/ sau preluarea rigidă de
elemente (de ex. instrumentele de cercetare) aparţinând
altor cercetări, fără contribuţia personală a cercetătorului
- să fie verificabilă
- cercetătorul să aibă posibilitatea de a investiga problema
respectivă (resurse, instrumentar, context)
 1.2. Formularea operaţională a problemei de cercetat. Posibile greşeli
- sunt legate, în principal, de omiterea din formulări a
coordonatelor concrete ale cercetării, dar şi de aspecte legate de
evaluarea incorectă a valorii intrinseci a problemei, cum ar fi:
- cantonarea la nivelul unor aspecte/ teme prea vaste,
prea complexe sau prea pretenţioase, care nu pot fi
operaţionalizate
- repetarea unor cercetări deja realizate, care se înscriu în
aceeaşi problematică
- formularea, ca problemă de cercetat, a unor truisme,
banalităţi
- neasigurarea corespondenţelor logice dintre:
- tema/ titlul cercetării, titlul capitolelor şi conţinut
- tema/ titlul cercetării şi: finalitatea propusă, ipoteza
cercetării, conţinutul investigaţiilor, rezultate, concluzii.
 1.3 (e-)Informarea şi (e-)documentarea asupra problemei de cercetat
(1)
• Demers activ şi critic de accesare şi valorificare a mijloacelor şi
surselor de documentare, de asigurare a bazei informative a
cercetării, care poate presupune, funcţie de problematica
investigată:
- trecerea în revistă a literaturii de specialitate/ recenzia
sistematică
- studierea documentelor curriculare
- studierea legislaţiei în vigoare ş.a., în format tradițional
(letric) sau în format electronic.
• Se realizează în vederea:
- inventarierii datelor şi rezultatelor cunoscute până în
momentul respectiv (cărţi, monografii, tratate, lucrări ştiinţifice,
articole ştiinţifice, studii ştiinţifice – în versiune tradiţională/
imprimate pe hârtie sau în versiune electronică, site-uri
educaţionale, adrese web, biblioteci electronice, baze de date etc.)
- evaluării stadiului atins de cercetările anterioare (se evită
paralelismul, repetările)
 1.3 (e-)Informarea şi (e-)documentarea asupra problemei de cercetat (2)
Cerinţele unei activităţi de documentare corecte şi eficiente/ calitative:
• să fie selectivă (lucrări de referinţă, relevante, cu caracter teoretic şi
practic – atât lucrări mai vechi, dar valoroase, cât şi lucrări recente,
utilizând un limbaj educaţional şi curricular modern)
• să se bazeze, pe cât posibil, pe consultarea surselor originale, primare,
autentice, pentru a înţelege corect termenii, sensurile şi semnificaţiile
(părerile altor autori sunt subiective)
• să fie activă, să încurajeze atitudinea activă şi interactivă a
cercetătorului faţă de text şi faţă de informaţii (cercetătorul
interacţionează cu informaţiile)
• să încurajeze atitudinea reflexivă, interogativă, de chestionare şi
curiozitate
• să încurajeze atitudinea critică în receptarea materialului (a nu accepta
ceea ce citim aşa cum este, ci a ne pune întrebări în legătură cu
informaţiile, a le trece prin filtrul gândirii proprii şi a stabili dacă suntem
sau nu suntem de acord cu ele)
• să încurajeze atitudinea impersonală şi obiectivă (să nu implice în
raţionamente şi judecăţi preferințe, idei preconcepute, prejudecăţi proprii,
să existe respect pentru datele ştiinţifice, riguroase, pentru ca demersul
nostru să fie ştiinţific)
• rezultatele să fie valorificate în cât mai multe direcţii: reformulări,
resemnificări, clarificări, elaborări, argumentări, corectări, completări,
operaționalizări etc.
 2.1. Stabilirea scopului cercetării (1)
Scopul cercetării: Intenţionalitate/ finalitate a cercetării, care
cuprinde declararea intenţiei de cercetare, respectiv de a
verifica posibila legătură dintre variabile
(cercetătorul răspunde la întrebările: "De ce se realizează
cercetarea ?", "Ce îşi propune cercetarea ?")

Exemplu: Verificarea posibilei legături dintre utilizarea

sistematică a problematizării şi performanţele elevilor de
clasa a IV-a la istorie
Sau
Scopul cercetării este de a verifica impactul utilizării
sistematice a problematizării asupra performanţele elevilor
de clasa a IV-a la istorie
Scopul didactic: Utilizarea problematizării în studiul istoriei la
clasa a IV-a, în speranţa că ea va îmbunăţi performanţele
 2.1. Stabilirea scopului cercetării (2)
Categorii/ grupe de scopuri:
1. De familiarizare cu un fenomen sau de obținere de noi perspective
asupra acestuia (de exemplu, în cercetările exploratorii);
Exemplu: Identificarea atitudinii cadrelor didactice privind integrarea
copiilor cu CES în școlile de masă

2. De descriere cu acuratețe a caracteristicilor unei anumite persoane,

ale unei anumite situații, ale unui anumit grup (de exemplu, în
cercetările descriptive);
Exemplu: Explorarea modului în care sunt percepute problemele
legate de proiectarea și realizarea activităților integrate în grădiniță

3. Pentru a determina frecvența cu care se întâmplă ceva sau cu care

este asociat cu altceva (de exemplu, în cercetările constatative);
Exemplu: Determinarea frecvenţei situaţiilor conflictuale în rândul
elevilor din învăţământul primar
 2.1. Stabilirea scopului cercetării (3)

4. Pentru a testa o relație cauzală între variabile (de exemplu, în cercetările

experimentale).
Exemplu: posibilei legături dintre utilizarea sistematică a problematizării
şi performanţele elevilor de clasa a IV-a la istorie
Sau
Scopul cercetării este de a verifica impactul utilizării sistematice a
problematizării asupra performanţele elevilor de clasa a IV-a la istorie

Scopul didactic: Utilizarea problematizării în studiul istoriei la clasa a IV-a,

în speranţa că ea va îmbunăţi performanţele elevilor

5. Pentru a testa o corelație între variabile (de exemplu, în cercetările

corelaţionale).
Exemplu: Verificarea posibilei corelaţii între lipsa motivaţiei pentru şcoală a
elevilor şi atitudinea indiferentă sau neglijentă a părinţilor.
 2.2. Stabilirea obiectivelor cercetării
Obiectivele cercetării: intenţionalităţi/ finalităţi concrete ale cercetării, care
detaliază scopurile cercetării şi care derivă din fundamentarea teoretică:
- formulări operaţionale, clare, concise, fără echivoc
- să fie realiste, să poată fi realmente atinse
- nu se confundă cu obiectivele didactice (ale activităţilor didactice)
Titlul lucrării de dizertație: „Problematizarea și performanţele elevilor de clasa a IV-a la disciplina
Istorie”, „Problematizarea în studiul Istoriei la clasa a IV-a”, „Ameliorarea studiului Istoriei la clasa a
IV-a”, „Ameliorarea studiului Istoriei la clasa a IV-a. Valențele problematizării”, „Valenţele
problematizării în ameliorarea performanţele şcolare ale elevilor de clasa a IV-a în studiul istoriei”
Scopul: Verificarea posibilei legături dintre utilizarea sistematică a problematizării şi performanţele
elevilor de clasa a IV-a la istorie
Exemple de obiective:
Titlul cercetării: „Valenţele problematizării în ameliorarea performanţele şcolare ale elevilor
de clasa a IV-a în studiul istoriei”
• determinarea nivelului general de pregătire şi a nivelului de pregătire la disciplina Istorie,
a elevilor de clasa a IV-a implicaţi în cercetare
• conceperea unui sistem de activităţi didactice bazate pe valorificarea problematizării în
studiul Istoriei
• experimentarea practică a activităţilor didactice proiectate
• înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute de elevii claselor
experimentale şi de control la testul iniţial, la testele formative, la testul final şi la retest
• stabilirea măsurii în care problematizarea îmbunătăţeşte rezultatele școlare la Istorie,
prin interpretarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor elevilor la testele administrate
 2.3. Formularea întrebărilor cercetării
Întrebare de cercetare:
-propozitii interogative, întrebare la care cercetătorul încearcă să găsească
răspuns în cercetare
-să fie concretă, specifică şi în strânsă corelaţie cu titlul cercetării şi cu scopurile
acesteia
-în cercetările complexe se pot formula mai multe întrebări de cercetare (seturi)
-ulterior, în corelaţie cu întrebările de cercetare, se formulează ipotezele
cercetării (care se vor testa)
Exemplu:
Titlul cercetării: „Valenţele problematizării în ameliorarea performanţele
şcolare ale elevilor de clasa a IV-a în studiul istoriei”

Întrebarea de cercetare: Se pot ameliora rezultatele şcolare la istorie ale elevilor

de clasa a IV-a prin valorificarea problematizării?
sau
Există o relaţie cauzală între utilizarea sistematică a problematizării în studiul
istoriei la clasa a IV-a şi nivelul performanţelor şcolare ale elevilor?
2.4. Formularea ipotezelor cercetării

3. Realizarea designului cercetării

– Demers de anticipare (flexibilă) a scenariului cercetării pedagogice, a
strategiei cercetării, a sistemului de activităţi implicate, a metodologiei
cercetării, de evidenţiere a logicii, structurii, principiilor de acţiune, a
modului în care se articulează toate elementele implicate în cercetare,
într-un proiect al cercetării unitar şi coerent.
 Principalele posibilităţi de clasificare a designurilor cercetărilor sunt:
a) După tipul de cercetare (cantitativă sau calitativă):
- Design experimental, design corelațional și sondaj – în cazul cercetărilor cantitative;
- Teorii bazate (fundamentate), studii etnografice și designul de cercetare narativă/ descriptivă – în cazul
cercetărilor calitative;
- Designuri combinate (mixte) de cercetare și cercetări-acțiune – în cazul combinării cercetărilor cantitative cu
cele calitative.

b) După metodologia utilizată:

- Design experimental – Cercetătorul are controlul asupra uneia sau mai multor variabile ale cercetării (variabile
independente), care pot influenţa într-un anumit fel comportamentul participanţilor. Design-ul experimental este cel mai
puternic din punct de vedere al validităţii interne.
- Design nonexperimental – Variabilele cercetării nu pot fi manipulate sau controlate de către cercetător; doar se
descriu variabile şi relaţii dintre variabile. (Exemple de designuri nonexperimentale: observaţional, descriptiv, exploratoriu,
corelaţional). Designul nonexperimental este deseori denumit cvasiexperimental.

c) În funcţie de factorul timp:

- Design transversal – Designul unui studiu realizat într-un anumit moment de timp, obţinându-se o secţiune
transversală a fenomenului studiat (cercetarea este dirijată în sens transversal).
- Design longitudinal – Designul unui studiu realizat într-o anumită perioadă de timp (cercetarea este dirijată în sens
longitudinal).

d) După numărul variabilelor independente:

- Design elementar/ de bază – Design care are la bază o singură variabilă independentă/ un singur factor de variaţie.
- Design factorial/ multifactorial – Design care include mai mult decât o variabilă independentă.

e) După numărul eşantioanelor implicate în cercetările experimentale şi după modalitatea de realizare a

comparaţiilor rezultatelor obţinute:
- Design experimental intrasubiecţi – Design bazat pe tehnica eşantionului/ grupului unic; unul şi acelaşi grup este
urmărit în etape diferite, se realizează comparaţii intragrupale, ale rezultatelor obţinute în diferite momente.
- Design experimental intersubiecţi – design în care se operează cu un eşantion experimental şi cu un eşantion de
control, se realizează comparaţii intergrupale între acestea, se studiază comparativ evoluţia lor.
 4. Elaborarea proiectului cercetării

- instrument de lucru scris, cu valoare instrumentală şi

operaţională, ghid care orientează cercetarea, întrucât cuprinde
coordonatele şi demersurile implicate

- între elementele componente ale proiectului de cercetare se

stabilesc relaţii reciproce, dependenţe şi interdependenţe, ele
alcătuind, practic, un sistem

- în elaborarea lui este importantă atitudinea originală şi creatoare

a cercetătorului, care îl utilizează ca pe un ghid orientativ şi
flexibil, punându-l în aplicare în manieră flexibilă și creatoare
 4. Componentele proiectului cercetării (1)
● prezentarea problemei cercetate: definire, delimitări terminologice şi operaţionalizări pentru noţiunile
şi conceptele utilizate, importanţă/ relevanţă educaţională, actualitate, motivarea alegerii, legată,
eventual, de scopul urmărit
● sintetizarea stadiului cercetării problemei, a aspectelor rezolvate şi a celor care nu fost rezolvate
mulţumitor, realizarea de analize sintetice critice de către cercetător, anticiparea contribuţiilor sale
originale
● prezentarea scopului şi a obiectivelor cercetării
● prezentarea întrebării/ întrebărilor de cercetare
● prezentarea ipotezei principale/ de bază/ generale a cercetării şi a ipotezelor secundare/ auxiliare/
particulare;
● prezentare variabilelor cercetării
● descrierea metodicii cercetării, respectiv descrierea strategiei concrete și a modalităţilor de lucru
concrete aplicate în cercetările pedagogice, în vederea atingerii finalităţilor acestora :
- locul de desfăşurare a cercetării
În funcţie de tema cercetării, se precizează denumirea instituţiilor educaţionale sau se utilizează coduri:
numere, litere. Nu se precizează numele cadrelor didactice şi nici numele subiecţilor (se poate recurge
la numere, iniţialele numelui şi prenumelui, iniţiala prenumelui sau la nume fictive).
- perioada de cercetare
Coordonată referitoare la intervalul de timp în cursul căruia se desfăşoară demersurile investigative;
poate fi exprimată în intervale de timp social – săptămâni, luni, ani calendaristici etc. sau de timp
educaţional – zile şcolare, săptămâni şcolare, semestre şi ani şcolari.
- eşantionul de conţinut (cu argumentări şi explicaţii)
- eşantioanele de participanţi şi caracterizarea lor: vârstă, gen biologic, nivel general de
pregătire, nivel de pregătire la disciplina care interesează, nivel de dezvoltare intelectuală, nivel de
dezvoltare fizică, provenienţă socială, statut profesional ş.a.m.d. (cu argumentări şi explicaţii)
 4. Componentele proiectului cercetării (2)
- strategia cercetării (în perspectivă longitudinală, transversală etc.), tipul de demers logic
(inductiv sau deductiv), etapele şi subetapele implicate, demersurile corespunzătoare acestora
- sistemul metodelor şi instrumentelor de cercetare
- resursele implicate (resursele umane care realizează cercetarea – echipa de
cercetători, colaboratori, experţi; resursele materiale și resursele financiare)
- sistemul de acţiuni sau pașii necesari pentru a efectua în mod eficient cercetarea și
succesiunea dorită a acestor pași care alcătuiesc procesul de cercetare
Se pot prezenta într-o manieră narativă demersurile de cercetare aplicativă întreprinse,
evidenţiindu-se:
- numărul de intervenţii
- procedura cercetării
- modalităţile operaţionale de monitorizare a cercetării
- numărul şi frecvenţa măsurătorilor/ testărilor formative
- metodele şi procedura de interpretare a datelor utilizate ş.a.
Se poate recurge la tabele sintetice, matrici ale cercetării (care pun în corespondenţă, sub
formă tabelară, metodele şi instrumentele de lucru utilizate cu etapele cercetării şi acţiunile de
investigaţie întreprinse, pentru a evidenţia corespondenţele necesare dintre acestea), diagrame
Gantt, analize SWOT.
- strategia de verificare şi evaluare a rezultatelor obţinute
- stabilirea calendarului cercetării şi asigurarea măsurilor de respectare a lui.
 5. Aplicarea proiectului cercetării (Organizarea şi desfăşurarea
cercetării)
Organizarea – demersuri de planificare în timp a activităţii, a modului de îmbinare şi
articulare a elementelor anticipate prin metodica cercetării, a modalităţilor de monitorizare a
cercetării şi de culegere a datelor acesteia, ţinând cont de condiţiile concrete de activitate şi
de eventualele constrângeri.
Opţional: studii/ proiecte/ cercetări pilot, la scară mică, cu un număr mic de participanţi (10-
15) pentru testarea unor aspecte ale design-ului cercetării (instrumente, structura eşantionului
de conţinut, tipul de resurse necesare cercetării vizate, fezabilitatea unei acţiuni de amploare mai
mare etc.) şi pentru revizuiri, înainte de realizarea investigaţiilor la scară mare.

Desfăşurarea - aplicarea în practică, în manieră flexibilă, a proiectului cercetării, în vederea

verificării ipotezei şi atingerii obiectivelor.
Pe parcursul derulării cercetării, se colectează și se înregistrează date şi rezultate, care,
ulterior, sunt prelucrate și interpretate, formulându-se concluzii referitoare la confirmarea/
validarea sau infirmarea/ invalidarea ipotezei cercetării. Se urmăresc diferiţi parametri, date
referitoare la:
•variabilele cercetării
•condiţii de desfăşurare activităţilor
•metodica activităţilor educaţionale
•probele de evaluare administrate
•prestaţia şi rezultatele participanților
•atitudinile şi comportamentele participanților
•opiniile participanților
•dificultăţile întâmpinate ș.a.
urmând să se redacteze, funcţie de obiectivele cercetării, concluziile brute ale acesteia, într-o
 6. Analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute
Analiză critică, ce presupune ordonarea, clasificarea, sistematizarea,
corelarea şi evaluarea critică a rezultatelor cercetării, identificarea aspectelor pozitive
şi a celor vulnerabile/ negative. Analiza datelor şi rezultatelor obţinute poate fi, în
funcţie de particularităţile cercetării:
•analiză şi interpretare cantitativă (matematico-statistică, după ce datele au fost în
prealabil prelucrate sumar: analizate, ordonate, grupate, clasificate, sistematizate etc.)
•analiză şi interpretare calitativă (de conţinut)
•analiză, interpretare şi valorificare din perspectivă educaţională, curriculară,
didactică şi metodică
•analiză, interpretare şi valorificare din perspectivă managerială
•analiză, interpretare şi valorificare din perspectiva politicilor educaţionale şi
curriculare etc.

Rezultatele obţinute vor fi interpretate, în vederea găsirii unor explicaţii,

soluţii, concluzii, recomandări, direcţii de cercetare.
 7. Elaborarea concluziilor finale ale cercetării
• Se stabilesc prin raportare permanentă la scop, obiective,
întrebări şi ipoteza/ ipotezele cercetării. Este necesar să
precizăm dacă ipoteza cercetării se verifică sau nu.
• Nu presupun reluarea şi unor aspecte teoretice, ci evidenţierea
contribuţiilor personale, originale ale cercetătorului.
• Putem avea şi Concluzii generale, în care să se prezinte
elemente concluzive, atât de ordin teoretic, cât şi de ordin
practic-aplicativ, pentru o încadrare mai amplă a cercetării în
preocupările investigative ale perioadei respective.
• O cercetare nu este finalizată atunci când s-a stabilit dacă
ipoteza de lucru s-a confirmat sau nu, ci atunci când s-a
interpretat ce înseamnă acest lucru din perspectivă
psihopedagogică, când s-au avansat propuneri şi sugestii ca
urmare a investigaţiilor şi analizelor proprii, când s-au oferit
alternative ş.a.m.d., deci când s-au stabilit concluziile cercetării
(în manieră descriptivă, explicativă, predictivă etc.).
 8. Valorificarea cercetării
• În plan teoretic:
– elaborare de: rapoarte ale cercetării, referate, protocoale,
comunicări la manifestări ştiinţifice, studii şi articole în reviste de
specialitate, lucrări metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului
didactic I, teze de doctorat, cărţi.
• În plan practic:
– valorificare în activitatea practică efectivă  feed-back  noi
concluzii şi generalizări  ameliorarea şi inovarea practicii
educaţionale
– există un cerc al cercetării, care trebuie închis: identificăm o
problemă in practică, găsim soluţii şi le validăm prin cercetare,
formulăm, concluzii şi apoi le introducem în practică, pentru a
ameliora realitatea educațională.
Documentele elaborate cu prilejul cercetărilor pedagogice,
respectiv dosarele cercetărilor, se arhivează, pentru a face
posibilă continuarea cercetărilor de către alte persoane
interesate şi, eventual, revizuirea concluziilor.
 9. Introducerea/ difuziunea experienţei dobândite, a noului,
în practicile educaţionale

- Practic, o cercetare pedagogică se consideră încheiată în

momentul în care rezultatele sale pozitive se introduc şi se
aplică în practica educativă efectivă (eventual, se
generalizează), deci în momentul în care se închide cercul
cercetării.

- Odată cu diseminarea apar schimburi de idei, opinii, practici

etc., ce conduc la optimizarea practicilor lor educative (aceasta
fiind finalitatea cercetării), la ameliorarea rezultatelor instructiv-
educative, ceea ce exprimă eficienţa cercetării.
Formulați titlul unei lucrări de cercetare, o întrebare de cercetare, scopul și cel
puțin două obiective ale cercetării, ipoteza și variabilele cercetării (toate în
relație cu titlul formulat).

Titlul lucrării de absolvire: Dezvoltarea performanțelor școlarilor mici la

Geografie, prin metode activ-participative

Titlul cercetării: Influența metodelor de dezvoltare a gândirii critice asupra

performanțelor școlarilor mici la Geografie
Tipul cercetării: experimentală
Întrebarea de cercetare:
- Cum influențează metodele de dezvoltare a gândirii critice
performanțele școlarilor mici la Geografie?
- Influențează metodele de dezvoltare a gândirii critice performanțele
școlarilor mici la Geografie?
• Titlul cercetării: Influența metodelor de dezvoltare a gândirii critice asupra
performanțelor școlarilor mici la Geografie
• Scopul cercetării: Verificarea influenței metodelor de dezvoltare a gândirii
critice asupra performanțelor școlarilor mici la Geografie
• Scopul didactic: Utilizarea metodelor de dezvoltare a gândirii critice în
vederea creșterii performanțelor școlarilor mici la Geografie
• Ipoteza generală a cercetării:
Dacă aplic metodele de dezvoltare a gândirii critice atunci performanțele
elevilor la geografie, vor crește.

• Ipoteza secundară 1:
• 1) Dacă aplic metodele de dezvoltare a gândirii critice atunci notele elevilor
la geografie, vor crește.
• 2) Aplicarea metodelor de dezvoltare a gândirii critice conduce la creșterea
notelor elevilor la geografie.
• 3) Utilizând metodele de dezvoltare a gândirii critice se obţine creşterea
notelor elevilor la geografie.
• Ipoteza secundară 2:
Dacă aplic metodele de dezvoltare a
gândirii critice atunci interesul elevilor
pentru geografie, va crește.