Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
preșcolari
(prezentare alfabetică)
Conf. univ. dr. Ramona RĂDUȚ-TACIU
Jucărie
Resursă ludică și educațională, „obiect destinat jocului (...), tovarăș îndrăgit, căruia copilul
îi conferă în planul imaginației, caracteristici umane. Prezența jucăriilor îi stimulează
copilului forța de creație, fantezia, iar relaționarea cu diversele tipuri de jucării îi trezește
trăiri afective, emoții, interese. Astfel, jucăria este un stimulent al jocului. Acțiunea cu
jucăria poate să reprezinte la un moment dat jocul însuși, cu precădere la preșcolarii mici.
Copilul supune jucăria unei analize și sinteze concrete, directe, tendința adesea întâlnită la
preșcolari de a dezmembra jucării fiind expresia curiozității și interesului pentru cunoaștere.
Jucăria este un altul asupra căruia sunt reflectate activități specifice și impresii acumulate
de copilul preșcolar în viața reală, care sunt în acest fel retrăite, înțelese și interiorizate.
Activitatea cu jucăria îi permite copilului exercitarea unui exercițiu de putere asupra
acesteia, cu rol important în experimentarea prin joc a unor situații de viață parcurse (ex.:
fetița îi impune păpușii să mănânce, păpușa «plânge», însă fetița este de neînduplecat), și
înțelegerea mai bună a parametrilor acestora. Treptat, pe măsura dezvoltării conduitei
ludice, jucăria devine un instrument esențial pentru inițierea anumitor jocuri, fie că aceasta
corespunde exact subiectului jocului, fie că este doar un înlocuitor al unor obiecte necesare.
Ea este aleasă acum în funcție de tema și subiectul jocului.” (A. Glava, C. Glava, 2002).
Jucărie cu telecomandă
Viu colorate, confecționate din material plastic (jucării de nisip, pistol cu apă
etc.) și/ sau gonflabile, utilizate de obicei pe timpul sezonului cald de către
copiii de vârstă antepreșcolară și preșcolară.
Dau copiilor posibilitatea de a realiza diferite forme din nisipul de plajă, ca
rezultat al propriei imaginații și creativități sau le oferă posibilitatea de a se
juca în apă (minge gonflabilă, sabie gonflabilă, colac de înot gonflabil, vestă
de înot, mânecuțe de înot, piscină gonflabilă etc.).
Este recomandabil ca utilizarea acestor jucării de către copii să fie
supravegheată de persoane adulte.
Jucărie didactică
„Obiect care servește la transmiterea și fixarea unor noțiuni și deprinderi la copil, pe calea
interesului pe care acesta îl manifestă față de joc și activitatea distractivă; este concepută pe baza
studierii comportamentului copilului, al scopului și noțiunilor care trebuie transmise. În
conceperea, construirea și folosirea jucăriilor didactice se are în vedere o funcționalitate multiplă:
instructiv-educativă, estetică, igienică și ergonomică etc.” (Dicționar de pedagogie, 1979).
„Obiect care susține și stimulează activitatea ludică. Printre cele mai vechi se află păpușa, regina
jucărie, mingea, jucării unelte și jucării arme (arcuri cu săgeți, săbii). Adesea au o funcție
simbolică de substitut al unei ființe (ursuleți, cățeluși etc.), al mijloacelor de transport, al
obiectelor gospodărești (mobilier, veselă). Uneori, constau în materialul necesar unei activități
constructive (cuburi de lemn, piese din metal sau material plastic). Există jucării-suport al unor
jocuri intelectuale (loto-uri, puzzle, șah, țintar), muzicale, sportive. Evoluția spectaculoasă a
tehnicii moderne a îmbogățit mult și lumea jucăriilor. Tendința pe care unele jucării o prezintă
pentru un copil poate fi semnul unei înclinații vocaționale. Este încă insuficient studiată forța
considerabilă de atracție a jucăriei, originile acestui atașament. Ceea ce se știe este că, deseori,
existența jucăriei îl orientează pe copil spre un anumit joc, îi fixează un anumit rol ludic, îi
satisface, dar îi și cultivă aptitudini. Pedagogia contemporană semnalează pericolul unor jucării
care pot stimula agresivitatea (reproduceri destul de fidele ale armelor ucigătoare, ale mijloacelor
de distrugere în masă), al jucăriilor care servesc jocurilor de noroc și al celor obscene. În
consilierea părinților, ar trebui să discutăm și despre jucăriile pe care le oferă copiilor lor.” (M.
Ştefan, 2006).
Jucărie distractivă
Permite realizarea unor jocuri teatrale; aceste jucării „îi atrag puternic pe
copii, îi pregătesc pentru vizionarea spectacolului de teatru, pentru
realizarea personală a unor roluri, le îmbogățesc enorm percepția artistică și
le oferă un material interesant sub aspectul conținutului.” (E.A. Flerina,
1976).
Jucăriile teatrale, îndeosebi păpușile şi marionetele „îl conduc pe copil spre
spectacolul de teatru și spre propriul său joc teatral.” (E.A. Flerina, 1976).
Jucărie tehnică
Copilul o folosește și prin care își dezvoltă interesul față de diverse domenii
de activitate; jucăriile tehnice „îl apropie pe copil de producție și tehnică,
adică: cunoașterea proprietății materialelor, a proceselor și a metodelor de
prelucrare a acestora, de obținere și folosire a sursei de energie etc.” (E.A.
Flerina, 1976).
Jucăria tehnică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie realizată
cu pricepere și să redea cât mai detaliat caracteristicile obiectelor reale; să
funcționeze perfect; să fie confecționată din materiale atent selectate; să
dezvolte inventivitatea tehnică etc. „În ansamblu, jucăria tehnică trebuie să
dezvolte orizontul tehnic al copiilor, să le orienteze interesul pentru
construcție și tehnică.” (E.A. Flerina, 1976).
Jucărie tematică/ jucărie-figură
Redă cât mai fidel caracteristicile fizice ale ființelor sau obiectelor
reprezentate, permițând „reprezentarea reală, veridică a oamenilor, a
animalelor, a diferitelor obiecte.” (E.A. Flerina, 1976).
Aceste jucării pot înfăţişa oameni, animale, mijloace de transport, mașini,
mobilier ș.a.m.d. Principala destinație a unor asemenea jucării nu constă în
dezvoltarea fizică a copilului, ci în contribuția adusă jocului creator de
imitație, prin intermediul căruia copilul își manifestă, își diversifică şi
consolidează experiența socială. Asemenea jucării, atunci când pedagogul le
folosește corect din punct de vedere metodic, orientează atenția copilului
asupra fenomenelor vieții înconjurătoare, determină conținutul jocului,
direcționează interesele și trăirile copilului. Urmărind procesul jocului în cazul
jucăriei cu subiect, putem constata bogăția inițiativei copilului, desfășurarea
imaginației lui creatoare. Copilul manifestă mai multă inițiativă, spirit de
observație, inventivitate, emotivitate.” (E.A. Flerina, 1976).
Jucărie zburătoare/ Frisbee
Fabricată din material plastic, hârtie, folii rezistente de polietilenă, nylon sau
cauciuc moale, de tip zmee, având mânere ergonomice, lansator sau coardă,
reprezentând un disc sau diferite animale, păsări și/ sau personaje din desene
animate, care zboară într-o adiere ușoară de vânt, fiind ușor de manevrat și
de către copiii foarte mici.
Aceste jucării se folosesc în aer liber și necesită condiţii meteorologice
favorabile, precum și un teren spaţios. Pe lângă faptul că sunt mijloace ludice
atrăgătoare pentru copii, acestea dezvoltă manualitatea fină a mâinii
copilului (de exemplu, confecţionarea avionului de hârtie, apucarea şi
lansarea acestuia), implică o acțiune fizică (motricitate), dezvoltă
creativitatea (înseosebi prin personalizarea jucăriei) şi, în acelaşi timp, oferă
posibilităţi noi de cunoaştere a realităţii din jurul copilului (fiind considerate
„portiţe” spre alte lumi). Sunt folosite, de obicei, în drumeții și/ sau tabere
școlare.