Mediul educațional

Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se mişca şi se joacă, unde
totul trebuie gândit şi amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi
învață, un loc plăcut, frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care le vorbește lor şi
tuturor celor care îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo. Educatoarele sunt responsabile
de crearea unui mediu favorabil de învăţare. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de
activitate, procesul de învăţare este unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează
direct cu materialele, cu alţi copii, în perechi sau în grupuri mici.
În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe:
 Sala de grupă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă, funcţională, aeristită și
luminoasă.
 Împărţirea sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele tipuri de activităţi;
 Existenţa a cel puţin două centre de interes deschise;
 Stabilirea locului şi a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic și a
locului destinat intâlnirii de dimineață. (Centrul tematic este locul unde expunem
materiale legate de tema proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui
Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, unde vom expune titlul temei şi
materialele legate de acesta)
 Aşezarea materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului;
 Asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale;
 Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă;
 Sortarea periodică a materialelor;
 Introducerea treptată a materialelor noi.
Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie structurează experienţele copilului pe domenii
experienţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric.
Astfel, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de activitate/interes, după cum
urmează: Biblioteca, Ştiinţe, Arte, Construcţii, Joc de rol/ Colţul păpuşii, Nisip şi apă.
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea Centrelor oferă educatorului oportunitatea de
a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea lor cu materialele, cu alţi copii. Reusita
desfasurarii jocurilor si a activitatilor liber-alese depinde, in mare masura, de modul in care
este organizat si conceput mediul educational.
La colţul Bibliotecă este aşezat un raft pe care sunt aşezate cărţi cu imagini, cărţi cu poveşti,
jetoane ilustrate. Cărţile trebuie schimbate des pentru a menţine interesul copiilor. Tot la acest
colţ pe o măsuţă este aşezat un televizor, un calculator pentru a oferi copiilor prilejul de a
viziona desene animate, CD-uri cu poveşti, jocuri.
Aria de stimulare joc de masă cuprinde o măsuţă şi un raft pe care se găsesc jucării mici şi
jocuri de masă. Este o zonă în care copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio
afectiv, fizic. Copiii au la dispoziţie diferite jocuri de îmbinare, puzzle, mozaic, jocuri cu
pioneze.
Colţul Construcţii este adesea spaţiul cel mai frecventat de copii. Jocul de construcţii oferă
posibilităţi multiple de dezvoltare a copilului. Acest colţ trebuie plasat într-un loc îndepărtat
de zona liniştită, pentru a nu deranja. Materialele vor fi dispuse în cutii rotunjite la colţuri sau
rafturi, pe categorii: cuburi, figuri geometrice, Lego, maşinuţe, animale mici de jucărie.
Jocul de rol îşi are sursa în imaginaţia copiilor. Adulţii pot încuraja un joc de rol bogat
confecţionând şi păstrând la îndemână echipamente speciale care sunt, în esenţă, cutii (truse)
umplute cu diferite obiecte pe care copiii le vor utiliza jucându-se de-adoctorul, de-a poştaşul,
de-a mecanicul, de-a vânzătorul, de-a frizerul, etc. Materialele confecţionate trebuie să
reflecte viaţa comunităţii în care trăim. În acest centru se pot desfăşura activităţi de gătit şi de
cunoaşterea hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se joace în mod frecvent copiii, să fie
un loc sigur şi uşor de supravegheat.
Sectorul știinţă (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase pentru
experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi, realizează mici
experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii. În acest centru este util să
existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici,
seminţe, fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un loc pentru animale vii
(acvariu cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic, reprezentând animale sau
păsări. De asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planşe, atlase de
anatomie, botanică, zoologie, enciclopedii, hărţi ş.a.
Colţul Artă oferă posibilitatea copiilor să exprime ce gândesc, să simtă şi să vadă lumea şi
astfel îşi pot exprima şi potenţialul creator. Rolul cel mai important al educatoarei este să
asigure un mediu, o atmosferă care încurajează şi sprijină potenţialul de exprimare creatoare
al copilului. Spaţiul acestui colţ trebuie să fie suficient pentru copiii care lucrează, astfel încât
să nu se stânjenească, să nu existe senzaţia de înghesuială. Trebuie să fie ales în aşa fel, încât
lumina să vină din partea stângă şi să nu fie o zonă de trecere, pentru a nu fi deranjaţi micuţii
artişti. Copiii modelează, pictează, colorează, desenează, decupează, realizează diferite lucrări
la îndrumarea educatoarei sau la libera lor alegere. Gama de materiale din acest centru poate
cuprinde: blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate,
acuarele, foarfece, pastă de lipit, planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant,
sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon, radio, casete sau CD-uri cu muzică,
muzicuţe, fluiere, tamburine. În acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze
pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile,
pictează cu ceară, modelează, confecţionează colaje. Aşadar, în amenajarea acestui spaţiu,
educatorul se va asigura de confortul şi intimitatea în care copiii lucrează.
Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a
copiilor preşcolari. În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora
senzaţia atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru
nisip sub diverse forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi
apă, indiferent de vârstă. La dispoziţia copiilor trebuie puse prosoape, mături şi făraşe pentru a
strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este nevoie. Materialele şi accesoriile care se folosesc la
acest centru cuprind: vase şi unelte, materiale din natură, substanţe lichide sau solide, care se
dizolvă. Masa cu nisip trebuie pusă într-un loc mai retras, nu în drumul copiilor, deoarece pot
transporta pe încălţăminte nisip, sau pot luneca din cauza apei.
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin
faptul că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt
potrivite nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt
constrânşi să participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare.
Nu în ultimul rând, pereţii sălii de grupă trebuie decoraţi ţinând cont de
particularităţile individuale ale copiilor. Fie că se vor confecţiona personaje din poveşti,
peisaje din diferite anotimpuri, cifre sau litere animate sau orice alte decoraţii, se va avea în
vedere specificul grupului, nivelul de cunoştinţe şi vârsta preşcolarilor. Evident, pavoazarea se
va schimba în fiecare anotimp şi se va îmbunătăţii ori de câte ori este nevoie.