Prof.

Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Mediul educațional în grădinița de copii

Copilăria este sau ar trebui să fie cea mai fericită perioadă a vieţii. Îi conferă acest
privilegiu,lipsa de griji, dragostea celor din jur, posibilitatea de a năzui către tot ce este mai
frumos pe lume. Familia reprezintă primul mediu de viaţă al copilului. Dezvoltarea copilului
în familie se impune a fi apreciată deci, prin atmosfera unică în felul ei, a climatuluiafectiv şi
educativ pe care acest mediu i-l creează.
După familie, mediul instituţionalizat (creşa, grădiniţa) constituie prima experienţă de
viaţă a copilului în societate. Aici, copilul ia cunoştinţă cu activităţi şi obiecte care-i
stimulează gustul pentruinvestigaţie şi acţiune, îl provoacă să seexprime şi îi propune
angajarea în relaţiile sociale de grup. Educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane. Ea constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate.
Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenţei sociale a omului
şi, în acelaşi timp, este un fenomen social specific, un atribut al societăţii, o condiţie a
perpetuării şi progresului acesteia. Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire asigură
intrarea copilului în sistemul de învăţământ, prin formarea capacităţii de a învăţa. Creşa
trebuie să asigure mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor, fără a le impune
multe restricţii, iar ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, să
implice atât familia, cât şi comunitatea în procesul de învăţare care începe de la cele mai mici
vârste. Copilul de 2 ani se adaptează mai greu mediului educaţional, deoarece este dependent
de mamă, dar şi datorită faptului că nu înţelege prea bine ce i se spune. La această vârstă
principala lui formă de activitate este jocul. Este foarte important ca educatoarea să creeze o
atmosferă de joc pe întreg parcursul zilei prin realizarea unor activităţi plăcute şi interesante,
prin implicarea activă acopiilor în procesul de învăţare, prin asigurarea unor posibilităţi de
opţiune pentru copii, astfel încât aceştia să poată iniţia propriile lor activităţi de învăţare, prin
manifestarea unei atitudini relaxante în interacţiunile cu copiii.
Pentru dezvoltarea posibilităţilor fizice şi sufleteşti, copilul mic are nevoie de spaţiu
interior şi exterior, de sentimentul de libertate. Pentru educaţia copilului este necesară multă
răbdare şi dragoste. Copilul de 2-3 ani ajunge să aibă o siguranţă şi un control remarcabil al
tuturor mişcărilor, îşi stăpâneşte corpul bine, aleargă repede, se caţără, mişcările fiind
coordonate. La această vârstă copilul acumulează cu ajutorul mâinilor şi mişcărilor sale, un
mare număr de experienţe tactile (prin pipăit) şi motorii (prin mişcare). Se dezvoltă şi
orientarea vizuală, astfel încât poate recunoaşte anumite obiecte, poze (figuri de animale din
cărţi, fotografii ale personajelor apropiate).
Copiilor mici le place să se joace singuri chiar dacă stau unul lângă altul, într-un fel de
joc paralel. Pe măsură ce cresc, copiii încep din ce în ce mai mult să se relaţioneze unul cu
altul, să lucreze ori să se joace în grupuri de doi sau mai mulţi copii. Uneori, întreaga clasă se
strânge într-un singur grup, iar alteori, dimpotrivă, mulţi copii simt nevoia de a fi singuri,
culcuşiţi într-un spaţiu mic, confortabil.
Un rol foarte important în întâmpinarea nevoilor copiilor de a se juca, a comunica,a
coopera, a mânca, a dormi, a se târî, a sta, a se spăla îl are spaţiul de învăţare (sala de grupă,
terenul de joacă), care va fi împărţit în zone. Voi prezenta aranjarea spaţiului de învăţare
pentru grupa de copii între 2 şi 3 ani. Am prevăzut spaţiul grupei împărţit în zona pentru
activitate sau învăţare, zonă în care se desfăşoară activităţi ce necesită linişte şi concentrare şi
zona pentru jocuri libere. În sala de grupă, trebuie să existe colţuri de joacă dotate cu
materiale şi jucării specifice activităţilor pe care copiii le vor desfăşura: colţul Construcţii,
colţul Bibliotecă, colţul Căsuţa păpuşii,colţul Artă.

1
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Zona pentru activitate va fi prevăzută şi cu un spaţiu liniştit şi confortabil pentru

odihnă, în care sunt aşezate salteluţe sau pernuţe moi pe care copiii se pot aşeza pentru
odihnă. Acest spaţiu poate fi amplasat lângă un colţ considerat mai liniştit, cum ar fi colţul
Bibliotecă. Trebuie să existe lumină suficientă.

La colţul Bibliotecă este aşezat un raft fără colţuri ascuţite ori cuie ce ies înafară, pe
care sunt aşezate cărţi cu imagini, cărţi cu poveşti, jetoane ilustrate, casetofon, casete,
diapozitive,etc. Cărţile trebuie schimbate des pentru a menţine interesul copiilor. Tot la acest
colţ pe o măsuţă este aşezat un televizor, un calculator pentru a oferi copiilor prilejul de a
viziona desene animate, CD-uri cu poveşti, jocuri. La această vârstă, copiii au preferinţe
pentru unele povestiri şi cer să le fie repetate. Sunt atraşi de imaginile viu colorate, devin sensibili
la muzică, la ritm, la melodie, la cântece pentru copii, la jocurile muzicale. Le place să cânte
şi să danseze. Colţul Bibliotecă fiind dotat cu casetofon sau combină muzicală, dă
posibilitatea copiilor de a audia jocuri muzicale şi cântece pentru copii.

Colţul Construcţii este adesea spaţiul cel mai frecventat de copii. Jocul de construcţii
oferă posibilităţi multiple de dezvoltare a copilului. Acest colţ trebuie plasat într-un loc
îndepărtat de zona liniştită, pentru a nu deranja. Materialele vor fi dispuse în cutii rotunjite la
colţuri sau rafturi, pe categorii: cuburi, figuri geometrice, Lego, maşinuţe, animale mici de
jucărie, siluete realizate din imagini decupate din reviste, lipite pe carton suficient de tare
pentru a fi aşezate înpicioare, scăriţe, cutiuţe. Spaţiul trebuie să fie suficient de mare pentru ca
cei mici să aibă loc să-şi împrăştie cuburile, podeaua să fie acoperită cu mochetă sau covor,
deoarece copiii vor sta mai mult pe jos, şi în acelaşi timp, pentru a diminua zgomotul cuburilor
care vor cădea. Trebuie protejat de paravane sau rafturile care-l delimitează de alte colţuri,
pentru a nu exista pericolul ca ceea ce au construit copiii, să fie dărâmat din greşeală de alţii
care trec pe acolo.Pentru a le stimula jocul, pe peretele acestui colţ sunt aşezate ilustraţii de
clădiri, sate, oraşe, etc.
Educatoarea trebuie să interacţioneze cu copiii mici fără a interveni în joc,
stimulându-i şi îmbogăţindu-le jocul. Jocul de construcţii satisface dorinţele imediate ale
copiilor şi le sugerează printre altele, imaginea clară a vieţii oamenilor. Ei se transpun
imaginar în constructori,vânzători şi cumpărători de materiale de construcţii, şoferi,etc.
Copiii trebuie încurajaţi să vorbească despre construcţiile lor pe măsură ce le ridică. În
Activi tăţile deconstrucţii limbajul şi acţiunea fuzionează. Jucându-se cu cuburile, copilul mic
se dezvoltă afectiv, fizic, cognitiv şi din punct de vedere al limbajului.

Colţul Căsuţa păpuşii oferă prilejul copiilor de a explora diferite roluri, adesea roluri
de adulţi sau persoane care sunt importante în viaţa lor. Jocul de rol îşi are sursa în imaginaţia
copiilor. Adulţii pot încuraja un joc de rol bogat confecţionând şi păstrând la îndemână
echipamente speciale care sunt, înesenţă, cutii (truse) umplute cu diferite obiecte pe care
copiii le vor utiliza jucându-se de-adoctorul, de-a poştaşul, de-a mecanicul, de-a vânzătorul, de-a
frizerul, etc. Materialele confecţionate trebuie să reflecte viaţa comunităţii în care trăim. Mare
parte din mobila colţului păpuşii poate fi făcută din cutii sau lădiţe. Vasele de bucătărie
pot fi confecţionate din tărtăcuţe, coji de nuci. Dintr-o bucată de carton şi nişte resturi de
material, am confecţionat o ,,fereastră” pe care am agăţat-o de perete în colţul păpuşii. Pe
carton am desenat un soare vesel, iar resturile de material ţinând loc de perdea.
Cerând ajutor părinţilor, ne-au adus pălării, haine de bebeluşi pentru păpuşi,boneţele, etc.
Pietricelele rotunde au devenit uşor cartofi sau ouă, o rogojină pe podea adevenit un pat
minunat, iar o cutie de plastic a constituit un leagăn potrivit pentru o păpuşă.

2
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Am observat în cadrul acestor jocuri că un copil tratează păpuşa în felul în care este el tratat
acasă.Sunt copii care preferă să joace totdeauna rolul bebeluşului, alţii se luptă să fie ,,şeful”.
Un copil care tocmai a fost bolnav se poate juca mai mult timp de-a doctorul.
Jocul de rol îmbogăţeşte viaţa personală a copilului prin relaţiile pe care lestabileşte cu colegii
de grupă, prin prieteniile care se leagă, astfel, copilul având posibilitatea să facă nu numai un
schimb de cunoştinţe, ci şi de sentimente şi de experienţă socială. Impresiile primite din
realitatea înconjurătoare au pentru copil adânci rezonanţe afective.

Colţul Artă oferă posibilitatea copiilor să exprime ce gândesc, să simtă şi să vadă

lumea şi astfel îşi pot exprima şi potenţialul creator. Majoritatea copiilor iubesc activităţile de
acest gen. Rolul cel mai important al educatoarei este să asigure un mediu, o atmosferă care
încurajează şi sprijină potenţialul de exprimare creatoare al copilului.
Spaţiul acestui colţ trebuie să fie suficient pentru copiii care lucrează, astfel încât să nu se
stânjenească, să nu existe senzaţia de înghesuială. Trebuie să fie ales în aşa fel, încât lumina
să vină din partea stângă şi să nu fie o zonă de trecere, pentru a nu fi deranjaţi micuţii artişti.

Relaţia dintre copil, grup, mediul ambiental (de invăţare, de joc, de odihnă)
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari
tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun
în centrul atenţiei copilul de astăzi : crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare
continuă a învăţării spontane a copilului; introducerea copilului în ambianţa culturală a
spaţiului social căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi
conştientă de sine.

În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe :

 Împărţirea sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele tipuri de activităţi
 Existenţa a cel puţin două zone delimitate în sala de grupă : Biblioteca şi Colţul
păpuşii
 Stabilirea locului şi a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic
 Realizarea unui centru (a unei zone) pentru Ştiinţă ar putea rezolva problema centrului
tematic. În fond, ştiinţa este tot ce ne înconjoară!
 Aşezarea materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului
 Asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale
 Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă
 Sortarea periodică a materialelor
 Introducerea treptată a materialelor noi

Cum se poate face împărţirea sălii de grupă în zone?

 zonă liberă şi liniştită, marcată printr-un covor, unde să se poată desfăşura întâlnirile
de grup, activităţile de mişcare şi jocul liber (accesorii utile: calendar, stativ cu planşe
mari de carton sau hârtie pentru mesaje, scaunul povestitorului, tabla, etc.)
 O zonă a bibliotecii (*) cu un aranjament atractiv şi confortabil (accesorii utile : rafturi
pentru cărţi, imagini, păpuşi, stativ pentru agăţarea lucrărilor colective,
aparatură audio, calculator sau maşină de scris, etc.)
 Colţul Bibliotecă
 O zonă a creativităţii fără covor şi, eventual, cu o masă acoperită cu un material plastic
(accesorii utile: cutii sau rafturi pentru depozitarea ustensilelor şi materialelor
specifice,deşeuri de materiale, ziare vechi, dar bine conservate)


3
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 O zonă cu mese şi scaune (*) pentru servirea mesei şi pentru activităţile desfăşurate cu
grupuri mici de copii
 O zonă pentru activităţile de scriere (accesorii utile: masă şi scaune precum şi o gamă
largă de ustensile şi suporturi pentru scris)
 O zonă pentru joc atribuită jocului liber, construcţiilor sau sociodramei. Unele zone
sunt definite prin conţinut : cabinetul doctorului, casa, etc. (accesorii utile : truse de
joc, costumaţii, mobilier şi ustensile adaptate diferitelor contexte şi roluri asumate
de copii în jocul lor);
 Colţul Păpuşii
 O zonă pentru depozitarea materialelor şi jucăriilor care nu sunt de folosinţă curentă
(de obicei încuiată)
 O zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor
 O zonă pentru construcţii cu cuburi sau alte materiale de construcţie, plasată într-un loc
îndepărtat de o zonă liniştită. Materialele vor fi dispuse în cutii sau rafturi pe
categorii – Colţul Construcţii
 Centrul tematic. Centrul tematic este locul unde expunem materiale legate de tema
proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să
vorbească şi să citească, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse
sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, unde vom
expune titlul temei şi materialele legate de acesta. Procurarea materialelor necesare
pentru acest centru tematic se va face în urma studierii cu atenţie a temei de
către educatoare. Materialele vor fi aduse, de regulă, de către copii pentru afi arătate şi
pentru a discuta despre ele, pentru a le studia. Adesea, educatoarea va apela la
biblioteca publică sau biblioteca şcolii, la un muzeu, la persoane fizice sau la instituţii
ale comunităţii pentru procurarea unor materiale interesante, stimulative, în acord cu
tema proiectului.

Există multe metode prin care copiii pot învăţa ori exersa concepte sau deprinderi. Printre
ele se numără şi folosirea imaginilor şi a altor mijloace vizuale care sprijină şi înlesnesc
contactul copilului cu realitatea. De aceea, tot ce se constituie în mediu educaţional activ în
sala de grupă (imagistic vorbind) trebuie trecut printr-un filtru sever al specialistului, în acest
caz educatoarea. În concluzie, educatoarea va acorda o atenţie deosebită:
 modului în care decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să
transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii
înlegătură cu o temă de interes. O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de
interesul de moment al copilului, va crea disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi
osituaţie conflictuală în clasă, între copii sau chiar între copii şi educatoare
 dotării bibliotecii şi a altor zone din clasă cu materiale adecvate vârstei şi obiectivelor
propuse. Cărţile, ziarele, revistele, jocurile cu imagini şi imaginile pe care copiii le vor
găsi aici îi vor ajuta să descopere diferenţele de detaliu dintre anumite obiecte şi să
selecteze caracteristicile acestora. Acest lucru le va stimula comunicarea orală şi le va
deschide calea spre diferenţierile pe care le vor face mai târziu între litere şi cuvinte.
 caracteristicilor estetice şi metodice ale mijloacelor vizuale expuse sau prezentate
copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi obiectivului propus;
culorile, forma şi realizarea artistică se vor armoniza, oferind copilului încântarea pe
care o provoacă orice lucru despre care se poate spune că este frumos. Frumosul
modelează sufletul şi mintea copilului, îi dă linişte interioară de care are nevoie pentru
a evolua.


4
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 regulile de folosire a materialelor puse la dispoziţia copiilor în zonele sau colţurile

clasei, îndeosebi a cărţilor, jocurilor, imaginilor pe care aceştia le mânuiesc mai des.
Respectul pentru carte, pentru munca altora este o formă a respectului de sine.

Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice,
să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Când
copilul intră pentru prima dată într-o sală de grupă ce ar trebui să găsească aici, astfel încât să
vină zilnic la grădiniţă cu plăcere, ştiut fiind că prima impresie se formează în primele 20 de
secunde?
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum
au fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei) sala de grupă devine un cadru
adecvat situaţiilor de învăţare şi obţinerii experienţei. Prin felul în care este amenajată, ea
oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la
învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea ce oferă ca
posibilitate de acţiune şi experienţă. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul este invitat să
aleagă ceea ce i se potriveşte, să decidă.

5
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Cautare

CAUTARE
o
o
o

 ACASA

 DESPRE MINE

 DESPRE BLOG

 EVENIMENTE

 PUBLICITATE

 PARTENERI

 CONTACT

 PARENTING

6
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O CE DRĂGUȚĂ EȘTI! CÂT ZICEAI CĂ

AI, 11 ANI? VREI SĂ VEZI O POZĂ CU PENISUL MEU? (PERICOLUL PRĂDĂTORILOR
SEXUALI ONLINE)

O CÂT DE MULT DEPINDE

PERSONALITATEA COPIILOR NOȘTRI DE CUM NE PURTĂM NOI CU EI?

O BULLYINGUL E O PROBLEMĂ A
ADULȚILOR DIN CAUZA CĂREIA SUFERĂ COPIII

 SARCINĂ

7
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O CEZARIANA DE URGENȚĂ ȘI SENTIMENTUL

DE VINOVĂȚIE

O SĂPTĂMÎNA 32, TURA DOI

O O PRIMĂ JUMĂTATE DE SARCINĂ ÎNTR-O

CLIPĂ

 COPIII MEI

8
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O CUM SE ÎMPRIETENESC COPIII DIN

ZIUA DE AZI

O CEA MAI BUNĂ (ȘI, OCAZIONAL, MAI

VĂCUȚĂ) MAMĂ DIN LUME

O ÎMI PARE RĂU CĂ TE-AI ENERVAT,

MAMI! TRAGE AER ÎN PIEPT!

 CARTILE MELE

 UTILE

9
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O 21 DE JOCURI DE FAMILIE
AMUZANTE, PERFECTE PENTRU SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

O PĂRINȚII POT CERE ȘCOLILOR

INTRODUCEREA OPȚIONALULUI DE EDUCAȚIE JURIDICĂ PENTRU ANUL ȘCOLAR
URMĂTOR

O ÎN ROMÂNIA, PEDOFILII
CONDAMNAȚI OFERĂ SERVICII PENTRU COPII ȘI NIMENI N-ARE O PROBLEMĂ CU
ASTA

 UMOR

10
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O CÂND ÎN SFÂRȘIT VINE MOMENTUL MEU

DE RELAXARE, DAR LIPSEȘTE OBIECTUL ESENȚIAL

O UMBRELA CU SURPRIZE INTIME

O MI-E FOAME!

 CAMPANII

O AVEM NEVOIE DE AJUTOR STABIL ȘI

PRICEPUT ÎN BUCĂTĂRIE! (P)

11
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O DISTRACȚIE ȘI PRIMELE EXPERIENȚE

DE PROGRAMARE PENTRU COPII: ROBOȚII DE JUCĂRIE (P)

O CONVERSAȚIE (VIDEO) CU COPIII

DESPRE SIGURANȚĂ, ÎNTR-O MAȘINĂ CA-N FILME (P)

 CITITOARELE SCRIU

O COPILĂRIA MEA ÎN COMUNISM, EP.

11: SECVENȚE DIN MINTEA UNUI COPIL MÂNCĂCIOS ȘI VEȘNIC FLĂMÂND

12
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

O COPILĂRIA MEA ÎN COMUNISM, EP

10: NEPOATA MINISTRULUI: NU MAI VĂZUSEM NICIODATĂ UN COPIL CARE SĂ ARATE
CA EA

O COPILĂRIA MEA ÎN COMUNISM, EP.

9: CINE ESTE ISUS?

BY PRINTESA URBANA PARENTING20 SEPTEMBRIE 2018

CÂT DUREAZĂ ACOMODAREA LA CREȘĂ

SAU LA GRĂDINIȚĂ?
Sunt sute de postări pe grupurile de mame despre copii care în prima zi de creșă au fost super
fericiți să rămână la joacă, iar a doua zi nici n-au mai vrut să iasă pe ușă de groază că iar vor fi
duși acolo. Avem copii de 1 an, 2, 3, 4, chiar și copii de 5 ani care plâng în sală și pe holuri,
mame care stau cu ei pentru adaptare blândă, mame care îi lasă și fug plângând și ele, avem
copii care nu plâng, dar care de când a început grădinița și-au schimbat comportamentul,
plâng în somn, sunt mai nervoși, mai dependenți de mama, fac pe ei, plâng mai mult acasă,
refuză să mănânce, să se joace, să vorbească. Deși la zece minute după ce mami pleacă,
educatoarea trimite poze cu copilul jucându-se, copilul e trist acasă, obosit, confuz.

Toate mamele ar vrea să știe cât durează acomodarea. Și copiii ar vrea să știe, vă asigur,
doar că ei, bieții, nu știu cum și pe cine să întrebe. Mai greu ca lor în perioada aceasta nu e
nimănui. Sunt, desigur, și copii care se adaptează ușor, care sunt mai independenți de mici,
care iubesc compania altora. Majoritatea însă au nevoie de mai mult timp. De prea mult timp,
dacă întrebi mamele. 🙂

Acomodarea la creșă sau grădiniță ar putea dura până la un an.

Gândiți-vă puțin la rece. N-ar fi puțin ciudat ca puiul de un an, doi, trei, patru, să se adapteze
imediat la un loc complet nou, cu oameni străini și reguli străine? Nu v-ați simți puține

13
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

neiubite și abandonate dacă cel mic ar zice: Uaaau, ce spațiu fain, ce doamnă drăguță, cred
că o să mă distrez super cu ea, deși nu o cunosc, pa, mami, ne vedem peste nouă oreeee!

Ei? Cum v-ați simți? Cu siguranță că ați da năvală printre celelalte mame, pe grupuri, să
întrebați ce ciudățenie mai e și asta, copilul nu plânge la separarea de mine, care o fi problema
lui? Nu am fost o mamă bună? Nu mă iubește? Nu mă place? Se plictisește cu mine?

Ne așteptăm să le fie greu, e normal să le fie greu, e o schimbare uriașă pentru ei. Ne e greu
nouă, adulți în toată firea, când începem un job nou, când ne mutăm într-un oraș nou. Și noi
am rupt cordonul ombilical cu mama de decenii bune, copiii noștri abia acum trec prin acest
proces de separare. Poate n-au stat cu nimeni altcineva în afara de mama lor vreodată în viața
lor.

Pe de o parte, plâng și se adaptează greu pentru că le este greu. Un copil mic are nevoie de 3
până la 6 luni să se adapteze unei asemenea schimbări (spune Oana Moraru, educator și
consultant educațional). Unii plâng dimineața la despărțire un an întreg (acesta a fost cazul
băiețelului nostru de la 3 la 4 ani), alții nu mai plâng după câteva săptămâni, dar nu mănâncă
la grădiniță, nu merg la toaletă acolo, nu își fac prieteni. Nu au nevoie de medic, au nevoie de
timp.

Pe de altă parte, plâng pentru că simt teama noastră și așteptarea noastră ca ei să sufere. Ei
știu că noi ne așteptăm să le fie greu, simt asta în vocea noastră, o văd pe chipul notru,
indiferent de ce le spunem. Ei vor să ne facă fericite, pentru că ne iubesc. Ne iubesc, așa că
plâng ca să ne confirme faptul că nu pot trăi fără noi. Se adaptează greu pentru că așa simt
că simțim noi potrivit să se întâmple.

Cât durează adaptarea? Durează mult, poate dura și un an. Asta nu înseamnă că cel mic va
plânge un an întreg (deși e posibil și asta, fără să fie ceva în neregulă cu grădinița în sine). E
normal să fie nervos acasă, adaptarea e grea și îi consumă foarte multe resurse. E
normal să spună NU acasă mai des, la grădiniță nu se simte suficient de liber să se
exprime, acolo regulile sunt mai rigide. E normal să fie agresiv, acumulează multă
frustrare la grădiniță, printre străini, cu reguli noi și rigide.

E normal să refuze o vreme mâncarea de la grădiniță, care miroase și are alt gust decât
mâncarea făcută de mami. E normal să nu vrea să fie atins, schimbat, șters la fund de o
persoană străină. Nici nouă nu ne-ar plăcea asta.

Aveți răbdare. Dacă vrea să plângă dimineața și după-amiaza, să le ascultăm plânsul. Să le

acceptăm furia, fără a accepta însă agresiunea.

Aveți încredere că e decizia bună, nu dați înapoi, nu vă înmuiați la picioarele copilului. Dați-i
putere, spuneți-i că aveți încredere că va fi bine.

Nu-l puneți pe el să aleagă program lung sau scurt, nu e o decizie pe care să o poată lua un
copil mic.

Jucați-vă mult despre asta. Faceți jocuri cu plușuri despre animale care nu vor să meargă la
grădi și altele care vor, discuții între ele, plâns, râs. Dați-i mai mult control cât e acasă: să
decidă ce faceți după grădiniță, cu ce să se îmbrace, ce rucsac să poarte, eventual și ce haine
să poarte mami azi (la noi a ajutat mult acest joc de putere).

Ieșiți la teatru sau la joacă cu alte familii de la grădiniță, ca cei mici să se poată împrieteni.

14
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Nu vă îndoiți de alegerea voastră (decât dacă aveți motive să credeți că educatoarea nu se

poartă frumos, că se țipă la ei sau sunt pedepsiți). Dacă grădinița e ok și trebuie să mergeți la
serviciu, asta e, explicați copilului cu multă răbdare și iubire, duceți-l cu încredere (eventual
să-l lase tati, copiii se despart mai ușor de tați în genera), nu aveți așteptări, priviți această
etapă cu curiozitate.

Împuterniciți copilul. Am încredere în tine că poți face asta.

Povestiți-i despre voi, despre cum au fost pentru voi primele zile de grădiniță/școală.

Aveți încredere în puterea lui de adaptare, care e mai mare decât credem, chiar dacă procesul
pare să dureze mult mai mult decât suntem noi pregătiți.

Curaj, trece! E parte din viață! Copiii descoperă în aceasta perioadă de acomodare la o nouă
etapă din viața lor resurse foarte importante, pe care le vor folosi apoi toată viața. Fiți alături
de ei la fiecare pas, ca să nu rămână marcați, să nu se simtă abandonați, neiubiți. Dacă le veți
fi alături fără să plângeți în locul lor și fără să-i retrageți, vor depăși cu bine această perioadă
dificilă.

Sursa foto: copil plângând la grădiniță via Shutterstock.com

Tags
acomodare treptatacresagradinita
P R E V I O U S A R T I C L E NU DOAR ROMÂNA, MATEMATICA ȘI GEOGRAFIA TREBUIE PREDATE ÎN
ȘCOALĂ. LIPSEȘTE O MATERIE ESENȚIALĂ…
N E X T A R T I C L E CONFERINȚĂ MEDICALĂ DESPRE BOLILE COPILĂRIEI, ALERGII, NUTRIȚIE ȘI VACCINARE
Articole similare

15
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

CE DRĂGUȚĂ EȘTI! CÂT ZICEAI CĂ AI, 11 ANI? VREI SĂ VEZI O POZĂ CU

PENISUL MEU? (PERICOLUL PRĂDĂTORILOR SEXUALI ONLINE)

CÂT DE MULT DEPINDE PERSONALITATEA COPIILOR NOȘTRI DE CUM NE PURTĂM

NOI CU EI?

BULLYINGUL E O PROBLEMĂ A ADULȚILOR DIN CAUZA CĂREIA SUFERĂ COPIII

25 Comments

 I.D.

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 11:04 AM

Mulțumim pentru articol, foarte util și corect punctat! O întrebare: daca gradinita de stat nu
corespunde așteptărilor noastre – nu are material didactic constructiv, programul nu e agreat

16
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

de copil pentru că e după model învechit și nimeni nu are răbdare, educatoarea nu face fata
atâtor copii, nu li se permite părinților adaptarea treptată? Iar grădiniță privata nu își permite
familia…Ma doare sufletul sa-l las acolo, macar de ar merita, de ar învăța ceva mai bun decât
legea junglei, obedienta, cântece și povesti stupide și inadecvate și acumulare de frustrări.
RĂSPUNDE

O PRINTESA URBANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 11:17 AM

Daca nu aveti de ales si trebuie sa-l duceti acolo, puteti compensa cu timp frumos acasa,
vorbiti mult despre el, valorizati-l, faceti ce vrea el, dezvoltati-l dvs.
Nu are cine sa il ia la program scurt, macar sa aiba ceva timp pentru el?

O DOJO

21 SEPTEMBRIE 2018 LA 10:31 AM

Mai exista si varianta sa cauti in gradinita o educatoare misto.

Nadia a plans un an intreg la gradi’, nici daca muream eu cred ca nu plangea in fiecare zi
timp de un an. A detestat gradinita, desi o duceam numai 3 ore la activitati si o luam
acasa. In vara am discutat cu doamna director si am rugat-o sa incercam sa o ducem la o
alta grupa, poate se va atasa de educatoare si ii va fi mai OK.
Mi-a picat ideea asta dupa ce s-a apucat de tenis si s-a dus SINGURA pe teren cu un
barbat cunoscut doar atunci, fara sa urle dupa mine, dupa cum ii era stilul. Pe ala l-a
placut instant, il adora si acum si se antreneaza cu el cu drag.
Deci m-am gandit ca probabil nu a avut ‘click’ cu doamnele ei, poate reusim ceva.
Am dus-o saptamana asta prima data la noua grupa si II PLACE. Deci fie-mea nu mai
plange ca merge la gradi’, o place pe frau a ei si in sfarsit am terminat cu tragediile.
Drept ii ca a mers 3 zile, acu’ e usor racita, asa ca am tinut-o 2 acasa. Luni pornim insa
din nou si NU mai zice ca nu vrea sa mearga, chiar e atenta sa nu intarziem dimineata si la
pranz radiaza de fericire.
Oricum va sta numai 2-3 luni, ca din ianuarie plecam definitiv din tara, dar am dorit sa
incerc si varianta asta, sa vedem daca se poate totusi sa aiba si plecere de mers la gradi’,
ca oricum va trebui sa o duc la gradi/scoala in noua locatie.
Exista deci si la gradi’ de stat diverse feluri de educatori si e posibil ca micutul sa se
ataseze mai usor de unii decat de altii. Pe vechile doamne le adora micutii care au ramas,
la fie-mea a fost nevoie de altcineva sa ii faca placere sa mearga la gradi’

17
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 I.D.

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 11:49 AM

Mulțumesc de promptitudine și empatie! Copilule arhivalorizat, i se acordă atenție, libertatea

de a alege acolo unde se poate, iubire, stabilitate, înțelegere, blandete, activitati creative, joacă
multa, e comunicativ, independent. Poate și asta îl face mai greu adaptabil in zona de limitare
și constrângere vebita din exterior. Mă gândeam și la niște ședințe de psihoterapie, cu
siguranță ar ajuta. Dar sunt cu adevărat dezamăgită de abordările și lipsa de deschidere din
grădinițele de stat, de parcă ei nu tot copii ar fi, cu complexitatea vieții lor interioare. Sunt
copii lăsați sa plânga pana își dau seama că durerea lor nu contează. Atunci ridica obrajorii lor
cu urme de lacrimi uscatevși ceilalți afirma cu mândrie :” Vezi, ți-am spus eu că în două
săptămâni se adaptează. Toți fac așa, e ineviatibil!”
RĂSPUNDE

O PRINTESA URBANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 12:05 PM

da, stiu ce spui, e foarte trist.

joaca alaturi de un psiholog poate ajuta, daca vezi ca incepe sa fie confuz sau introvert,
sau poate un grup de joaca dupa-amiaza…

 TEO

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 12:47 PM

Fetita mea a inceput cresa la un an si 3 luni, pentru ca a trebuit sa ma intorc la munca.

Locuind in UK, a trebuit sa se adapteze si la un loc nou si la o limba noua. Dar programul lor
‘Early Years’ este extraordinar, totul se axeaza pe bunastarea copilului. Si ei m-au invatat sa
avem grija cu ce le transmitem copiilor, mai ales emotional, asa cum ai spus si tu. Mamele in
general pot avea o tendinta exagerata spre martirism.
Pe mine una m-a ajutat enorm acest articol: https://www.janetlansbury.com/2015/09/say-
goodbye-child-school/ si in fiecare dimineata procedam asa, explicandu-i ce se va intampla,
nu ce va simti ea.
Acum, 3 luni mai tarziu, imi face ‘pa’ cand o asez la masa, parca spunandu-mi din ochi ‘e ok,
mama, am incredere in ce imi spui tu si stiu ca mereu vii sa ma iei acasa’.
Rabdare, dragi mamici, copiii sunt tare intelepti, au nevoie doar de sprijin. Temerile voastre
au legatura cu voi si fricile voastre, nu neaparat cu ei.
RĂSPUNDE

18
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 EU

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 3:33 PM

Sunt ok cu cele comunicate mai putin cu alesul programului scurt sau lung la gradi. Poate la
3-4 ani nu ii poti da aceasta alegere, dar daca vezi ca dupa 5 ani copilul tau continuu iti spune
ca nu poate dormi la gradi si ca e obligat sa stea 3h intins si in liniste, si ca se plictiseste, eu
cred ca e deja suficient de constient sa poata sa faca o alegere, bineinteles daca i se poate si
permite de catre parinti ca invariabil trebuie sa ai pe cineva sa il ia de la gradi si sa stea cu el.
Asta e una din amintirile mele din gradi – frustrarea ca sunt obligata sa dorm desi nu pot – si
la fel a simtit si copilul meu. Drept urmare am lasat-o la program scurt.
RĂSPUNDE

O ROXANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 4:59 PM

Aceeasi problema si noi. Mie mi-a displacut mereu sa dorm la gradi, fi-miu e copy paste.
Cand a devenit un challenge sa il culc eu la pranz, l-am lasat la gradi unde de plictiseala
adoarme 😀😀

O ANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 5:15 PM

Din acest motiv am optat si eu pt program scurt. Prima tura, m-am luat cu povesti ,,toti
copii dorm la gradi, chiar daca acasa nu dorm”. Nu a fost asa, ba i-am sporit frustrarea.
Acum am ales din start program scurt.
Da, asa e, trebuie sa ai posibilitatea sa alegi, e clar ca nu toata lumea are cu cine lasa
copilul dupa programul scurt.

O PRINTESA URBANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 9:14 PM

de acord! sunt multi copii care nu mai dorm de la 4-5 ani si e important sa le acordam
dreptul de a nu dormi, doar sa te asiguri inainte ca e asta si nu doar o incercare de a sta
mai mult cu mami (si asta poate fi ok daca mami poate sa stea cu el dupa-amiaza).

19
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 ANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 4:48 PM

Stau cu el la acomodare, dar dupa o saptamana imi spune continuu ca el nu mai vrea :(. Il scot
din casa cu explicatii si fermitate, cand am epuizat explicatiile. Cand ajunge la grupa fuge si
intra bucuros.
Eu raman in hol, nu in grupa (asa am decis impreuna, e grupa mare si prima data la gradi).
O sa se acomodeze vreodata? Azi sunt epuizata si eu…
Acum referitor la ceea ce scriai: ,,ei se adapteaza lent pt ca noi credem/ne asteptam asa?”
Uau! La asta nici nu m-am gandit…
Acum, eu imi doresc (constient) sa se acomodeze, o saptamana m-am gandit eu si i-am promis
si lui ca stau cu el.
Interesanta perspectiva, iti multumesc!
Am mai avut 2 ,,incercari” esuate anii trecuti, dar atunci,e drept ca nu eram convinsa. Acum
sunt convinsa ca e necesara si etapa asta.
RĂSPUNDE

 ADELA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 5:16 PM

Mda… eu i-am explicat, povestit, iubește copiii, compania… l-am dus, a plâns îngrozitor în
fiecare dimineață, l-a dus tati că “poate e mai ușor”. “Toți copiii plâng, e normal, durează”
auzeam mereu. Până a avut coșmaruri noaptea. Urlete din care nu-l puteam trezi. Zici că-l
fugărea cineva….
Am schimbat grădi. Am mers la privat. Nu eram mulțumită de multe, dar nu a mai avut
coșmaruri. Erau camere și puteam vedea când aveam un minut… Nu i-a fost ușor, și l-a
afectat sigur prima grădiniță.
Dar sfatul meu este să fiți atenți la copil… eu m-am luat după alții, nu după el, și nu a fost ok.
Sigur, nu e la fel ptr toți. Dar copilul zic c-ar trebui să fie pe primul plan.
RĂSPUNDE

O CORINUSHA

9 OCTOMBRIE 2018 LA 12:30 PM

si fi-mea a avut pavor nocturn timp de 2 saptamani in prima luna de cresă. Si zicea ca nu
vrea la copilasi, desi cand ajungeam acolo o vedeam ca trage sa intre in grupa, insa nu am
renuntat si bine am facut. La scurt timp dupa perioada de pavor nocturn deja imi cerea si
in weekend sa o duc la copilasi.
20
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Acum a stat prima data 2 saptamani acasa (antibiotic, apoi o reactie alergica intarziată la
antibiotic) si in ultima saptamana ne-a facut capul calendar cu cresa. Ca ea vrea la cresă,
vrea la copilaşi. ieri s-a intors la creşă. Abia am reusit să o schimb de haine, şi aia din
mers. Nici nu m-a pupat, aşa grabită era să intre în grupă.

 OANA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 10:06 PM

Noi am primit reprosuri ca fetita este agresiva (sunt spusele educatoarei, care de fapt se
referea la faptul ca este cu „nu” in brate) din prima zi de gradinita (grupa mica). Si inca mai
primim chiar si dupa o saptamana. Toate plangerile, mi le fac educatoarele, de fata cu copilul,
intr-un mod destul de agresiv.
Cu toate astea, fetita pare fericita la gradinita si acasa, nu plange cand ajungem acolo, si spune
ca vrea sa mearga in continuare.
Cred ca mai mult, noi, parintii, trebuie sa ne acomodam cu educatoarele si gradinita.
RĂSPUNDE

 RAMONA

20 SEPTEMBRIE 2018 LA 10:24 PM

In prima zi cel mare (4,5 ani) a spus sa stau cu el; am stat, desi doamna a transmis parintilor
ca nu e de acord sa fie supravegheata 😅. A trebuit sa plec si el a plans 😞
Nu e prima gradinita, si e cu fratiorul de 3 ani (care n-a avut nici o problema sa stea).
Pt a doua zi am explicat copilului ca merg cu el si stau “cat o poveste”. Adica ii citesc ceva si
apoi plec. A inteles ca il iau dupa ce se joaca in parculetul gradinitei.
Asa ca de a doua zi am mers cu carte la purtator, am citit. Apoi mi-a spus: “sa vii sa ma iei
maine” (pt el, “maine” e momentul in care ii luam de la bunici).
In fiecare zi am citit cele mai indragite povesti si copiii n-au mai plans. Dupa 3 zile nu mai
plangea nici unul. 😉
RĂSPUNDE

 ANDREEA

21 SEPTEMBRIE 2018 LA 8:10 AM

Am început si noi grădinița de 2 săptămâni, fetița are 3 ani si 2 luni si nu a fost la creșă,
deoarece mai am o fetița mai mică de 11 luni. La începutul grădiniței a fost foarte bine, era
nerăbdătoare sa meargă, se trezea vesela si abia aștepta sa ajungă acolo. După primele 3 zile
s-a îmbolnăvit si a trebuit sa o țin acasă 3 zile. Cat timp a stat acasă plângea dimineața ca ea
vrea sa meargă la grădinița, i-am explicat de fiecare data ca nu poate merge si a inteles. După
ce s-a făcut bine am mers înapoi la grădinița, se trezea vesela era bine si abia aștepta sa
21
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

meargă. Când ajungea la gradi plângea ca vrea acasă, dar se liniștea destul de repede. A doua
zi plângea mai mult, a treia zi începea sa plângă de acasă pana ajungeam la grădinița. Când
vine acasă spune ca ii place, îmi spune ce a învățat, ce povesti le-a spus, ce s-au jucat. Dar in
fiecare zi îmi spune educatoarea ca e mai trista, se joaca dar nu cu aceeași bucurie cu care se
juca înainte de a rămâne acasă bolnava. Si cand vine acasă spune ca este trista si încerc sa aflu
de ce dar nu vrea sa spună. Oare cum pot sa ii mai explic ca e bine sa meargă la grădinița? Nu
a fost niciodată agresată in nici un fel, nu striga nimeni la ea. E la program prelungit, spre
surprinderea mea chiar si doarme de amiaza, ceea ce acasă nu se întâmpla.
RĂSPUNDE

O ROBO

21 SEPTEMBRIE 2018 LA 8:51 AM

E normal sa fie un regres dupa cateva saptamani, am observat ca multor copii li se

intampla asta.
Probabil dupa ce trece entuziasmul / noutatea de inceput copilul isi da seama „ba, astia
chiar ma lasa aici toata ziua” si apare o reactie de respingere. Practic, de-abia acum incepe
adaptarea.

 MARI.S

21 SEPTEMBRIE 2018 LA 12:44 PM

Foarte adevarat!exact asta mi sa intamplat cu fetita mea de la începutul anului școlar până
acum două zile.de două zile se pare ca e altfel,ba chiar imi cere ea sa o duc si a doua zi…😍😍
Mii de mulțumiri pentru articol 👍👍👍👍
RĂSPUNDE

 LAVYNYA ALYNA

21 SEPTEMBRIE 2018 LA 1:55 PM

Eu am un baietel 3 ani si 8 luni il lasam plingind mereu pina cind intr- o zi cind a inceput sa
plinga foarte mult si sa imi zica .ca doamna este rea .ca la tras de mina si a tipat la el sa
doarma asa ca lam schimbat de la gradinita la alta si nu mai am nici o problema aici ii place
danseaza se joaca cu copii ii place de doamna ceea ce la gradinita cealalta plingea si nu ii
placea nimica
RĂSPUNDE

22
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 ANDRA

22 SEPTEMBRIE 2018 LA 3:16 AM

As vrea sa aduc o noua perspectiva asupra subiectului, poate ii e de folos cuiva – mai ales
parintilor care cred ca o saptamana de acomodare e o eternitate… La gradinita din Chile unde
merg copiii nostri adaptarea dureaza cat are nevoie copilul. In cazul fetitei de 5 ani nu a fost
nevoie de adaptare, in cazul baietelului de 2 ani a fost nevoie de 2 luni, in care a mers tata cu
el, la inceput 2 ore, apoi cele 4 cate erau in total ( 3 zile pe sapt).
Cand am locuit in Romania, fetita a mers 6 luni la o gradinita – avea 3 ani si pana atunci
statuse cu mine mereu, alaptata inca. Am mers amandoi parintii in prima zi, convinsa fiind ca
se va lasa cu plans si am ramas cu gura cascata sa vad ca fetita intra in camera de joaca si a
trebuit sa o chemam noi sa ne dea un pup de la revedere. Ne-a spus sa plecam mai repede, ca
sa poata pleca la joaca.
Mi s-a confirmat ceea ce am stiut in teorie: copilul nu va avea probleme de adaptare majore
atunci cand e pregatit sa faca pasul.
Dupa 2 saptamani de mers fara probleme, s-a nascut fratele ei si nu a mai vrut sa mearga la
gradi pt ca prefera sa stea cu noi acasa (evident). Am mai dus-o inca 6 luni la gradi,
spunandu-i ca NOI avem nevoie ca ea sa mearga, ca sa putem lucra si sa avem grija de bebe si
sa ne fie mai usor cateva ore pe zi. Mi s-a parut extrem de important sa stie adevarul, ca noi
aveam nevoie ca ea sa mearga si sa nu recurgem la manipulari si alte strategii pt a impune
copilului dorinta si nevoia noastra.
Mi-a atras atentia o parte a articolului: „Pe de altă parte, plâng pentru că simt teama noastră și
așteptarea noastră ca ei să sufere. Ei știu că noi ne așteptăm să le fie greu, simt asta în vocea
noastră, o văd pe chipul notru, indiferent de ce le spunem. Ei vor să ne facă fericite, pentru că
ne iubesc. Ne iubesc, așa că plâng ca să ne confirme faptul că nu pot trăi fără noi. Se
adaptează greu pentru că așa simt că simțim noi potrivit să se întâmple.”
Nu pot digera partea asta, nu-mi „intra” pur si simplu…. din contra, imi provoaca un nod in
stomac. Poate pt ca propria mea experienta m-a invatat exact contrariul… Poate pt ca mi se
pare o rationalizare extrem de periculoasa a plansului si suferintei atator copii care se
adapteaza nevoilor adultilor si carora nu li se da nici o optiune. Nevoia adultului primeaza si
gata, nevoia copilului e minimizata cu scuza ca „nu avem de ales” – nu ma refer la voi
neaparat, fiecare familie si fiecare parinte va sti sa se priveasca cu atentie pe el insusi si sa-si
dea seama cat e de adevarata PENTRU EL aceasta expresie „nu am de ales”….
„Nu vă îndoiți de alegerea voastră (decât dacă aveți motive să credeți că educatoarea nu se
poartă frumos, că se țipă la ei sau sunt pedepsiți). ” – si acest indemn ma sperie si mi se pare
periculos… pentru ca tendinta generala e fix asta, sa nu punem sub semnul intrebarii deciziile,
sa ne conformam cu ce face toata lumea si cu „alta optiune nu este”. In Romania, cu mici
exceptii, gradinitele sunt institutii create pentru CONFORTUL ADULTILOR, nu pentru a
respecta nevoile copiilor… Asa ca pedepsele, etichetarile, tipatul, manipulatul, mintitul,
santajatul, amenintatul – sunt painea de toate zilele, asta e regula generala. Violenta
normatizata este la un nivel foarte ridicat. Eu una sper ca majoritatea parintilor sa inceapa sa
se indoiasca de acest sistem si sa se indoiasca asa de tare incat sa nu mai accepte
compromisuri ale caror costuri le suporta proprii lor copii.

23
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Nici o gradinita care impune un timp de adaptare, care impune reguli rigide si care ii
indeamna pe parinti sa plece in timp ce copilul plange in hohote nu este un spatiu respectuos
cu nevoile unui copil mic. Nici o gradinita unde sunt peste 5-6 copii la un adult ingrijitor nu
este un spatiu adaptat nevoilor unui copil pt ca pur si simplu nu se poate sa raspunzi atator
nevoi in acelasi timp. Nici o gradinita unde le este refuzat copiilor de orice varsta contactul
fizic (adica luatul in brate, mangaiatul) nu este un loc unde copiii se vor simti in siguranta.
Nevoile copiilor de 2-6 ani sunt clare – avem informatii cat sa tot citim zile intregi, avem
stiinta care ne vorbeste despre asta. Iar gradinitele din Romania, cu foarte mici exceptii (pt
mine singura exceptie de incredere este Lumea lui Momo si proiectul lor), sunt departe de a
respecta si ingriji de aceste nevoi.
Indemnul pe care l-as face eu parintilor care nu pot sau nu vor sa iasa din zona de confort a
optiunilor traditionale este sa le ofere copiilor lor adevarul: „mai copile, stiu ca nu-ti place
locul asta unde te duc… stiu ca e al naibii de greu cand te las acolo dimineata si te iau seara…
dar din pacate nu pot face altceva acum. Nu stiu sau nu am cautat alta solutie.” Cred ca
adevarul este un minim semn de respect fata de copiii care sunt obligati zilnic sa se adapteze
unei lumi si societati adultocentrice.
RĂSPUNDE

 SINZI

22 SEPTEMBRIE 2018 LA 3:46 PM

Cum trebuie procedat in cazul unui copil care isi loveste educatoarea, refuză sa fie atins si este
contra aproape la orice i se spune la gradinita? Atunci cand este atenționat ( doamna
educatoare sustine ca nu ridica tonul la el) ca greseste incepe sa tipe si cere sa fie lasat in
pace. Cand educatoarea le canta el tipa sau face zgomot. Când au iesit afara in parculetul
grădiniței a fost atenționat ca sare prea mult si nu asculta de educatoare. El îmi spune ca vrea
la gradinita, ca ii place. Acasa se vad schimbari la el, este mai linistit. El fiind un copil
energic, se catara, sare, aleargă.
RĂSPUNDE

 ALEXIA

3 OCTOMBRIE 2018 LA 7:38 PM

Buna seara! Am nevoie de un sfat..de o parere..de nu stiu..o explicatie. Baietelul meu cel mic
de 4 ani a intrat anul acesta la gradinita, in care este si fratiorul lui (grupa mare). A asteptat
acest eveniment toata vara, iar acum..daca in prima si a doua zi a intrat cu drag in grupa lui…
de atunci refuza categoric sa mai intre. Sa precizam ca domnisorul are 2 ani de colectivitate in
care a fost exemplu. Problema este ca acum, ca niciodata se manifesta foarte violent in
momentul in care plec si-l las la gradinita…(arunca cu ce prinde,..fuge pe hol…plinge..ca sa
nu zic urlaaaa cat il tine vocea..). Toate acestea incep in momentul in care ajungem in fata
grupei..cat e acasa..zice ca vrea…si abia asteapta..cunoaste cativa copilasi..ii face placere
ideea de a se juca cu ei…dar partea cu despartitul de mine..este DEZASTRU. Personal nu ma

24
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

asteptam la asa ceva..nu stiu ce sa cred. Una din doamne a zis ca are probleme…de fata cu
el..desi la experienta dumneaei..m-as fi asteptat..sa.l citeasca mai bine..Singura problema pe
care zic eu ca o are ..este ca a fost foarte alintat de mine. Acum nici nu stiu cum ar trebui sa
reactionez..sa procedez.In cat timp credeti ca o sa reusesc sa-l fac sa se acomodeze cu noua
gradinita, doamnele..copiii..Ce sa fac ca despartirea de mine sa nu fie atat de traumatizanta,
pentru el, pt noi..pentru restul lumii. (copiii se sperie..si nu inteleg ..asa cum nici eu..nu ..de ce
este despartirea de mami..atat de grea..pt voinicul meu…daca ei care sunt mai micuti
putin ..inteleg si accepta ca mami si tati trebuie sa mearga la serviciu). Sa fie doamna
problema?..ce putea sa-l marcheze atat de tare?! (inafara de acele 2-3 discutii in fata lui..care
recunosc m-au deranjat) Cum as putea sa-l conving..sa-i arate doamnei respective si sa-i
demonstreze cat de mult s-a inselat.
RĂSPUNDE

 SILVIA Z.

15 NOIEMBRIE 2018 LA 6:49 PM

Inainte de a incepe gradinita, am citit si recitit acest articol + restul care fac referire la
acomodarea blanda. Sunt lucruri cu care rezonez si m-a bucurat enorm sa vad ca „nu sunt eu
defecta” si ca nu trebuie sa cedez presiunilor bunicilor/matusilor/sau a altor parinti care au
adoptat strategia „lasa-l sa planga si in 2 luni o sa se acomodeze”.
Am inceput in toamna gradinita la stat. Constienta de gandirea cu ochelari de cal a doamnelor
de aici, l-am trainuit din timp pe baietelul meu ca o sa se joace cu doamnele si alti copilasi la
gradinita iar mami o sa fie pe hol sau in curtea gradinitei. Daca ii este dor de mine trebuie
doar sa o roage pe doamna sa ma arate pe geamul de la clasa sau sa ma cheme la o
imbratisare.
Copilul meu era constient si era cat de cat ok cu ideea ca sunt in proximitatea lui. Doar ca
doamnele nu au vrut sa ii demonstreze ca sunt in zona.
Din pacate din partea doamnelor nu am vazut atat de multa deschidere pt o acomodare blanda.
Pe scurt de cate ori veneam sa il aduc, una dintre ele repeta ostentativ „mami pleaca si te lasa.
o sa vina mai tarziu” sau „va rog sa plecati si sa il lasati. o sa planga, toti plang si se va
obisnui” sau „eu, sunt doamna educatoare, de azi sunt ca mamica ta”. Expresii care nu
rezonau deloc ok in mintea copilului de 4 ani. Pe cealalta doamna educatoare nu am vazut-o
deloc implicata in procesul asta…
Copil care de altfel este foarte receptiv, intelege tot si caruia trebuie sa ii explici cu argumente
(nu sa incerci sa il pacalesti). Probabil asa sunt toti, nu stiu.
Asadar cum sa ii explic eu copilului meu, pe care l-am invatat de mic ca nu are voie sa plece
cu persoane straine, acum deodata sa stea 4 ore cu 2 femei pe care nu le-a vazut niciodata si
care repeta ca morile stricate „mami pleaca si te lasa”.
In jurul meu, erau prieteni care spuneau „Dar da-i un cadou doamnei, poate este mai
draguta”… WTF? sa ii dau ceva ca sa fie umana, sa schimbe strategia de apropiere? no way!
Am vorbit si cu directoarea, constienta fiind de legea aceea care permite o acomodare blanda.
La ultima discutie educatoarea a lasat impresia ca imi face mie un favor, ca doar in cazul
copilului meu s-ar putea face o acomodare in care eu stau pe hol maxim 5 zile.

25
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Am renuntat cu gradinita de stat. Pur si simplu nu l-am mai dus, pentru ca il apuca plansul
cand venea vorba de a merge acolo. Am cautat alta gradinita – privata de data asta. Nici nu i-
am spus ca se numeste gradinita, ci e un loc de joaca.
La gradinita privata alta abordare. Mi-au dat voie sa avem o acomodare blanda, cat
consideram noi. Astfel, la inceput am stat cu el in clasa alaturi de doamna si de colegi (nu am
perturbat activitatea). I-am aratat ca eu am incredere in doamna. Statul in clasa a fost cam o
saptamana.
Apoi i-am spus ca am de lucru, vin cu laptopul la mine, lucrez intr-un birou acolo in gradinita
cat el se joaca cu colegii. Ocazional venea sa vada daca sunt acolo, sa ma imbratiseze. Dar
atat, fara plans fara nimic. Asta a fost alta saptamana.
Apoi, impreuna cu el si cu doamna am primit „liber” sa plec o ora. Apoi inca o ora, samd.
Imi place doamna educatoare, este blanda, face activitati frumoase si ii invata mereu prin
jos.In plus, sta mereu pe scaunel la nivelul lor, iar cei mici se simt „safe”.
Ma bucur enorm ca baietelul nu a avut sentimentul ala de abandon, care este groaznic si pe
care l-am trait si eu pe pielea mea acum multi ani.
Un sincer MULTUMESC pentru articole 🙂
RĂSPUNDE

O ROBO

16 NOIEMBRIE 2018 LA 9:28 AM

Doamne fereste… replicile alea cu „mami pleaca si te lasa” dar mai ales „de azi sunt ca
mamica ta” – jur ca nu am auzit ceva mai sinistru de spus unui copil.

 ANDREEA POP

21 IANUARIE 2019 LA 2:46 PM

In momentul de fata nu sunt presata sa-mi duc fata la cresa, dar peste 3 luni voi fi..Am inceput
acomodarea de o saptamana, doua zile cu mine, iar apoi in grupa cate 30-45 de minute,
singura. Plecam d-acasa bucuroase, cand ajungem ea apasa butonul sa intram, zambeste cand
o vede pe educatoare, intinde bratele s-o ia in brate. Se uita la mine, eu ii fac razand cu mana
si plec. Ea pleaca razand cu educatoarea…Dupa 30-40 de minute educatoarea imi trimite
mesaj sa ma duc dupa ea ca fata plange daca nu e luata in brate.
Dupa parerea dvs. unde e problema? La fata mea sau in abordarea educatoarei? Multumesc
mult!
RĂSPUNDE

Lasă un răspuns
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

26
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

Comentariu

Nume *

Email *

Sit web

Publica comentariul

27
Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

28
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

ABONARE PE E-MAIL

Introdu adresa ta de email mai jos:

Abonare

Mulțumesc, imediat ce vei confirma abonarea accesând linkul pe care îl vei primi chiar acum
pe email, vei primi un mesaj de la mine de fiecare dată cînd voi posta un text nou!
ARTICOLE POPULARE

 MIERCURI, RESPIRĂM (PRIMUL MEU

ROMAN)

 NAȘTEREA LUI IVAN

29
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 DA, COPILE, AI VOIE!

 REGULI DE INTERACȚIUNE CU

GRAVIDA

 DE CE SCRIU, ŞI MAI ALES DE CE SCRIU AŞA

CELE MAI COMENTATE ARTICOLE

 1.001Spatele copiilor noștri trebu...

 895S-a deschis TEX online, magazi...
 691Vă ofer cadou o imprimantă, ...
 674Sănătate delicioasă la paha...
 638Surpriza eMAG de Black Friday ...
CELE MAI NOI COMENTARII

 Printesa Urbana la Ce-am observat după ce am încercat cel mai popular tratament împotriva
căderii părului (p)
 Printesa Urbana la Distracție și primele experiențe de programare pentru copii: roboții de
jucărie (p)
 Ioa_3k la Ce drăguță ești! Cât ziceai că ai, 11 ani? Vrei să vezi o poză cu penisul meu?
(pericolul prădătorilor sexuali online)
 angela ion la Distracție și primele experiențe de programare pentru copii: roboții de jucărie (p)

30
 Prof. Dumitrescu Mirela
Grădinița Garoafa

 Elena M. la Ce-am observat după ce am încercat cel mai popular tratament împotriva căderii
părului (p)

CATEGORII

Categorii
ETICHETE
21 de zile de bunatate abuz acasa amor analyze this bucureşti-regatul cadouri ca la
școală carte carti carti pentru copii concurs conectare Craciun cuplu delicatese educatie cu
blandete evenimente bucuresti evenimente copii evenimente parinti fashion gradinita GUEST
POST imagini nemuritoare joacă joc la joacă în străinătate lansare mancare
mica sofia micul iv micul ivan nocturne prinţesa nu
sanatoasa

apreciază prinţesa
recomandă publicitate pîntec retete scoala siguranta teoria vieţii terapie tex
carrefour umanitar vacanta
DESPRE MINE

Scriu pentru că mă ajută, pentru că am nevoie să dau pe-afară tot binele meu (și uneori și răul), pentru că vorbele odată scrise,
schimbă lucruri, și eu cred că le schimbă în bine. Scriu despre copiii mei, despre mine, despre tot ce ne face viața frumoasă.
Încerc să ajut cu informații bine documentate, cu simțăminte și experiențele noastre, cu lucruri și stări.
CELE MAI COMENTATE ARTICOLE

 1.001Spatele copiilor noștri trebu...

 895S-a deschis TEX online, magazi...

 691Vă ofer cadou o imprimantă, ...

 674Sănătate delicioasă la paha...

 638Surpriza eMAG de Black Friday ...

©2019 PRINTESA URBANA. TOATE DREPTURILE REZERVATE. POLITICA DE

CONFIDENTIALITATE. COOKIES

B A C K T O T O P

31