A fost odată...

Prof. Lutaniuc Maria

GPN Nr. 8, „Căsuța Poveștilor”, Vatra Dornei
Așa se naște o poveste.
Așa se naște un copil,
Au fost odată mama și tata... și într-un anumit moment al vieții lor și-au dorit un
copil, un pui, un urmaș numai al lor și s-au iubit și copilul s-a născut și a trăit fericit vârsta
copilăriei lor alături de părinții săi iubitori.
Și lumea se bucura de frumusețea și gingășia lui și vremea se făcea frumoasă și
prietenoasă pentru a-l bucura pe copilul acesta. Așa începe povestea și copilăria continuă și
puiul de om merge la grădi și acolo descoperă o altă lume. O lume bună, frumoasă, nouă,
plină de dragoste și răbdare și aprecieri în care tronează doamna educatoare.
Educatoarea este omul care și-a asumat și s-a pregătit, o vocație divină, aceea de a-l
iubi, de a-l încuraja și educa pe puiul de om din exteriorul familiei într-un mediu instituțional.
Aici se desfășoară copilăria prin și cu elemente specifice, prin joc și joacă, cu teatru
și muzică, cu jucării și activități folositoare situațiilor de învățare. Copilul este cel care dă
tonul activității de educare adică, jucându-se, produce incursiunea unei acțiuni noi de educare.
Jocul liber al copilului este un element de plecare într-o activitate din domeniul educației.
Jocul are o istorie cel puțin la fel de veche ca cea a umanității preluând de la fiecare
cultură umană un specific aparte. Fiecare teoretician i-a cercetat multiplele valențe, forme și
structuri. Câteva nume mari sunt demne de amintit: G. Cardano, G. Galilei, C. Huygens, J.
Huizinga, R. Caillos, J. Piaget etc.
Individul se formează începând să se joace încă din copilăria foarte mică în care își
descoperă membrele, jucăriile agățate deasupra pătuțului sau sonoritățile vocale, iar mai
târziu, la grădiniță, copilul descoperă cum să se joace atât pentru a învăța cât și pentru a se
relaxa.
Educatoarea și copiii se joacă. Totul pornește de la o observare foarte atentă a
copilului. Astfel, jocul acestora denotă nevoia de a învăța...a învăța să...a învăța cum... . Așa
se face că, dintr-un set de mingi mici și una mare se poate organiza un joc, al mărgelelor, i-am
putea spune. Se așează cele 9 mingi mici și de diferite culori într-un cadru, iar mingea cea
mare le lovește dezvăluind o altă formă.
Situația de învățare s-a născut din jocul natural al copiilor cu mingile. Domeniile
trecute în revistă sunt multiple.
 Matematică – Științe – numără mingile, descrie forma în care au fost așezate inițial,
descrie forma pe care o pot constitui după ce au fost lovite de mungea cea mare. Formele
geometrice în care se nimeresc bilele după lovire pot fi determinate cu ajutorul unor bețe,
obiecte de utilitate ca mop sau mătură ori chiar prin așezarea câte unui copil în dreptul fiecărei
mingi și împreunarea mâinilor acestora. Mâinile unite formează segmente de dreaptă și
unghiuri.
Domeniul Estetic și Creativ se acoperă și îmbogățește printr-o activitate de observare
a culorilor fiecărei mingi. Acestea sunt ușor de identificat dar și de reprodus. Astfel, copilul
descrie și recunoaște culoarea evidentă apoi se îndreaptă spre masa de lucru și, cu paleta de
culori, formează prin combinare, culoarea mingii.
Tot în ceea ce privește Domeniul Științe se poate facilita o asimilare de noi
cunoștințe prin explicarea forței de aruncare cu exemplificare. Mingea mare, aruncată în
mingile mici, cu o anumită viteză, le va face să se deplaseze mai aproape sau mai departe
unele de altele.
Copilul își îmbogățește cunoștințele de domeniu fizic, estetic, matematic și creativ.
Domeniul Creativ poate fi completat prin executarea unei activități de construire a unei forme,
în echipă, cu ajutorul mingilor. Domeniul Om și Societate se împlinește prin educarea copiilor
să lucreze înechipă, prin formarea unor valori dezirabile de comportament în cadrul grupului,
prin dezvoltarea unor abilități de comunicare în ceea ce privește elementele mai greu înțelese
din activitatea propusă.
Ca inovație la nivelul activităților didactice poate fi preluat un joc liber și transformat
într-o asemenea situație de învățare. Copiii preferă jocurile a căror finalitate este cunoscută
din familie ori cu elementele pe care le cunosc din viața de familie. Dacă unul dintre părinți
lucrează cu mașini, atelier auto sau activitate de domeniu auto, copilul poate simți nevoia să
se exprime față de colegii săi explicând ceea ce cunoaște printr-un joc liber. Prin observarea
acestui joc desfășurat de către copiii din grupă se poate constitui o activitate educativă menită
să relaxeze copilul în timp ce îi dezvoltă noi abilități.
Așa se face că fiecare mașină poate fi dezasamblată pentru a-i observa componentele.
Roțile se învârt în diferite sensuri datorită unor forțe fizice și cu ajutorul unor componente
construite din diferite materiale. Roțile din față sunt unite printr-un ax metalic, la fel și cele
din spate apoi fiecare dintre cele două sunt unite, la rândul lor, între ele. Volanul este legat de
roți printr-un ax principal astfel încât să favorizeze mișcarea acestora. Educatoarea îl învață pe
copil componentele mașinii, culori și forme, principii de funcționare.
 Totul poate continua cu o poveste, cu o poveste după imagini și cu un joc, o cursă a
mașinuțelor din care fiecare participant iese învingător, ne distrăm și învățăm. Plictiseala nu
se poate instala datorită multiplelor propuneri de joc. Jocurile sunt cea mai frumoasă
modalitate de a reda pofta de viață și de acțiune. Copiii pot descoperi diferite elemente pe care
nu le cunosc din viața de zi cu zi sau pot fixa și întări diferite abilități care le sunt familiare.
Jocul liber al copilului poate fi stimulat, la fel de ușor, printr-un impuls constituit din
joculețe. Coordonarea printr-un impuls subtil poate duce tot către joc liber de unde, nevoia de
cunoaștere se reînnoiește. Astfel, într-un joc de genul familia și membri săi, copiii se
manifestă natural, ca și în mediul familial, folosind jucării specifice. Obiectele folosite pentru
pregătirea hranei ca și cele pentru așezarea mesei sunt elemente cu care, în mod inconștient,
copilul lucrează și acasă pe lângă părinți sau bunici.
Așa se face că putem iniția o activitate foarte educativă din Domeniul Limbă și
Comunicare. Copiii sunt invitați și susținuți să redea, cu cuvintele lor, detalii despre
activitatea specifică de pregătire a hranei de acasă, de aranjare a mesei, colaborarea cu părinții
sau bunicii, ocazii deosebite cu care se schimbă atitudinea cum ar fi zilele de naștere sau de
nume, Sărbători legale.
Se poate realiza în continuare o activitate de Domeniul Om și Societate. Aici copilul
are ocazia să se manifeste creativ alături de educatoare. El încearcă să demonstreze ceea ce
cunoaște despre acțiunile propuse de el însuși prin jocul liber și educatoarea îl ajută
sedimentându-i în minte corectitudinea unor acțiuni care țin de viața de zi cu zi.
Coordonatele existenței viitorului adult sunt formulate astfel și fiecare dintre
situațiile de învățare sunt în folosul copilului pentru că el va învăța cum să realizeze anumite
lucruri pentru sine, în primul rând, apoi pentru comunitatea în mijlocul căreia va trăi.

Bibliografie:

1. Catalano, H., Albulescu, I. (2018), Pedagogia jocului și a activităților ludice,

Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Catalano, H., Albulescu, I. (2019), Didactica jocurilor, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
3. Nell, M. L., Drew, W. F., (2016), De la joc la învățare. Cum folosim jocul
didactic în educația timpurie, Editura Trei, București.