Sunteți pe pagina 1din 8

Seminar 7: Spațiul educațional

– resursă importantă pentru realizarea învățării copiilor de vârstă mică -

,,Interiorul grădiniței este primul contact al copilului cu un mediu instituțional diferit


de cel al familiei, ceea ce obligă pe profesor a-l realiza ca mediu securizant și stimulativ
învățării și cunoașterii” (Vrășmaș, 2008, p.74)

Cuprins:
● Centrul Joc de rol
● Centrul Știință
● Bibliografie
Centrul Joc de rol

Această categorie de activităţi ludice include jocurile în care tema, subiectul şi


regulile jocului sunt alese de către copii. Ele redau aspecte ale realității fizice şi sociale,
impresii acumulate de către copii în urma unor experienţe directe sau imaginare ale acestora.
Transpunerea realităţii va fi făcută cu mai multă sau mai puţină acurateţe, în funcţie de
calitatea reprezentărilor de care dispune copilul şi de resursele materiale disponibile.
Jocurile de creaţie pot fi grupate în:
1. jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană;
2. jocuri de creaţie cu subiecte din poveşti şi basme.
Subiecte şi reguli se găsesc şi în alte jocuri, spre exemplu în jocurile de mişcare care
redau în desfăşurarea lor o acţiune reală, de toate zilele pe care copiii o interpretează ca atare:
,Lupul şi oile", „Stopur.
Ceea ce este specific este faptul că subiectul lor nu este rezultatul prelucrării
personale a realității în care trăieşte copilul, ci reproducerea unei acțiuni descrise sau
demonstrate de adulți, sau de copiii mai mari.
Reguli şi roluri întâlnim şi la jocurile didactice, dar între ele există o mare diferenţă.
La jocurile de creaţie, regulile decurg din rol şi-i sunt subordonate, pe când la jocul didactic
regula este aceea care determină acţiunea jocului, iar rolul i se adaptează.
De exemplu, se poate face comparaţie între jocul de creație ,,De-a magazinul şi jocul
didactic cu acelaşi titlu. Jocul didactic se realizează la iniţiativa educatoarei, acțiunea este
stabilită dinainte, odată cu regulile, în timp ce jocul de creaţie, cu aceeaşi temă, reflectă
experienţa de viaţă a copilului în legătură cu activitatea desfăşurată într-un magazin. În
primul tip de joc, accentul cade pe exersarea număratului sau a vorbirii, pe când în al doilea
caz, accentul cade pe creare, pe construirea subiectului ca urmare a reflectării realităţii în care
trăieşte copilul.
Acest tip de joc îi permite copilului să-şi adâncească cunoștințele despre lumea
înconjurătoare, fiind un preţios mijloc de cunoaştere. Prin jocul de creaţie, copilul asimilează
nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul social în care
trăieşte. Jucându-se, el învață să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai mic sau mai mare,
imbogatindu-si viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi.
Jocul de rol nu este formal. Ei nu învaţă replici, ci inventează şi interpretează situaţii
care le sunt familiare: fac mâncare, merg la medic, tratează pacienţi, conduc maşina, trenul
etc. Prin jocul lor, ei încearcă să înţeleagă realitatea, să rezolve probleme pe care le întâlnesc
în viaţa zilnică.
Pentru buna desfăşurare a jocurilor, pentru reuşită, pentru satisfacţia pe care o trăieşte
copilul după joc, educatoarei îi revine sarcina de amenajare a spaţiului, a materialului necesar
desfăşurării.

Material didactic necesar


Sectorul „Joc de rol" fiind o zonă zgomotoasă, ar trebui plasată tot lângă o astfel de
zonă, cum ar fi „Construcţiile", pentru a nu deranja copiii de la celelalte zone mai liniștite.
Această zonă trebuie dotată cu materiale necesare în cantitate suficientă, de bună calitate (să
nu rănească copiii) şi care sugerează diverse teme de jocuri.
Materialele expuse pe rafturi sau pe etajere trebuie să fie la îndemâna copiilor, pentru
a le lua ori de câte ori doresc, dar să le şi poată pune la locul lor, obişnuindu-i în acest fel cu
spiritul de ordine. Materialele cele mai des folosite sunt: ustensile de bucătărie, hăinuţe, un
covoraş, păpuşi, fotoliu, fructe, legume din plastic, cărucior, o bucătărie cu toate accesoriile,
aspirator, trusă medicală.
Sunt sugerate spaţii diverse: casă, alimentară, librărie, coafor, cabinet medical, garaj,
piaţă etc.
Materialele expuse trebuie schimbate sau completate cu altele pentru a trezi interesul
copiilor faţă de joc, dar şi de a le îmbogăţi conţinutul. Pentru jocul de rol este necesar să
existe, pe lângă materiale şi ustensile, şi câteva costume: şorţuri pentru gospodine, halate
pentru medici, vânzătoare, eşarfe, mărgele, poşete sau pălării pentru diferite roluri în familie,
valiză, chei, portofel, haine pentru păpuşi, dar şi alte elemente vestimentare şi accesorii care
sporesc dorința copiilor de a se juca.
Tematica jocurilor de creaţie
Prin jocul de creaţie, copilul se transpune şi imită viaţa adultului. Varietatea
subiectelor este dată de tema proiectelor săptămânale şi de materialele puse la dispoziţie de
educatoare. Jocurile de creaţie cel mai des întâlnite sunt cele inspirate de:
1. viaţa de familie: „De-a familia", „De-a gospodina", „De-a mama", ,,De-a ferma",
„De-a vânzătorii şi cumpărătorii, „La zoo", .La supermarket" etc.;
2. profesii şi meserii: „De-a şoferii", „De-a coaforul, „De-a doctorul" ,De-a
constructorii", „De-a farmacia", .,De-a aviatorii, „De-a educatoarele" etc.; „
3. alte aspecte ale vieţii cotidiene: „De-a casa de modă",De-a manechinele", „De-a
călătoria", „De-a sportivii", „De-a reporterii", „De-a concursul", De-a fotografii" etc.;
4. spectacole de teatru şi film: „De-a războinicii'', ,,De-a indienii", „De-a Rambo",
„De-a cascadorii", „De-a cursa de maşini", „De-a Tom şi Jerry" etc.
De cele mai multe ori însă, copiii combină diferite subiecte realizând un joc complex
în care sunt antrenați tot mai mulți subiecți: unii formează familia a căror membrii merg la
doctor cu autobuzul, merg la cumpărături, au cățelul bolnav şi-l duc la veterinar etc.
Dorința copiilor de a desfăşura astfel de jocuri este foarte mare şi odată cu vârsta
aceste jocuri se complică.

Impactul jocului de creaţie asupra dezvoltării preşcolarului


Prin jocul de rol, preșcolari învață cu plăcere, iar impactul acestuia asupra dezvoltării
copiilor este semnificativ în plan cognitiv, socio-afectiv și în plan fizic.

Îndrumarea jocului de creaţie. Rolul educatoarei


Educatoarea are un rol esenţial în pregătirea sectorului, 'întrucât:
- stimulează imaginaţia copiilor;
- introduce materiale noi, dacă constată interesului copiilor pentru joc;
- se implică în joc prin asumarea unui rol, antrenând copiii sau introducând noi copii: poate
aduce doctorului alţi pacienţi, poate aduce un prieten în vizită, un nou călător în autobuz etc.
Astfel, dinamizează şi ajută copiii mai timizi să se joace;
- intervine de fiecare dată când constată că unii copii devin violenţi sau deranjează jocul
celorlalți. Ea trebuie să fie înțelegătoare, să vadă cauzele unor astfel de comportamente şi să
intervină calm, dar ferm. Aceşti copii pot fi îndrumați şi spre alte activităţi care le-ar satisface
nevoile, Pot fi citite cărţi, se pot face diverse vizite (la doctor, la magazin etc.) care ar aduce
cât mai multe informaţii copiilor şi ar îmbogăţi conţinutul jocului de rol.
Centrul Știință

Această arie este la dispoziţia copiilor pentru a experimenta, a explora, a descoperi


adevăruri, a cunoaşte însuşiri, caracteristici, particularităţi ale obiectelor, ale fenomenelor, ale
lucrurilor din lumea înconjurătoare. Copiii pot fi familiarizaţi cu modul de viaţă a fiinţelor, cu
realităţile care se stabilesc între acestea şi cu lumea înconjurătoare. Ei capătă cunoştinţe
ştiinţifice, ecologice, îşi formează deprinderi de a îngriji vietăţile, îşi formează diverse
aptitudini pentru explorarea mediului. În această arie, copiii compară, analizează,
sintetizează, generalizează, într-un cuvânt, îşi dezvoltă toate operaţiile gândirii. Unul dintre
obiectivele majore ale educaţiei este îmbunătățirea puterii de înţelegere a copilului şi
cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa.
Copilul vine în contact cu lumea înconjurătoare, cu obiecte, fiinţe şi fenomene
diverse; el le percepe, le descoperă singur, dar trebuie ajutat să le şi înţeleagă.
Prin numeroase posibilități de acţiune poate fi sprijinit:
* să manifeste interes şi curiozitate pentru lucruri noi;
* să experimenteze, pe măsura posibilităţilor lui, aspecte care îl interesează; să
analizeze datele primite şi, pe baza lor, să formuleze predicţii;
* să exprime stări sufleteşti, opinii şi să le motiveze.
În acest sens, educatoarea inițiază o serie de activităţi pentru a le arăta copiilor cum se
petrec anumite fenomene, cum este alcătuit mediul înconjurător etc. Acest lucru se poate face
cu uşurinţă, colectând materiale ce le pot stârni interesul faţă de obiecte şi fenomene
accesibile vârstei lor.
În cursul acestor activități-experiment, copiii schimbă păreri şi idei, ascultă puncte de
vedere diferite, își construiesc răspunsuri cu privire la obiecte, fenomene, concepte de care s-
au arătat interesaţi.
Copilul trebuie văzut de educatoare ca un partener de dialog. În acest caz, educatoarea
are rolul de ghid şi pune preţ pe ideea că acesta învață prin acţiune proprie, prin interacţiune
cu alţii şi cu mediul înconjurător, oferindu-i o bună organizare a spaţiului unde îşi desfăşoară
activitatea şi o varietate de materiale. Copilului i se va acorda timp pentru explorări ale
mediului, iar educatoarea va planifica interacţiunea acestuia cu el şi cu persoanele din jur,
Încercând să transforme activităţile în valoroase experienţe de învăţare.
În acest scop s-a creat un mediu educaţional în care preşcolarul să poată beneficia de
experienţe variate în domeniul cunoaşterii, al matematicii, un mediu funcţional şi real —
sectorul Știință.
Această zonă este frecventată de copil, din dorinţa de a afla cât mai multe lucruri.
Curiozitatea lui este permanentă şi oferă posibilităţi multiple de dezvoltare. Mai întâi, se vor
planifica activităţi pentru recuperarea cunoştinţelor (în cazul copiilor care au lipsit),
experimente, activități de iniţiere care vor fi continuate în cadrul activităţilor comune sau se
vor planifica activităţi prin care se verifică şi se consolidează noţiuni şi comportamente
însuşite în cadrul activităților comune.

Amenajarea centrului
Această zonă se plasează lângă o zonă liniştită, pe o suprafață care se poate curăţa
uşor datorită faptului că unele materiale folosite pot murdări covorul (pământ, plante, nisip,
apă etc.).
Amenajarea spaţiului pentru ştiinţă trebuie gândit astfel încât să incite la cercetare, la
cunoaştere. El trebuie să cuprindă:
- diferite colecţii cu materiale din natură — scoici, pietre, frunze, pene, rădăcini etc.;
- materiale care sprijină cunoaşterea — oglinzi, magneţi, eprubete, vase transparente,
cântar;
- loc pentru îngrijirea plantelor.
Educatoarea va păstra aceste materiale nu numai pe rafturi, ci şi în cutii etichetate,
pentru a schimba cu uşurinţă materialele la aria respectivă. În aşezarea sectorului „Știință",
educatoarea trebuie să ţină cont de unele aspecte:
* materialele să fie aşezate, astfel încât să fie la îndemâna copiilor, pentru a fi
observate cu uşurinţă;
* materialele să fie schimbate periodic;
* să i se ofere copilului posibilitatea de a lua oricând un material pentru a-l analiza;
* educatoarea să le formeze copiilor deprinderea de a efectua experienţe;
* să li se formeze deprinderea de autoservire.
Materiale didactice necesare
Centrul ,,Știință" pune la dispoziţia copiilor orice lucru sau vietate care formează
spiritul științific şi anume:
* magneţi şi obiecte care sunt atrase de magneţi;
* plante;
* mici animale de casă;
* peştişori;
* seminţe ce pot deveni plante (iarbă, fasole, flori);
* lupe, microscoape;
* pietre — diferite forme, culori, compoziţii;
* pene variate, pentru a fi comparate;
* seminţe de diverse tipuri pentru a fi comparate şi pentru a se discuta despre plantele
care cresc din ele; termometre (interioare, exterioare);
* lucruri de texturi diferite — lemn, ţesături moi, hârtie fină, glass-papir;
* cântare, metru pentru a compara lungimile şi greutăţile: o grădină în aer liber,
* o colivie (căsuţă de păsări);
* frunze —diferite tipuri pentru a fi examinate şi comparate;
* eprubete;
* lampă cu spirt;
* jucării din pluş;
* imagini;
* apă;
* nisip;
* coloranţi sintetici;
* recipienţi — vase de diferite forme şi mărimi;
* enciclopedii;
* diferite materiale textile şi plastice (lână, plastic, piele etc.);
* căniţe și linguri pentru măsurat;
* melci, scoici de diferite mărimi etc.

În alegerea şi utilizarea materialului la acest sector, educatoarea trebuie să ţină cont


dacă acestea sunt sau nu periculoase pentru copii. În cazul în care experimentează prepararea
unei mâncări se folosesc reţete simple, cu grupuri mici de copii. Acestea dau ocazia învățării
unor concepte copiii putând compara diferite texturi şi gusturi, mirosuri de substanţe variate
şi observa ce se întâmplă atunci când ingredientele sunt amestecate. Reţetele simple pe care
le pot pregăti copiii sunt: salată de legume, salată de fructe, salată orientală etc.
Jocurile senzoriale sunt foarte des utilizate de educatoare la acest sector pentru că
reuşesc să exerseze analizatorii şi pentru că acestea constituie modalităţi atractive de
verificare a cunoştinţelor copiilor, de dezvoltare a atenţiei şi memoriei.

Impactul sectorului „Ştiinţa— asupra dezvoltării copilului


La centrul Știință, preșcolari învață să își dezvolte percepțiile, iar impactul acestuia
asupra dezvoltării copiilor este semnificativ în plan cognitiv, limbajului, în plan socio-afectiv
și în plan fizic.

Rolul educatoarei
Educatoarea trebuie să ţină cont de faptul că la această vârstă copilul are o curiozitate
naturală, ce determină însușirea cu uşurinţă a cunoştinţelor.
Ştiinţa nu trebuie privită ca un proces izolat, ci e bine să fie integrat în majoritatea
ariilor şi a activităţilor, oferind surse de individualizare şi de însuşire a noi cunoştinţe.
Rolul ei este de a-i ajuta pe copii să observe obiecte şi întâmplări, de a le stimula
activitatea şi jocul la acest sector, de a-i ajuta să pună întrebări şi să găsească răspunsuri.
Copilul este stimulat să cerceteze, apelând la toate organele de simţ: să privească, să miroasă,
să pipăie, să guste, în funcție de materialele prezentate. Tot educatoarea are rolul de a
introduce în vocabularul copilului noţiuni, să fie atentă la folosirea lor în conversaţie.

Bibliografie

● Antonovic, Ș., Neațu, P. (2008), - Jocuri și activități alese, editura Aramis


● Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3/7 ani
● Standarde cu privire la dotarea minimală pentru serviciile de educație timpurie a
copilului de la 3 la 6/7 ani
● Suport pentru explicitare și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează
Curriculumul pentru educație timpurie

S-ar putea să vă placă și