Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NUMELE: Dobocan
PRENUMELE: Paula –
Alexandra
SPECIALIZAREA:
Profesională An II
FORMA DE
ÎNVĂŢĂMÂNT: distanță
LOCALITATEA: Cluj-Napoca
~ 2023 ~
MOTTO: „Jocul este începutul cunoașterii”- Geroge Doresey
În acești ani de facultate ni s-a predat, demonstrat și am învățat și despre importanța jocului
în educația unui copil și știm că este cel mai bun și eficient mod de a învăța și de a se dezvolta, atât
din punct de vedere fizic, socio-emoțional, cognitiv, cât și din punct de vedere moral. Acesta
contribuie la dezvoltarea individului/ jucătorului, din toate punctele de vedere și indiferent de vârstă.
(comunicare personală)
Așa cum am menționat anterior, jocul are o importanța deosebită în dezvoltarea copilului,
chiar și din punct de vedere fizic, iar pentru întărirea afirmației enumăr funcțiile pe care le îndeplinește
jocul și despre care ni s-a vorbit la materia „Pedagogia Jocului”, anul trecut: funcţia cognitiv-
informativă, funcţia formativ-motrică, funcţia formativ-educativă, funcţia socială, funcţia de
echilibrare-tonifiere, funcţia terapeutică, funcţia katharctică. (Răduț-Taciu, f.d., p. 24-26)
Dat fiind faptul că copiii își petrec o mare parte din timp în școli, grădinițe, este datoria
cadrelor didactice să contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestora și, după cele menționate puțin
mai sus, procesul instructiv-educativ se poate realiza chiar și sub formă de jocuri, căci ce este mai
plăcut și mai acceptat de către un copil, dacă nu joaca?
Acestea fiind spuse, subiectul temei „jocurile de mișcare” are la bază cuvântul „joc”, iar
jocurile de mișcare sunt atractive prin denumirea lor, satisfac nevoia de mișcare a copiilor, bazându-
se pe diferite mișcări și reguli, fiind caracterizate prin bună dispoziție, distracție... (comunicare
personală)
„Jocurile sunt activități de tip ludic, cu implicații deosebite asupra dezvoltării personalității.
Folosite foarte mult și în forme de organizare ale timpului liber, ele sunt activități totale, atractive,
naturale și cu mari valențe recreative și compensatorii” (Graduo.ro. 2020, 19 noiembrie, apud
Cârstea, 1999).
De cele mai multe ori, abordarea unor subiecte de lecție, cum ar fi „rezistența, forța” prin
metode „clasice”, devine plictisitoare și monotonă, însă, atunci când sunt abordate prin intermediul
activităților ludice, cum ar fi jocurile de mișcare, copilul devine mai implicat, devine prezent activ la
lecție, mai concentrat, deoarece este preocupat să câştige jocul, să lucreze în echipă cu colegii, astfel
fiindu-i distrasă atenția de la efortul pe care trebuie să-l depună, de la gradul de solicitare a
organismului. („Jocurile de mișcare – numitor comun al educației fizice de ieri și de azi”. Edict-
Revista Educației, 2018)
- formarea grupelor/echipelor se face în așa fel încât să fie aproximativ egale ca valoare, pentru
a fi competitive;
Eu consider că rolul jocurilor de mișcare în activitățile fizice/ psihomotorii este unul formativ,
deoarece, așa cum am menționat la începutul lucrării, jocurile, indiferent de tip, îndeplinesc funcții
care contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului.
Prezenţa jocurilor dinamice în activităţile de educaţie fizică este cât se poate de necesară,
copiii participând activ în desfășurarea și practicarea exercițiilor fizice, într-un mod plăcut și
distractiv.
Totodată, „jocul înseamnă bucuria dar şi conştientizarea actului motric, amibţie dar şi
disciplină, îmbogăţirea „bagajului” motric al copilului dar şi cizelarea calităţilor moral – volitive”.
(„Jocurile de mișcare – numitor comun al educației fizice de ieri și de azi”. Edict- Revista Educației,
2018)
Importanţa jocurilor dinamice alese rezultă, în primul rând, din particularităţile acestora:
DESCRIEREA JOCULUI: Preșcolarii sunt împărțiți în două echipe cu un număr egal de membri
și poziționate în cele două capete ale sălii de sport, în șir indian, în spatele unor linii de start, spațiu
care reprezintă „căsuțele veverițelor” și le separă de mijlocul sălii de clasă, unde este desenat un
cerc, cu raza de 30 de centimetri, în interiorul căruia se află nuci și castane.
Preșcolarii interpretează rolul „veverițelor”, având sarcina de a aduna cât mai multe provizii.
Fiecare echipă de preșcolari are în lateral câte un coșuleț în care vor pune „proviziile” adunate.
Cadrul didactic se află în interiorul cercului cu nuci și castane, cronometrând activitatea.
La semnalul cadrului didactic, se pornește cronometrul, iar preșcolarii din fața liniei de start, din
fiecare echipă, aleargă către cercul cel mare, de unde iau CÂTE O NUCĂ/ CASTANĂ/ GHINDĂ ,
apoi aleargă înapoi la echipe lăsând provizia în coșuleț, se așaza în spatele șirului, urmând ca
următorul preșcolar din echipă să continue activitatea în același fel, indiferent dacă preșcolarul din
echipa adversă nu a ajuns la echipă. (vezi fig. 1)
După 2 minute de la începerea jocului, cadrul didactic strigă „Veverițele la căsuțe”, cronometrul se
oprește, iar preșcolarii, lăsând la o parte provizia din mână (în cazul în care aveau) reiau locul în
echipele din care fac parte, urmând să fie numărate proviziile strânse de fiecare echipă. Câștigă
echipa care a reușit să strângă cele mai multe provizii în coșulețe.
Activitatea se repetă încă o dată, în urma intervenției cadrului didactic: „Felicitări! Acum, credeți
că reușiți să strângeți la fel de multe castane sau chiar mai multe, într-un timp mai scurt?”.
Observaţii: -
PREZENTARE GRAFICĂ A JOCULUI (DESEN):
MATERIALELE NECESARE: -
DESCRIEREA JOCULUI: Preșcolarii sunt așezați într-o formă de semicerc/ cerc/ dreptunghi, în
funcție de spațiul avut la dispoziție, cu o distanță de 2-3 metri Fiecare preșcolar efectuează, pe loc,
mișcări ale brațelor lateral, în sus și în jos, în funcție de inspirație, respectiv de expirație, mișcările
fiind însoțite de explicațiile cadrului didactic: porumbeii dau din aripi, în sus și în jos; când brațele
lateral sunt clătinate în sus, „porumbeii se umflă în pene”, adică trag aer în piept (pe nas), apoi, când
brațele lateral sunt clătinate în jos, „porumbeii sunt linițtiți”, adică dau aerul afară (expiră) pe gură.
Primul preșcolar din semicerc/ cerc. dreptunghi, „porumbelul mesager”, se gândește la o propoziție,
apoi, se deplasează cu brațele laterale, clătinate în sus și în jos, în funcție de inspirație, respectiv de
expirație, până la colegul următor, căruia îi șoptește la ureche propoziția la care s-a gândit, urmând
să se întoarcă la locul său, în aceeași manieră, apoi se poate opri, urmând ca colegul „porumbel
mesager” să transmită mesajul mai departe.
Jocul se continuă în același mod, până când mesajul ajunge la cadrul didactic- ultimul membru al
semicercului/ cercului/ dreptunghiului.
(vezi fig.2.1)
OBSERVAȚII:
PREZENTAREA GRAFICĂ A JOCULUI (DESEN):
Cadrul didactic strigă „șoriceilor, șoriceilor”, iar aceștia răspund „chiț, chiț, chiț”, Acesta întreabă
„Vă e foame?” urmând răspunsul „DAAAA” . „Veniți la masă, că am brânză proaspătă”, strigă
acesta, în timp ce se preface că aruncă mâncare pe teren. În acel moment, „șoriceii” încep să alerge
pe teren, în timp ce „motanul Tom” aleargă după aceștia, încercând să-i prindă. (vezi fig. 3.1)
„Șoriceii” care sunt prinși devin motani și ajută la prinderea șoriceilor.
După ce aproximativ jumătate din „șoricei” au fost prinși, se formează două echipe „Tom” și
„Jerry”. Echipa „Tom” este formată din elevul care a interpretat rolul motanului, împreună cu
jumătatea de elevi care au devenit motani pe parcurs,, iar echipa ”Jerry” este formată din „șoriceii”
care nu au fost prinși. Echipele stau față în față, cu membrii acesteia poziționați unul în spatele
celuilalt și țin în mâini jumătățile unei sfori. Echipele sunt poziționate în spatele unei linii trasate pe
sol, la distanțe egale.(vezi fig. 3.2) Echipa care reușește să o tragă pe cealaltă peste linie, de 3 ori,
câștigă.
OBSERVAȚII: -
PREZENTAREA GRAFICĂ A JOCULUI (DESEN):
MATERIALELE NECESARE: săculețe cu mingi din spumă, mingi de volei sau handball, copete
Pe lățimile dreptunghiului se formează, din copete, câte un dreptunghi mai mic, care va reprezenta
„închisoarea”. Pe linia care separă traseul vor fi așezate 6 mingi de volei/ de handball.
Elevii sunt împărțiți în două echipe cu un număr egal de membri, fiecare având în dreptul său, pe
jos, câte un săculeț cu mingi din spumă, cu care încearcă să nimerească un jucător de la echipa
adversă. (vezi fig. 4.1)
Când un elev este lovit de săculețul cu mingi din spumă, acesta merge în închisoarea echipei
adverse. Pentru a ieși din închisoare, un membru al echipei sale trebuie să-i arunce mingea pe
deasupra, iar acesta să o prindă, fără să o scape din mână. (vezi fig. 4.2)
Dacă cel care aruncă mingea nu nimerește închisoarea, mai are dreptul la o aruncare, dar, dacă nici
din a doua aruncare nu reușește, „prizonierul” iese numai dacă efectuează 5 genuflexiuni, la fel și în
cazul în care prizonierul nu prinde mingea ori îi cade din mână.
Bărbulescu, G., Borțeanu, S., Călin, M., Iuga, C., Toma, E. (2015). „175 de jocuri pentru
preșcolari și școlarii mici”. Editura: LITERA;
Carstea, G. (1999). Teoria si metodica educatiei fizice si sportului. Bucuresti: AN-DA;
Răduț-Taciu, R. (f.d.). Jocul didactic – teorie şi aplicaţii. Syllabus ID;
Stanescu, M. (2012). Didactica educatiei fizice. Bucuresti: UNEFS.
Web-bibliografie: