Prin reforma educațională se are în vedere ca procesul instructiv-educativ să se realizeze

prin aplicarea metodelor moderne astfel încât copiii să fie determinați în a descoperi și cunoaște
ei înșiși noi informații oferindu-i un mediu în care el poate să înveţe să distingă, să diferentieze,
să categoriseasă şi să emită judecaţi.
Plecând de la analiza alternativa educaţională Waldorf consider că:
1. Următoarele elemente ar putea fi preluate şi integrate în activitatea proprie în cadrul
învaţământului de masă:
Ariile curriculare și studiul la clasă:
În şcoala Waldorf încă de la început copiii lucrează pe caiete fără liniatură. Se consideră
că liniatura este folosită cu scopul de a îngrădi şi limita la norme clar stabilite scrisului copilului.
Absenţa unui manual unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi alte surse. Elevii se
obişnuiesc astfel, în studiul unei teme, să se documenteze din cât mai multe surse. În ceea ce
privește timpul în care copilul poate lucra cu un anumit material, nu există limită. În fiecare
perioadă a zilei, pot fi studiate toate ariile curriculare, la toate nivelele. Cadrul didactic nu
stabilește teme, nici nu dictează ce trebuie să se studieze și nici nu stabilește limite referitoare la
profunzimea interesului copilului.
În cadrul învăţământului de masă învățarea are loc cu precădere prin asimilarea de
informații pe care le prezintă profesorul sau manualele iar decizia de a preda o anumită lecţie în
funcţie de observarea atentă a copiilor este limitată de necesitatea de a respecta programa şcolară
şi planificarea calendaristică, cerute de direcţiunea şcolii şi de inspectorul de specialitate.

Evaluarea la clasă:

În şcoala Waldorf nu se dau note și nici examene formale. La sfârşitul anului se face o
caracterizare scrisă, amplă, pe baza căreia sunt orientaţi şi copii şi părinţii. La acestea se adaugă
teste (caiete de epocă, pe perioade) scrise de copil.
În sistemul tradițional de învățământ folosirea recompenselor tradiționale de tipul bulinelor
sau steluțelor aurii, calificativelor sau notelor evidenţiază competiţia între elevi, ceea ce conduce
adesea la rezultate negative în plan individual și la teama de pedepse.

Următoarele elemente ar putea/nu ar putea să funcţioneze în învăţământul de masă din România,

aşa cum este el în prezent:
Organizarea clasei:

În învăţământul de masă, materialele didactice sunt de cele mai multe ori închise în
dulapuri, cadrul didactic controlând când şi cum să fie utilizate sau elevii au anumite restricţii cu
 privire la utilizarea acestora. O mai mare libertate a elevilor în utilizarea acestor resurse
educaţionale ar stimula procesul de descoperire a noi cunoştinţe şi deprinderi. Respectarea
numărul de elevi la clasă conform limitei maximă prevăzută de Legea Educaţiei Naţionale
(Legea 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare), ar conferi posibilitatea structurarii
clasei pe zone de interes.
Predarea:
Principiul organizării ritmice se reflectată în pedagogia Waldorf prin planificarea pe
“epoci de studiu”, module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate
materiile principale (româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria, geografia etc). O clasă
Waldorf este preluată de un învăţător (diriginte) timp de 8 ani. Învăţătorul (dirigintele) predă pe
perioade de 2-5 săptămâni (matematică, fizică, istorie etc.) în etape succesive. La acestea se
adaugă teatru, orchestră etc. În curriculum-ul şcolar există o pondere mare de discipline artistice.

Urmatoarele elemente consider a fi necesare a fi avute în vedere în perspectiva

unor reforme educaţionale ulterioare:
Acordarea unei importanţe deosebite ritmului zilei, precum ritmul zilei din
Învățământul Waldorf care presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a
acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de-a doua parte. Pentru ca acest lucru să se întâmple
ar trebui găsite noi resurse prin accesarea de fonduri internaționale sau suplimentarea fondurilor
de la stat precum şi reglementarea desfăşurării procesului instructiv educativ într-un singur
schimb, de dimineaţa, în special pentru învăţământul gimnazial cunoscând randamentul şcolar
mult mai eficient al elevilor care studiază în prima parte a zilei.
Modificarea metodei de evaluare a elevului prin eliminarea de note sau calificative
și adaptarea acestuia sistemului Waldorf in care imaginea profesorului este dată de evoluția
elevului. Este importantă asigurarea unui mediu educaţional ce le permite elevilor să se simtă în
regulă cu privire la greşelile pe care le fac şi la necunoaştere, un mediu în care greşelile sunt
recepţionate ca oportunităţi. Desigur, în realizarea acestui demers, rolul cadrului didactic este
esenţial.
Implicarea părinților prin participarea la diferite programe ce le sunt special dedicate,
în vederea participării la procesul de învatare precum și în activități parinți – copii cuprinse în
programa școlară nu doar extracurriculare.
Bibliografie

Federația Waldorf, https://waldorf.ro/

“Pedagogiile alternative, ultima inovaţie în educaţie. Ce e mai bine pentru copilul tău între Step
by step, Montessori şi Waldorf”, Diana Frîncu