TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII

EXAMEN: 5 iunie

CATEGORII ȘI VARIANTE DE LECȚIE

1.Lecția de transmitere și însușire a noilor cunoștințe: (p. 2)

 secvențele didactice în care prof comunică noul, dețin pondere hotărâtoare din lecție;
 lecție bazată pe observație directă (intuitiv-investigativă, pe descoperirea inductivă, pe studiu de
caz, lecție problematizată, baată pe activități practice;
 Etape: mement organizatoric (1-2 min); anunțarea temei și a ob. operaționale (2-3 min); captarea
atenției; transmiterea noilor cunoștințe (35-40 min); fixarea cunoștințelor (4-5 min); asigurarea
retenției și a trasnferului (1-2 min); încheierea lecției;

2.Lecție mixtă
 Etape: mement organizatoric (1-2 min); verificarea cunoștințelor (10 min); captarea atenției;
enunțarea temei și a ob. operaționale (2 min); transmiterea noilor cunoștințe (25 min); fixarea
cunoștințelor (5-8 min); asigurarea retenției și a trasnferului (2-3 min); încheierea lecției;

3.Lecție de formare sau consolidare de priceperi și deprinderi

 elevii exersează prcedeele de muncă intelectuale, organizeză și desfăș. activ. independente
 Etape: mement organizatoric (2-3 min); enunțarea temei și a ob. operaționale (2 min); efectuarea
de exerciții/ aplicații (40 min); concluzii și realizarea feedbackului (5-6 min);

4.Lecție de reacapitulare și sistematizare de cunoștințe

 își propune aprofundarea și perfecționarea cunoștințelor intelectuale și practice ale elevilor;
 Etape: mement organizatoric (2-3 min); enunțarea temei și a ob. operaționale (2 min);
recapitularea și sistematizarea cunoștințelor (40 min; concluzii (40 min)

5.Lecție de evaluare de cunoștințe/ priceperi și deprinderi

 Etape: mement organizatoric (2-3 min); enunțarea temei și a ob. operaționale (2 min); verificarea
cunoștințe (35-40 min); aprecieri, concluzii;
 rol de bilanț;
6.Lecție de creație
 Lecție bazată pe exerciții creative (ex: concepte și rezolvarea de exerciții și prbleme; elaborarea
de diferite obiecte, machete, lucrări);

PROIECTAREA PEDAGOGICĂ A ACTIVITĂȚILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE

CONCEPTUL DE PROIECTARE A INSTRUIRII

PROIECTAREA (p. 17)

 Proiectarea presupune corelarea ob. operaționale, a strategiilor didactice și a stragegiilor de evaluare
și elaborarea unor doc și instrumente de lucru utile cadrului didactic în desfăș. lecției;
 Proiectarea pedagogică reprezintă ansamblul operațiilor de anticipare a obiectivelor, conținuturilor,
strategiilor didactice și strategiilor de evaluare;
 FUNCȚIILE PROIECTĂRII: de anticipare a etapelor de realizat, de orientare, de organizare, de
dirijare, de reglare și autoreglare, de decizie și de inovare.
 FORMELE ȘI NEVELURILE PROIECTĂRII:a. proiectarea pe axa structurală- adică la
nivelul ariei cuuriculare, la nivelul disciplinei, la nivelul temei; b. proiectare pe axa temporală -
ciclu, an școlar, semestru)

Page 1 of 12
 PROIECTAREA ACTIVIĂȚII DIDACTICE

ETAPE:
1. lectura planului-cadru de învățământ;
2.lectura programei și a manualelor școlare;
3.elaborarea planificării calendaristice;
4. efectuarea proiectării secvențiale,
5.pe termen scurt a unităților tematice;
6. elaborarea proiectării lecțiilor/ activităților didactice;

1.Lectura PLANULUI-CADRU

Planul cuprinde o zonă comună pentru toți elevii- TRUNCHIUL COMUN;- reprezentat de nr minim de
pre perevăzut de planul cadru penttru fiecare disciplină;
Planul cadru-componentă reglatorie esențială a cuuriculumului național; descriu modaltiatea de
organizare a timpului școlar pe săptâmîni (nr minim și maxim de ore) alocate pt fiecare arie curriculară
și disciplină; cuprindere disciplinele obiligatorii și r de ore alocat fiecărei discipline pe săptămâni;
CURRICULUM NUCLEU-disciplinee și repere de timp obligatoriu;
CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII- diferențierea parcursului școlar în funcție de interesele și
aptitudinile elevilor;
STRUCTURA ANULUI ȘCOLAR- reglementată de Regulamentul de organizare și funcționare a
unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP)
SCHEMA ORARĂ-particularizarea planului-cladru de învățământ pentru o clasă în funcțiede tipul de
curriculim la decizia școlii reprezintă SCHEMA ORARĂ. Schema orară- modalitate concretă prin
care clasele își alcătuiesc programul.

2.Lectura PROGRAMEI și a MANUALELOR școlare:

 PROGRAMELE ȘCOLARE- instrment obligatoriu; documente curriculare oficiale care redau

sintetit conținuturile învățământului, pe doscipline și ani școlari; descriu oferta educațională a unei
discipline;sunt în strânsă relație cu plnaul cadru; sunt unice pe plan național și elaborate la nivelul
departamentului din subordinea Ministerului Național și valorizează paradigma pompetenței; centrate pe
competențe educaționale; propun o ofertă flexibilă care permite prof să moifice, să completeze și să
înlocuiască activit. de învățare; urmărește un DEMERS DIDCTIC PERSONALIZAT care să asigure
formarea de competențe prevăzute în prgoramă; Programele școlare din învpț. primar au în vedere o
ABORDARE INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR cu scopul continuității cunștințelor în interiorul
aceluiași nivel de învățământ. Noile programe permit o ABORDARE DIFERENȚIATĂ ȘI
INDIVIDUALIZATĂ A CONȚINUTURILOR.

 ÎN STRUCTURA PROGRAMEI, componente:

 a.NOTĂ DE PREZENTARE;
 b.COMPETENȚE GENERALE- care jalonează achizițiile de cunoaștere pentru un ciclu de
școlarizare;
 c.CONȚINUTURILE –învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevilor pentru
dobândirea compeențelor de bază; obiect al procesului de învățământ, ansamblu al conținuturilor
instructiv-educative/ mijloace prin care se urmărește formarea competențelor generale;
 d.COMPETENȚE SPECIFICE și EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE- sunt
derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. Ele se formează pe
durata unui an școlar;
 e.SUGESTII METODOLOGICE-includ strategii didatice, proiectarea didactică și elemene de
evaluare continuă.

Page 2 of 12
  MANUALE ȘCOLARE-organizează conținuturile și concretizează programele școlare în
diferite unități didactice; reprezintă instrumente de luru operaționale pt elevi care detaliază,
structurează și operaționalizează sistematic temele recomandate în programa școalră;
TANSPOZIȚIE DIDACTICĂ-informațiile șctiințifice sunt structurate și integrate din perspectiva
logicii diactice în manuale. Manualul- un instrument didactic cu rol de ghid, de orientare a activit
didactice, de selectare a conținuturilor științifice;

3.ELABORAREA PLANIFICĂRII CALENDARISTICE: (p. 20)

 PROIECTARE EȘALONATĂ ce constă în împărțirea conținuturilor didactice pe perioada unui

an de învățământ, senestru; are în vedere formarea competențelor generale și specifice
programei;m Se concretizează în următoarele documente: planficarea calendaristică; planficarea
semestrială; proiectarea perioadei de evaluare; proiectarea unității de învățare; proiectul de lecției;
 PROIECTAREA DIDACTICĂ – reprezinta procesul deliberat e fixare mentală a pașilor ce vor fi
parcurși în realizareainstrucției și educației.
 PAȘI pt PLANIFICAREA CALEDANRISTICA: Corelarea conținuturilor cu competențele
specifice; organizarea și alegerea conținuturilor pe uitati de învățare;
 PLANIFICAREA CALENDARISTICA ANUALĂ: se întocmește pe baza Programei pentru
învățământul primar;

4.ELABORAREA PROIECTĂRII SECVENȚIALE:

Proiectarea secvențială a unităților temeatice în funcț de criterii: vârsta, nivelul clasei, interesele
elevilor, moente din an;

5.PROIECTAREA PE UNITĂȚI TEMATICE

 PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE/ TEMATICE- conține: ziua, competențele

specifice, ativtitățile integrate, forme de realizare, detalii de conținut, resure materiale , metode,
procede de învățare; evaluare;

6.Elaborarea și proiectarea lecției (p. 22)

 Definiție- proiectul de lecției- este un ghid pentru cadrul ddactic, oferă o perspectivă de ansamblu
asupra lecției; este un fel de scenariu al activității ce urmează a fi desfășurate;
 DISCIPLINELE DIN PLANUL CADRU: Comunicare în lb rom/ Limba și literatura română,
Matematica si explorarea mediului/ Matematică/ Științe ale naturii, Muzică și mișcare, Arte
vizuale și abilități practice, Dezvoltare personală/ Educație civică, Istorie, Gegrafie, Joc și
mișcare.
 Proiectarea lecției are în vedere:
 a.stabile formei de organizare a activității instructiv-educative și stabilirea obiectivelor lecției.
 b.stabilirea competențelor specifice și a ob. operaționale;
 c.Selectarea și prelucrarea conținuturile științifice
 d.Elaborarea strategiei didactice (forme de organizare a activității, mijloace, metode);
 e..Stabilirea mementelor etapelor lecției: mement organiztri, verificarea cunoștințelor, captarea
atenției, comunicarea obiectivelor;
 Structura procesuală a lecției: 1. prezentarea materialului faptic; 2. dirijarea învățării; 3.fixarea și
stabilirea performanței; 4. aplicarea în practica; 5.asigurarea feedbackului; 6. încheierea lecției;

Page 3 of 12
  f.Stabilirea strategieie de învățare- se referă la identificare modalităților, tehnicilor și
intrumentelor de evaluare;
 g. Stabilirea strageiilor de autoevaluare- autocorectarea probelor scrise, corectarea probelor scrise
ale colegilor.

Modul II. PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT (SIGUR!!!!!!!)

1.PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

 Def: Procesul de învățământ-este ativt instructiv-educativa complexă desfășurată în mod

sistematic și organizat de elevi și profesori grație căreia elevii sunt înzestrați cu un sistem de
cunoștințe, principii, deprinderi, pe baza căroraei dobândesc cunoașterea științifică a realității;
 Privit ca sistem, învățământul cuprinde:
 un FLUX DE INTRARE- reprezentat de resurse umane (prf. elevi, spații școlare, dotări tehnice);
 UN PROCES- procesul de învățământ ve angajează resursele în vederea atingerii obietivelor;
 FLUX DE IEȘIRE_ reprezetnat de rezultatele sistemului: absolveni;

2.COMPONENTELE PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT: (p. 39)!!!!!!!! SIGUR

 1.Resursele umane-agenții acțiunii- prof si elevi; interacțiunea prof-elev= câmp educațional;
Ddidactică modernă pune în centru elevul ca participant activ la orpria formare; profesorul- rol de
organizator al câmpului educational, rol de a îndruma; relații psihosociale: prof-elev, elev-elev;
 2.Finalitățile/ obiectivele educaționale- reprezintă cerințe de instruire impuse de societate, tipul
de rezultae așteptate; Ob stabilesc ce urmează să cunoască elevul, ce să știe să facă; rezultatele
obținute atestă atingerea obiectivelor;
 3.Curriculum- se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul experiențelor de
învățare; curriculum se dezvoltă ca un concept integrator în raport cu variate dimensiuni ale
procesului de învățământ: obiective, conținuturi, mijloace;
 4.Conținutul- reprezintă suportul de bază al educației și este format din bazele culturii și ale
științei;
 5.Strategii didactice (mtode mijloace; Forme de organizare ale procesului de învățământ)-
METODOLOGIA DIDACTICĂ- Tehnici tradiționale – mijloace verbale, creta și tablă; mederne:
aparatură audio-video; Formel de organizare a ctiv didactice- se referă la modalitățile specifice de
proiectare și realizare a interacțiunilor profesori-elevi; Procesul de învățământ: pe ani școlari,
semestre, săptămâni; Procesul de învățământ- un proces dinamic și complex;

MODULUL III.. ACTIVITATEA DE PREDARE

 1.PREDAREA

 În dinamica tradițională, actul predării este unidirecțional, adică îndreptat de la prfesor la elev;
Astăzi predarea nu mai este atribuită doar profesorului, ci îl implică și pe elev;
 În dinamica modernă, predarea nu mai este concepută ca o activ de transmitere de cunoștințe, ci
o problemă de organizre și conducere a procesului de învățare;
 Predarea- Predarea nu mai este concepută ca o activitate de comunicare, de transmitere
de cunoştinţe, ci ca o problemă de organizare şi conducere a proceselor de învăţare.
 presupune acțiuni și operații întreprise în vederea organizăriii, desfășurării și îndrumării activ de
învățare desfășurate de elevi. A preda- a organiza experiențe de învățare care să provoace
shimbări dizerabile în componente elevilor.
 Din perspectiva pragmatică, a preda= a proiecta schimbările dorite, a preciza schimbările 9ob), a
determina conținutul, a organiza și conduce schimbarea, a evalua chimbările.

Page 4 of 12
  2.ETAPELE PRCESULUI DE PREDARE

 Procesul de învățământ funcționează prin îmbinarea celor 3 funcții și componente fundamentale:

predare, învățare, evaluare
 Etapele principale ale prcesului de predare sunt:
 a. prezentarea unui material concret si sau verbal: date, informații, exemple;
 b.organizarea și conducerea unor activități în care să se valorifice materialul concret oferit;
 c.acrdarea de sprijin elevilor pt a observa, analiza, compara;
 d.extragerea esențialului (fixarea lui în concepte, judecăți)
 e.operaționalizarea obiectivelor (prin rezolvarea de exerciții)

 3.STILUL DE PREDARE

 Stilul de predare este definit ca fiind comportamentul specific profesorului.

1.Stiluri de predare în funcție de modul în care se realizează managementul:
a.autoritar
b. democratic
c.laissez-faire
2În funcție de caracterul strategiilor didactice:
a.expozitive b. conversative,
3.În funcție de specificul comunicării: comunicativ, necomunicativ
4.În funcție de poziția agenților educaționali: centrat pe cadrul didactic, centrat pe elevi, interactiv etc.

 4.COMUNICAREA DIDACTICĂ
 Emițător- prof; receptr-elev; cod, canal- calea de comunicare, context;

MODULUL V.FORMELE DE ORGANIZARE A PRCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

1.FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV.

 Formele de organizare a procesului instructiv-educativ reprezintă structura organizatorică,

respectiv cadrul organizatori de desfășurare a activităților, ansamblul modalităților specifice de
derulare a acestui proces.

2.CLASIFICAREA FORMELOR DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII ELEVILOR

 Formele de organizare a activității elevilor- repreintă modalități specifice de proiectare și

realizare a interacțiunii prof-elev, de instruire și promovare a anumitor tipuri de colaborare între
aceștia.
 Organizarea frontală a activ. elevilor
 Organizarea colectivă a activit. elevilor
 organizarea individuală
 organizarea pe grupe (3-8 elevi. omogene- cu același nivel de pregătire; eterogene- prin inițiative
spontane, individuale, după preferințele elevilor, cu nivel de pregătire diferit;
 Organzarea în binoame/ gruprui didctice (în perechi)
 Organizarea combinată- îmbnarea formelor prezentate mai sus, funcție de obiectivele
operaționale urmărite și de carateristicile educaționale

Page 5 of 12
3.CLASIFICAREA FORMELOR DE ORGANIZARE A PROCESULUI INSTRUCTIV-
EDUCATIV

 1.După ponderea activității:

 Activități frontale
 grupale
 individuale
 2.După tipul de metode didactice predominante:
 a.Actvități care au la bază metode de comunicare: lecții, prelegeri, dezbateri;
 b.Activități care au la bază metode experimentale: activ. în laboratoare școlare, efectuarea de
lucrări practice;
 c.Activit care au la bază metode aplicative: lucrări practice- aplicative, în ateliere școlare, de
loturi școlare, în sala de sport.
 3.După locul de desfășurare:
 a.Activități organizate în mediul școlar (în clasă sau în afara clasei sbu îndrumarea cadrului
didactic; lecțiii, activit în cabinete școlare;
 b/Activit. organizate în mediul extrașcolar/ activități conexe: teatre, case de cultură, cluburi;
vizite, expoziții;
 4.După formele educației cu care se corelează:
a.Activități educative formale (în cadrul cărora fluxul informațiilor este omogen, programatc,
cuantificat, dirijat, evaluare continuă)
b.Activi. nonformale/ neformale (influnnețele educative sunt organizate, structurate, dar desfășurate
în afara sistemului de învățământ; mai mare varietate și flexibilitate; o mai mare libertate de acțiune); Ele
pot fi parașcolare și perișcolare;
c.Activit informale cu valențe educative (fluxul informațiilor este eterogen, nedirijat, nesistematic,
aleatoriu);
 5.După mediul în care se desfășoarăactivitățile extrașcolare
a.parașcolare- se desfășoară în mediul socio-profesional: unități economice,, tiințifice, firme etc.
b.perișcolare- în mediul socioc-cultural:biblioeci, muzee, cercuri științifice,;
 6.Din pd.v al construcției curriculumului
a.curriculare-sunt legate de curriculum nucleu/ trunchiul comun sau de curriculum la decizia școlii,
formulate explicit în programele școlare
b.extracurriculare- realizate la opțiunea cadrului didactic: serbări,excursii, vizite etc.
 7.DupăDupă etapa procesului de învățământ în curs de desfășurare

4.LECȚIA, ORGINE ETIMPOLOGICĂ ȘI ESENȚĂ (p. 46)

 Lecția- își are originea etimologică în termenul grecesc ,,lectio” care înseamnă ,,a citi cu glas tare,
a audia, a lectura, a medita”. Definirea lecției –a realizat după următoarele criterii:
 a.în fct. de criteriul organizatoric- se desfășoară într-un cadru formal, în clasă, sub conducerea
prof, în interval de timp precis
 b.Din pd.v. al conținutului- lecția-sistem de idei articulate logic, pedagogic și didactic
 c.O definiție generală, bazată pe mai multe criterii- unitate didactică fundamentală prin
intermediul căreia o cantitate de informații este perecepută și asilmilată activ de elevi într-un timp
determinat;
 d.Din perspectiva sistemică- lecția reprezintă un program didactic și educațional unitar, un sistem
de cunoștințe, abilități intelectuale,, ob operaționale, resurse materiale, și metodologice, menite să
activeze elevii.
 Dintre VALENȚELE/ VIRTUȚILE lecției amintim:
 a.asigură un cadru organiztoric adecvat pt derularea procesului instructiv-educativ
 b.facilitează insușirea sitematică a valorilor care constituie conținutul învățământului

Page 6 of 12
  c.contribuie la formarea și modelarea capacității de aplicare în practică a cunoștințelor însușite de
elevi
 Activit desfăș de elvi în tp lecției sprijină însușirea noilor informații, formarea noțiunilor, a
regulilor, formarea abilităților practice și intelectuale
 are influențe formative benefice: le dezvoltă spiritul ciritc, de obervație, atenția, curioșzitatea,
memoria logică.

5.CATEGORII ȘI VARIANTE DE LECȚII

 Categoria de lecție semnifică un anumit mod de construire și realizare a lecției, determinată de

obiectivul fundamental urmărit, care reprezintă factorul constant al lecțiilor; Tipuril ede lecție sunt utile în
proiectarea și desfășurarea lecțiilor, ele reprezentând modele categoriale suficient de flexbile, care pot fi
adaptate și restructurate. Criteriul de stabilire a lor poartă numele OBIECTIVULUI FUNDMENTAL al
activității didactice respective. Obiectul fundamental evindețiză sensul în care va fi valorificat conținutul
științific: transmitere, dobândire, descoperire, recapitulare,, sistematizare, aplicare, verificare evaluare etc.
 FACTORI VARIABILI ai lecției: volumul și natura cunoștințelor, strategii de lucru, stilul
didactic, mijloace de învățământ, locul lecției în cadrul uității de învățare etc.

6.REPERE METODICE DE ORGANIZARE A LECȚIEI

Reușita unei lecții este condiționată de:

 a.cunoașterea prfundă a personalității elevilor
 îmbinarea influențelor formale, nonformale cu informale;
 valorificarea metodelor de învățământ în direcția activării elevilor;
 structurarea și esențializarea conținuturilor;
 îmbinarea formelor de organizare a activității elevilor
 realizarea unui feeedback ameliortativ continuu și a unei evaluări continue, frmative și
formatoare;
 utilizarea unor sisteme de mijloace de învățământ care să sprijine înțelegerea, aplicarea noului,
fixarea, aprofundarea, abstractizarea, transferul.

MODULUI VI. STRATEGII DIDACTICE

1.TEHNOLOGIE DIDACTICĂ. STRATEGIE DIDACTICĂ (p. 48)

 Asigurarea interdependenței dintre componentele curriculumui școlar: obiective educaționale,

conținuturi, strategii;
 TEHNOLOGIA INSTRUIRII- reprezintă un mod sitematic de proiectare, realizare, evaluare și
reglare a întregului proces de predare-învățare-evaluare în concordanță cu ob educaționale
asumate.
 Strategiile, LA NIVEL MICRO- sisteme de metode, procedee, mijloace și forme de organiz a
activit.; strategii pe termen scurt; LA NIVEL MACRO- strategii pe termen lung/ medu.

2.CRITERII DE STABILIRE A STRATEGIILOR DIDACTICE

 În stabilirea strategiei didactice, cadrul didacic ține cont de urmptoarele:

 concepția educațională, pedagogică și didatică generală a perioadei respectiv și concepția
personală a cadrului didactic
 sistemul principiilor didactice specfice disciplinei
 ob generale ale disciplinei, ob cadrulși de referință, temei,

Page 7 of 12
  treapta de școlarizare și ciclul școlar
 nautra și specificul conșinuturilor
 clasa de elevi
 experiența congnitivă de învățare
 natura probelor de evaluare și formele lor (suativ, formativ, alternativ)
 ambiana educațională, dotarea școlii
 timpul școlar
 subiectivitatea cadrului didactic

3.TAXONOMII POSIBILE ALE STRATEGIILOR DIDACTICE

Gama strategiilor didactice este largă. Amintim:

 1.După gradul de generalitate: generale- specifice mai multor discipine; particulare- specifice
unei discipline
 2.În funcție de elementul pe care sunt centrate: centrate pe elev; pe conținut; pe elev și pe
conținut;
 3.Conform naturii obiectivelor: cognitive, acționale, afectiv-atitudinale;
 4.După mdalitatea în care asigură impulsionarea învățării: externe- stilularea învățării din
exterior, de către prof; interne- de autconducere a învățării
 5.În funcție de caracterul lor: de rutină- rutină, bazate pe sisteme de deprinderi, iitative- pe
imitarea modelelor altor cadre didactice, novatoare sau creative- elaboarte sau inventate chiar de
cadrul didactic.
 6.Conform logicii și evoluției gândiriii elevilor: analitice, inductive, deductive, analogice,
traductive, ipotetice, integrative, descriptive, interpretative, ludice, mixte.
 7.După gradul de dirijare a învățării:A. algoritmice- de învățare riguros dirijată;
semialgoritmice—de învățare semiindependentă; nealgirtmice- de învățare preponderent
independentă; B.prescrise- de dirijare riguroasă a învățării: imitative, explicativ/ procedurale sau
expozitive, exxplicativ-intuitive sau demonstrative, algortimice, programate, eomputerizate.;
C.neprescrise/ participative- de activizare a elevilor: euristice (expliativ- investigative,
investigativ-explicative, de explorare observativă, de explorare experimentală, de descoperire,
bazată pe conversația euristică, pe elaborarea de proiecte, pe cercetare în echipe). D.Mixte :
algoritmico-euristică, euristico-algoritmică.
 8.În funcție de forma de organizare a activității: ale activității școlare, ale activității
extrașcolare;
 9. Criteriul procesual: de comunicare, de predare, de învățare, de evaluare;
 10.Conform modului de organizare a activit. elevilor: frontal, de grup, de microgrup, de lucru
în binom/ prechi/ duale, individuale, mixte;


4.TIPURI DE EXPERIENȚĂ DE ÎNVĂȚARE

 Se referă la modul de abordare a învățării; Același conținut poate fi propus sau însușit în moduri
diferite, valorificându-se diferit tipuri de învățare: activă, interactivă, creatoare, euristică, prin
descoperire, prin problematiare, cooperare etc.

5.METODOLOGIA DIDACTICĂ

 Metodologia instruirii/ metodologia dida ctică reprezintă sistemul metodelor și procedeelor

didactice studiate din punct de vedere teoretic și practic (definire, natură, statut, funcții), precum și al
principiilor acestora.

Page 8 of 12
  Metoda de învățământ/ pedagogică/ de predare-învățare- reprezintă o modalitate / un mod de
cunoaștere și acțiunie, un instrument cu ajutprul căruia, elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod
independent, își însușesc și aprofundează cunoștințele, își formează priceperi și deprinderi intelectuale și
practice, comportamente, atitudini.
 Etimologia- din pdv etimologic, termenul provine din lb. gr., de la cuv. ,,methodos”
(metha- ,,către” spre și ,,odos”- cale, drum, de unde semificația de drum de urmat în vederea atungerii
obiectivelor. Drum care reflectă unitatea dintre activitatea prof si cea a elevilor.
 Procedeul didactic- reprezintă o componetă a metodei, un detaliu care ține de execuția acțiunii, o
tehnică particulară cu rol de instrument al metodei. El constă într-un sistem de operații intelectuale,
operații care translun în pla practic modelitatea de acțiune a metodelor, contribuind la valorificarea lor
eficientă.
 Relația dintre procedeu și metodă- este flexibilă și dinamică: O METODĂ poate deveni
procedeu al unei metode considerată principală în activitatea instructiv-educativă, iar un PROCEDEU
poate dobândi statutul de metodă în situații de instruire în care este folosit, cu precădere, în activitatea
didactică.
 LA NIVEL MICRO, METODELE ȘI PROCEDEELE nu se folosec în mod izolat, ci integrate
în sisteme metodologice, în conformitate cu obiectivele educaționale urmărite.
 SISTEMELE METODOLOGICE reprezintă ansambluri coerente de metode și procedee
didactice în care se stabilesc relații reciproce și care acționează convergent.Între metodele și procedeele
didactice care alcătuiesc un sistem metodolgic se stabilesc relații de ț9inter) influențe, completare,
sprijinire și potențare reciprocă.
 Într-o activitate didactică se lucrează cu 1-2 metode și unul sau mai multe procedee.
 Este eronat să afirmă că metodele didactice tradiționale nu sunt eficiente și că metodele moderne
sunt eficiente; orice metodă are atât vialente specifice, cât și limite specifice. Eficeința unei metode
depinde de modul în care ea este valorificată.

 CLASIFICICARE A METODELOR DIDACTICE

A.METODE DE TRANSIMTERE ȘI ÎNSUȘIRE A CUNOȘTINȚELOR:

I.Metode de comunicare orală:

 a.metode de comunicare orală expozitivă: expunerea, expunerea cu oponent, povestirea,
descrierea, prelegerea școlară, prelegerea-dezbatere, conferința-deezbatere, cursul magistral,
informarea.
 b.Metode de comunicare orală interactive/ conversative: conversația, discuția, dezbaterea,
asaltul de idei, colocviul, motoda problematizării.
2.Motode de comunicare scrisă: lectura (explicativă, dirijată, lucrul cu manualul și alt ecărți, metoda
compunerii, referatele, proiectele.
3.Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: reflecția personală, autoobservația,
introspecția.
4.Metode de comunicare interpersonală: învățarea prin cooperare, munca în grup;

II.METODE DE EXPLORARE/ CERCETARE A REALITĂȚII:

1.Metode de explorare/ cercetare directă (nemijlocită) a realității: observația sistematică și
independentă, experimentul, învățarera prun cercetarea documentelor și vestigiilor istorice aborarea
auristică a realității (prin intrebări), învățarea prin descoperire.
2.Metode de explorare/ cercetare indirectă (mijlocită) a realității: abordarea eurustică (în plan
interior), învățarea prin descoperire (în plan interior), demonstrația, modelarea.

III.METODE BAZATE PE ACȚIUNEA PRACTICĂ:

Page 9 of 12
1.Metode de acțiune reală: exercițiul, rezolvările de probleme, algoritmizarea, lucrările practice,
lucrările experimentale, studiul de caz, proiectele, jocurile didactice.
2.Metode de acțiune simulată: metoda jocului (jocuri didactice, jocuri de simulare), metoda
dramatizării, învățarea prin simuloatoare didactice.

IV.METODE DE RAȚIONAȚIZARE A PREDĂRII ȘI ÎNVĂȚĂRII:

algoritimizarea, instruirea programată, instruirea asistată pe calculator, învățarea media.

CRTIERII DE ALEGERE A METODELOR ȘI PROCEDEELOR DIDACTICE

Factori obiectivi:
 Obiectul fundamental; obiectivele operaționale; analiza sistematică a conținutului științitifc;
locgica internă a științei; unitatea dintre metodele și mijloacele de învățământ în contextul unei
strategii didactice coerente; sistemul principiilor didactice specifice disciplinei;
Factori subiectivi:
 resursele psihologice ale copilului; caracteristicile clasei de elevi; personalitatea profesorului;
contextul didactic, uman și social;

6.MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

 Definiție: Mijloacele de învățământi- reprezintă ansamblul materialelor naturale (obiecte din

realitatea înconjurătoare în forma lor naturală: minerale, plante, animale, aparate, utilje, instalații,
mașini etc), sau realizate intenționat (modele, planșe, hărți, mnuale, cărți, fișe de lucru,
chestionare, teste, portofolii) care sprijină activitatea instructiv-educativă, respectiv activitatea de
învățare a elevilor, activitate de predare a cadrelor didactice și atingerea ob specifice acestor
activități.
 MIJLOACELE MODERNE DE INSTRUIRE CUPRIND: a.ansamblu de materiale/
suporturi pe care se stochează informația (discuri pt. Pick-up, benzi magnetofon, casete audio,
casete video, dischete, discuri DVD); b.echipamente tehnnice (dispozitive, aparate, utilaje);
c.echipamente electronice (casetofoane, videocasetofoane, proiectoare multimedia); d.ansamblul
cerințelor pedagogice de utilizare a componentelor prezentate la punctele 1-3 în procesul de
predare-învățare.
 FUNCȚIILE MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
 a.stimulare (dezvoltare a motivației), b.formativă (de dezvoltare a gândirii), c informativă (de
comunicare de informații), d.ilustrativă și demonstrativă (de exemplificare și spirjinire a
demersurilor didactice), e.de investigare experimentală și de formare de priceperi și
deprinderi (de modalare a spritului experimental),f. ergonomică (de eficentizare a demersurilor
și eforturilor profesorului și elevilor), g.substitutivă (de facilitare a medierii instruirii), de
evaluae (de verificare a rezultatelor școlare ale elevilor), h.estetică (de cultivare a capacității de
apreciere a frumosului) i.de orientare a intereselor elevilor (de oferire de informații, imagini,
descrieri, despre profesiuni și status-uri).

CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

I.DUPĂ PROVENIENȚA LOR:

 Mijloace de învățământ existente în dotarea școlii: calculator, mulaje, machete, aparate,
dispozitive
 Mijloace de învățământ elaborare/ confecționate de profesor: mostre, desene, planșe,
hărți, fotografii
 Mijloace de învățământ elaborate/ confecționate de elevi: desene, fotografii, insecte,
acvarii, semințe, insectare, ierbare, colecții de roci

Page 10 of 12
 II.DUPĂ CRITERIUL ISTORIC:
 Mijloace de învășămât aparținând generației I: tabla, manuscrisel, obiectele de muzeu
 Mijloace de învățământ aparținând generației a II-a: tiparul, manualele, texte imprimate.
 Mijloace de învăț aparținând generației a III-a: mijloace audio-video, fotografii, diapozitive,
înregistrări sonore, filme, televiziuni.
 Mijloace de învăț aparținând generației de IV-a: mașini de instruire, tehnici moderne
 Mijloace de învățământ aparținând generației a V-a: computerul
 Mijloace de învățământ aparținând generației a VI-a: noile tehnologii de omunicare,
vieoconferințele, IP Telephony, www, w-mailul.
III.DUPĂ FUNCȚIA PE CARE O ÎNDEPLINESC
 Mijloace de învă de investigare experimentală și formare a abilităților intelectuale sau
practice: colecții de plante, roci, truse pentru elevi, instrumente muzicale, compuere, jocuri
didactice, aparate de laborator.
 Mijloace de învă de informare: manuale, cărți, albume, atlase, diacționare, trupse pentru
profesori, instrumente, aparate pentru laborator, mijloace audio-video
 Mijloace de învăț de ilustrare și informare: materiale naturale. colecții de roci, substanțe
chimice, insectare, truse pentru elevi, jocuri didactice, aparete de laborator, compunere, mijloace
audio-video
 Mijloace de verificare și evaluare a rezultatelor școlare: teste, referate, propiecte, portofolii,
dispozitive de examinare, rețele de calculator.

IV.DUPĂ NATURA LOR

 Mijloace de învățământ obiectuale- obiete concrete utilizate de prof și elevi numai în acțiunea
lor comună.
 Mijloace de învățământ obiectuale naturale: minerale, plante, animale, substanțe chimice,
instalații, apaparte, vase de laborator.
 Mijloace de învățământ elaborate în scop didactic: tabla, tabla magnetică, truse pentru prof și
elevi, mulaje, machete, fotografii, diapozitive, filme didactice, DVD-uri.
 Mijloace de învăț/ materiale scrise și reprezentări grafice/ figurative- care conțin infomrații
gata elaborate prin intermediul unui cod – scrisul și desenul și pot fi utilizate în absența autorului
lor sau a cadrului didacic: fișe de lucru, teste, texte, manuale, cărți, culegeri, tratate, atlase,
modele figurative, tablouri, planșe, scheme, desene, figuri, hărți etc.
 Reprezentări simbolice: formule chimice, formule matematice, smboluriale mărimilor fizice,
chimice.
 Mijloace tehnice de instruire: care presupun echipamente tehnice care redau imagini și sunete
recepționate de elevi cu ajutorul analizatorului vizual sau auditiv.

V.ÎN FUNCȚIE DE ANALIZATORUL SOLICITAT ÎN RECEPȚIONAREA MESAJULUI
EDUCAȚIONAL
 Mijloace tehnice de instruire vizuale- care solicită analizatorul vizual în recepționarea mesajului
educațional. După caracterul static sau dinamic al imaginii, mijloacele tehnice de instruire vizuale
pot fi: a.statice (de meditație): care redau imagini statice prin intermediul unor poriecții fixe:
diascolul, epidiascolul, retroproiectorul; dinamice (de fascinație)- care redau imagii dinamice
prin proiecții dianmice: filmul, televiziunea, computerele;
 Mijloace tehnice de instruire auditivă- care solicită analizatorul auditiv în recepționarea
mesajului educațional.
 Mijloace tehnice de instruire audiovizuale-care solicită atât analizatorul auditiv, cât și pe cel
vizual.
VI.ÎN FCT. DE ANALIZATORUL SOCILITAT ÎN RECEPTAREA MESAJULUI
EDUCAȚIONAL ȘI DE APARATELE ȘI MATERIALELE SUPORT UTILIZATE
PENTRU VEHICULAREA INFORMAȚIILOR PE CALE AUDIO-VIDEO

Page 11 of 12
  Mijloace tehnice de instruire vizuale: care solicită analizatorul vizual și face apel la aparate
și maeriale specifice: a.APARATE- epiproiectorul (pt materiale pe suport opac), epidiascopul
(pt epiproiecție și diaproiecție), diascolul (pt diapozitive și diafilme), aspectomatul (pt proiecția
automată sau semiautomată a diapozitivelor), aspectarul (pt proiecția diapozitivelor), diastarul,
retroproiectorul (pt proiecția imaginilor de pe suport transaparent ( celuloid), vieoproiectorul (pt
proiecția imaginilor de pe casete video sau de pe calculatore electronice), documatorul (proiector
pentru citit microfilme ), microscopul, camera de luat veder și instalații video (pt înregistrarea și
redarea pe monotiare TV a unor filme didactice). b.MATERIALE PENTRU PROIECȚIA CU
APARATELE VIDEO ca: documente tipărite (desene, texte, ilustrații), documente rare
(manuscrise, pergamente, piese numiscmatice, stampe), corprui opace (mostre de roci, metale,
imprimări pe cară), documente fixe proiectabile (doapozitive, diafilme, folii pregătite pt proiecție,
casete video, CD-uri), instrumente de lucr ale profesorilor (fise de lucru, portofolii), produse ale
elevilor (fișe de lucru, fragmente de lucrări elaborate).
 Mijloce tehnice de instruire audio- care solicită analizatorul auditiv și care fac apel la aparate,
cum ar fi: radioul, megnetoonul, casetofonul, CD playerul etc.
 Mijloace tehnice de instruire audio-video: DVD- playerul în conexiune cu un monitor TV sau cu
un videoproiector
 Mijloace tehnice de instruire bazate pe dialogul om/ elev-mașină: mașini și instalații de învățat.

7.FORME DE ORGANIZARE A ACTIV. ELEVILOR

 Se referă la madalitățile specifice de proiectare și realizare a interacțiunii profesor-elev, de

instruire și promovare a unor tipuri de coaborare între aceștia, în conformitate cu obiectivele
educaționale urmărite:
 Forma de organizare frontală- presupune îndrumarea și controlarea activității tuturor elevilor
din clasă, simulat.
 Forma de organizare individuală- când prof își exercită influneța asupra unui sg elev, cânf
fiecare elev realizează sarcinile de instruire în mod independent.
 Pe grupe- elevii sunt grupați și realizează anumite obiective operaționale identice sau diferite de
cele ale celorlalte grupe.
 În perechi. binoame. grupuri didactice- organiarea elevilor în perechi aleatoriu sau în funcție
de preferințe sau de criterii bine stabilite.
 combinată- îmbinarea formelor prezentate mai sus.

Page 12 of 12