1

Forme de organizare a activitatii didactice 

Nectara Mircioagă 22.12.2022

2

Dezvoltarea curriculară a proiectarii pedagogice impune angajarea unui demers global, asumat ca
politică a educaţiei cu trei niveluri decizionale:

1) nivelul deciziilor macrostructurale de ordin filosofic şi politic care implică :

 stabilirea opţiunilor fundamentale exprimate prin idealul educaţional;
 stabilirea resurselor pedagogice necesare la scara întregului sistem educaţional;

2) nivelul deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic care implică:

 stabilirea criteriilor de elaborare a planurilor de învăţământ exprimate ca principii valorice de abordare a instruirii;
 stabilirea profilurilor de formare – dezvoltare a personalităţii elevilor pe trepte, cicluri, ani de învăţământ
exprimate ca principii cu valoare de obiective terminale;
 stabilirea modalităţilor de evaluare globală (examene de absolvire şi de admitere) şi parţiale (probe docimologice
anule şi semestriale).

3) nivelul deciziilor microstructurale care:

 stabilesc obiectivele specifice disciplinelor de învăţământ;
 stabilesc resursele pedagogice necesare pentru realizarea obiectivelor specifice: conţiuturi, metode de predare-
învăţare-evaluare, condiţile interne şi externe de învăţăre;
 stabilesc modalitaţile de evaluare parţială a elevilor la lecţie, capitol, semestru, an de studiu.

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Produsele proiectării curriculare (pedagogice)
a) la nivel macrostructural
3  • plan de învăţământ
 • programe şcolare
 • manuale şcolare
b) la nivel microstructural (realizate de profesor)
 planificări ale activităţii anuale
 planificări semestriale
 proiecte specifice unui sistem de lecţii ce configurează o unitate de instruire
 proiecte de învăţare la nivelul fiecărei lecţii
Planificarea calendaristică
 Reforma sistemului românesc de învăţământ a adus în atenţie un nou mod de proiectare
pedagogică, bazat pe unităţile de învăţare (Ghid metodologic, 2002). Aceasta constituie o
ipostază a macroproiectării, care are ca referinţă conţinuturi mai vaste, reunite prin aceleaşi
tipuri de obiective.
Programa şcolară
 Elementul central în realizarea proiectarii didactice este programa şcolară. Ea reprezinta un
document reglator (stabileşte obiectivele- ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul
actului didactic).
 Programa şcolară nu este o tablă de materii a manualului şi nici nu urmăreşte îngrădirea
Nectara Mircioagă 22.12.2022
activităţii profesorului.
 4
 Proiectarea demersului didactic presupune următorii paşi:
 • lecturarea programei
 • planificarea calendaristică
 • proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a lecţiilor)
 Lecturarea programei – se face pe orizontală, în succesiunea:

Competențe generale Competențe specifice Conţinuturi Activităţi de învăţare

 Fiecarei competențe generale îi sunt asociate competențe specifice(realizate cu ajutorul unităţilor de conţinut, ce care se
regăsesc în ultima parte a programei).
 Profesorul: selectează din lista de conţinuturi acele unităţi de conţinut care mijlocesc atingerea obiectivelor; poate opta pentru
folosirea unora dintre activităţile recomandate din programă sau poate construi activităţi proprii (exemplele din programa au un
caracter orientativ, de sugestie, nu implică obligativitatea utilizării numai a acestora).
 Planificarea calendaristică este, în contextul noului curriculum, un document administrativ care asociază într-un mod
personalizat elemente ale programei (obiective de referinţă şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de către
profesor pe parcursul unui semestru, respectiv a unui an şcolar.
 În elaborarea planificărilor sunt recomandate următoarele etape:

1. realizarea asocierilor dintre competențele specifice şi conţinuturi

2. împărţirea pe unităţi de învăţare

3. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare

4. alocarea timpului Nectara

considerat necesar pentru fiecare conţinut, în concordanţă cu obiectivele de referinţă vizate.
Mircioagă 22.12.2022
 Întregul cuprins al planificarii are valoare orientativă, eventualele modificari determinate de
aplicarea efectivă la clasa putând fi consemnate în rubrica „Observaţii”.
 5Planificarile pot fi întocmite după următoarele rubrici:
Planificare calendaristică
Şcoala…………………………… Profesor………………………………………….
Disciplina………………………… Clasa /Nr. ore săptămânal / Anul……………..

Unitatea de Obiective de Conţinuturi Numărul de Săptămâna Observaţii

învăţare referinţă ore alocate

1 2 3 4 5 6

Acest tabel conţine:

- unităţile de învăţare- se indică prin titluri (teme) stabilite de profesor;
-obiectivele de referinţă- sunt trecute cu numerele lor din programa şcolară;
-conţinuturile-selectate din lista de conţinuturi a programei/ din materiale auxiliare;
-numărul de ore alocat- stabilit de profesor, în funcţie de experienţa acestuia şi de nivelul de achiziţii
ale elevilor clasei.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Proiectarea unei unităţi de învăţare (proiectarea
6 secvenţială)
 Se realizează după întocmirea planificării calendaristice.
Unitatea de învăţare este elementul generator al planificarii calendaristice, care constituie o entitate supraordonată a lecţiei,
cuprinzând un sistem de lecţii structurate după un sistem de referinţă corelativ, cel al obiectivelor-cadru sau al
obiectivelor de referinţă.
Unitatea de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă cu următoarele caracteristici: - determină formarea
unui comportament specific prin integrarea unor obiective de referinţă;
-este unitară din punct de vedere tematic;
- se desfăşoară în mod continuu pe o perioadă de timp;
-se finalizează prin evaluare.
 Realizarea unităţii de învăţare este un demers proiectat de fiecare profesor.
Alocarea timpului afectat unei unităţi de învăţare se face prin planificarea anuală.
 În proiectarea unei unităţi de învăţare se au în vedere următoarele aspecte:
1) identificarea setului de cunoştinte necesar abordării noului conţinut prin:
 precizarea noţiunilor de bază şi a comportamentelor operatorii necesare pentru înţelegerea şi prelucrarea noului conţinut;
 proba de evaluare iniţială (predictivă)
2) prezentarea unei situaţii-problemă desprinse din viaţa reală care:
 oferă elevului pretextul-problemă motivant;
 anunţă obiectivele instruirii.
Rezolvarea situaţiei-problemă va fi posibilă după parcurgerea demersului de instruire, pentru dobândirea competenţelor
specifice. Nectara Mircioagă 22.12.2022
3) activităţi de învăţare pregătitoare pentru:
 abordarea deschisă, prin descoperire, a unor exemple din viaţa reală;
 valorificarea achiziţiilor dobândite anterior;
7
 compatibilizarea noilor cunoştinte cu experienţa anterioară într-o formă accesibilă
4) introducerea suportului noţional pentru:
 observarea, explorarea sistemelor, proceselor, fenomenelor;
 identificarea exemplelor semnificative care să constituie puncte de referinţă în abordarea noţiunilor;
 esenţilizarea şi prezentarea într-un limbaj simplu şi clar.
5) modelare prin:
 alegerea de modele care permit rezolvarea situaţiei-problemă prezentate iniţial;
 aplicaţii relevante pentru modelarea unui demers de analiză a ipotezei;
 descoperirea şi sistematizarea informaţiilor în scopul rezolvării problemei;
 interpretarea rezultatelor şi stabilirea concluziilor;
 demers dirijat / semidirijat : cu activitate organizată pe grupe sau individual
 sarcini precise, punctuale
6) exersare direcţionată prin:
 alegerea sarcinilor care să răspundă necesităţilor de formare a competenţelor specifice;
 aplicaţii ordonate progresiv, cu scop de antrenament şi care conduc la elaborarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi
situaţiilor-problemă;
 elaborarea şi aplicarea unor probe de evaluare formative / curente;
7) probleme cu rol de aprofundare şi caracter generalizator pentru:
 organizarea de activităţi diferenţiate pentru valorificarea diferitelor stiluri de învăţare şi a diferenţierilor individuale;
 elaborarea şi aplicarea unor probe de evaluare sumativă.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
Metodologia de proiectare a unităţii de învăţare
8
1. DE CE 2. CE
VOI FACE? VOI FACE?
(obiectivele) (conţinuturi)

5. CÂT
3. CU CE
S-A REALIZAT?
VOI FACE?
(evaluare) (resurse)

4. CUM VOI FACE?

(activităţi de învăţare)

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Proiectarea unităţii de învăţare
9
 Identificarea unei unităţi de învăţare se face prin tema acesteia.
 Temele=enunţuri complexe legate de analiza scopurilor învăţării, formulări originale/
preluate din lista de conţinuturi ale programei/ din manual.
 În condiţiile noului curriculum, lectura manualului nu mai este în mod obligatoriu liniară.
 Programa trebuie parcursă în mod necesar de către toţi, manualul însă se pliaza unei citiri
personale şi adaptate.
 Conceptul de UI materializează conceptul de demers didactic personalizat, flexibilizând
proiectarea didactică.

Rubricatura pentru proiectarea unităţii de învăţare:

CONŢINUTURI OR ACTIVITĂŢI RESURSE

Unitatea de învăţare…………………………………………………………. EVALUARE
CS DE ÎNVĂŢARE
1 2 3 4 5

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 10
1. Conţinuturile prevăzute de manual pot suferi anumite intervenţii, ca în schema
următoare:

Modalităţi de intervenţie asupra unor

unităţi de conţinut din manual

Adaptare Înlocuire Omitere Adăugare

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 11
2. CS = competenţele specifice conţinute de programa şcolară (cu codurile lor:2.1, 3.3)
3. Activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea CS cu conţinuturile selectate.
 Activitaţile de învăţare vor fi în concordanţă cu nivelului de vârstă al elevilor.
 În proiectarea UI, profesorul adaugă fiecărei activităţi de învăţare acele resurse pe care le consideră necesare pentru conceperea
strategiei şi realizarea demersului didactic.
4. Resursele cuprind:
a) resurse materiale:
- manuale;
- texte auxiliare (culegeri, antologii, enciclopedii, harti, tabele, planse);
- mijloace audio-vizuale.
b) resurse procedurale:
- tipul de organizare a clasei;
- metode şi procedee didactice;
- alocare de timp;
c) resursa spaţiu ( în care se desfăşoară ora de curs)
d) resurse umane :
-elevul cu personalitatea sa,
-profesorul cu experienţa sa
Nectara Mircioagă 22.12.2022
-influenţele comunităţii.
5. Evaluarea (în finalul fiecarei UI, cel putin o oră)
 Rubrica de evaluare cuprinde tipul de evaluare (predictivă, formativă, sumativă) şi
12metodele şi instrumentele de evaluare care pot fi: fie tradiţionale (probe scrise, probe
orale, probe practice), fie complementare (observarea sistematică a
elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, tema pentru acasă, tema
de lucru în clasă, autoevaluarea).
 Evaluarea evidenţiază progresul înregistrat de elevi în parcurgerea UI, ceea ce pot face ei,
utilizând ceea ce ştiu, nu cantitatea de informaţii.

Proiectarea lecţiei
 Proiectarea lecţiei- acţiuni orientate în direcţia prefigurării, prin descriere detaliată, a întregului
program de desfăşurare a lecţiei.
 I. Jinga consideră că realizarea unui proiect didactic se bazează, din perspectiva celui care îl
concepe, pe următoarele elemente:
 Cunoaşterea elementelor de bază ale proiectării didactice;
 Cunoaşterea şi stapânirea principiilor procesului de învăţământ şi a tehnologiei didactice;
 Cunoaşterea clasei de elevi;
 Capacitatea de anticipare şi gândire creatoare a profesorului în proiectarea lecţiei.

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Modelul Gagne de proiectare a lecţiei

13

 Programul de proiectare al lecţiei se grupează (cf. R. Gagne), în jurul a trei elemente -cheie, formulate
interogativ:
• Spre ce tind? –stabilirea obiectivelor operaţionale.
În formularea lor se va specifica comportamentul performativ al elevilor. Proiectarea obiectivelor
presupune cunoaşterea :
-rezultatelor obţinute la lecţiile anterioare;
-condiţiilor concrete implicate în activitatea ce se va realiza în lecţia nouă.
• Cum să ajung acolo? –tehnologia utilizată pentru atingerea obiectivelor propuse:
-organizarea conţinutului informaţional;
-metodele, procedeele şi mijloacele folosite pentru transmiterea lui;
-exerciţiile folosite în acest scop.
Etape: -organizare a conţinutului;
-prelucrarea şi ordonarea informaţiilor în concordanţă cu posibilităţile de asimilare a elevilor;
-proiectarea strategiei didactice de transmitere a conţinutului vizat.
• Cum voi şti când am ajuns? –verificarea atingerii obiectivelor.
Se stabilesc instrumentele şi tehnicile adecvate de înregistrare şi măsurare a rezultatelor (de evaluare).
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Modelul de proiectare I.T. Radu

14
Etape succesive:
a) precizarea finalităţilor (scopuri, obiective de referinţă);
b) cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului instructiv-educativ;
c) organizarea şi pregătirea conţinutului procesului de instruire şi educaţie,
d) identificarea obiectivelor operaţionale;
e) stabilirea activităţilor de predare-învăţare;
f) identificarea modalităţilor de evaluare care ar fi cele mai indicate pentru evaluarea rezultatelor.
 Părţile unui proiect didactic:
1) partea introductivă (sunt specificate elementele de reper ale activităţii pentru):
-identificarea instituţiei (şcoala, clasa, propunatorul)
-identificarea unităţii de învăţare (aria curriculară, disciplina, unitatea de învăţare/tema, tipul lecţiei, durata)
-identificarea finalităţilor propuse: obiectivul cadru/competenţa generală, obiectivele de referinţă /
competenţele specifice, obiectivele operaţionale, resursele materiale: bibliografie, mijloace de învăţământ,
metode si procedee, forme de organizare a colectivului, forme de evaluare.
2) derularea propriu-zisă a evenimentelor instruirii: scenariul didactic care cuprinde:
- organigrama de instruire /desfăşurarea activităţii;
- probele de evaluare;
Nectara Mircioagă 22.12.2022
- anexe: schema lecţiei care se scrie pe tabla, modelul la scara redusă a unor planşe, modelul fişelor de lucru.
 Momentele Conţinutul Activitatea Materiale Activitatea
lecţiei profesorului şi mijloace elevului

15
Momentele Conţinutul Tehnici Activităţi speciale ale elevilor
lecţiei de instruire

Momentele Obiectivele Tehnologia realizării Conexiunea inversă

lecţiei

Obiective Secvenţa de Activitatea Activitatea Timp Forme

instruire profesorului elevului de organizare

Evenimentele lecţiei Obiective Tehnologia realizării Conexiunea

inversă

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Momentele lecţiei
 Evenimentele principale ale lecţiei specifice lectiilor mixte, sau de dobândire de noi cunostinte (cf. I. Jinga ):
16
1. Captarea atenţiei;

2. Anunţarea temei şi enunţarea obiectivelor;

3. Reactualizarea cunoştinţelor;

4. Prezentarea noului conţinut;

5. Obţinerea performanţei;

6. Asigurarea feed-back-ului (evaluarea performanţelor).

Caracteristicile proiectului didactic

 Elaborarea şi realizarea proiectului:
 Elaborarea- efortul profesorului de concretizare a unor teze/ legităţi stiintifice la o situaţie concretă de
instruire.
 Realizarea- transpunerea în practică a acelor proiectate.

Proiectarea este stabilirea unui model teoretic, pe când realizarea este transformarea praxiologică a
acestuia (poate presupune apariţia unor situaţii imprevizibile ce ţin de deciziile de moment ale profesorului).
Deci, proiectul didactic are un caracter probabilist (oricât de minuţios ar fi elaborat proiectul, nu se pot
anticipa toate fenomenele lecţiei).
 Proiectul didactic conferă activităţii didactice un suport ştiinţific şi imprimă procesului de predare-învăţare un
caracter normativ şi tehnic. Realizarea lui este rezultatul artei didactice a profesorului.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 STRATEGII DE INSTRUIRE
Accepţiile noţiunii de strategie educaţională
17

a)Dirijarea activităţilor de predare - învăţare

Strategia: - este „o structură procedurală" (Bastian), „o stare acţională corespunzătoare unor
demersuri fixe de conducere şi organizare a clasei de elevi printr-o corelare specifică între
predare şi învăţare" (Geulen), „un ansamblu de acţiuni coordonate şi armonios integrate,
menite să dirijeze învăţarea în vederea realizării obiectivelor preformulate" (Vlăsceanu)
-cuprinde operaţii şi acţiuni (fiecare operaţie având procedeul său, fiecare acţiune
având tehnica sa).
b)Planificarea si organizarea instruirii
Strategia -este „ansamblul de resurse şi metode planificate şi organizate de profesor în scopul
de a permite elevilor să atingă obiectivele stabilite" (Cerghit), „un mod de abordare a
învăţării şi predării, de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute la
dispoziţie, precum şi a formelor de grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor
urmărite“ (UNESCO), „un mod de abordare a învăţării şi predării, de combinare şi
organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute la dispoziţie, precum şia formelor de
grupare a elevilor, în vederea atingerii obiectivelor stabilite" (Cerghit).

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Abordarea decizională a unei situaţii instrucţionale
Strategia este un „mod deliberat de programare a unui set de acţiuni sau operaţii de predare şi învăţare
18orientate spre atingerea în condiţii de maximă eficacitate şi eficienţă a obiectivelor prestabilite", o serie de
„acţiuni decompozabile într-o suită de decizii-operaţii, fiecare decizie asigurând trecerea la secvenţa
următoare pe baza valorificării informaţiilor dobândite în etapa anterioară" (Potolea), „o ipoteză de
lucru, o linie directoare de acţiune căreia i se asociază un anumit mod global de organizare a învăţării şi
a condiţiilor învăţării, de utilizare cu precădere a unor metode şi mijloace" (Cerghit).
Strategia ,,se deosebeşte de algoritm prin aceea că oferă momente de opţiune în care se impune manifestarea
unui comportament inteligent (eventual euristic), pe când algoritmul presupune o stare mecanică de
derulare a unei secvenţe acţionale” (Ausbel)
Concluzii: -strategia presupune un mod de abordare a unei situaţii de instruire specifice, d.p.d.v.: -psihosocial
(relaţii şi interacţiuni);
-psihopedagogic (motivaţie, personalitate, stil de învăţare etc.);
-prin intermediul strategiei se raţionalizează conţinuturile instruirii, determinându-se totodată
structurile acţionale pentru atingerea obiectivelor;
- strategia are o structura multinivelară: • metode de instruire,
• mijloace de instruire,
• forme de organizare a instruirii,
• interacţiuni şi relaţii instrucţionale,
• decizia instrucţională.
- strategia e demers de optimizare a instruirii, fiind un mod funcţional de gestionare a resurselor
instrucţionale înNectara
vederea atingerii criteriilor de eficienţă.
Mircioagă 22.12.2022
 Criteriile ce susţin eficienţa proiectării strategice (cf. Noveanu)

19
a) Reprezentarea cadrului didactic (concepţia pedagogică generală şi personală) asupra procesului de
învăţământ: face referire la elementele de tradiţie şi de modernitate, la „poziţia teoretică" a
profesorului, la aşteptările, competenţa şi chiar la personalitatea sa.
b)Obiectivele situaţiei instrucţionale vor genera resursele previzionale şi restricţiile educaţionale
anticipate, consituind şi un indicator al eficienţei viitoare a strategiei (un nivel ridicat al focalizării
pe obiective ar putea determina un nivel mai ridicat al şanselor de reuşită).
c) Structura şi natura unităţilor de conţinut, într-un sens general, spre exemplu, de predarea ştiintei
ca proces, dar şi ca produs, poate să influenţeze decisiv pragmatica unei strategii;
d) Tipul de învăţare este o variabilă decisivă în reuşita unei strategii educaţionale: fundamentarea
instrucţională a strategiilor pe teoriile învăţării (care prin varietate şi nuanţare pot constitui surse de
dezvoltare ulterioară), trebuie să devină un adevarat principiu al elaborării unei strategii
performante.
e) Stilul de predare este o dimensiune activă, dinamică a instruirii, influenţând în mod decisiv starea de
existenţă instrucţională a strategiei prin contribuţia adusă la constituirea şi „echilibrarea" unei relaţii
educaţionale armonioase.
f) Caracteristicile psihosociale ale partenerilor implicaţi în actul de instruire vizează o analiza duală:
aspectele de personalitate, individuale (psihologice); particularităţile psihosociale ale grupului-clasă.
g) Ergonomia spaţiului şcolar poate deveni o variabilă de maximă importanţă (mai ales în proiectarea
unor strategii alternative, nestandardizate);
Nectara Mircioagă 22.12.2022
h) Timpul de instruire reprezintă un criteriu important în proiectarea oricărui proces eficient/ a
strategiilor de instruire, fiind totodată şi un criteriu de evaluare pentru proces în globalitatea lui.
 Tipuri de strategii de instruire

20

• după domeniul activităţilor instrucţionale predominante (Bloom,1981; Cerghit, 1993):

- strategii cognitive,
- strategii psihomotrice,
-strategii afectiv-motivaţionale,
- strategii combinatorii;
• după strategiile (logica) gândirii (Di Vesta,1983;Norman,1985; Campione,Brown,1998):
-strategii inductive (traseul cognitiv porneşte de la percepţia intuitivă la explicaţie, de la exemplul concret la idee);
- strategii deductive (traseul cognitiv porneşte de la principiu la exemplu, de la ipoteză la faptul testat prin observaţie şi experiment);
- strategii analogice (traseul cognitiv este mediat printr-un model);
-strategii transductive (traseul cognitiv este unul sinuos, prin apelul la raţionamente tranzitive, metaforice, eseistice etc.);
- strategii mixte (traseul cognitiv este unul compilativ, interactiv şi dinamic);
• după gradul de structurare a sarcinilor de instruire (directivitate/permisivitate) (O'Neal, 1988; Wertsch, 1991; lucu, 1999; Coli,
1999):
- strategii algoritmice (impun o dirijare strictă a învăţării, prescriind un comportament specific fiecărui obiectiv);
-strategii semi-prescrise, nealgoritmice (dirijarea nu mai este strictă pentru procesul de învăţare, iar comportamentele vizate de obiective nu
mai sunt atât de clar conturate);
- strategii euristice (cultivă descoperirea, încurajând comportamentele de căutare, sprijină elevul în procesul de luare a deciziilor, punându-l
în situaţii de risc şi incertitudine etc.).

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Construirea strategiilor de instruire (cf.Marin Manolescu )

21
1.Organizarea elevilor: • individual;
• grupal;
• frontal.
2. Organizarea conţinutului vehiculat în timpul procesului: • fragmentat;
• integrat în unităţi;
• global.
3. Prezentarea conţinutului: • expozitiv;
• problematizant;
• prin descoperire.
4. Intervenţiile cadrului didactic: • permanente;
• episodice;
• alternante.
5. Exerciţii aplicative sau de consolidare: • imediate;
• seriale;
• amânate.
6. Evaluarea: • sumativă;
• formativă;
Nectara Mircioagă
• alternantă. 22.12.2022
 Fazele unui proces de construcţie a unei strategii instrucţionale
a) Faza de analiză

22
• Examinarea variabilelor instrucţionale:
- obiective;
- conţinuturi;
- resurse: psihologice, materiale, de timp, echipamente;
- metodologii;
- evaluare;
- retroacţiune - feedback.
• Evaluarea factorilor psihopedagogici ce pot influenţa învăţarea globală/contextuală:
- participarea mentală şi fizică a elevilor;
- gradul de aplicabilitate a conţinuturilor (transferul);
- respectarea ritmurilor individuale optime de învăţare;
- retroacţiunea - feedback-ul;
- motivaţia instrucţională.
b) Faza de sinteză
• Alegerea şi combinarea variabilelor aflate în situaţie favorabilă la nivel de opţiune (modul de abordare a învăţării şi organizarea acesteia).
Sinteza se orientează către specificarea următoarelor elemente:
- reprezentarea cadrului didactic despre învăţare (modul de organizare şi de abordare a învăţării);
- metode de instruire;
- mijloace de instruire;
- forme de organizare a instruirii;
- interacţiuni şi relaţii instrucţionale;
- decizia instrucţională. Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Structura strategiilor de instruire

Tipuri de startegii de instruire:

231.Metode de instruire;
2.Mijloace de instruire;
3.Forme de organizare a instruirii;
3.Interacţiuni şi relaţii instrucţionale;
4.Decizia instrucţională

1.Metode de instruire
 Metoda-cale de acţiune comună profesor-elevi, ce conduce la realizarea instrucţiei şi educaţiei (cf. I. Cergit).
 Noţiunea de metodă include patru elemente :
1. Punctul de plecare;
2. Punctul final (rezultatul);
3. Subiectul acţiunii;
4. Obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea (elevul).
 Principalele accepţii date metodei sunt:
-praxiologică- metoda este o tehnică de execuţie care conduce la realizarea ţelului propus (fiecare acţiune cuprinde o tehnică de
lucru, o modalitate practică sau un mod specific de a acţiona, un fel anume de a proceda);
-cibernetică- metoda are semnificaţia unei tehnici de acţiune care conţine în structura ei: elemente de programare (a operaţiilor,
a comportamentelor); elemente de comanda (sau de dirijare a activităţii) şi elemente de retroacţiune (feed-back).
 Metoda -o modalitate de direcţionare, însoţită de controlul rezultatelor imediate şi de continua ameliorare/corectare/ ajustare
a mersului procesului de învăţământ.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
-functională şi structurală- metoda e un ansamblu organizat de procedee destinate realizării practice a
operaţiilor ce conduc la atingerea obiectivelor urmărite.
24
 Procedeul reprezintă o tehnică de execuţie mai limitată, un detaliu sau o componentă particulară a
metodei.
 Procedeele se subordonează finalităţilor de urmărit prin intermediul metodei şi în cadrul ei şi îşi păstrează
importanţa atâta timp cât situaţia o justifică.
 În general, relaţiile dintre metodă şi procedee sunt foarte dinamice (un termen se converteşte în celalalt şi
invers).

Funcţiile metodelor

- funcţia cognitivă - de conducere spre realizarea unor obiective de cunoaştere şi de acţiune întemeiată pe
cunoştinţe;
-funcţia instrumentală - servesc drept „unelte" de lucru de care profesorii şi elevii se servesc pentru atingerea
obiectivelor stabilite (metodele sunt un mediator între elev şi materia de studiat, între profesori şi elevi,
mijlocind studierea materiei respective);
-funcţia normativă - de indicare a procedeelor mobilizate, a manierei de predare, de învăţare;
-funcţia formativ-educativă - de influenţare, concomitent cu îndeplinirea obiectivelor de cunoaştere a unor
laturi ale personalităţii elevilor (a celor afectiv-motivaţionale/ a tipurilor de conduită morală, socială).

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 CLASIFICAREA METODELOR

 Metodele pot fi clasificate după criterii diferite:

25 istoric: -metodele vechi (clasice sau tradiţionale);
-criteriul
-noi sau moderne;
-gradul de generalitate: -metode generale;
-metode particulare sau speciale;
-caracterul individual/social :
 metode de muncă individuală: • libere;
• cu direcţia profesorului;
• programate;
 metode de muncă colectivă (cu întreaga clasă)
 metode de muncă frontală (de adresare întregii clase, fiecare elev lucrând individual);
-obiectivele urmărite:
 metode de predare propriu-zisă:• de transmitere a cunoştinţelor;
• de asimilare a cunoştinţelor;
 metode de formare a priceperilor şi deprinderilor;
 metode de fixare şi consolidare;
 metode de aplicare ;
 metode de evaluare a rezultatelor învăţării;
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 -caracterul activităţii mentale :
 metode algoritmice;
26
 metode nealgoritmice;
 metode euristice;
 metode creatoare;
-tipul de experienţă de învăţare :
 bazate pe învăţarea receptivă;
 bazate pe învăţarea prin descoperire;
 bazate pe învăţarea prin acţiune practică;
 bazate pe învăţarea prin invenţie;
 bazate pe învăţarea prin creaţie;
-criteriul sursei cunoaşterii, (ce poate fi:
I. experienţa social-istorică a umanităţii (moştenirea culturală);
II. experienţa dedusă din contactul direct cu realitatea;
III. experienţa bazată pe acţiunea practică):
A. metode de comunicare;
B. metode de exploatare a realităţii;
C. metode de acţiune;

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 A. Metodele de comunicare

-după suportul purtător de informaţie (cuvântul oral, cuvântul scris sau în asociaţie cu imaginea şi
27
sunetul - limbajul oral-vizual şi limbajul interior):
a) Metode de comunicare orală:
• metode expozitive: povestirea, descrierea, explicaţia, demonstraţia teoretică, prelegerea şcolară,
prelegerea universitară (cursul magistral), conferinţa, expunerea cu oponent, prelegerea-discuţie,
conferinţa-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul.
*Avantaje:
- reprezintă modalităţi de transmitere ordonată, sistemică şi continuă a unui sistem de cunoştinţe;
- sunt căi simple şi funcţionale, directe şi rapide, economice şi eficace de predare;
- în expunerea prof., elevii pot găsi un model coerent de gândire ştiinţifică şi de vorbire;
- conferă prof. spontaneitate şi putere de adaptare la specificul temei.
*Dezavantaje:
-oferă cunoştinţe de-a gata, în mod autoritar, obligându-i pe ascultători să accepte cunoştinţele ca adevăruri;
- se menţine riscul de a genera pasivism la elevi, superficialitate şi formalism;
- cunoştinţele se reţin parţial şi se uită uşor;
- notiţele sunt fragmentare şi inexacte;
- provoacă scăderea rapidă a atenţiei;

Nectara Mircioagă 22.12.2022

• metode interogative (conversative, dialogate): conversaţia euristică, discuţiile în grup,
dezbaterea, discuţia-dialog, consultaţia în grup, preseminarul, seminarul, dezbaterea de tip
„masă rotundă", dezbaterea „Philips-66", brainstorming-ul (asaltul de idei), colocviul.
28
*Avantaje: -activează auditoriul (din receptor devine partener de dialog);
-dezvoltă gândirea interogativă, asociaţiile de idei, imaginaţia creativă;
- dezvolta intelectul prin solicitare şi exersare;
-flexibilizează gândirea;
-activează şi mobilizează motivaţia intrinsecă;
- asigură feed-back rapid;
*Dezavantaje: - mari consumatoare de timp;
- nu pot fi utilizate oricând şi oricum;
- lipsa de informaţii prin transfer;
- riscul transformării interacţiunii într-un dialog steril;
- utilizare neeconomicoasă a timpului;
• metoda problematizării - instruire prin rezolvări de situaţii-problemă.
b) Metode de comunicare scrisă (livreşti) (bazate pe lectura textului scris): munca utilizând
manualul sau cartea, analiza (investigaţia) de text, informarea, documentarea
*Avantaje: - obişnuiesc elevul cu munca independentă;
- în timp, va asigura autonomia funcţională a educatului;
*Dezavantaje: - studiul individual e o problemă de competenţă;
- competenţa trebuie formată în timp cu ajutorul profesorului;
Nectara Mircioagă 22.12.2022
c) Metode de comunicare oral-vizuală - instruirea prin filme, instruirea cu ajutorul transmisiilor
televizate, instruirea prin tehnicile video, instruirea bazată pe înregistrări sonore
*Avantaje: - solicită simultan mai mulţi analizatori;
29
- creşte performanţele de reţinere a informaţiilor;
- fac accesibile ideile teoretice (imagini);
- integrează informaţiile în scenarii actuale;
- scurtează timpul de instruire;
*Dezavantaje: - mari consumatoare de timp;
d) Metode de comunicare interioară- reflecţia personală, experimentul mintal.

B. Metodele de explorare organizată a realităţii (metode intuitive)

-după caracterul acţiunii explorării:
a) Metode de explorare directă a realităţii (învăţare prin cercetare, prin descoperire): observaţia sistematică
(independentă sau dirijată), experimentul, cercetarea documentelor şi relicvelor istorice, efectuarea
de anchete, studiul de caz, studiile comparative, elaborarea de monografii, explorarea prin
coparticipare la evenimentele vieţii cotidiene;
b) Metode de explorare indirectă a realităţii (bazate pe contactul cu substituţii obiectelor şi fenomenelor
reale): metodele demonstrative, metoda modelarii:
*Avantaje: -experienţa personală dobândită de educat în contactul cu realitatea;
- formarea calităţilor şi capacităţilor de explorare;
- sporirea competenţei
Nectara Mircioagăşi autonomiei în acest sens; 22.12.2022
 C. Metode bazate pe acţiune (metode practice)
-dupa caracterul acţiunii:

30 de acţiune reală: metoda exerciţiului (a exersării), lucrările practice, lucrările de atelier, activităţi
a)Metode
creative, elaborarea de proiecte-acţiune, activităţi de muncă productivă;
Metoda exerciţiului:
*Avantaje: -contribuie implicit şi la rezolvarea altor sarcini (adâncirea înţelegerii noţiunilor, regulilor, prin aplicarea lor
la situatii noi);
- consolidează cunoştinţele şi deprinderile;
-dezvoltă operaţii mintale, organizarea lor în structuri operaţionale;
-sporirea capacităţii operatorii a cunoştintelor, priceperilor şi deprinderilor (posibilităţi de transfer al
acestora);
- prevenirea uitării şi confuziilor;
- dezvoltarea unor capacităţi şi aptitudini intelectuale şi fizice, a unor calităţi morale şi trăsături de voinţă şi
caracter;

b)Metode de acţiune simulată sau fictivă (metode de simulare): jocurile didactice, jocurile de simulare
(interpretarea de roluri), învăţarea dramatizată, învăţarea pe simulatoare;
*Avantaje: -metoda jocului valorifică avantajele dinamicii de grup, interdependenţele, spiritul de cooperare, participarea
efectivă şi totală la joc;
- angajează şi elevii timizi sau cu ritm lent de învăţare;
- creşte gradul de coeziune al clasei;
- întăreşte trăsături morale;
- sporeşte responsabilitatea, activismul , spiritul critic, iniţiativa;
Nectara Mircioagă 22.12.2022
D. Metode de raţionalizare a activităţilor de predare/învăţare: metodele algoritmice, instruirea
programată, instruirea asistată de calculator şi alte metode bazate pe principiul programării.

31 Metodele cele mai uzitate la nivelul procesului de învăţământ

Expunerea- prezentarea orală a unei teme prin organizarea logică a ideilor.
 Condiţii: - esenţializarea informaţiei;
- ierarhizarea strictă a ideii;
- enunţarea unor ipoteze şi teorii;
- analiza şi interpretarea critică a unor puncte de vedere.
 Variante: expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere , expunerea dialogată
a)Expunerea cu oponent- formă dramatizată a expunerii presupunând participarea unui al doilea
cadru didactic sau a unui elev în calitate de oponent, care, prin intermediul unui simţ critic
bine dezvoltat, poate interveni în desfăşurarea expunerii cu întrebări, observaţii etc.,
dinamizând şi înviorând cursul.
*Avantaje: -interpelările transformă expunerea într-o metodă mai activă şi mai stimulativă;
-sporeşte participarea intelectuală a auditoriului.
b)Expunerea-dezbatere- hibrid metodologic eficient în plan psihologic şi la nivel de conţinut. Se
foloseşte în situaţiile de instruire în care parcurgerea prealabilă a unei bibliografii nu mai face
necesară expunerea integrală a conţinutului, ci mai ales rezumarea lui şi stimularea participării
la dezbateri.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
c) Expunerea dialogată –combinare a prelegerii cu întrebări din partea auditoriului legate de
elementelor mai puţin înţelese, constituindu-se un cadru afectiv şi interacţional favorabil
participării active a elevilor.
32
Conversaţia
Conversaţia -sistem de interacţiuni verbale (profesor- elev/elev- profesor) ce contribuie la
clasificarea şi precizarea noilor cunoştinţe, la aprofundarea înţelegerii şi integrării acestora, la
sistematizarea şi verificarea lor.
Forme: -Conversaţia euristică- descoperirea de noi adevăruri/ cunoştinţe;
-Conversaţia de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor;
-Conversaţia de verificare sau de control - folosită în scopul verificării, examinării şi
evaluării achiziţiilor cognitive;
-Conversaţia formativă - de sensibilizare, de întărire a convingerilor/atitudinilor, opiniilor
etc.
Conversaţia euristică-succesiune de întrebări, în alternanţă cu răspunsurile elevilor, care
întreprind o investigaţie în sfera informaţiilor deja deţinute.
 Prin prelucrarea informatiilor, elevii ajung la elaborarea unor noi cunoştintţe, a unor noi
generalizări, la imaginarea unor soluţii sau alternative la problemele luate în discuţie.
Tipuri de întrebări:-convergente: analize, comparaţii, sinteze, asociaţii de idei;
-divergente: exersează gândirea, produc o diversitate de soluţii;
-de evaluare: elevii emit judecăţi de valoare proprii.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Studiul de caz
 Motivare: apropierea învăţării de viaţa reală (când există o similitudine între situaţia de învăţare şi situaţia de
33
viaţă, învăţarea devine mult mai eficientă).
 Conţinutul: Se ia ca punct de plecare o reprezentare a unei situaţii desprinse din realitate şi problemele care
decurg din ea. Sursa învăţării o reprezintă aceste probleme, care creează o structura ce înglobează învăţarea
prin participare la analiză şi discuţie.
*Avantaje: -metodă activă, de mare valoare euristică şi aplicativă;
-poate fi utilizată: A)ca suport al cunoaşterii inductive;
B)ca bază a unei cunoaşteri deductive.
A.În prima ipostază, metoda favorizează o confruntare directa cu o situaţie reală, autentică, cu un „caz de
viaţă" reprezentativ şi semnificativ pentru anumite stări de lucruri mai generale, proprii unui sector al
cunoaşterii sau al acţiunii practice.
EX: Se poate analiza cazul unei catastrofe ecologice pentru a sesiza întreaga problematică a protecţiei naturii.
 De la premise particulare se poate ajunge astfel la dezvăluirea generalităţii, la formularea unor concluzii
generalizatoare (noţiuni, reguli, principii, legi etc.).
 Scopul: analiza atentă a speţei împreună cu faptele, opiniile şi aprecierile asociate cazului dat şi dezbaterea
deschisă a acestora, enunţarea unor alternative şi testarea lor, luarea în discuţie a deciziei finale privind
soluţia optimă.
B.În cea de-a doua ipostaza, poate servi la concretizarea unei idei, la ilustrarea unei problematici mai largi sau
poate facilita transferul de cunoştinţe ori de deprinderi, însuşite prin învăţare, la situaţii, altele decât cele
expuse în cadrul predării.
 Înlesneşte interpretarea unor principii învăţate într-o situaţie reală sau aplicarea unor practici în condiţii noi.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Variante:
a)Metoda situaţiei -prezentarea completă a cazului selectat, în faţa elevilor, aceştia primind toate
informaţiile necesare soluţionării cazului-problemă.
34
*Avantaje: discutarea cazului începe imediat;
*Dezavantaje: timpul pus la dispoziţie este mult prea redus.
b)Studiul analitic al cazului (Incidence Method) -prezentarea completă a situaţiei date, dar
informaţiile necesare soluţionarii sunt redate parţial/deloc.
*Avantaje: -obligă la procurarea personală a informaţiei utile soluţionării;
-cultivă munca independentă cu diferitele surse de cunoaştere;
-obişnuieşte elevii cu formularea exactă a întrebării, găsirea corelaţiilor esenţiale.
c)Elevii nu beneficiază de nicio prezentare completă asupra situaţiei, si nici de informaţii necesare
soluţionării cazului-problemă. Li se propun doar sarcini concrete de rezolvat, urmărind să se
descurce prin eforturi proprii.
 Organizarea activităţii -cazul poate fi dat în cercetare:
i. întregii clase, cu care se poartă discuţii colective la început şi în final;
ii. unei grupe restrânse, ceilalti elevi urmărind discutarea cazului şi formulând observaţii critice în
final;
iii. fiecărui elev în parte, acesta fiind obligat să depună o intensă activitate şi în final să-şi expună
concluziile;
iv. la elevi diferiţi, Nectara
care Mircioagă
să se ocupe de studiul unor cazuri diferite. 22.12.2022
 Metode creative de grup
a)Metoda brainstorming (a asaltului de idei):
Etape:formarea grupului, organizarea şi desfăşurarea şedinţei, activitatea de brainstorming.
35
 Scop: emiterea de idei- cu cât mai multe, cu atât mai bine.
 Animatorul grupului trebuie să noteze toate ideile emise, chiar şi cele vagi sau confuze.
 Selectarea ideilor se face în mai multe runde, în final rămân 5-6 idei importante.

b)Sinectica (metoda Gordon) sau metoda asociaţiilor de idei:

 Grupul -mai restrâns decât grupul de brainstorming (5-7 membri conduşi de un lider).
 Liderul conduce sedinţa şi emite propriile idei când ceilalţi membri nu o fac.
 Se poate aducerea la şedinţă a unui expert care să reprezinte o „enciclopedie", sursa de informaţii, cenzorul, această
persoană fiind numită şi „avocatul diavolului".
c)Metoda Philips 66 (D.J.Philips)- se aplică atunci când o situaţie trebuie analizată din mai multe puncte de vedere, când o
problema are mai multe soluţii posibile.
*Avantaje: participă la dezbateri/ găsirea soluţiilor un număr mare de persoane, cu concepţii diferite asupra modului de
soluţionare a unei probleme.
 Organizarea: divizarea grupului mare în mai multe grupuri mici de câte 6 persoane, care să discute timp de 6 minute
în vederea rezolvării problemei puse în discuţie.
 Etape : -constituirea a 2 pâna la 6 grupuri de câte 6 persoane;
- fiecare lider prezintă în plen opiniile/ soluţiile grupului pe care-1 reprezintă;
-dezbaterea opiniilor între lideri pentru identificarea soluţiilor acceptabile;
- acceptarea în plen a celor mai bune soluţii.
d)Metoda Brainwriting sau 6.3.5 (6.3.5=6 persoane scriu 3 idei în 5 minute) -este o metodă mai simplă, bazată pe
Nectara Mircioagă
tehnicile brainstormingului, în care toate ideile se scriu. 22.12.2022
 2.Mijloace de instruire
 Mijloacele de învăţământ -instrumente, materiale, dispozitive şi alte forme de reprezentare materială a realităţii
36
produse, adaptate şi selectate conform unor criterii psiho- pedagogice, în scopul realizării cu succes a
obiectivelor instructiv-educative ale procesului de învăţământ.
 Caracteristici: aparţin bazei tehnico-materiale a instituţiilor şcolare, fiind resurse practice ale procesului de predare
- învăţare, au funcţii pedagogice: facilitează şi optimizează procesele de comunicare, înţelegere, formare a
noţiunilor, consolidare şi evaluare a activităţii practice.
 Avantajele folosirii mijloacelor tehnice moderne şi a fenomenelor multimedia:
-sistemul perfecţionat de procesare şi de prezentare a informaţiei didactice;
-efectul de multiplicare, prin sporirea volumului informaţional oferit procesului de învăţământ;
-conservarea calităţii pedagogice a mesajelor educaţionale, chiar şi în cazul recepţiei;
-stocarea şi retransmisia informaţiei;
-contribuţia lor la obiectivizarea instrucţiei.
 Clasificarea mijloacelor de învăţământ:
a)Mijloace informativ-demonstrative : -mijloace intuitiv-obiectuale şi imagistice;
-mijloace care cuprind materiale naturale (insectare, ierbare, animale împăiate)
sau în imagini (albume, fotografii, planse), reprezentări figurative şi reprezentări vizuale ori auditive;
-mijloace logico-raţionale- cuprind simboluri: reprezentări grafice de pe tablă,
formule matematice, fizice, chimice, note muzicale;
b)Mijloace de exersare şi formare: aparate de experimentare şi truse de laborator, accesorii de laborator (microscop),
echipament de atelier, aparate de simulare didactică.
c)Mijloace audiovizuale- mijloace
Nectara Mircioagă multimedia (sisteme electrotehnice). 22.12.2022
d)Mijloace de raţionalizare a timpului didactic: şabloane, ştampile, hărţi contur, xeroxuri.
e)Tehnica informatică şi de calcul (TIC)- indispensabilă desfăşurării cu succes a procesului de
37învăţământ
 Componenta „hard" şi componenta „soft" formează unitatea teoretică şi procedurală cunoscută sub
denumirea de „instruire asistată de calculator”.
 Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ se poate realiza într-o multitudine de variante
situaţionale dependente atât de sarcina didactică fundamentală, cât şi de creativitatea cadrului
didactic.

Funcţiile pedagogice ale mijloacelor de învăţământ

 favorizeaza procesul de predare, consolidând şi susţinând mesajul educaţional, fiind suport pentru
concretizare ori pentru demonstraţie;
 susţin şi eficientizează învăţare şi procesele de formare a noţiunilor şi a priceperilor şi deprinderilor
prin mecanisme psihologice foarte diverse;
 optimizează relaţia şi comunicarea educaţională, prin variabilitatea formelor interacţionale pe care
le poate dezvolta, obligând cadrul didactic la o reconsiderare a stilului relaţional în raport cu grupul
de elevi;
 perfectionează sistemul de evaluare prin oferta de tehnicitate care ar reduce efectul de subiectivitate
a testelor docimologice tradiţionale;
 favorizează procesul de orientare şcolară şi profesională prin prezentările publicitare indirecte ale
diverselor sectoare profesional-economice.
Nectara Mircioagă 22.12.2022
 Învăţarea centrată pe elev devine posibilă dacă profesorii răspund următoarelor probleme:
-cum
38 să-i implicăm pe elevi să înveţe: -multisenzorial;
-prin colaborare;
-prin rezolvare de probleme reale;
- cum să le asigurăm posibilităţi de a alege;
- cum să se focalizeze cadrele didactice pe nevoile elevilor şi nu pe ce vor să le predea;
- cum să conştientizăm diferenţele individuale dintre felurile în care învaţă elevii;
-cum să identificăm punctele tari şi slabe/cunoştinţele anterioare ale elevilor şi integrarea lor în
CDŞ;
- cum să lucrăm cu un grup mare format din indivizi diferiţi;
- cum să aflăm ce vor să înveţe elevii şi cum;
- cum înţeleg elevii aceste întrebări;
- cum am putea folosi răspunsurile pentru a dezvolta capacitatea de învăţare a elevului.
 Activităţile de învăţare centrate pe elev ar trebui introduse gradual, pentru a se evita
reacţiile de respingere.
 CDŞ– oferă ocazia introducerii graduale a învăţării centrate pe elev.

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Aspecte noi privind
organizarea conţinuturilor în abordarea curriculară
39

1.Interdisciplinaritatea
–reprezintă _____________________________________________________
-permite/favorizează _________________________________________.

Nectara Mircioagă 22.12.2022

 Aspecte noi privind
organizarea conţinuturilor în abordarea curriculară
40
1.Interdisciplinaritatea

–reprezintă posibilitatea integrării diferitelor domenii ale cunoaşterii;

-permite lărgirea ariei de aplicabilitate a cunoştinţelor şcolare în situaţii diferite de viaţă.

Nectara Mircioagă 22.12.2022