CURS X

PROIECTAREA DIDACTICA
 Proiectarea didactică – specific şi utilitate
Activitatea unui profesor se desfăşoară în trei planuri
distincte:

 planul intelectual – realizarea unor operaţii de proiectare-

elaborare a activităţilor şi a materialelor de învăţare;

 planul practic-realizator – cel al interacţiunii nemijlocite

cu elevii în desfăşurarea activităţilor de învăţare
proiectate;

 planul teoretico-evaluativ - analiza critica a ceea ce s-a

înfăptuit şi a direcţiilor de perfecţionare în viitor a
activităţii desfăşurate cu elevii.

Aceste planuri se întrepătrund (Radu, I. T.).

Proiectarea didactică – specific şi utilitate
 este o activitate de anticipare a desfăşurării activităţilor
instructiv-educative care vor fi întreprinse.

 o activitate eficientă este condiţionată, înainte de toate,

de o temeinică pregătire a ei;

 a pregăti o activitate înseamnă a prevedea desfăşurarea

proceselor, atunci când dispunem de informaţiile
necesare, şi pe această bază, „a se prefigura posibilul
acţional”, „a se elabora un proiect, un plan în vederea
rezolvării unei probleme, aceasta având semnificaţia
unei ipoteze de lucru” (Traitè de psychologie cognitive,
1990).
Proiectarea didactică – specific şi utilitate

 natura activităţii de proiectare didactică -

evidenţieza:

(1) specificul problemelor care se propun spre

soluţionare;

(2) specificul operaţiilor mintale implicate;

(3) natura rezultatelor vizate.

Proiectarea didactică – specific şi utilitate

 Proiectul didactic al unei lecţii - produsul final al

activităţii de proiectare didactică;

Definitie:
 Proiectarea - reprezentăre mintala a profesorului
cu privire la un ansamblu de situaţii de instruire,
aflate într-o anumită succesiune, despre care
profesorul estimează că vor înlesni elevilor
realizarea unor obiective educative, explicit
formulate.
Proiectarea didactică – specific şi utilitate

Situaţia de instruire este configurată de modul

specific de articulare al unui ansamblu de patru
variabile, şi anume:

1) un context (resursele materiale şi umane

utilizate);

2) activităţile de predare ale profesorului;

3) activităţile de învăţare ale elevilor;

4) rezultatele (obiectivele) urmărite şi obţinute.

 Etapele proiectării demersului didactic
 „Demersul didactic personalizat exprimă dreptul profesorului
de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră
optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ,
respectiv, răspunderea personală pentru a asigura elevilor un
parcurs şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe
concrete” (Consiliul Naţional pentru Curriculum «C.N.C.»,
2001).

Proiectarea demersului didactic personalizat presupune din

partea unui profesor parcurgerea, în ordine, a următoarelor
etape:
• Studierea programei şcolare.
• Planificarea calendaristică a unităţilor de învăţare.
• Proiectarea secvenţială:
a. a unităţilor de învăţare;
b. a secvenţelor de învăţare.
 2.1 Studierea programei şcolare

 aspectul cel mai important al studierii unei discipline

şcolare îl reprezintă atingerea unor obiective educative
complexe, legate de formarea unor competenţe de a
realiza anumite activităţi intelectuale sau motrice,
specifice pentru un anumit domeniu, formarea unor
atitudini şi convingeri.

 Obiectivele care urmează să fie realizate de elevi prin

studierea unei discipline şcolare sunt de mai multe
categorii:
- obiective-cadru (realizabile pe termen lung, un ciclu
şcolar);
- competenţele specifice (partea de contribuţie a unui
anumit an de studiu la realizarea obiectivelor-cadru);
- valori şi atitudini.
2.1 Studierea programei şcolare
 Pentru fiecare obiectiv-cadru, programa precizează
competenţele specifice de atins cu elevii la sfârşitul acestei clase
şi oferă sugestii de activităţi de învăţare prin care elevii vor putea
să-şi dezvolte abilităţile specificate de aceste obiective de
referinţă, prin studierea unor aspecte (conţinuturi) caracteristice
pentru o anumită categorie de fenomene.

 Chiar dacă în programă, pentru fiecare temă, se precizează

problemele care urmează a fi studiate, se lasă deplină libertate
profesorului în stabilirea informaţiilor (conţinuturilor) de care vor
avea nevoie elevii săi pentru a realiza fiecare dintre obiectivele
de referinţă prevăzute

 Lectura prealabilă a programei şcolare se face pentru:

- a lua cunoştinţă de informaţiile pe care le vom preda şi de
ordinea lor;
- a cunoaşte ce capacităţi ale elevilor urmează să formăm şi să
exersăm în anul şcolar respectiv, prin studierea temelor şi a
subtemelor recomandate în programă.
2.1 Studierea programei şcolare
 Proiectarea didactica - a anticipa, în detaliu, întreg ansamblul de
activităţi de învăţare despre care presupunem că, dacă vor fi
desfăşurate de elevi într-o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în
final, dezvoltarea fiecăreia dintre abilităţile cerute prin obiectivele de
referinţă ale programei.

 Cel care trebuie să conceapă întregul demers didactic este

profesorul, singurul care cunoaşte caracteristicile elevilor săi.

Recomandare - lecturarea programei „pe orizontală”, în succesiunea

următoare:
Obiectiv-cadru;
Obiective de referinţă;
Conţinuturi;
Activităţide învăţare.
 2.2 Planificarea calendaristică
 Timpul disponibil într-un an de studiu pentru realizarea
cu elevii a obiectivelor de referinţă este limitat, prin
numărul de ore prevăzut în planul-cadru de învăţământ
la disciplina de studiu respectivă.

 Profesorul are datoria să utilizeze această resursă a

timpului cu maximum de eficienţă.

 Există o logică pedagogică a formării diferitelor capacităţi

specificate de programă prin aceste obiective.

 Un profesor va trebui să se gândească la ordinea în care

va propune elevilor săi activităţile de învăţare necesare
atingerii fiecărui obiectiv şi la timpul de care elevii săi au
nevoie pentru a-şi forma capacităţile vizate.
 2.2 Planificarea calendaristică
Recomandare - în realizarea planificărilor calendaristice
profesorii să parcurgă următoarele etape:

a. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi

conţinuturi.
b. Împărţirea în unităţi de învăţare.

c. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de

învăţare.

d. Alocarea timpului considerat necesar, pentru fiecare

unitate de învăţare,în concordanţă cu obiectivele de
referinţă şi conţinuturile vizate.
 2.2 Planificarea calendaristică
 a. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi
conţinuturi

Asocierea obiective-conţinuturi reprezintă un efort al

profesorului de a răspunde la două întrebări:

 􀂮 care sunt informaţiile necesare unui om pentru a putea

realiza ceea ce specifică obiectivul de referinţă?

 􀂮 care dintre temele şi subtemele înscrise în programă

la rubrica „Conţinuturi” grupează informaţii necesare
pentru realizarea obiectivului de referinţă respectiv?
2.2 Planificarea calendaristică
b. Împărţirea în unităţi de învăţare

O unitate de învăţare are următoarele caracteristici:

 􀂮 „determină formarea la elevi a unui comportament specific (…);
 􀂮 este unitară din punct de vedere tematic;
 􀂮 se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de
timp;
 􀂮 se finalizează prin evaluare” (C.N.C., 2001).

O unitate de învăţare nu se confundă, în mod obligatoriu, cu un

„capitol” sau o „temă” din manual.

 Este posibil ca una şi aceeaşi unitate de învăţare să servească mai

multe obiective de referinţă, în sensul că abilitatea pe care o cultivă
este necesară elevilor pentru a realiza, în plus, o altă activitate
complexă – profesorul trebuie să se gândească la succesiunea
optimă de parcurgere a diferitelor unităţi de învăţare.
2.2 Planificarea calendaristică

 c. Stabilirea succesiunii unităţilor de

învăţare
 Realizarea acestei operaţii de către
profesor se concretizează în „Planificarea
calendaristică orientativă a unităţilor de
învăţare”.
 d. Alocarea timpului necesar
Planificare calendaristică orientativă

Unitatea de Obiective Nr. ore Săptămâna Observaţii

învăţare de referinţă alocate
Conţinuturi Competenţ
e specifice

Se indică Se trec Sunt Se Eventuale

prin titluri numerele extrase din stabileşte modificări
(teme) obiectivelor lista de de către cerute de
stabilite de de referinţă conţinuturi profesor aplicareaef
profesor din a ectivă, la
programa programei clasă
şcolară
2.3 Proiectarea secvenţială
 presupune realizarea de către profesor a unor „operaţii de
construcţie şi de organizare anticipativă a obiectivelor,
conţinutului, strategiilor de dirijare a învăţării, a evaluării şi, mai
ales, a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod specific de
desfăşurare a procesului de învăţământ” (Ausubel, D., Robinson,
F.).

a. Condiţii ale proiectării didactice secvenţiale

Informaţiile pe care urmează să le ia în consideraţie aparţin
următoarelor trei cadre de referinţă:
 1. Activităţile anterioare de învăţare desfăşurate de către elevii
săi şi rezultatele acestor activităţi;
 2. Resursele disponibile şi restricţiile în care urmează să se
încadreze activitatea proiectată;
 3. Cerinţele specifice ale programei şcolare şi ale altor acte
normative oferă profesorului standardele de exigenţă la nivelul
cărora trebuie să se ridice, din punctul de vedere al rezultatelor
vizate, lecţia ce urmează să fie proiectată.
 Proiectarea didactica
Proiectarea didactică îi solicită profesorului anumite cunoştinţe şi
competenţe pedagogice:
 􀂮 să cunoască principalele concluzii ale cercetărilor de
psihologia învăţării şi de psihologie a dezvoltării copiilor în
şcoală, întrucât un proiect didactic se elaborează pe aceste
baze teoretice;

 􀂮 să deţină un repertoriu larg de metode de instruire şi

educaţie, de natură să-l ajute să proiecteze „itinerarii” de
învăţare diversificate, în acord cu particularităţile diferitelor
grupe de elevi care îi sunt încredinţate;

 􀂮 să posede competenţele de evaluare pedagogică, astfel

încât să poată să stabilească măsura în care proiectul
didactic elaborat a condus la realizarea obiectivelor educative
urmărite.
Proiectarea didactica
 b. Proiectarea unităţilor de învăţare

În acord cu cerinţele desfăşurării raţionale a oricărei activităţi umane –

cerinţe formulate de praxiologie – activitatea de proiectare didactică
presupune, în cele din urmă, formularea unor răspunsuri la fiecare
dintre următoarele întrebări, în ordine:
 1. Ce rezultate se intenţionează să se obţină? (obiectivele urmărite,
explicit formulate);

 2. Care sunt resursele de care este nevoie pentru atingerea

obiectivelor propuse?;

 3. Cum se va acţiona? (strategia);

 4. Cum se va controla dacă ceea ce s-a întreprins a avut eficienţa

scontată? (modalitatea de evaluare) (Jinga, I., Negreţ, I., 1994).
 Proiectarea didactica
Principalele etape succesive ale unei activităţi de proiectare didactică:

 identificarea obiectivelor de referinţă, la realizarea cărora urmează să contribuie

unitatea de învăţare;

 identificarea resurselor şi a restricţiilor, cu referire îndeosebi la disponibilităţile de

învăţare ale elevilor cu care urmează să se lucreze, dar şi la resursele materiale
disponibile;

 definirea obiectivelor operaţionale de atins în cadrul unităţii de învăţare;

 selecţionarea şi organizarea conţinutului care va trebui predat elevilor, pentru ca

aceştia să poată realiza obiectivele operaţionale propuse;

 stabilirea strategiei de predare-învăţare adecvate realizării fiecărui obiectiv

operaţional (activităţile care vor fi propuse elevilor, formele de organizare ale
acestora, metodele pedagogice, mijloacele de învăţământ, intervenţiile profesorului
etc.);
 proiectarea (alegerea) mijloacelor de învăţământ şi a materialelor didactice necesare
pentru desfăşurarea activităţilor de învăţare-proiectare;

 stabilirea modalităţilor de evaluare a realizării fiecărui obiectiv operaţional al lecţiei.

 Proiectul unităţii de învăţare
Conţinuturi Obiective Activităţi Resurse Evaluare Observaţii
(detalieri) de de
referinţă învăţare
c. Proiectarea secvenţelor de învăţare

 O unitate de învăţare poate propune elevilor să realizeze, într-o

anumită ordine, mai multe obiective operaţionale.

 O secvenţă de învăţare - totalitatea activităţilor de învăţare necesare

elevilor pentru a realiza un obiectiv operaţional distinct al unităţii de
învăţare respective.

 În interiorul unei unităţi de învăţare elevii pot parcurge mai multe

secvenţe de învăţare.

 Obiectivele operaţionale ale unităţii de învăţare vor fi derivate din

obiectivele de referinţă servite de unitatea de învăţare şi trebuie să
precizeze comportamentele aşteptate din partea elevilor la sfârşitul
unităţii de învăţare respective.
 c. Proiectarea secvenţelor de învăţare

Aceasta presupune următoarele operaţii:

 (a) stabilirea informaţiilor de care elevii vor avea nevoie
pentru a realiza obiectivul operaţional;

 (b) stabilirea ordinii în care vor fi prezentate aceste

informaţii de către profesor;

 (c) pregătirea unor explicaţii şi aplicaţii suplimentare, în

raport cu cele oferite în manualul şcolar, ţinând seama
de caracteristicile diferitelor categorii de elevi ai clasei cu
care se lucrează.
 c. Proiectarea secvenţelor de învăţare

Stabilirea strategiei de predare-învăţare adecvate realizării unui obiectiv

operaţional se realizează luând în consideraţie mai mulţi factori:

 categoria taxonomică a obiectivului operaţional vizat (cognitiv, psihomotor,

afectiv);

 condiţiile interne şi externe ale învăţării, necesare pentru realizarea de către

elevi a unui obiectiv de tipul celui vizat (învăţare de noţiuni, de reguli, de
automatisme, de atitudini etc.), aşa cum au fost ele validate de psihologia
învăţării;

 caracteristicile elevilor;

 concepţia şi pregătirea psiho-pedagogică a profesorului;

 resursele disponibile.
c. Proiectarea secvenţelor de învăţare
Stabilirea strategiei de predare în cadrul unei secvenţe de învăţare va trebui să asigure,
mai întâi, producerea în clasă a unor „evenimente” considerate a fi indispensabile
oricărei instruiri (Robert Gagné, 1975):
 captarea şi controlarea atenţiei;

 informarea elevilor asupra performanţelor aşteptate (comunicarea obiectivului

urmărit);

 actualizarea cunoştinţelor anterioare care vor fi utile pentru realizarea noului obiectiv
(„ancorele învăţării”);

 prezentarea unei sarcini de învăţare şi a informaţiilor noi necesare pentru realizarea

ei;

 îndrumarea (dirijarea) realizării sarcinii date;

 asigurarea conexiunii inverse;

 aprecierea performanţei;

 asigurarea transferului;

 asigurarea păstrării în memorie (fixarea).

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare

Descrierea unei „secvenţe” presupune precizarea cel puţin a următoarelor aspecte:

 ce va face (va spune, va întreba etc.) profesorul; ce vor face elevii;

 ce metodă(e) va (vor) fi folosită(e);
 ce material didactic va fi utilizat; modul de instruire preconizat (frontal, individual,
pe grupe).

Conţinutul fiecărei secvenţe depinde de natura psihologică a obiectivului propus

spre realizare.
 Proiectarea (alegerea) mijloacelor de învăţământ (planşe, diapozitive, obiecte
tehnice etc.) se realizează în funcţie de strategia stabilită, astfel încât să
înlesnească transpunerea în practică a activităţilor proiectate. Profesorul trebuie
să stabilească momentul în care ele vor fi integrate în secvenţa de învăţare,
modul în care le va introduce, sarcinile pe care le va da elevilor în legătură cu
materialele prezentate, discuţiile pe care le va iniţia cu elevii pe marginea
acestora.

 Stabilirea modalităţilor de evaluare urmează să fie în concordanţă cu obiectivul

operaţional urmărit.
Proiectul didactic al unei secvenţe de învăţare este alcătuit, de obicei,
din următoarele secţiuni:
A.
 􀂮 informaţii de identificare (data, obiectul de învăţământ, clasa, unitatea de învăţare);
 􀂮 obiectivul de referinţă;
 􀂮 obiectivele operaţionale;
 􀂮 principalele arii de conţinut;
 􀂮 lista mijloacelor de învăţământ necesare;
 􀂮 bibliografia care a stat la baza proiectului.

B.
 Desfăşurarea activităţii de învăţare (scenariul didactic) care va preciza:
 􀂮 obiectivul operaţional şi ariile de conţinut abordate pentru realizarea lui;
 􀂮 evenimentele (secvenţele) instruirii (strategia realizării obiectivului);
 􀂮 activitatea profesorului;
 􀂮 activitatea elevilor;
 􀂮 forma de organizare a activităţii elevilor;
 􀂮 mijloacele de învăţământ integrate în secvenţa respectivă de învăţare;
 􀂮 metoda pedagogică utilizată în secvenţa de învăţare;
 􀂮 timpul planificat pentru fiecare secvenţă a lecţiei.

 C.
 Anexe ale proiectului:
 probele de evaluare a obiectivelor;
 scheme, desene, schiţe utilizate în predare;
 fişe de activitate independentă/diferenţiată cu elevii;
 „oglinda tablei” de scris (tot ceea ce se va scrie pe tablă).
Proiectul didactic al unei secvenţe de învăţare
Evenimentele instruirii/ Timp Activitatea Activitatea Metode Resurse Observatii
obiectivul/conţinut profesorului elevilor (mijloace)

captarea şi controlarea atenţiei;

informarea elevilor asupra

performanţelor aşteptate
(comunicarea obiectivului urmărit);
actualizarea cunoştinţelor anterioare
care vor fi utile pentru realizarea
noului obiectiv („ancorele învăţării”);

prezentarea unei sarcini de învăţare

şi a informaţiilor noi necesare pentru
realizarea ei;
îndrumarea (dirijarea) realizării
sarcinii date;

asigurarea conexiunii inverse;

aprecierea performanţei;

asigurarea transferului;

asigurarea păstrării în memorie

(fixarea).
 Probleme de reflecţie şi aplicaţii:
1. Ce surse de informaţii are la dispoziţie un profesor pentru a proiecta o lecţie sau o
unitate de învăţare?

2. Cu ajutorul programei pentru disciplina … (la alegere, o disciplină economică) realizaţi

o planificare calendaristică.

3. Planificaţi o secvenţă de învăţare: „Calculul amortizărilor”, folosind schema de mai jos

(învăţarea unor scheme acţionale):
 􀂾 imagine de ansamblu asupra tuturor operaţiilor de executat;
 􀂾 verificare dacă elevii au reţinut teoretic ceea ce au de executat;
 􀂾 exersarea progresivă a fiecărei componente a lanţului de operaţii;
 􀂾 exersarea modului de înlănţuire a tuturor operaţiilor;
 􀂾 exerciţii pentru dobândirea vitezei în execuţie şi automatizare a acţiunii.

4. Planificaţi o secvenţă de învăţare: „Economia de piaţă”, folosind schema de mai jos

(învăţarea de noţiuni):
 exemple cât mai variate de obiecte (în sens filosofic) care aparţin categoriei
respective;
 cercetarea acestor exemple de către elevi şi desprinderea însuşirilor comune,
generale, esenţiale şi clasificarea exemplelor;
 definiţia categoriei respective, ca o concluzie la activitatea elevilor de comparare,
cercetare a exemplelor oferite;
 diferenţierea noţiunii nou învăţate de conceptele cu care poate fi confundată.

5. Evaluarea învăţării noţiunii.

 cu ajutorul programei pentru disciplina … (la alegere, o disciplină economică)
planificaţi o unitate de învăţare.
 Referinţe bibliografice:
 1 Consiliul Naţional pentru Curriculum (C.N.C.) - Metodologia aplicării noului Curriculum, Bucureşti, 2001

 2 Radu, I. T. Proiectarea activităţii didactice, în Sinteze pe teme de didactică modernă în sprijinul perfecţionării
cadrelor didactice, Culegere editată de revista „Tribuna Şcolii”, Bucureşti, 1986

 3 Jinga, I., Negreţ, I. Învăţarea eficientă, Bucureşti, Editura EDITIS, 1994

 4 D’Hainaut, L. Des fins aux objectifs de l’éducation, Paris, Nathan,1977

 5 Davies, I. K. L’art d’instruire, Paris, PUF, 1975

 6 Gagné, R. Condiţiile învăţării, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975

 7 Gagné, R., Briggs, L. Principii de design al instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977

 8 Cucoş, C. Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 1996

 9 Nicola, I. Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1996

 10 Popovici, M. M., Chicioreanu, T. D. Proiectarea didactică, Bucureşti, Editura Printech, 2003

 11 Vlădulescu, L., Cârstea, M., Chitic, M. Ghid metodic pentru proiectarea şi desfăşurarea activităţii de calificare
din învăţământul profesional tehnic, Bucureşti, Editura CERMA, 1997