RADARUL

Florescu George
Cretoi Radu
 Ce este radarul ?

RADAR (radio detection and ranging, adică detectarea prin radio și determinarea
distanței) reprezintă o instalație de radiolocație care radiază microunde
electromagnetice și folosește reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a
determina existența și distanța lor față de antenă. Se compune, de obicei, dintr-un
emițător, un receptor și un sistem de antene(care, de obicei, se poate roti în plan
orizontal și/sau vertical) cu directivitate pronunțată. Receptorul cuprinde și un indicator al
existenței și poziției obiectului (de obicei un tub catodic cu persistență mărită a imaginii).
 Principiul de functionare al
radarului

Principiul electronic de funcţionare al radarului este foarte asemănător cu principiul

reflexiei undelor sonore. Dacă o persoană strigă în direcţia unui obiect care reflectă
sunetele (cum ar fi un canion, un tunel sau o peşteră), va auzi un ecou. Cunoscând
viteza sunetului în aer, se poate estima distanţa şi direcţia aproximativă a acelui obiect.
Timpul necesar revenirii ecoului poate fi utilizat pentru calcularea distanţei, cunoscând
viteza sunetului.
Radarul foloseşte undele electromagnetice aproximativ în acelaşi mod, după cum se
observă în figura alaturată. Un impuls de radiofrecvenţă este emis în spaţiu şi reflectat de
către un obiect. O mică parte din energie este reflectată înapoi pe direcţia radarului.
Acest semnal reflectat înapoi către radar poartă denumirea de semnal ECOU, ca şi în
cazul undelor sonore. Sistemul radar utilizează acest semnal ecou pentru a
determina distanţa şi direcţia respectivului obiect.
Figura de mai jos ilustrează principiul de funcţionare al unui radar primar. Antena radarului iluminează
ţinta cu un semnal de frecvenţă foarte înaltă, numit semnal de „sondaj”. Acest semnal este reflectat
de ţintă şi recepţionat de către receptor prin intermediul antenei. Semnalul recepţionat se mai
numeşte şi semnal „ecou”. Semnalul de sondaj este generat de un emiţător de putere mare şi
recepţionat de un receptor cu sensibilitate ridicată. Comutatorul de antenă (numit şi duplexor) permite
folosirea aceleiaşi antene atât de către emiţător, cât şi de receptor. Toate ţintele produc o reflexie
difuză, adică semnalul este reflectat în toate direcţiile (fenomen numit şi dispersie). Reflexia undelor
în direcţie opusă celor incidente se numeşte „backscatter” (reflexie către radar).
Semnalele recepţionate vor fi afişate pe indicator. Acesta este de obicei un indicator de observare
circulară (IOC), numit şi indicator panoramic (PPI). Un IOC afişează un vector cu originea în centrul
ecranului, corespunzătoare poziţiei radarului, care se roteşte simultan cu antena, indicând direcţia
acesteia şi implicit azimutul ţintelor. Vectorul poartă denumirea de „desfăşurare”.
 Cine a inventat radarul?

Ideea teledetectiei, aceea de a repera un obiect la distanta, ii apartine lui Christian

Hulsmeyer, un inventator german, care, in 1904, a realizat un precursor al radarului –
“telemobiloskop” – valorificand legile electromagnetismului elaborate de Maxwell si
undele hertziene (unde radio). Preocuparea pentru un asemenea aparat se leaga de
faptul ca unul dintre bunii sai prieteni si-a pierdut viata in urma ciocnirii dintre doua nave
si atunci s-a gandit sa gaseasca o solutie prin care obstacolele pe mare (mai ales in
conditii de ceata) sa fie identificate cu ajutorul undelor radio. “Telemobiloskop” a fost si
brevetat, dar autoritatile nu au fost interesate de producerea aparatului, asa ca a fost
uitat .
In 1917, remarcabilul om de stiinta si inventator Nikola Tesla publica un articol in
revista “The Electrical Experimenter”, in care propune si explica principiul de functionare
a unui aparat de reperare a obstacolelor la distanta – un radar cu unde continue. Tot el a
avut ideea de a atasa aparatului un ecran de control radar, care sa indice imaginea tintei.
In anii 1920-1930, mai multe descoperiri din domeniul electronicii au facut posibila
dezvoltarea unui sistem radar operational, preocuparile fiind cu atat mai intense in preajma
celui de-al Doilea Razboi Mondial, din motive de tehnica si de strategie militara. Radarul a
jucat un rol crucial in conflictul armat si a avut, probabil, un rol decisiv in victoria fortelor
aliate, mai mult decat ravagiile bombei atomice de la Hiroshima si Nagasaki. In aceasta
perioada, diverse echipe de cercetatori au lucrat independent si, in privinta imbunatatirii
echipamentului radar, au existat diverse solutii descoperite in paralel. Cert este ca, daca
pana in 1935, radarul s-a folosit in special pentru transportul maritim, dupa aceasta data,
britanicii sunt cei care au pus la punct un sistem integrat de statii de detectie aeriana,
pentru a monitoriza zona de coasta.

Christian Hulsmeyer
Nikola Tesla
Bibliografie:
http://www.radartutorial.eu/01.basics/Principiul%20radarului.ro.html
http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/RADAR72.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/RADAR