I CURRICULUM-definiții , clasificări , componente

Conținutul învățământului preuniversitar este asigurat prin Curriculum național

CURRICULUM NAȚIONAL =ansamblul coerent al planurilor cadru de
învățământ , al programelor școlare și al manualelor școlare din învățământul
preuniversitar.
CN este alcătuit din două segmente
A. CURRICULUM NUCLEU (70%)
B. CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII (30%)
CN= reprezintă trunchiul comun , adică numărul minim de ore de la fiecare disciplină
obligatorie prevăzută în planul cadru de învățământ.
CDȘ=ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare pe care fiecare școală
le propune elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii.

CDȘ are următoarele categorii :

B1- CURRICULUM EXTINS -are la bază întreaga programă școlară , atât elementele de
conținut obligatorii cât și cele facultative .
- Urmărește extinderea obiectivelor de referință ale CN prin noi
obiective de referință și unități de conținut
B2- CURRICULUM NUCLEU APROFUNDAT – urmărește aprofundarea obiectivelor
de referință ale CN prin noi obiective de referință
- Se aplică în cazuri de recuperare pentru elevii cu ritm lent și moderat
de învățare (aprofundează exclusiv CN)
B3 – CURRICULUM ELABORAT DE ȘCOALĂ –” OPȚIONALUL” ( constă într-o
nouă disciplină școlară )
- Elaborarea în școală a unei programe cu obiective ( competențe ) și
conținuturi noi , diferite de cele existente în programele de trunchi
comun
CDȘ se poate realiza prin mai multe tipuri de opționale :
 Opționale la nivelul unei discipline
 Opționale la nivelul unei arii curriculare
 Opționale la nivelul mai multor arii curriculare.

1
 În funcție de forma educației cu care se corelează , curriculumul poate fi clasificat în :
 Curriculum-ul formal /oficial – cuprinde toate documentele oficiale ce stau la baza
proiectării activității instructiv – educative la toate nivelurile sistemului și procesului
de învățământ
 Curriculum-ul nonformal -ansamblul obiectivelor și conținuturilor instructiv –
educative nonformale organizate într-un cadru instituționalizat extrașcolar ( cluburi ,
asociații sportive )
 Curriculum-ul informal – ansamblul experiențelor de învățare și dezvoltare indirecte
care apar ca urmare a interacțiunii celui care învață cu mijloacele de comunicare în
masă.

ARIA CURRICULARĂ = un grupaj de discipline școlare care au în comun anumite

obiective și metodologii și care oferă o viziune interdisciplinară asupra obiectivelor de studiu
1. LIMBĂ ȘI COMUNICARE ( lb. română , lb. străine )
2. MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII (matematică , fizică, chimie, biologie )
3. OM ȘI SOCIETATE (geografie, istorie , religie, discipline socio -umane)
4. ARTE (ed. Plastică , ed. Muzicală )
5. EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ( ed. Fizică)
6. EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ ( ed. Tehnologică și de specialitate , informatică)
7. CONSILIERE ȘI ORIENTARE

CICLURILE CURRICULARE = periodizări ale școlarității care au în comun obiective de

referință / competențe specifice
- Grupează mai mulți ani de studiu cu scopul de a focaliza obiectivul
major al fiecărei etape școlare
1. Ciclul curricular al achizițiilor fundamentale ( cl.0-cl.II , alfabetizarea inițială)
2. Ciclul curricular de dezvoltare (cl. III-VI)
3. Ciclul curricular de observare și orientare (VII-IX)
4. Ciclul curricular de aprofundare
5. Ciclul curricular de specializare
Componentele CN sunt :
 PLANUL CADRU
 PROGRAMELE ȘCOLARE
 MANUALELE ȘCOLARE

2
 1. PLANUL CADRU DE ÎNVĂȚĂMÂNT = principalul document de tip reglator care
stabilește diferențiat în funcție de nivelul de școlarizare , disciplinele studiate de elevi
și numărul de ore alocat studierii acestora.
Planul de învățământ stabilește :
 Finalitățile și obiectivele generale ale pregătirii
 Competențele finale și standardele pregătirii
 Structura conținutului pregătirii
 Eșalonarea în timp
- Succesiunea experiențelor de învățare
- Nr. săptămânal și anual de ore
- Limitele minime și maxime ale pregătirii
- Structura anilor de studiu
 Sistemul de acces și finalizare al pregătirii
 Modalitățile de evaluare a competențelor

Principii care stau la baza elaborării planului cadru :

 Principiul egalității șanselor
 Principiul descongestionării
 Principiul selecției și ierarhizării culturale
 Principiul funcționalității
 Principiul coerenței
 Principiul racordării la social
 Principiul compatibilizării
Pentru învățământul primar PC cuprinde :
- Trunchi comun
- CDȘ
Pentru învățământul liceal :
- Trunchi comun și curriculum diferențiat
- CDȘ
- Curriculum în dezvoltare locală

3
 2. PROGRAMA ȘCOLARĂ = este un document școlar de tip reglator care stabilește
,pentru fiecare disciplină în parte , oferta educațională ce urmează să fie realizată în
perioada de timp alocată pentru un parcurs școlar determinat .
COMPONENTE :
Pentru înv. gimnazial și liceal :
- Notă de prezentare
- Competențe generale
- Valori și atitudini
- Competențe specifice și conținuturi
- Sugestii metodologice
Pentru învățământul primar :
- Notă de prezentare
- Obiective cadru
- Obiective de referință
- Conținuturi
- Exemple de activități de învățare

Nota de prezentare – argumentează structura didactică adoptată și sintetizată, o serie de

recomandări
Competențe = ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare
Competențe generale = se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata mai multor
ani .
 Au un grad ridicat de generalitate
Competențe specifice = se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an
de studiu.
 Orientează dimensiunile axiologică și afectiv – atitudinală aferente formării
personalității elevului din perspectiva fiecărei discipline
Conținuturile învățării = sunt mijloace prin care se urmărește formarea competențelor
specifice , realizarea obiectivelor ; sunt organizate tematic în unități de conținut
Obiectivele cadru = obiective cu grad ridicat de generalitate.
- Au o structură comună pentru toate disciplinele ,
- aparțin unei arii curriculare
- Au rolul de a asigura coerența în cadrul acesteia
Obiectivele de referință = = obiectivele care specifică rezultatele așteptate ale învățării la
sfârșitul unui an de studiu.
Sugestii metodologice = modalități de organizare a procesului de P-Î-E
4
Exemple de activități = sugerează demersuri pe care le poate întreprinde profesorul pentru
realizarea competențelor specifice.

3. MANUALUL ȘCOLAR = un document oficial de politică a educației , care asigură

concretizarea programei școlare într-o formă care vizează prezentarea cunoștințelor și
capacităților la nivel sistemic prin diferite unități didactice operaționalizate.
Funcțiile pedagogice ale manualului :
 Funcția de informare – evidențiază sistemul de cunoștințe și capacitățile
fundamentale în domeniul de studiu respectiv
 Funcția de formare – vizează stimularea activității independente
 Funcția de antrenare
 Funcția de autoinstruire

PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE

În funcție de timpul luat ca referință distingem două tipuri de proiectare

 PROIECTAREA GLOBALĂ ( de la un ciclu școlar la un an de studiu )
*se concretizează în elaborarea planurilor de învățământ și a programelor școlare
 PROIECTAREA EȘALONATĂ ( perioade mai mici de timp ) se concretizează în :
- Planificarea anuală
- Planificarea semestrială
- Proiectarea unităților de învățare
- Proiectarea lecției
1) PROIECTAREA ANUALĂ – perspectivă îndelungată asupra predării unei discipline
. pp :
- Definirea scopului instrucției educative în cadrul studierii acestei
discipline
- Analiza structurilor conținuturilor și delimitarea în capitole ,teme
- Stabilirea ritmului de parcurgere a materiei
- Distribuirea timpului pe activități de învățare , de recapitulare și
sinteză , de evaluare .
2) PLANIFICAREA SEMESTRIALĂ = detaliată pe semestre și cuprinde și
conținuturile de la fiecare unitate
3) UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – are o structură omogenă dpdv. tematic , se
desfășoară pe o anumită perioadă de timp și se finalizează prin evaluare. Stabilește :
strategii, metode , mijloace și forme de organizare.

5
 TIPURI DE LECȚII

LECȚIA = forma de bază a organizării instructiv -educative din școală , desfășurată de o

clasă de elevi , într-un timp determinat , sub conducerea unui profesor în conformitate cu
programa școlară .
Etapele proiectării unei lecții :
1) Identificarea și dimensionarea obiectivelor
2) Stabilirea resurselor educaționale
3) Stabilirea strategiilor didactice optime
4) Stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor învățării
Proiectarea unei activități pp. realizarea unei concordanțe între 3 puncte cheie :
-OBIECTIVE – spre ce tind ?
-METODE , MATERIALE ,MIJLOACE – cum să ajung acolo?
-EVALUARE – cum voi ști dacă am ajuns ?

MOMENTELE LECȚIEI :
C -- captarea atenției
E – enunțarea temei și a obiectivelor
A – actualizarea cunoștințelor
P – prezentarea conținuturilor
D – dirijarea învățării
O – obținerea performanței
F – feedback-ul
E – evaluarea
R – retenția
T – transferul

6
 TIPURI DE LECȚII
1) Lecția mixtă
2) Lecția de comunicare ( însușire de noi cunoștințe)
3) Lecția de formare de priceperi și deprinderi
4) Lecția de fixare și sistematizare
5) Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare
Lecția mixtă – vizează realizarea în egală măsură a mai multor scopuri : comunicare
,sistematizare, fixare , evaluare
Lecția de comunicare – obiectiv de bază : însușirea de noi cunoștințe
Lecția de formare de deprinderi și priceperi – specifică pt. desen , muzică, ed. Fizică ,
abilități practice
Lecția de fixare și sistematizare a cunoștințelor - vizează fixarea și consolidarea
cunoștințelor , aprofundarea lor și completarea unor lacune
 Se realizează prin recapitulare
În funcție de conținutul supus recapitulării ( temă , capitol , semestru , an școlar )
- Lecția de repetare curentă
- Lecția pe baza unui plan dat ( sfârșit de capitol , teme)
- Lecția de sinteză
În funcție de metodele și mijloacele folosite
 Lecția de recapitulare pe bază de exerciții explicative
 Lecția de recapitulare cu ajutorul textului programat
 Lecția de recapitulare pe bază de fișe
Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare :
 Urmărește constatarea nivelului de pregătire al elevilor
 Are rol în stabilirea următoarelor trasee ale învățării
Tipuri de lecții de verificare :
- Lecția de evaluare orală
- Lecția de evaluare prin lucrări scrise
- Lecția de evaluare prin lucrări practice
- Lecția de evaluare cu ajutorul programelor computerizate

7
 II STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN
PROCESUL DE PREDARE- ÎNVĂȚARE- EVALUARE

STRATEGIA DIDACTICĂ= un sistem complex de mijloace , metode ,materiale și alte

resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective
 Ocupă un loc central în activitatea didactică ( proiectarea și organizarea lecției)
 Este concepută ca un scenariu didactic complex
COMPONENTELE STRATEGIEI DIDACTICE
 Sistemul formelor de organizare
 Sistemul metodologic
 Sistemul mijloacelor de învățământ
 Sistemul obiectivelor operaționale
CARACTERISTICI ALE STRATEGIEI DIDACTICE :
o Implică pe cel care învață în situații specifice de învățare
o Raționalizează conținutul învățării la nivel individual
o Creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunii celorlalte componente ale
procesului de instruire
o Presupune combinarea contextuală, originală, optimă a elementelor procesului
instructiv -educativ
TIPURI DE STRATEGII
a) STRATEGII INDUCTIVE- de la particular la general
b) STRATEGII DEDUCTIVE- de la general la particular
c) STRATEGII ANALOGICE – P și Î se realizează cu ajutorul modelelor
d) STRATEGII TRANSDUCTIVE – prin metafore
e) STRATEGII MIXTE – de la particular la general și de la general la particular
f) STRATEGII ALGORITMICE – explicativ -demonstrative , intuitive
g) STRATEGII EURISTICE – prin efort propriu de gândire

8
 1. METODE DE ÎNVĂȚARE

METODA DIDACTICĂ = acea cale prin cale elevii ajung , în procesul de învățământ ,
sub conducerea profesorilor , la dobândirea de cunoștințe , formarea de deprinderi , la
dezvoltarea capacităților intelectuale și valorificarea aptitudinilor specifice
 -este un plan de acțiune , o succesiune de operații realizate în vederea atingerii unui
scop
 -un instrument de lucru în activitatea de cunoaștere și formare de deprinderi

FUNCȚIILE METODELOR DIDACTICE

COMUNICATIVĂ – transmitere de noi cunoștințe , abilități , aptitudini
COGNITIVĂ – dobândire de noi cunoștințe , abilități , aptitudini
NORMATIVĂ – organizare , dirijare și corectare a procesului de instruire
MOTIVAȚIONALĂ – stârnește și menține interesul elevului, dorința de cunoaștere
și acțiune
OPERAȚIONAL -INSTRUMENTALĂ – intermediar între elev și unitatea de
conținut
FORMATIV – EDUCATIVĂ – de exersare și dezvoltare a proceselor psihice și
motorii ,simultan cu însușirea de noi cunoștințe , formarea deprinderilor , dezvoltarea
aptitudinilor
PROCEDEELE DIDACTICE = elemente de detaliu care intră în componența metodei

CLASIFICAREA METODELOR :
1. Din punct de vedere istoric avem :
a) Metode clasice , tradiționale ( expunerea , conversația )
b) Metode moderne ( modelarea , algoritmizarea )
2. După modalitatea de prezentare
a) Metode verbale – bazate pe cuvântul scris sau rostit
b) Metode intuitive – observarea directă
3. După gradul de angajare al elevului
a) Metode expozitive – pun accent pe memoria reproductivă
b) Metode activ – participative - favorizează activitatea de explorare personală și
interacțiunea cu ceilalți colegi

9
 METODE CLASICE METODE MODERNE

Sunt receptive , bazate pe activități Sunt activ- participative , propun o

reproductive cunoaștere dobândită prin efort propriu

Sunt abstracte și formale Sunt concrete -pun accent pe contactul

direct cu realitatea

Sunt orientate pe produs Sunt orientate spre procesele prin care

elevii ajung la elaborări personale
Au puțin caracter aplicativ Cultivă spiritul aplicativ , practic ,
experimental

Impun un control formal Stimulează efortul de autocontrol,

autoevaluare , autoreglare

Promovează competiția Stimulează cooperarea

Se bazează pe motivație extrinsecă , cu Motivație intrinsecă care izvorăște din actul

elemente de frică , constrângere învățării , bucuria succeselor obținute

Întrețin relații rigide , autocritice între Promovează relații democratice , care

profesori și elevi intensifică aspectele de cooperare .

Profesorul este transmițător de cunoștințe Profesorul este organizator , îndrumător ,

animator.

Impun o conducere rigidă a învățării Încurajează munca independentă ,

inițiativa , creativitatea

Disciplina învățării este impusă prin Disciplina învățării derivă din organizarea
constrângere. rațională a activității.

10
 2 . MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT = un ansamblu de obiecte , instrumente , produse ,

echipamente și sisteme tehnice care susțin și facilitează transmiterea unor cunoștințe ,
formarea de deprinderi , evaluarea unor achiziții și realizarea unor aplicații în cadrul
procesului instructiv – educativ
SCOPURILE DIDACTICE :
 Sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice
 Sprijinirea perceperii noului de către elevi
 Comunicarea , transmiterea , ilustrarea noului
 Înțelegerea noului de către elevi
 Aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice și practice
 Fixarea și consolidarea noilor cunoștințe
 Verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților

FUNCȚIILE MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

a) FUNCȚIA COGNITIVĂ: comunică date ,informații asupra realității studiate ,
facilitând înțelegerea , însușirea și reținerea acestora .
b) FUNCȚIA FORMATIVĂ – permit dezvoltarea gândirii , a spiritului de observație ,
formează atitudini și convingeri științifice , stimulează motivația învățării
c) FUNCȚIA DEMONSTRATIVĂ – înfățișează elevilor o multitudine de aspecte ale
realității , contribuind la formarea corectă a reprezentărilor
d) FUNCȚIA ERGONOMICĂ – raționalizează eforturile profesorilor și elevilor , reduc
efortul de predare și de învățare
e) FUNCȚIA DE EVALUARE – oferă posibilitatea de a obține informații despre
rezultatele elevilor
f) FUNCȚIA ESTETICĂ – declanșează trăiri afective , cultivă capacitatea de
înțelegere și apreciere a frumosului

11
CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

a) MÎ care cuprind mesaj didactic =redau și reproduc anumite trăsături , caracteristici ,

însușiri ale obiectelor și fenomenelor
 Obiecte naturale , originale : ierbare ,insectare , acvarii , materiale
 Suporturi figurative și grafice : hărți ,planșe , albume , panouri
 Mijloace simbolic – raționale : tabele cu formule sau simboluri , planșe cu
litere, cuvinte
 Mijloace tehnice , audio – vizuale : diapozitive , filme , suporturi audio și
video
b) MÎ care facilitează transmiterea mesajului = nu conțin mesaje , dar facilitează
transmiterea acestor mesaje : instrumente , aparate de laborator , echipamente tehnice ,
calculatoare , jocuri didactice .

3 FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITȚII DIDACTICE

A. ACTIVITĂȚI FRONALE
B. ACTIVITĂȚI PE GRUPE DE ELEVI
C. ACTIVITĂȚI INDIVIDUALE

A. ACTIVITĂȚI FRONTALE ( lecția , seminarul , laboratorul, vizita, excursia ,etc.)

 Profesorul are rolul principal , conduce , dirijează și organizează activitatea
elevilor
 Principiul tratării nediferențiate , al muncii egale cu toți elevii
 Activitatea profesorului este predominantă , bazată pe expunere –
achiziționarea pasivă de cunoștințe
 Elevii execută același tip de sarcini – reducerea comunicării între colegi
 Este de preferat atunci când se intenționează expunerea unor noțiuni
fundamentale , efectuarea unor demonstrații

B. ACTIVITATEA PE GRUPE (consultații , meditații )

Avantaje :
 Activează în mai mare măsură
 Stimulează motivația învățării
 Transformă elevul în subiect al educației
 Dezvoltă spiritul de cooperare
 Permite valorificarea aptitudinilor și capacităților individuale

12
 C. ACTIVITATEA INDIVIDUALĂ : studiul individual , efectuarea temei , lectura
suplimentară , referate

INTERACȚIUNEA OBIECTIVE – CONȚINUTURI – STRATEGII

ÎN INSTRUIREA ȘCOLARĂ

Rezultatele școlare sunt dependente de modul de aplicare și dirijare de către profesor a

interacțiunilor dintre strategiile didactice și obiectivele didactice
Relația obiective – conținuturi – strategii în instruirea școlară exprimă algoritmul ce
trebuie urmat în elaborarea proiectării didactice
 Se stabilesc obiectivele cadru , apoi cele de referință și operaționale ,
precizându-se activitățile de învățare
 Se analizează resursele umane ( clasa de elevi )
 Conținuturile se stabilesc în funcție de obiective , de resursele umane și
materialele existente
 Strategiile se stabilesc în funcție de obiective și conținuturi
 În funcție de obiective , conținuturi și strategii se precizează formele de
organizare .
Toate acestea se realizează de către profesor prin comportamentul său didactic.

13
 III EVALUAREA

EVALUAREA= activitatea didactică prin care se măsoară randamentul școlar

OBIECTIVELE EVALUĂRII
a) Verificarea realizării principalelor obiective
b) Realizează recapitularea , consolidarea și sistematizarea cunoștințelor existente
c) Ameliorează rezultatele învățării
d) Stabilește programe suplimentare și programe de recuperare
e) Face o diagnoză a procesului de realizare a educației școlare

FUNCȚIILE EVALUĂRII
 CONSTATATIVĂ -cunoaștere a stării , fenomenului , obiectului evaluat
 DIAGNOSTICĂ- explicare a situației existente
 PREDICTIVĂ- prognosticare ,orientare a activității didactice
 SELECTIVĂ – asigură ierarhizarea și clasificarea elevilor
 FEED -BACK – analiza rezultatelor obținute cu scopul de reglare și
autoreglare a conduitei
 MOTIVAȚIONALĂ – activează și stimulează autocunoașterea și
autocontrolul
 DE CONSILIERE – orientează decizia elevilor și părinților , în funcție de
nivelul performanțelor
 EDUCATIVĂ – stimulează interesul pentru studiu
 SOCIALĂ – informează comunitatea și familia asupra rezultatelor obținute de
elevi
SCOPUL EVALUĂRII
- Măsurarea cantitativă a cunoștințelor
- Controlul rezultatelor cuantificate ale învățării
- Sancționarea
COMPONENTELE EVALUĂRII
1. Obiectul evaluării ( ce vom evalua )
2. Criteriile evaluării ( în raport cu ce vom evalua )
3. Operațiile evaluării ( ce pași trebuie făcuți)
4. Strategiile evaluării ( proiectarea și coordonarea acțiunilor)
5. Tipurile , formele de evaluare
6. Metode , tehnici , instrumente de evaluare ( cu ce vom evalua )
7. Timpul evaluării
8. Agenții evaluării

14
 TIPURI DE EVALUARE

 După modul de integrare în procesul de învățământ :

 EVALUAREA INIȚIALĂ – la debutul unui program de instruire
 EVALUAREA FORMATIVĂ (continuă )- realizată pe parcursul unui proces
de instruire și integrată acestuia
 EVALUAREA SUMATIVĂ , CUMULATIVĂ , realizată la finalul
procesului.

A. EVALUAREA INIȚIALĂ
 La începutul procesului de instruire
 Funcții diagnostice și prognostice
 Oferă o reprezentație a situației existente
 Pe baza ei se planifică demersul pedagogic
Dezavantaje :
- Nu permite aprecierea globală a performanțelor și nici ierarhizarea
- Nu determină cauzele existenței lacunelor

B. EVALUAREA FORMATIVĂ
 Se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic
 Are funcție de constatare a rezultatelor și sprijinire continuă a elevilor
 Funcție de feed -back
 Funcție de corectare a greșelilor și ameliorare
 Funcție motivațională
 Dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi
 Oferă posibilitatea tratării diferențiate a elevilor
Dezavantaje:
- Necesită mult timp cu pregătirea și evaluarea
- Nu perimite aprecierea globală și nici ierarhizarea
- Nu garantează că elevul a învățat

15
 C. EVALUAREA SUMATIVĂ ( CERTIFICATĂ )
 Final de capitol , unitate de învățare , teză semestrială
 Finală , la încheierea unui ciclu școlar , nivel de studii
 Funcție de constatare și verificare a rezultatelor
 Funcție de clasificare
 Funcție de comunicare a rezultatelor
 Funcție de selecție
 Funcție de orientare școlară și profesională
Avantaje:
- Preîntâmpinarea greșelilor la alte serii de cursanți
- Permite aprecieri la prestația profesorilor
- Oferă recunoașterea meritelor
Dezavantaje:
- Nu oferă suficiente informații asupra însușirii conținuturilor
- Are efecte reduse pentru ameliorarea și remedierea lacunelor
- Favorizează competiția
- Nu favorizează dezvoltarea capacității de autoevaluare
- Nu oferă a radiografie a dificultăților de învățare

METODE DE EVALUARE

METODE TRADIȚIONALE :
o EVALUAREA SCRISĂ
o EVALUAREA ORALĂ
o EVALUAREA PRIN PROBE PRACTICE
METODE ALTERNATIVE
o PRTOFOLIUL
o INVESTIGAȚIA
o AUTOEVALUAREA
o OBSERVAREA SISTEMATICĂ A
COMPORTAMENTULUI ELEVULUI FAȚĂ DE
ACTIVITATEA ȘCOLARĂ

16
EVALUAREA ORALĂ – se realizează prin conversație ( conversația euristică)
Avantaje :
- Permite comunicarea între profesor-elev-clasă
- Favorizează dezvoltarea capacității de exprimare orală
- Oferă feed-back rapid
- Permite corectarea imediată a greșelilor
- Facilitează evaluarea unor trăsături de personalitate
- Permite evaluarea mai multor aspecte ale performanțelor școlare
Dezavantaje:
- Întrebări cu grad de dificultate diferit
- Ascultare prin sondaj
- Consumă mult timp
- Performanța este afectată de starea emoțională

EVALUAREA PRIN PROBE SCRISE – apelează la suporturi concretizate în fișe de

muncă independentă , lucrări de control ,teze , etc.
 Probe scrise de control curent ( 1-2 întrebări din lecția de zi ; 15-20 min.)
 Examinări scurte de tip obiectiv ( 4-6 întrebări ,; 5 min.)
 Lucrări scrise la sfârșitul unui capitol ( fișe diagnostică, itemi reprezentativi pentru
capitolul respectiv)
 Lucrări scrise semestriale
Avantaje :
- Raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare
- Permit elevilor elaborarea răspunsurilor într-un ritm propriu, independent
- Examinarea unui mare de elevi pe unitatea de timp
- Permite compararea rezultatelor
Dezavantaje:
- Un feed-back mai slab
- Corectarea și validarea se realizează cu întârziere
- Nu este posibilă orientarea prin întrebări către un răspuns corect
- Nu este posibilă revenirea în cazul unei erori nesesizate la timp

EVALUAREA PRIN PROBE PRACTICE

 Vizează identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite de
elevi
 Permite evaluarea cantitativă și calitativă a produsului învățării elevului

17
  Este folosită pentru verificarea conținutlui practic și experimental al conținutului
instruirii .
Perspective :
- Executarea de către elevi a unor produse pornind de la un model
- Realizarea unor acțiuni pornind de la un proiect
- Simularea unor acțiuni în condiții speciale

INSTRUMENTE DE EVALUARE

Principalul instrumente de evaluare al rezultatelor elevilor este TESTUL.

DPDV. metodic avem :
- Teste standardizate
- Teste proiectate de profesor
După modul de comportament al elevului :
- Teste orale
- Teste scrise
- Teste practice
După momentul administrării testului :
- Teste inițiale
- Teste de progres
- Teste finale
Pașii de parcurs în elaborarea testelor :
 Stabilirea obiectivelor și a conținuturilor
 Formularea itemilor
 Elaborarea baremului de corectare și notare
 Aplicarea testului
 Evaluarea
 Interpretarea rezultatelor

CALITĂȚI ALE INSTRUMENTELOR DE EVALUARE :

1. VALIDITATEA -măsoară exact ceea ce și-a propus
2. FIDELITATEA – calitatea unui test de a da rezultate constante în cursul aplicării lui
în condiții identice

18
 3. OBIECTIVITATEA -concordanța între aprecierile făcute de evaluatori independenți
în privința unui răspuns corect
4. APLICABILITATEA – calitatea de a fi administrat și interpretat cu ușurință

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

A. OBSERVAREA SISTEMATICĂ A ELEVULUI FAȚĂ DE ACTIVITATEA

ȘCOLARĂ
- Furnizează informații despre elev în diverse situații firești , naturale de manifestare
- Este utilă când evaluarea orală , scrisă furnizează date parțiale despre elev
ETAPELE OBSERVĂRII
 PREGĂTIREA cadrului didactic în vederea observării presupune : lansarea unei
ipoteze , documentarea în problemă , precizarea obiectivului , pregătirea
instrumentelor necesare
 OBSERVAREA propriu zisă presupune : observări repetate , păstrarea caracterului
natural , menținerea discreției
 PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR - desprinderea concluziilor
Condițiile observării : scop clar , stabilirea mijloacelor , condițiilor necesare , elaborarea
unui plan riguros de observare , consemnarea celor observate , discreție .
Dezavantaje : necesită mult timp , lipsa obiectivității

B. PORTOFOLIUL
 O metodă eficientă de comunicare și înregistrare a progreselor școlare pe o perioadă
mai îndelungată de timp
 Este relevant pentru creativitatea elevilor
PROIECTAREA PORTOFOLIULUI cuprinde trei elemente :
 SCOPUL -determină structura portofoliului
 CONTEXTUL : vârsta elevilor , specificul disciplinei de studiu ; cerințele ,
abilitățile și interesele copiilor
 CONȚINUTUL – cel mai important element
EVALUAREA PORTOFOLIULUI : fiecare material sau categorie de materiale se
evaluează cu note de la 1 la 10 și se face media aritmetică
Criteriile de evaluare : validitate , completitudine , coerență , calitate , originalitate ,
creativitate , redactare , corectitudine
 Motivație , progres, regres, implicare , raport efort-rezultate
19
 C. PROIECTUL
 Activitate de evaluare mai amplă
 Este un proces în care elevii investighează , descoperă , prelucrează informații ,
experimentează , cooperează
 Este un produs care reflectă efortul individual și de grup
CARACTERISTICI :
 Formă de evaluare complexă
 Permite identificarea unor calități individuale ale elevului
 Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elev
 Elevii pot fi evaluați individual sau în grupe
ETAPELE REALIZĂRII UNUI PROIECT :
1. Alegerea temei
2. Planificarea activității
3. Cercetarea propriu zisă
4. Realizarea materialelor
5. Prezentarea rezultatelor cercetării
6. Evaluarea
STRUCTURA UNUI PROIECT :
1. Pagina de titlu
2. Cuprins
3. Introducere
4. Dezvoltarea elementelor de conținut
5. Concluzii
6. Bibliografie
7. Anexe
EVALUAREA PROIECTULUI
 Poate fi analitică, bazată pe criterii bine stabilite sau holistică , globală
 Strategia de evaluare se stabilește înainte cu elevii
Avantaje: plasează elevul într-o situație autentică de cercetare și acțiune , cultivă încrederea
în forțe proprii , stimulează creativitatea , facilitează achiziționarea unor tehnici de elaborare
și execuție a unor lucrări științifice , practice
Limite : minimalizează rolul profesorului , necesită mult timp

20
 D. INVESTIGAȚIA
- Constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau a realiza o activitate
practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o investigație pe un interval de
timp stabilit

Caracteristici
 Posibilitatea elevului de a-și aplica în mod creator cunoștințele , de a explora situații
noi de învățare
 Este bine delimitată în timp
 Urmărește formarea unor tehnici de lucru în grup sau individual
 Are un pronunțat caracter formativ
 Are un caracter sumativ angrenând cunoștințe , abilități și aptitudini diverse.
Evaluarea : se realizează holistic , urmărind strategia de rezolvare , aplicarea cunoștințelor,
corectitudinea înregistrării datelor , produsele realizate , atitudinea elevilor în fața sarcinii.
Avantaje :
 Un instrument de analiză și apreciere a cunoștințelor , abilităților și personalității
elevilor
 Contribuie la dezvoltarea capacităților de ordin aplicativ ale elevilor
Dezavantaje : necesită timp și resurse materiale

E. AUTOEVALUAREA :
 implică responsabilizarea celui care învață
 antrenarea întregului colectiv în vederea evidențierii rezultatelor obținute de aceștia
 oferă elevilor ocazia de a-și dezvolta autonomia
 calitatea evaluării realizată de învățător determină capacitatea de autoevaluare .
Modalități de dezvoltare a capacității de evaluare a elevilor
1. Autocorectarea sau corectarea reciprocă
2. Auto notarea controlată
3. Metode de apreciere obiectivă a personalității

21
 TIPOLOLGIA ITEMILOR

ITEMUL PEDAGOGIC = un element al unei probe de evaluare , întrebarea la care trebuie

să răspundă elevul
După criteriul asigurării obiectivității avem :
 ITEMI OBIECTIVI
 ITEMI SEMIOBIECTIVI
 ITEMI SUBIECTIVI

1. ITEMI OBIECTIVI

a) Itemi cu alegere multiplă (IAM)

- Elevul alege unul sau mai multe răspunsuri bune dintre mai multe variante
( răspunsuri incorecte = distractori)
Avantaje
 flexibil , poate verifica toate tipurile de achiziții
 Reduce ambiguitatea răspunsului
 Eficient în cazul definițiilor , diferențelor , asemănărilor
 Obișnuiește elevul să discrimineze ( alegerea răspunsului bun)
 Reduce probabilitatea de a ghici
 Favorizează diagnosticul eroilor individuale
Dezavantaje :
 Permite evaluarea doar a abilităților cognitive
 Este cel mai greu de redactat
 Variantele false eficiente sunt dificil de găsit în număr mare
 Este dificil de prevăzut timpul necesar terminării

b) Itemi cu alegere duală (IAD)

 Elevul selectează un răspuns din două construite pe principul exclusivist (A/F;
DA/NU)
 Pot fi utilizați pentru : recunoașterea unor termeni , principii , identificarea relației tip
cauză-efect
Dezavantaje : posibilitatea de ghicire a răspunsului corect este de 50%
c) Itemi de tip pereche (ITP)
 Se mai numesc itemi de asociere

22
  Elevul stabilește asociații între cuvinte , propoziții , fraze ( premise -răspunsuri)
Dezavantaje : se limitează la măsurarea informațiilor factuale
AVANTAJE ITEM OBIECTIV
 Are o mai mare capacitate de control
 Măsoară aproape toate comportamentele care vizează randamentul școlar
 Își păstrează fidelitatea și validitatea
 Prelucrarea statistică a rezultatelor este mai ușoară
DEZAVANTAJE :
 Vizează sarcini la nivelul cunoașterii și înțelegerii
 Este greu de redactat
 Nu permite elevului să se exprime în cuvinte proprii
 Permite răspunsul la întâmplare scăzând fidelitatea

2. ITEMI SEMIOBIECTIVI – cuprind întrebări și cerințe care presupun elaborarea

răspunsurilor de către cei examinați

a) Itemi cu răspuns scurt : întrebarea clasică vizează un răspuns așteptat : ” Cine este
?”, ”care este ?” , ” Numiți personajul ”
Avantaje :
 Favorizează apelul la cunoștințe
 Este mai ușor de redactat
 Facilitează pregătirea unei corectări obiective
 Nu lasă elevului posibilitatea de a ghici răspunsul
 Se pot formula mai multe întrebări într-un timp mai scurt
Dezavantaje :
 Este inadecvat pentru anumite discipline de studiu
 Cere multă atenție în redactare pentru a evita ambiguitățile

b) Întrebarea structurată – mai multe subîntrebări ( de tip obiectiv , semiobiectiv sau

mini eseu ) legate printr-un element comun.
Modul de prezentare include : un material ( texte , diagrame, grafice ), subîntrebări ,
date suplimentare ,alte subîntrebări
ATENȚIE : răspunsul la subîntrebări trebuie să fie dependent de răspunsul corect la
subîntrebarea precedentă

23
 3. ITEMI SUBIECTIVI
- Oferă elevului posibilitatea de a-și construi un răspuns elaborat , marcat de
subiectivitate , originalitate , creativitate
- Urmărește capacitatea elevului de a-și organiza ideile , de a redacta un răspuns
complex

a) Itemul de tip rezolvare de problemă

 Solicită elevului creativitatea , gândirea divergentă , imaginația
 Problema pusă în discuție trebuie adaptată vârstei

b) Item cu răspuns elaborat ( de tip eseu )

 Vizează capacitatea elevului de a-și organiza și integra ideile , de a se exprima în scris
, de a interpreta și aplica cunoștințele asimilate
 Eseu structurat sau semistructurat
 Eseu liber
 Modalități de corectare : holistic sau analitic
AVANTAJE :
 Poate măsura orice tip de rezultat școlar
 Este mai ușor de redactat
 Permite elevului să se exprime în cuvinte proprii
 Exclude posibilitatea ghicirii rezultatului corect
DEZAVANTAJE :
 Pp. un număr redus de itemi --- alterează eșantionarea
 Corectarea cere mai mult timp
 Poate genera imprecizie când este prost redactat
 Subiectivitate în corectare

ERORILE ÎN EVALUAREA DIDACTICĂ

1) Efectul halo = supraaprecierea sau subaprecierea unui elev sub influența impresiei
generale
2) Efectul blând = tendința de a aprecia cu indulgență persoanele cunoscute
3) Efectul de generozitate = acordarea unor note excesiv de mari în raport cu nivelul de
pregătire al elevilor
4) Efectul Pygmalion sau Oedipian – modificarea comportamentului elevului în raport
cu convingerea că elevul nu face față cerințelor
5) Efectul de contaminare =influența dată de cunoașterea notelor date de alți profesori

24
 6) Ecuația personală a evaluatorului sau eroarea individuală constantă = din
experiența profesorului
7) Eroarea de tendință centrală = renunțarea la acordarea de note faorte mari sau foarte
mici din tendința de a mulțumi pe toată lumea
8) Eroarea logică = înlocuirea criteriilor de apreciere cu variabile adiacente
9) Efectul curbei lui Gauss = la o clasă foarte bună exigența crește , la o clasă slabă ,
exigența scade
10) Factorii de personalitate ai cadrului didactic pot influența modul de evaluare

METODE
METODE TRADIȚIONALE

1. EXPUNEREA
 Metodă tradițională , de comunicare de cunoștințe , expozitivă , verbală
 Constă în prezentarea de către profesor a unor cunoștințe într-o unitate de timp
 Permite transpunerea unui număr mare de cunoștințe
 Scurtează drumul de acces al elevilor către valorile culturii
 Este considerată emblematică pentru sistemul de învățământ tradițional
Dezavantaje :
- Întreține verbalismul procesului didactic
- Oferă elevilor cunoștințe de-a gata favorizând învățarea mecanică
- Limitează contactul elevilor cu faptele
- Întreține o relație autoritaristă profesor-elev
- Limitează dezvoltarea gândirii și a creativității
- Utilizarea excesivă duce la monotonie , oboseală , plictiseală
În funcție de vârsta copiilor expunerea are mai multe forme :
 POVESTIREA
 EXPLICAȚIA
 PRELEGEREA

25
 2. POVESTIREA
 Metodă expozitivă care facilitează accesul elevilor spre o lume imaginară
 Constă în nararea unor fapte , evenimente , într-o formă expresivă menită să
declanșeze stări afective la elevi , le stimulează imaginația și le creează cadrul optim
de comunicare
 Poate fi eficientizată prin folosirea unor materiale ilustrative : planșe , imagini
sugestive , audiții scurte , proiecții video
 Dezvoltă următoarele procese psihice :
 Gândirea logică -descoperirea succesiunii logice a evenimentelor
 Memoria voluntară – fixarea succesiunii evenimentelor și redarea
lor în ordine
 Imaginația – crearea de imagini noi
 Limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare
 Atenția – memorează numele personajelor , succesiunea
evenimentelor
 Povestirile educatoarei
 Povestirile copiilor

3. LECTURA EXPLICATIVĂ
 Metodă didactică în care predomină acțiunea de comunicare scrisă , utilizată în ciclul
primar în vederea accesibilizării receptării textului literar prin analizarea fondului și
formei acestuia
 Cu ajutorul ei se realizează capacitatea elevilor de a se orienta în textul citit
 Este un complex de metode tradiționale : lectura , explicația , conversația , povestirea
, demonstrația
 Prin intermediul ei elevii analizează , sintetizează , compară , antrenându-și gândirea
și sensibilitatea
Etapele :
- Pregătirea elevilor pentru contactul cu textul
- Citirea integrală a textului de către profesor
- Conversația de orientare
- Citirea pe fragmente , explicarea cuvintelor noi
- Formularea ideilor principale , a planului de idei ( cl. III)
- Povestirea conținutului npe baza planului de idei
- Conversația generalizatoare despre conținut și mesaj
- Citirea de încheiere
 Lectura explicativă urmărește analiza fondului de idei și sentimente și forma textului

26
 4. DEMONSTRAȚIA
 O metodică didactică eficientă în instruirea elevilor care oferă exemple sau argumente
prin care se dovedesc fapte sau informații
 Face posibilă corelarea cuvintelor cu imaginile
 Prin demonstrație , profesorul indică un nivel de performanță care trebuie atins în
exercitarea unei acțiuni
 Pentru o demonstrație eficientă , profesorul trebuie să-și organizeze prezentarea pe
etape , cu explicații care să evidențieze aspectele mai importante
Tehnici de demonstrație :
 Demonstrația cu obiecte și fenomene reale
 Demonstrația pe baza experimentelor de laborator
 Demonstrația cu ajutorul reprezentărilor grafice
 Demonstrația cu ajutorul mijloacelor tehnice

5. EXERCIȚIUL
 Urmărește formarea unor deprinderi în plan mental și motric
 Se bazează pe acțiunea ghidată pe un algoritm care constă în repetarea cu strictețe a
unui număr de etape de execuție ce se repetă cu o anumită ciclitate
 Prin exercițiu se consolidează deprinderi și cunoștințe dobândite anterior , se dezvoltă
capacități și aptitudini noi , calități morale , trăsături de voință și caracter
 Exercițiu de : observare, asociație , operaționalizare
 Este eficient dacă se desfășoară în situații diversificate
 În desfășurarea exercițiilor trebuie să existe o succesiune progresivă , crescând în mod
gradual complexitatea și diversitatea sarcinilor de lucru
 Realizarea exercițiului presupune următoarele etape :
 Familiarizarea elevului cu acțiunea ce urmează să fie automatizată
 Antrenarea operațiilor necesare desfășurării acțiunii
 Integrarea operațiilor în structura acțiunii
 Sistematizarea acțiunii
 Integrarea acțiunii în activitate
 Perfecționarea acțiunii automatizate

6. EXPLICAȚIA
 Este o formă de expunere ce constă în clarificarea unui adevăr științific pe baza unui
șir de argumentații
 Pentru punerea în practică se folosesc materiale ilustrative care facilitează însușirea și
înțelegerea noțiunilor și a datelor
 Trebuie să fie clară , accesibilă , să evite datele inutile
 Antrenează dezvoltarea spiritului de observație , memoria și gândirea logică

27
 7. ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE
 Oferă posibilitatea elevilor de a dobândi cunoștințe prin efort personal
 Constă în punerea elevului într-o situație care să-i permită , cu ajutorul unei strategii ,
să ajungă singur la un răspuns
 Dezvoltă gândirea , percepția , limbajul , trăsături de voință și caracter

8. CONVERSAȚIA EURISTICĂ
 Metodă didactică centrată pe dialog activ între profesor și elevi cu scopul punerii în
valoare a unor informații utilr dezvoltării unor comportamente și achiziții cognitive
 Impune utilizarea unor tipuri de întrebări în concordanță cu obiectivele ce urmează a
fi realizate , cu conținuturile , cu tipul lecției .
 Eficiența este dată de abilitatea profesorului de a pune întrebări

9. JOCUL DE ROL
 Metodă activă de predare învățare bazată pe simularea unor funcșii , relații , activități
, fenomene , care urmărește formarea comportamentului uman pornind de la
simularea unor situații reale
Avantaje :
 Activează elevii dpdv . afectiv , cognitiv , achizițional
 Pune în evidență modul de comportare în anumite situații
 Metodă eficientă de formare corectă a convingerilor , atitudinilor și comportamentelor
 Prin dramatizare , asigură problematizarea
Dezavantaje :
- Greu de aplicat , necesită aptitudini regizorale și actoricești
- Proiectarea și pregătirea cer timp și efort
- Este posibilă apariția blocajelor emoționale
Etapele pregătirii :
a) Identificarea situației interumane
b) Modelarea situației și proiectarea scenariului
c) Alegerea partenerilor și instruirea lor
d) Învățarea individuală a rolurilor
e) Dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor
Valențele jocului de rol :
- Funcție informativă = familiarizează elevii cu anumite valori
- Funcție formativă
- Funcție socială
- Funcție motivațională= dezvoltă capacitatea de empatie
- Funcție evaluativă = identificarea aspectelor pozitive și negative
28
 10. JOCUL DIDACTIC
 Realizează trecea de la activitatea de joc spre cea de învățare
 Predomină acțiunea didactică simulată
Organizarea jocului didactic : amenajarea spațiului , pregătirea materialelor.
Materialul ales trebuie să fie adecvat scopului și sarcinii didactice , să expună într-o formă
interesant și atractivă conținutul de învățat , să aibă valențe formative și informative
Desfășurarea jocului presupune :
a) Introducerea în joc – are ca scop trezirea interesului
b) Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia
c) Prezentarea materialului didactic
d) Explicarea jocului : prezentarea sarcinilor și regulilor
e) Executarea jocului didactic- elevii se implică direct , cooperează sau lucrează
independent pentru a realiza sarcina și scopul propus
f) Complicarea jocului , introducerea unor noi variante
Încheierea jocului didactic
Evaluarea jocului didactic – cadrul didactic invită elevii la reflexie asupra activității
susținute , se formulează concluzii .

METODE CENTRATE PE ELEV

1. BRAINSTORMING

 Furtună în creier , „asalt de idei”

 Este o metodă de stimulare a creativității ce constă în formularea a cât mai multe idei
ca răspuns la o situație anunțată
 Se bazează pe funcția asociativă a intelectului : o idee cheamă o altă idee în mintea
aceluiași subiect sau în mintea altui subiect
Avantaje :
- Implicarea activă a cât mai multor participanți
- Exersarea creativității
- Dezvoltarea relațiilor interpersonale

29
Etape :
1. Alegerea temei și a sarcinii de lucru
2. Solicitarea exprimării în mod rapid , în fraze scurte și concrete , fără cenzură , a
tuturor ideilor
--- nu se fac observații negative
3. Înregistrarea tuturor ideilor pe tablă , flipchart
4. Pauză de așezarea ideilor (15 min. , o zi )
5. Reluarea ideilor și gruparea lor pe categorii
6. Analiza critică , argumentarea , evaluarea lor , la nivelul clasei sau la nivelul unor
grupe
7. Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru
problema propusă
8. Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate : cuvinte , propoziții , colaje ,
imagini

2. CIORCHINELE

 O metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor între idei

 Metoda organizează reprezentările elevilor și organizează gândirea
Etape :
1. Se scrie un cuvânt sau o temă în mijlocul tablei
2. Se notează toate ideile care au legătură cu tema respectivă în jurul acestuia , trăgându-
se linii
3. Pe măsură ce se scriu idei , cuvinte noi , se trag linii între toate ideile ce par a fi
conectate
4. Activitatea se oprește când s-au terminat toate ideile sau timpul alocat s-a scurs.

3. ȘTIU-VREAU SĂ ȘTIU-AM ÎNVĂȚAT

 Este o metodă de învățare prin colaborare ce urmărește implicarea elevilor ce știu deja
ceva despre o anumită temă și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea
răspunsurilor în lecție.

Etape :
1. Se formează perechi și se face o listă cu tot ce știu deja despre o anumită temă . Se
construiește tabelul pe tablă
2. Se notează în coloana stângă lucrurile cu care toată lumea a fost de acord.
3. În continuare elevii formulează întrebări în legătură cu tema dată care vor fi notate
în coloana din mijloc.
4. Se citește textul
30
 5. Se trec în coloana a treia răspunsurile găsite la întrebările puse de elevi
6. Se discută cu elevii unde ar putea găsi răspunsul la întrebările rămase fără răspuns
7. Se revine la schemă și se decide ce au învățat din lecție

4. SINELG

 Modalitate de codificare a textului care permite celui care învață , să citescă și să

înțeleagă în mod activ și pragmatic un anumit conținut .
Etape :
1. În timpul lecturii elevii notează pe hârtie :
- Cunoștințe confirmate ...........................................
- Cunoștințe infirmate ..............................................
- Cunoștințe noi ..........................................................
- Cunoștințe incerte , confuze .................................... ?
2. După lectură se trec într-un tabel semnele corespunzătoare
3. Informațiile obținute individual se discută în perechi , apoi se comunică profesorului
care le trece într-un tabel similar pe tablă
4. Cunoștințele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecțiile următoare

5. BULGĂRELE DE ZĂPADĂ

 O îmbinare armonioasă între activitatea individuală și cea a grupurilor de elevi

 Are ca obiectiv dezvoltarea capacității de a sintetiza principalele probleme ,
informații, idei ale unei teme , ale unui text literar .
 Evaluarea activității se poate face ținându-se seama de aportul fiecărui elev la
conceperea concluziilor finale , sau printr-un chestionar de bilanț al rolurilor în cadrul
echipelor.
Exemplu : Text narativ „ Uriașul bun al Pământului ” , după Ghe. Oprea
Sarcini :
- Individual : formulați o însușire a personajului Uriaș
- În perechi : găsiți și scrieți cât mai multe însușiri
- În grupe : identificați toate însușirile , pozitive și negative
- Colectiv : se vor realiza concluziile cu privire la însușirile personajului.

31
 6. TURUL GALERIEI

 Presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate pe grupuri

de elevi
 Metodă de învățare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-și expună opiniile
proprii.
Etape :
1. În grupuri de elevi (3 sau 4) , elevii lucrează la o problemă ce se poate materializa într-
un produs , pe cât posibil pretându-se la abordări variate.
2. Produsele sunt expuse pe pereți ca într-o galerie de artă
3. La semnalul profesorului grupurile se rotesc prin clasă , pentru a examina și discuta
fiecare produs . Elevii își iau notițe și pot face comentarii pe hârtiile expuse.
4. După turul galeriei elevii reexaminează produsele prin comparație cu celelalte și citesc
comentariile făcute pe produsul lor.
 Prin utilizarea aceste metode se stimulează creativitatea participanților , gândirea
colectivă și individuală , se dezvoltă capacitățile sociale ale participanților , de
intercomunicare și toleranță reciprocă , de respect pentru opinia celuilalt.

7. CUBUL

 Este o metodă aplicată unei clase de elevi împărțită în 6 grupe

 Presupune explorarea unui subiect , a unei situații , din mai multe perspective ,
permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme.
Etape:
1. Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise : descrie , compară , analizează ,
asociază , aplică , argumentează .
2. Anunțarea temei , a subiectului pus în discuție
3. Împărțirea clasei pe 6 grupe fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinței
de pe una din fețele cubului.
a) Descrie : culoare , formă , mărime
b) Compară : ce este asemănător ? , ce este diferit ?
c) Analizează : din ce este făcut ? , din ce se compune ?
d) Asociază : la ce te îndeamnă să te gândești ?
e) Aplică : ce poți face cu acesta ? , la ce se poate folosi ?
f) Argumentează : pro sau contra ,enumeră motive
4. Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe
5. Afișarea formei finale pe tablă.
32
 8. MOZAICUL

 Presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor

dobândite de către fiecare membru al grupului , altui grup
 Stimulează încrederea în sine
 Dezvoltă abilitățile de argumentare și relaționare
 Dezvoltă gândirea critică , liberă și independentă
Etape :
1. Pregătirea materialului de studiu : profesorul stabilește tema și o împarte în 4-5
subteme. Realizează o fișă expert în care trece cele 4-5 subteme.
2. Organizează colectivul pe echipe de învățare (4-5 elevi) . Fiecare elev primește un
număr de la 1 la 4-5 și are ca temă să studieze subtema corespunzătoare numărului
său.
Faza independentă : fiecare elev studiază subtema lui în clasă sau acasă.
3. Constituirea grupurilor de experți : după ce au studiat tema elevii se întâlnesc pe
numere pentru a dezbate problema împreună.
Faza discuțiilor în grupurile de experți : învățarea prin cooperare a secțiunii care a
revenit grupului și hotărârea modului în care se poate preda ceea ce au înțeles.
4. Reîntoarcerea în echipa inițială de învățare
Faza raportului de echipă : experții transmit cunoștințele asimilate , reținând la
rândul lor cunoștințele pe care le transmit colegii lor , fiecare realizându-și propriul
plan de idei .
5. Evaluarea
Faza demonstrației : grupele prezintă rezultatele întregii clase . Elevii demonstrează
ce au învățat . Profesorul poate pune întrebări sau poate da fiecărui elev câte o fișă
spre rezolvare .

Metoda mozaicului dezvoltă capacitățile de ascultare , vorbire , cooperare , gândire

creativă și rezolvare de probleme.
 Se anihilează tendința de instituire a unor ierarhii în grupuri , precum și „lenea
socială”.

9. METODA SCHIMBĂ PERECHEA

 Are la bază munca în perechi

 Se împarte clasa în două grupe egale și se formează două cercuri concentrice
33
  Profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru
 Fiecare pereche discută și comunică ideile
 Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic realizându-se schimbarea
partenerilor
 Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei , fiecare implicându-se în
activitate.

10. METODA R.A.I.( răspunde -aruncă-întreabă)

 Are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica (prin

întrebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat
 Se aruncă un obiect mic (minge) de la un elev la altul .Cel care aruncă mingea pune o
întrebare celui care o prinde . acela trebuie să răspundă .Dacă nu știe răspunsul iese
din joc și răspunde cel care a aruncat , după care aruncă din nou.

11. METODA CADRANELOR

 Este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional prin

participarea și implicarea elevilor în înțelegerea lui adecvată .
 Se trasează pe tablă / caiet două axe perpendiculare obținându-se patru cadrane
 Elevii citesc /ascultă un text problemă
Cadranul I : imagini auditive sau vizuale din text / datele problemei
Cadranul II : cuvinte cheie , sentimente pe care le-au simțit/ întrebarea problemei
Cadranul III : stabilesc o legătură între conținutul textului și experiența lor de viață /
rezolvarea problemei
Cadranul IV : învățarea ce se desprinde din text / punerea problemei într-un exercițiu

12. CVINTETUL

 Constă în crearea de cinci versuri respectându-se cinci reguli cu scopul de a se

sintetiza conținutul unei teme
 Comunicarea temei și reamintirea regulilor
34
Versul I – un singur cuvânt ce denumește subiectul lecției
Versul al II-lea – două cuvinte care definesc caracteristicile subiectului ( două adjective )
Versul al III-lea – trei cuvinte care exprimă acțiuni ( verbe la gerunziu)
Versul al IV-lea – patru cuvinte ce exprimă starea elevului față de subiect
Versul al V-lea – un cuvânt care arată însușirea esențială a subiectului .
Toamna
Bogată ,arămie
Strângând , colorând , fluturând
Frunzele ruginii cad ușor
Mireasmă

11. JURNALUL DUBLU

 Analiza textelor literare sau științifice

 Permite elevilor să coreleze noile informații cu experiența lor personală
 Să mediteze la semnificația pe care o are un conținut informațional pentru fiecare
dintre ei

FRAGMENT OPINII PERSONALE

 De ce ați ales acest pasaj?
 La ce v-a făcut să vă gândiți ?
 Ce sentimente v-a creat ?

35
 12. EXPLOZIA STELARĂ

 Metodă de stimulare a creativității , bazată pe formularea de întrebări pentru

rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri .
Ce ?

Când ? Cine ?

De ce ? Unde ?

 pe steaua centrală se scrie ideea centrală

 pe cele cinci steluțe se scriu întrebări : ce?, cine?, unde? ,când?, de ce?
 5 elevi extrag câte o întrebare și își aleg 3-4 colegi , organizându-se în 5 grupuri
 Elevii revin și spun întrebările
 Elevii celorlalte grupuri răspund la întrebări .

13.LECTURA CU PREDICȚII

 Stimulează creativitatea și face apel la cunoștințele anterioare

 Se scrie pe tablă tabelul predicțiilor

Ce credeți că se va De ce credeți asta ? Ce s-a întâmplat de fapt ?

întâmpla?

 Se citește primul fragment al textului

 Se stabilesc cuvinte cheie , expresii pentru fragmentul citit și se răspunde la prima
întrebare argumentându-se
 Se citește următorul fragment și se completează coloana a III-a
 Se continuă până la terminarea textului
 La final , elevii vor reda povestirea în cele două variante : cea originală și cea creată
de ei .

36