Curriculum desemnează ansamblul structurat al experienţelor de predare şi învăţare (obiective,
continuturi material didactic, activităţi de predare-invatare-evaluare ) planificate, oferite sub îndrumarea unei instituţii de învăţământ ( în interiorul şi în afara ei) în vederea atingerii obiectivelor prestabilite. Curriculum şcolar poate fi analizat şi interpretat din trei perspective : procesuală, structurală şi cea a produselor / documentelor curriculare. Din perspectiva produselor curriculare, acestea pot fi : a) Principale – planul de învăţământ ; – programa şcolară ; – manualul şcolar. b) Auxiliare – ghiduri metodice pentru cadre didactice ; – caiete de muncă independenta ; – seturi multimedia ; – soft-uri educaţionale. c) Produse curriculare pentru cadru didactic, rezultate din proiectarea activităţii de către acesta : – planificarea calendaristică ; – proiectarea unităţilor de învăţare ; – proiectarea la nivelul lecţiei. Planul de învăţământ este un document oficial prin care se structurează conţinutul învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. Programa şcolară este actul oficial care reda sintetic conţinuturile învăţământului pe ani şcolari sau pe cicluri de învăţământ.. Structura programei este următoarea : – obiectivele ; – structura tematica a conţinutului ; – alocarea orientativă a numărului de ore pe teme ; – indicaţii metodice privitoare la realizarea predării, învăţării şi evaluării. Programele reprezintă oferta educaţionala a unei anumite discipline pentru un parcurs şcolar determinat. Manualele şcolare concretizează programele şcolare în diferite unităţi didactice, sau experienţe de învăţare, operationalizabile în relaţia didactică învăţător – elev. Manualele alternative (elaborarea şi difuzarea simultană a mai multor manuale pentru aceeaşi disciplina sau arie curriculară) dau posibilitatea cadrului didactic să-şi aleagă manualul care i se potriveşte cel mai bine elevilor săi. Acesta nu mai trebuie parcurs integral, ci numai unităţile de conţinut obligatorii .Ele propun moduri diferite de abordare şi însuşire a cunoştinţelor unice , prevăzute în programa şcolară, alegerea lor relizandu-se în funcţie de caracteristicile psiho- comportamentale ale elevilor, dar şi de aptitudinile şi stilurile didactice ale educatorilor. Mai presus de orice stă realizarea obiectivelor şi a performanţelor care depind în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea să pentru copii, de modul creator de abordare al temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.