Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

V. Curriculum-ul Naţional

V. 1. Concepte şi componente

În sens procesual, de politici educaţionale, curriculum defineşte

sistemul de procese decizionale, manageriale şi de monitorizare care
preced, acompaniază şi urmează proiectarea, elaborarea, implementarea,
evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului de experienţe de
învăţare oferite de şcoală [Bîrzea C, Curriculum Reform in Central and
Estern Europe, J. C. van Bruggen, Enschede 1993].
În sens restrâns, tehnic, denumit Curriculum Naţional formal,
curriculum-ul desemnează sistemul documentelor de tip reglator şi
normativ, în cadrul cărora se consemnează experienţele de învăţare
recomandate elevilor prin şcoală [Crişan Al, Curriculum şcolar. Ghid
metodologic. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti 1995].
Conform acestei accepţii, curriculum-ul desemnează ansamblul
experienţelor de învăţare pe care şcoala îl oferă tinerilor, cu scopul de a-i
asista în descoperirea şi valorificarea maximă a propriilor disponibilităţi
şi interese, înseamnă ceea ce întreprind elevii în şcoală sub îndrumarea
profesorilor în materie de învăţare şi dezvoltare personală.
Flexibil şi deschis, mereu în măsură să ofere fiecărui tânăr şanse
reale pentru identificarea şi valorificarea deplină a propriilor aptitudini şi
interese, Curriculum-ul Naţional, reprezintă ansamblul experienţelor de
învăţare prin care instituţia şcolară asigură realizarea idealului
educaţional şi a finalităţilor învăţământului.
Acesta cuprinde următoarele documente:
- Cadrul de referinţă, document reglator înglobând acei
indicatori care - prin natura lor - vor asigura coerenţa, în termeni de
procese şi produse, a întreg sistemului curricular,
- Planul-cadru de învăţământ, document reglator care
delimitează ariile curriculare, obiectele de studiu şi alocarea de timp
minimă şi maximă aferente acestora, pe nivele de învăţământ,
- Programele şcolare, realizate pe clase şi disciplinele prevăzute
în planul-cadru,

103
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

- Metodologii de aplicare, ghiduri de implementare,

reglementări,
- Manualele alternative.
Introducerea noului Curriculum Naţional a fost însoţită de o serie
de concepte noi, atât la nivelul documentelor reglatoare, cât şi la nivelul
programelor. Acestea vor fi prezentate succint în cele ce urmează.
Idealul educaţional şi finalităţile sistemului de învăţământ
reprezintă un set de aserţiuni de politică educaţională, stabilite prin lege
şi care consemnează exigenţele societăţii româneşti cu privire la
calitatea şi performantele sistemului naţional de învăţământ, definite în
termeni de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini, care se aşteaptă a fi
dobândite de tineri pe băncile şcolii. Finalităţile sistemului au un
important rol reglator.
Profilul de formare, o categorie nouă în România ca formă de
ieşire din sistem, sintetizează principalele cunoştinţe, capacităţi şi
atitudini dezirabile la capătul parcursului şcolar obligatoriu, aşteptările
societăţii faţă de tânărul absolvent.
Astfel, în termeni operaţionali, de la un absolvent de învăţământ
obligatoriu se aşteaptă:
- să comunice eficient în situaţii reale,
- să înţeleagă sensul apartenenţei la diverse tipuri de comunităţi
(locală, naţională, europeană, etc.),
- să demonstreze flexibilitate şi capacitate de adaptare şi
integrare în medii diverse,
- să rezolve probleme, să ia decizii şi să-şi exprime opiniile,
folosind gândirea critică şi creativă,
- să folosească în mod eficient tehnologiile relevante pentru viaţa
de toate zilele,
- să înţeleagă fenomenele esenţiale ale naturii înconjurătoare şi
ale mediului social imediat,
- să contribuie la structurarea şi ocrotirea unei vieţi de calitate,
- să aplice şi să-şi valorifice propriile experienţe de învăţare, în
scopul dezvoltării unui ansamblu personal de atitudini şi al identificării
viitoarei orientări profesionale,
- să-şi formeze capacităţile şi motivaţiile proprii învăţării
permanente.

104
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

[Onghină D. Ieşirile din sistemul de învăţământ obligatoriu, Bucureşti

1997],
Ciclul curricular, reprezintă un concept pedagogic bazat pe
stadiul de dezvoltare psiho-pedagogică a elevilor şi care oferă un set
coerent şi clar de obiective de învăţare, reflectate la nivelul programelor
şcolare. Specificitatea dominantelor curriculare ale fiecărui ciclu în parte
este importantă atât pentru proiectarea curriculumului, cât şi pentru
profesori, elevi şi părinţi.
Curriculum-ul nucleu şi Curriculum-ul la decizia şcolii sunt cele
două segmente care concură la formarea Curriculumului Naţional.
.....................
Ariile curriculare reprezintă grupări de discipline, precum şi de
domenii şi obiecte opţionale înrudite şi sunt aceleaşi pe întreaga durată a
şcolii. Ponderea lor pe cicluri şi clase variază.
Obiectele de studiu sunt părţi ale ariilor curriculare şi pot fi
obligatorii sau opţionale.
Programele şcolare stabilesc obiectivele şi conţinuturile propriu-
zise ale învăţării la nivelul obiectelor de învăţământ. Acestea reglează
atât procesul de predare-învăţare cât şi realizarea manualelor şi altor
materiale suport destinate procesului de predare-învăţare.
...................
O miză importantă a noii viziuni curriculare este conturarea
“personalităţii şcolii”, într-o societate care-şi propune să respecte şi să
valorizeze diversitatea, în contextul respectării standardelor naţionale,
ale unei educaţii de calitate şi acordării unor şanse realmente egale
tuturor tinerilor.

V. 2. Elaborarea ofertei curriculare

Oferta curriculară este o componentă a culturii curriculare

naţionale, o parte integrantă a curriculum-ului naţional sistemic.
Proiectarea şi elaborarea curriculum-ului nu este apanajul unei
elite. Un sistem educaţional puternic trebuie să fie preocupat de
formarea iniţială şi continuă a unui contingent numeros şi bine pregătit
de cadre didactice capabile de a proiecta şi elabora curriculum.
Reforma curriculară trebuie să urmărească compatibilitatea
sistemului de învăţământ românesc cu alte sisteme de învăţământ

105
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

performante din lume, în acelaşi timp cu mărirea impactului sistemului

de învăţământ asupra reformei societăţii româneşti. Aşteptată
deopotrivă de societatea civilă, cât şi de agenţii educaţionali - elevi,
părinţi, profesori - ca o condiţie sine qua non a consolidării statului
învăţământului românesc, reforma curriculară trebuie să reprezinte
vârful de lance al reformei sistemului educaţional românesc.
.....................
Curriculum-ul la decizia şcolii poate fi orientat spre:
- curriculum nucleu aprofundat, derivat dintr-o disciplină
studiată în trunchiul comun, care urmăreşte aprofundarea obiectivelor de
referinţă sau a competenţelor specifice din curriculum-ul nucleu, prin
noi unităţi de conţinut.............,
- curriculum extins, derivat tot dintr-o disciplină studiată în
trunchiul comun, care urmăreşte extinderea obiectivelor cadru sau a
competenţelor generale din curriculum-ul nucleu, prin introducerea unor
noi obiective de referinţă sau competenţe specifice şi noi unităţi de
conţinut......................,
- curriculum elaborat în şcoală, în vederea exploatării resurselor
şi tradiţiilor locale, sau întâmpinarea cerinţelor şi exigenţelor de instruire
ale elevilor, părinţilor sau comunităţii, poate fi orientat fie către o
disciplină nouă, de sine stătătoare, în afara celor prevăzute în trunchiul
comun la un anumit profil sau specializare, sau către o disciplină
integratoare pentru o anumită arie curriculară sau mai multe arii
curriculare
Aspectele formative şi informative cuprinse în curriculum la
dispoziţia şcolii vor constitui obiectul evaluării interne.

V. 3. Repere metodologice de proiectare şi elaborare a

curriculumu-lui opţional

Oferta curriculară locală, specifică unităţii şcolare, este o

componentă a culturii curriculare naţionale care păstrează în curriculum
specificul local şi tradiţiile culturii curriculare naţionale, particularizate
la zone geografice, la ocupaţii tradiţionale, la conceptul de educaţie al
marilor personalităţi ale şcolii româneşti, care ţi-au pus amprenta asupra
unui anumit domeniu al educaţiei. Curriculumul local reprezintă

106
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

principalul element de descentralizare şi flexibilitate în stabilirea

politicilor curriculare, un factor de echilibru faţă de curriculumul nucleu.
Proiectarea şi elaborarea curriculum-ului local presupune
parcurgerea unor etape specifice elaborării oricărui proiect:
o pregătirea proiectului, .........,
o conceperea proiectului, ...........,
o realizarea proiectului (faza operaţională), ..............
Parcurgerea acestor etape presupune:
- enunţarea unui scop general, .............
- stabilirea ţintelor specifice .............
- stabilirea obiectivelor de referinţă, a competenţelor generale,
care specifică rezultatele;
- stabilirea obiectivelor specifice, a competenţelor imediate,........
- stabilirea activităţilor de învăţare, ................
- specificarea conţinuturilor, ................
- elaborarea standardelor curriculare de performanţă.......
În acest fel se poate stabili, cel puţin la modul ideal:
- performanţele la care ar fi de dorit să ajungă elevul, la sfârşitul
unui anumit ciclu şcolar,
- graniţele până la care se poate extinde evaluarea,
- gradul de detaliu până la care trebuiesc abordate conţinuturile
de către profesori.
Elevii vor fi conştienţi de ceea ce trebuie să ştie şi să facă pentru
a încheia cu succes o treaptă de şcolarizare, iar părinţii pot lua cunoştinţă
de inventarul de acţiuni menite să pună în evidenţă ceea ce elevii ştiu şi
ştiu să facă. Pentru disciplinele opţionale, cu excepţia celor de
aprofundare, este necesar să se deschidă o rubrică nouă în catalog.
Aceasta explică, în parte, excesul de opţionale de aprofundare în
învăţământul preuniversitar.
Curriculum-ul la decizia şcolii este şi un curriculum de
dezvoltare locală, care presupune participarea şi eforturile reunite ale
celor implicaţi în procesul de educaţie: elevi, profesori, părinţi, parteneri
sociali (instituţii, agenţi economici, organizaţii locale sau regionale,
etc.).
Opţiunea pentru această componentă curriculară oferă, în ideea
descentralizării, creşterea rolului, a responsabilităţilor şi angajamentelor

107
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

care le au faţă de cetăţeni, a factorilor locali şi cadrelor didactice şi poate

constitui o dominantă a formării personalităţii şcolii.
Elaborarea curriculum-ului la decizia şcolii trebuie să reflecte
valenţele parteneriatului şcoală-comunitate, urmărind promovarea
valorilor democratice în curriculum, care să permită viitorilor absolvenţi
să devină cetăţeni responsabili în comunitate, formarea competenţelor
sociale: comunicarea, lucrul în echipă, asumarea responsabilităţilor,
gândirea critică, etc., lărgirea domeniului ocupaţional, dobândirea
deprinderilor de dezvoltare a unei afaceri proprii pornind de la formarea
profesională.
În cele ce urmează, vom prezenta un exemplu de proiectare a
programei şcolare pentru o disciplină opţională de informatică, cu o oră
pe săptămână pe durata unui semestru.

VI. 4. Studiu de caz

Nota de prezentare

Unitatea didactică intitulată “Structuri arborescente şi aplicaţii”

acoperă o arie de conţinuturi neabordate pe trunchiul comun şi se
adresează elevilor clasei a XI-a.
Necesitatea abordării acestor conţinuturi este relevată de
frecvenţa problemelor practice care pot fi rezolvate utilizând aceste
structuri de date şi de constatarea faptului că în cadrul concursurilor
şcolare, la nivel judeţean, naţional şi internaţional, frecvenţa
problemelor care necesită cunoştinţe de teoria grafurilor, în speţă de
utilizarea structurilor arborescente, este mare.

Competenţe generale

1. Conştientizarea necesităţii organizării datelor în structuri

arborescente şi formarea deprinderilor de utilizare a acestor structuri
2. Stimularea creativităţii şi formarea deprinderilor de simulare şi
utilizare a modelelor matematice în rezolvarea problemelor concrete
3. Implementarea algoritmilor specifici structurilor arborescente şi
utilizarea lor în aplicaţii în vederea optimizării alocării resurselor.

108
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

Grupuri ţintă

Cursul se adresează elevilor de clasa a XI-a cu performanţe peste

nivelul mediu al clasei, care au atins obiectivele trunchiului comun şi
care dovedesc reale perspective de progres şi disponibilitate la efort,
elevilor participanţi la concursurile şi olimpiadele şcolare. Se studiază în
semestrul al II-lea.

Competenţe specifice şi activităţi de învăţare

1. Asimilarea noţiunilor şi rezultatelor teoretice cu privire la structurile

de date de tip arbore şi a modului de reprezentare al acestora în
memoria calculatorului. Aplicarea cunoştinţelor dobândite şi
competenţelor formate în rezolvarea unor probleme concrete.

Competenţe specifice Activităţi de învăţare

1.1 – să cunoască noţiuni de teoria
grafurilor şi proprietăţi specifice
arborilor
1.2 – aplicarea cunoştinţelor
dobândite în rezolvarea problemei
evaluării expresiilor aritmetice
- prezentarea noţiunilor primare şi
a proprietăţilor ale acestora
- identificarea formelor particulare
de arbori
- prezentarea modurilor de
reprezentare în memorie a
arborilor
- identificarea operaţiilor cu
elementele unui arbore
- formarea deprinderilor de operare
cu aceste elemente
- construirea arborilor binari
asociaţi expresiilor aritmetice
- obţinerea notaţiei poloneze
- evaluarea expresiilor aritmetice
sub această formă
- implementarea în limbajul Pascal
a algoritmilor

109
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

2. Perceperea importanţei teoretice şi practice a rezolvării optimale a

unor probleme de largă aplicabilitate, cum ar fi problema căutării
informaţilor într-o structură de date. Formarea deprinderilor de apreciere
a complexităţii unui algoritm şi aplicarea în rezolvarea problemelor
concrete.

Competenţe specifice Activităţi de învăţare

2.1 – să cunoască metode de
căutare şi să recunoască importanţa
operaţiei de regăsire a informaţiei
într-o structură dată
2.2 – aplicarea cunoştinţelor
dobândite în optimizarea
algoritmilor de căutare şi
identificarea unor structuri
alternative
- prezentarea algoritmilor clasici
de căutare
- realizarea studiului comparativ al
metodelor şi perceperea
avantajelor şi dezavantajelor
fiecăreia
- cunoaşterea algoritmilor de
căutare pe arbori binari şi
optimizarea căutării pe astfel de
structuri.
- echilibrarea arborilor binari de
căutare AVL
- identificarea structurilor
alternative (arbori bicolori)
- formarea deprinderilor de
comparare a diferitelor metode
- implementarea algoritmilor

3. Identificarea unor structuri specifice necesităţilor unei aplicaţii.

Stabilirea dinamici structurilor în funcţie de necesităţile aplicaţiei

Competenţe specifice Activităţi de învăţare

3.1 – să cunoască alte structuri de
date de tip arbore (heap-uri)
3.2 - diversificarea gamei
structurilor cunoscute şi adaptarea
lor la specificul aplicaţiilor (arbori
- prezentarea structurilor de tip
heap, a modului de memorare a şi
a dinamici lor
- perceperea avantajelor utilizării
în aplicaţii a acestor structuri
- perceperea necesităţii adaptării
structurilor cunoscute la specificul
aplicaţiilor
110
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

parţiali, arbori de compresie, arbori - integrarea şi adaptarea la

de joc) particularităţile aplicaţiei a
algoritmilor

Specificarea conţinuturilor

1. Noţiuni introductive
1.1 Proprietăţii ale arborilor
1.2 Arbori cu rădăcină
1.3 Arbori binari şi proprietăţi
2. Reprezentarea arborilor
1.1 Reprezentarea arborilor binari
2.2 Operaţii elementare pe arbori binari (creare, parcurgere)
2.3 Reprezentare a arborilor binare stricţi
3. Arbori asociaţi expresiilor aritmetice
4. Structuri de căutare
4.1 Căutarea secvenţială
4.2 Căutarea binară
4.3 Căutarea pe arbori binari de cătare
4.4 Alte operaţii pe arbori binari de căutare
4.5 Arbori binari de cătare optimali
5. Arbori echilibraţi
5.1 Arbori Adelson-Velskii-Landis (AVL)
5.2 Arbori bicolori
6. Heap-uri
6.1 Min-heapuri şi Max-heapuri
6.2 Crearea unui heap
6.3 Heap-sort
6.4. Cozi cu prioritate
7. Arbori parţiali
7.1 Arbori parţiali BF
7.2 Arbori parţiali DF
7.3 Arbori parţiali de cost minim. Algoritmii lui Kruskal şi Prim
8. Arbori de compresie Huffman (codul Huffman)

Elaborarea standardelor de performanţă

111
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

Corespunzător competenţelor specifice, se elaborează

standardele de performanţă ce se doresc atinse. Astfel, pentru
competenţa “Cunoaşterea proprietăţilor arborilor, în general şi a
arborilor binari în special”, specifică paragrafului 1, se va elabora
următorul standard:

Nivel Descriptor de nivel

A. (9-10) - elevul cunoaşte toate proprietăţile definitorii ale arborilor,
- înţelege şi utilizează codul lui Pruffer,
- operează cu noţiunea de arbore binar,
- cunoaşte proprietăţile arborilor binari şi modul de
reprezentare în memorie a acestora,
- este capabil să creeze şi să parcurgă un arbore binar,
- implementează optimal în aplicaţii algoritmii învăţaţi,
- intuieşte necesitatea şi este capabil să adapteze
organizarea datelor de intrare la cerinţele algoritmilor ce
vor fi folosiţi.
B. (7-8) - elevul cunoaşte majoritatea proprietăţilor definitorii ale
arborilor,
- înţelege şi utilizează codul lui Pruffer,
- operează cu noţiunea de arbore binar,
- cunoaşte proprietăţile arborilor binari şi modul de
reprezentare în memorie a acestora, dar are preferinţe
pentru anumite metode, care nu sunt totdeauna cele optime,
- este capabil să creeze şi să parcurgă un arbore binar,
- este capabil să implementeze în aplicaţii algoritmii
învăţaţi,
- are unele dificultăţi în organizarea datelor de intrare, la
implementarea algoritmilor folosiţi.
C. (5-6) - elevul cunoaşte unele proprietăţilor definitorii ale
arborilor,
- înţelege, dar utilizează cu dificultate codul lui Pruffer,
- înţelege noţiunea de arbore binar,
- cunoaşte unele proprietăţi ale arborilor binari, dar
foloseşte o singură metodă de reprezentare în memorie a
acestora,
- are dificultăţi în crearea şi să parcurgerea arborilor binari,
112
Didactica specialităţii – Informatică Curs 5

- implementează cu dificultate în aplicaţii algoritmii

învăţaţi,
- are dificultăţi în organizarea datelor de intrare.
C. (3-4) - elevul cunoaşte unele proprietăţilor definitorii ale
arborilor,
- nu înţelege şi nu poate utiliza codul lui Pruffer,
- are lacune în înţelegerea noţiunii de arbore binar,
- nu cunoaşte proprietăţile arborilor binari şi nu este capabil
să folosească nici o metodă de reprezentare în memorie a
acestora,
- nu este capabil să creeze şi să parcurgă un arbore binar,
- are dificultăţi în organizarea datelor de intrare.

În continuare, pot fi enunţate pentru fiecare capitol în parte

standardele de performanţă şi elaboraţi descriptorii de performanţă, pe
fiecare nivel.

113