VIOLENȚA ȘCOLARĂ – CE ESTE ȘI CUM O

COMBATEM?

Elaborat : Focșa Teodora

Coordonator : Gurev Dorina
 CE ESTE VIOLENȚA ÎN ȘCOLI ȘI
CUM SE MANIFESTĂ ?
 La 2 ani după începutul pandemiei de COVID-19, timp în
care accesul la educație a milioane de copii a fost limitat,
violența școlară continuă să existe și să lase efecte tragice
asupra tinerilor. Aceasta capătă noi forme și se adaptează
noului context mai repede decât o face legislația.
Însă pentru a putea combate și preveni violența școlară,
este necesară o înțelegere a cauzelor și manifestărilor ei,
însoțită de conștientizarea și acțiunea publicului
larg/societății civile. 
TIPURI DE VIOLENȚĂ
 Violența fizică: agresiunea fizică cu intenția de a răni cealaltă persoană (prezentă la cel puțin 1
din 10 elevi de liceu și 1 din 7 elevi de gimnaziu*);
 Violența psihologică: abuzul/violența verbală și emoțională, precum insulte, amenințări, porecle,
intimidare, umilire (este cea mai prevalentă formă de violență, observată de aprox. 40% dintre
respondenți*) + violența socială, înțeleasă prin izolarea și controlarea acțiunilor victimei (32%
dintre liceeni respondenți afirmă că au fost martorii a cel puțin un caz de violență socială*);
 Bullyingul: comportament agresiv repetat asupra victimei, aflată în aceeași situație ca și
agresorul (un alt elev este agresorul→ bullying, un profesor/ cineva superior ca și statut este
agresorul→ abuz), îmbinând violența fizică cu violență verbală, socială, sexuală; 
 Cyberbullyingul: se referă la hărțuirea/intimidarea care are loc în mediul online (ex.: trimiterea
de mesaje ofensive, însușirea identității unui alt elev pe platformele de socializare, postarea de
imagini jenante și răspândirea de zvonuri pe social media etc.).
FACTORII DE RISC CARE DETERMINĂ VIOLENȚA

 Situația socio-economică, rasa și etnia, mediul de proveniență, genul, orientarea

sexuală, temperamentul, aspectul fizic, etc. reprezintă factori de risc atunci când
vine vorba despre alegerea victimei.
 Pe de altă parte, există riscuri și pentru apariția violenței și a manifestării acesteia de
către agresor: experiențe anterioare care să implice violența, consumarea de
substanțe interzise, anturajul și mediul, proveniența dintr-o familie disfuncțională
și/sau o comunitate săracă. În multe cazuri, agresorul percepe victima ca pe o
amenințare la propria persoană, încredere în sine, mândrie sau statut, fără a
conștientiza acest lucru. În ciuda faptului că agresorii apar ca persoane care dețin
controlul și puterea, în majoritatea cazurilor aceștia aduc cu sine o experiență
trecută legată de violență, adoptând și imitând comportamentele celor din jur.
PORTRETELE ACTORILOR
IMPLICAȚI 
 Elevul (copilul) face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victimală crescută
din cauza particularităților psihocomportamentale și de vârsta specifice: 
 nu dispune aproape deloc de posibilități fizice și psihice de apărare;
 anticipează în mică măsură/deloc atât propriile comportamente, cât și pe ale celorlalți (în
special ale adulților);
 dispune de o capacitate redusă de înțelegere a consecințelor acțiunilor proprii sau ale altora;
 nivel redus de empatie;
 discerne cu dificultate intențiile bune de cele rele;
 prezintă un grad înalt de sugestibilitate, credibilitate.*
EXISTĂ DOUĂ TIPURI DE
VICTIME ȘCOLARE:
 victima pasivă sau supusă: care transmite celorlalți, prin comportament, că este o persoana
nesigură, care nu va reacționa la agresiunea asupra sa; nu dispun decât în mică măsură de
abilități sociale; au un nivel scăzut al stimei de sine, sunt anxioși, nesiguri, se demoralizează
ușor; întâmpină dificultăți în a lua atitudine sau în a se apăra atunci când sunt atacați;
 victima „provocatoare”: prezintă atât comportamente de tip anxios, cât și de tip agresiv;
prezintă tendința de a riposta violent când este atacată într-un fel sau altul; cele mai multe
victime din aceasta categorie au un temperament irascibil, sunt hiperactive și au dificultăți de
concentrare; sunt nerespectuoase și au obiceiuri care îi irită pe cei din jurul lor; nu au
capacitatea de a dezvolta relații cu copiii și adulții, inclusiv cu profesorii; își aleg victime pe
care să își descarce frustrările provenite din agresiunile la care sunt și ele, la rândul lor, supuse.
 Pentru optimizarea prevenirii violenței psihologice la nivelul fiecărei unități de învățământ ar
trebui să se creeze un grup de acțiune antibullying și să se implementeze un plan
antibullying la baza căruia stau următoarele:
 Activități de informare și de conștientizare ale fenomenului de bullying;
 Proceduri de intervenție în situațiile de violență psihologică;

 Responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenției imediate în cazurile de bullying

semnalate sau identificate;
 Organizarea unor activități precum concursuri, teatru, forum ș.a. în scopul încurajării respectării
valorilor și misiunii declarate a școlii;
 Activități de măsurare a impactului acțiunilor cuprinse în planul antibullying și a eficienței
grupului de acțiune; 
 Orice alt tip de activitate care are ca scop prevenirea bullyingului.
SPEȚĂ
 Andrei a fost mutat de părinți la o școală nouă, în clasa a V-a. A tot avut emoții peste vară, dar
ai lui i-au repetat că va fi în regulă. Colegii vor fi la fel de drăguți ca la școala veche. Erau
puțin îngrijorați, pentru că Andrei nu este genul foarte sociabil, nici nu se remarcă prin
rezultate extraordinare la învățătură, în plus schimbarea învățătoarei, de care el se atașase, cu
un număr mare de profesori, nu sună chiar bine. 
 Părinții au răsuflat ușurați când a revenit în prima zi de școală acasă și era încântat. 
 După o lună de școală Andrei însă s-a îmbolnăvit, a lipsit câteva zile, apoi a început să se
plângă în fiecare dimineață că îl doare burta. 
 A încercat să îi spună tatălui că nu și-a făcut prieteni și că are un coleg la școală care îl face
prost în fiecare zi și îi trântește pe jos caietele și penarul, însă a făcut asta într-un moment în
care tatăl lui repara ceva și nu a fost atent. A încercat să spună și mamei, care i-a răspuns că
așa e în viață și ar fi bine să facă la fel.
