Conduitele greșite ale copilului

- expresii ale abaterii acestuia de la calea normală a dezvoltării

sale psihice și morale

Prof.înv.primar Pop Elena Crina

Școala Gimnazială” Mihai Eminescu” Dej

”Întreaga civilizație reprezintă efortul, atat de asimilare , de transformare a naturii potrivit

aspirațiilor și trebuințelor societății, ale umanității și ale individului, cât și grija de a asigura
acomodarea individului, cât și grija de a asigura acomodarea individului, a personalității la
natură și la exigențele societății.În acest context se ivesc numeroase conflicte și
contradicții;în focul lor , ca într-un furnal, se forjează, se realizează și se definitivează
personalitatea omului; sacrificăm și înmormântăm unele dorințe, spre a salva altele”(V.
Pavelcu- Invitație la cunoașterea de sine.)

Unele studii de antropologie arată că, atunci când se observă o absență aproape completă a
interdicțiilor în educație, cultura corespunzătoare tinde să stagneze si să dispară.( Ralph
Linton) .Frustrațiile și contrarierile moderate din timpul copilăriei pregătesc individul în lupta
cu obstacolele și dificultătile inerente vieții, sporind gradul toleranței copilului la acțiunea
acestora, dar, trebuie să existe un prag optimal al conflictului sau al frustrării, prag direct
condiționat de vârsta copilului.

Atunci când carențele și conflictele afective din mediul familial, tulburările relațiilor
familiale, inegalitățile de atitudine manifestate de ambii părinți față de copil, depășesc
anumite limitre de intensitate și de durarată, transformându-se în adevărate situații
traumatizante pentru copil, personalitatea în formare a acestuia se va înscrie pe căi greșite.

Manifestările repulsive ale copilului dovedesc, tocmai faptul că în trecutul său au acționat
mijloace brutale, stări conflictuale severe, pedepse umilitoare, suprasolicitare școlară, etc.care
au generat reacții de răspuns emotiv-impulsive , de tipul; accese de mânie, furie, crize de
violență, reacții de simulare-desimulare.

Principalele forme de agresiune asupra copilului sunt; abuzul, neglijarea, exploatarea si

traficul de copii. În funcție de caracteristicile si de gravitatea faptei, violența asupra copilului
antrenează răspunderea civilă, disciplinară sau penală, conform legii 272/ 2004.

Devierile de conduită ale copilului pot avea ;

 caracter ofensiv, în care caz ele se exprimă în reacții impulsive, de revendicare și de

dominare, în acte agresive, conduite antisociale;

 caracter defensiv, stări de retragere de refugiu;

Caracterului ofensif al conduitei ii corespunde tendința activă de dominare, iar în plan intern ii
corespund stării afective specifice; accese de mânie, iritabilitate, furie, impulsivitate, crize de
violență, iar compornamental prin reacții de sfidare a autorității, opoziționism,
indisciplină,etc.

Tipologii ale elevului agresiv;

 Elevii puternici și încrezătări

 Elevi cu un comportament agresiv și un nivel ridicat al anxietății, cei care nu

beneficiau de popularitate în rândul colegilor de la școală, care tindeau spre relații
negative cu ceilalți colegi, precum și mediul familial( Stephenson și Smith, 1989)

 Elevii cu o popularitate ridicată datorată încrederii în sine, umorului și abilităților

bune de comunicare.Imaginea de indivizi puternici, încrezători, dominatori,poate fi
percepută gresit de către cei din jur, acestea fiind considerate abilități de lider(Besag,
1989)

Profilul copilului cu atitudine de agresor;

 Familia, raportarea acesteia la actul de agresiune.

 Comportamentul agresiv este determinat de nevoia de statut și recunoaștere

socială.

 O popularitate sub medie printre elevi.

 Comportamentele agresive sunt validate în școala gimnazială din cauza

diferenșei de maturitate pe care copiii o experimentează în
preadolescență(Moffitt)

Profilul copilului cu atitudine de victimă;

 Victimele sunt aceei copii diferiti, care prezintă anumite particularităti, in

special fizice

 Copii supraponderali sau mai mici

 Cu abilităși scăzute la sport

 Care provin din familii mai sărace

 Ce provin din grupuri etnice minoritare

 Mai timizi sau cu abilități sociale mai scăzute

 Cu dizabilităti fizice sau psihice

 Cei percepuși a fi ”altfel” de către grup

 Din centre de plasament sau adoptați

Profilul martorilor;
  Conform lucrării lui Salmivalli, 1996, există patru tipuri de martori;

1. Martori neimplicați.

2. Apărătorii victimei.

3. Spectatori activi.

4. Complicii sau asistentii.

Martorii obișnuiesc să se disocieze de victimă, pentru că aceștia au un statut social inferior,

iar prin asociere pot să-si scadă propriul statut social în clasă.

Cu cât sunt mai mulți elevi, colegi care susțin fenomenul de bullying al agresorului, cu atât au
loc mai des actee de bullying, în timp ce luarea apărării victimei are efect opus-de reducere a
bullyingului.

Implicarea martorilor în procesul de bullying devine esențială pentru modul în care

evoluează frcvența și numărul comportamentelor agresive din interiorul colectivelor de
elevi.