DE LA AGRESIVITATE LA

VIOLENŢĂ

Realizat de:PROF.TUDOR SILVIA GEORGETA

COLEGIUL TEHNIC”RADU NEGRU”GALAŢI
 “Ochiul poate ameninţa ca o puşcă încărcată şi fixată
să tragă, poate insulta ca fluierăturile sau ca lovitura.

 Într-o altă stare de spirit, iradiind de bunăvoinţă,

reuşeşte să te facă să-ţi tresalte inima de bucurie .”

R. W. Emerson
 VIOLENŢA ŞCOLARĂ

A. Factorii individuali

B. Factorii familiali

C.Factori care tin de contextul social

 DIFERENŢIEREA ÎNTRE AGRESIVITATE
ŞI VIOLENŢĂ
• agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii; ea
Criteriul ţine mai mult de gândire, de analiză, în timp ce violenţa ţine de
ordinul acţiunii noastre, o acţiune adaptată obiectivului ce
funcţional trebuie atins;

• agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenţa e mai

Criteriul ales externă
topologic

• în timp ce agresivitatea, înţeleasă ca potenţialitate care îi

permite individului să înfrunte problemele, poate fi considerată
Criteriul etic acceptabilă, violenţa, în calitatea ei de acţiune ce produce
durere, este inacceptabilă.
„Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem
personal, colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a
intregrităţii ce poate fi fizică, psihică sau materială. Această
dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin folosirea
forţei, conştient sau inconştient,însă poate exista şi violenţă doar
din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia
de a face rău.”
Eric Debarbieux (1996)
Agresivitatea este un comportament sau o serie de
comportamente provocatoare, pe când violenţa este deja
traducerea în faptă a intenţiilor, respectiv vătămarea.
„Violenţa este concretizarea agresivităţii, stadiul superior şi
decisiv al acesteia. Disocierea termenilor este convenţională,
în comportamentul concret fiind foarte dificil de trasat o linie
netă de demarcaţie. De cele mai multe ori cele două atitudini
se întrepătrund, cu trecere rapidă de la vorbă la faptă,
agresivitatea pregătind violenţa.”
 TIPOLOGIA CONDUITELOR DE VIOLENŢĂ ÎN
ŞCOALĂ
agresiuni active verbale directe: înjură, ameninţă;

agresiuni active verbale indirecte: calomnia;

agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;

agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;

agresiuni pasive fizice directe: împiedicarea producerii unui comportament al victimei;

agresiuni pasive fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs unei rugăminţi;

agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;

agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.

 CONFLICTUL CA UN ARBORE
D. SAPIRO

•solul – mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, societatea);

• rădăcina – cauzele multiple ale conflictului;

• tulpina – (diferite părţi) – părţile implicate în conflict

• scorbura – problema clar definită a conflictulu i;

• florile – emoţiile proprii pozitive şi negative ale celor implicaţi în conflict;

• frunzele – acţiunile concrete ale persoanelor implicate

•fructul – soluţia rezolvării conflictului.

„Orice măr care nu este mâncat la timp, cade şi din seminţele lui ia naştere un nou pom. Aşa şi
orice conflict care nu este rezolvat la timp serveşte premisa pentru naşterea altui conflict.”
 CONFLICTE
intrapersonale

interpersonale

sociale

de grup

organizaţionale

revoluţii

revolte

industriale

internaţionale
 CONFLICTE
 Conflictul între generaţii este un conflict
inevitabil, datorat evoluţiei societăţii în general
şi se referă la creşterea distanţei culturale dintre
„bătrâni” şi „tineri” din cauza accelerării în
special a progresului tehnic.
 Fiecare conflict care se naşte între generaţii are
profilul socio-cultural al perioadei istorice pe
care o traversează.
 Conflictul de status între profesori şi elevi se
explică prin faptul că profesorii sunt percepuţi
înspecial prin prisma rolului lor de evaluatori şi nu
al aceluia de formatori. Oamenii de la catedră sunt
priviţi în foarte puţine cazuri, drept persoanele care
te ajută să-ţi găseşti un drum în viaţă. Metodele şi
procedeele folosite în procesul de învăţare fac apel
fie la constrângere, fie la participare. Constrângerea
îngrădeşte dezvoltarea liberă şi creativă a
personalităţii elevilor. Participarea solicită un efort
crescut din partea elevilor, efort pe care mulţi nu
sunt pregătiţi sau nu doresc să îl facă.Uneori,
profesorii îşi exprimă „puterea” printr-o atitudine de
superioritate sau prin indiferenţă.Aceste atitudini nu
fac altceva decât să accentueze descurajarea şi lipsa
încrederii în forţele proprii a unora dintre copii.
Rezultatele se văd imediat în felul în care aceştia
răspund: sunt pasivi la lecţie sau perturb orele, au
atitudini ostile, provocatoare, refuză să comunice,
absentează etc.
PREVENŢIA ŞI AMELIORAREA VIOLENŢEI ÎN ŞCOALĂ
 Intervenţii la nivel individual:
 cunoaşterea copiilor şi identificarea timpurie a celor cu potenţial violent; valorificarea intereselor
şi aptitudinilor acestora şi, în funcţie de vârstă implicarea lor în activităţide voluntariat cu caracter
social;
 înţelegerea mecanismelor recompensă-sancţiune şi evitarea centrării predominant pe sancţiune.
 Intervenţii la nivel familial: Şcoala Părinţilor, consiliere familială, terapie familială.
 Intervenţii la nivelul şcolii:
 Violenţa – temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii; o cunoaştere mai bună a surselor posibile
de violenţă;
 transformarea regulamentului şcolar din instrument formal, în mijloc real de prevenţie şi
intervenţie;
 înfiinţarea structurilor cu rol de mediere (centre de resurse) şi creşterea rolului consilierului şcolar
în viaţa şcolii;
 programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii
concrete de violenţă (autocontrol, negocierea conflictelor,comunicare, mijloace de auto-apărare
etc.);
 încurajarea exprimării opiniei elevilor în cadrul dezbaterilor curente; valorificarea în timpul orelor
de dirigenţie a temelor relevante pentru problematica violenţei (drepturile şi îndatoririle
individului, libertate şi normă/ regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor, abilităţi
sociale etc.);
 programe şi activităţi extracurriculare (săptămâna împotriva violenţei;concursuri/ expoziţii
tematice, invitarea unor specialişti care să prezinte într-un
Bibliografie
 1.Ulrich, L., (coord.), Violenţa în şcoală. Metode de
intervenţie. Ghid de bune practici, Programul Matra
KAP al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos, Editura
Atelier Didactic, Bucureşti, 2007
 2. Iosifescu, Ş., Management educaţional pentru
instituţiile de învăţământ, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Bucureşti, 2001
 3.Ţepelea, A. (coord.), Managementul conflictului,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional
pentru Pregătirea Profesorilor, 2001