FENOMENUL DE BULLYIND IN SCOALA

EXEMPLE EUROPENE DE BUNA PRACTICA

Profesor consilier scolar Durac IuliaCJRAE-CJAP Dolj / Lic. Teor. „Mihai Viteazul” – Bailesti

Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă asupra copiilor.
Şcolile nu pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea sunt un mediu în care se
manifestă agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa.
Bullying reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine şi dezvoltării sănătoase şi
armonioase a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de
abuz fizic, emoţional şi sexual. Unii specialişti consideră problemei bullying-ul, comportamentul sau
atitudinea de „intimidare” în mod repetat şi intenţionat, ca modalitate de a câştiga puterea asupra altei
persoane.
Bullying este de fapt tot o formă de violenţă, care se pare că a crescut destul de mult în ultimii
ani. Au apărut incidente, mai ales la nivelul şcolilor şi a crescut gradul de conştientizare a fenomenului
bullying. Se concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din activităţi,
discriminarea, nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip, agresivitatea verbală sau scrisă.
Se consideră că cei care provoacă „bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă
atenţie, care doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă. Lipsa de
afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea, încurajarea unor noi
stiluri de viaţă, noi moduri de impunere, de a câştiga bani (droguri, prostituţie, găşti) sunt factori
facilitatori pentru bullying. Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii vor
răni fizic, social sau emoţional pe ceilalţi.
De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi, de colegi, de
familie.
Copiii sau persoanele care sunt agresori (în limba engleză bullies) sunt de fapt cei care vor să
demonstreze, în forţă, din păcate, că au o bună stimă de sine, că deţin controlul şi sunt superiori
celorlalţi. Familiile unde se foloseşte adesea pedeapsa corporală, constituie un mediu „prielnic” de
dezvoltare a comportamentelor deviante de tip bullying, inadecvate adaptării la cerinţele sociale,
incapabile de înţelegere a disciplinei pozitive şi respectării unor reguli pentru buna funcţionare.
În Japonia, într-o şcoală, în urma constatării creşterii nivelului de violenţă/ bullying între elevi şi între
elevi şi cadre didcatice, o profesoară de desen a iniţiat şi implementat proiectul „Creativitate plastică
contra violenţei” (de exemplu: decupaje creative de primăvară sau dedicate apei, într-o abordare
transdisciplinară), prin care elevii acesteia au fost implicaţi în decorarea şcolii şi implicit în crearea
unui mediu pozitiv de învăţare. Sarcina elevilor era de a desena/ picta cu acuarele, vopsele, culori
speciale pereţii, ferestrele, uşile, dulapurile şcolii din incinta şi din afara acesteia, în funcţie de
anotimp, subiecte, interese, aptitudini, abilităţi etc. în timpul activităţilor şcolare (unde tema sau
subiectul lecţiei favorizau exprimarea plastică), dar şi-n timpul pauzelor sau vacanţelor. Şcoala a
devenit astfel prietenoasă, mai frumoasă, rezultatul muncii în echipă, împreună a „angajaţilor”. Dacă
iniţial a fost doar un experiment, ulterior s-a extins la nivelul tuturor copiilor şi cadrelor didactice din
şcoală. Rezultatele au fost benefice: scăderea incidentelor de tip bullying/ violenţă, scăderea numărului
de absenţe, îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale dintre elevi şi cadre didactice, implicarea părinţilor
în educaţia copiilor, obţinerea unor performanţe academice şcolare, creşterea stimei de sine,
optimizarea comunicării, negocierea conflictelor, luarea deciziilor, dezvoltarea creativităţii,
experimentarea lucrului în echipă, promovarea imaginii şcolii în comunitate şi-n lume.