Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe străzi, în
scoli, în familie sau în cercuri de prieteni, violenta este ceva obisnuit pentru generatiile
noastre. Fie că mergem pe coridorul scolii si se trezeste unul că te înjură (vorbeste urat), fie
că îsi dă o palmă sau te terorizează, întâlnim din ce în ce mai multe forme de violentă.
Cred că cea mai des întâlnită este violenta verbală. Această formă de violentă este
frecventată mai ales în scoli, unde elevii încep prin a-si adresa cuvinte mai mult sau mai
putin potrivite, ajungând la violenta fizică. Apoi intervine problema de rasă, clasă socială,
situatie financiară, problem din păcate întâlnite astăzi între copii. În scoli găsim această
problemă derivată de la discriminarea rasială. Copii de diferite nationalităti sunt terorizati si
neintegrati în cercuri de prieteni din cauza culorii pielii. Ei bine, aici îsi face aparitia
violenta emotională. Acesti copii se închid în ei, scăzându-le respectul de sine, într-un
sfârsit ajungând să creadă chiar ei însusi că sunt atât de diferifi încât nu-si au locul pe acest
pământ. Din păcate această fată urâta a violentei este din ce în ce mai întâlnită. Fie că vrem
sau nu să recunoastem, fiecare detine un pic de agresivitate în el...si de la asta porneste
totul. Însă această agresivitate poate fi înlocuită cu gânduri bune. O gândire pozitivă duce la
gesturi pozitive, eliminând până si ultimele zăcăminte de răutate din noi. Până la urmă,
fiecare am avut odată intentia, sau mai bine zis tentatia de a agresa pe cineva verbal, fizic
sau psihic.
Dar fetele violentei se arată, mai nou, si în familie, părintii bătându-si sau agresându-
si moral copiii. Mai problematic este că acum si copiii ajung să adreseze cuvinte urâte
părintilor. Fie că s-a răstit copilul la părinte sau nu-i convine un anumit lucru, se ajunge de
la mici palme la adevărate batăi. Traumele morale lăsate de aceste agresări se citesc în timp
pe chipurile oamenilor. Uneori, dincolo de zâmbetul desenat alb-negru pe fată, se ascund
drame vrednice de Oscar. Am dreptul să mă apăr de de violenta , am dreptul să-mi apăr
aproapele, să-l învăt să spună: AM DREPTUL LA NONVIOLENTĂ!
Curtea școlii este acest micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de
viață în afara familiei.
– Vorbim despre validare, acceptare, empatie...dar din păcate vorbim și despre teamă.
Rușine. Respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală acoperă
emoțiile pozitive, ambiția și potențialul copiilor.
– Comportamentele agresive în general au o evoluţie lentă, şi de cele mai multe ori
agresivitatea, în ceea ce îi priveşte pe elevi, se defineşte printr- o paletă largă de
comportamente, cum ar fi:
– ● lipsa cooperării cu profesorii;
– un nivel scăzut de autocontrol;
– ● dominarea celor inferiori lor;
– ● se ceartă mai mult;
– ● ameninţă;
– ● îmbrâncesc alţi elevi mai des;
– ● răspund obraznic atunci când sunt mustraţi;
– ● se enervează repede și, de cele mai multe ori, fără un motiv întemeiat;
– ● argumentele lor sfârşesc în furie;
– ● de cele mai multe ori sunt lipsiţi de autocontrol;
– ● reacţionează negativ la critică;
– ● sunt incapabili să accepte ideile altora;
CE ESTE BULLYINGUL??