Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Departamentul de Drept Privat

Serivitutea

Elaborat : Focșa Teodora

Coordonator : Marcova Natalia

Chișinău,2022
 1. Aspecte generale cu privire la servitute

Codul civil clasifică servitutile în funcţie de mai multe criterii:

1. după modul lor de exercitare servitutile pot fi:

 continue, al căror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a exemplu servitutea curgerii apelor).
 necontinue, cele pentru a căror existenţă este necesară fapta prin proprietatea străină
1. după felul în care se manifestă, servitutile sînt:
 aparente, care se cunosc prin semne exterioare (de exemplu servitutea distanţei plantaţiilor).
 neaparente, cele care nu se atestă prin astfel de semne, de exempu nu poate fi cunoscută printr-un
semn exterior servitutea de a nu pl

2.Condițiile servituții (art.640 Cc)

(1) La realizarea servituţii, persoană împuternicită trebuie să respecte interesele

proprietarului terenului aservit. 
(2) Proprietarul terenului dominant poate fi obligat să plătească, la anumite perioade, o
recompensă (dispăgubire) proprietarului terenului aservit. 
(3) Shimbarea proprietarului terenului dominant sau al terenului  dominant  sau al
terenului aservit, precum şi împărţirea terenurilor, nu afectează dreptul de servitute. 
(4) Sevitutea se poate constitui în vederea asigurării unei utilităţi viitoare a terenului
dominant. 
(5) Servitutea constituie asupra unei construcţii ce se va edifica ori asupra unui teren ce va
fi dobândit se naşte numai la data edificării ori dobândirii. 
(6) Un teren grevat cu uzufruct sau superficie poate fi grevat cu servitute numai cu acordul
uzufructuarului sau al superficiarului.

Prezentul articol este consacrat condiţiilor de existenţă şi de realizare a dreptului subiectiv de

servitute. 
(1) Conform alin. (1) al acestui articol, la exercitarea (realizarea) dreptului subiectiv de servitute
titularul acestui drept este obligat să respecte  interesele proprietarului lotului aservit, adică să
nu facă abuz de dreptul ce îi revine şi să îl exercite ţinând cont de prevederile art. 9 al
prezentului Cod. 
(2) În alin. (2) al prezentului articol se subliniază caracterul oneros al dreptului subiectiv de
servitute, proprietarul lotului dominant putând fi obligat să plătească o recompensă
(despăgubire) proprietarului terenului aservit. Însă sintagma “poate fi obligat să plătească” nu
îi dă servituţii caracter oneros obligatoriu, el survenind în mod logic din conţinutul
 patrimonial al acestui raport juridic. Totul însă depinde de condiţiile faptelor juridice
prevăzute la art. 462 (1) care stau la baza constituirii servituţii. 
(3) După cum s-a menţionat în comentariul articolului precedent, raportul juridic de servitute se
constituie între proprietarul lotului aservit şi proprietarul lotului dominant, drepturile şi
obligaţiile ne având caracter personal. Deaceea  schimbarea proprietarului terenului dominant
sau al terenului aservit, precum şi împărţirea terenurilor, nu influenţează dreptul de servitute;
cine devine proprietar al terenului aservit, asupra aceluia cade sarcina care grevează dreptul
de proprietate asupra acestui teren. Cine devine proprietar al lotului dominant, acela
beneficiază de efectele dreptului subiectiv de servitute. 
(4) Conform alin (4), servitutea poate fi constituită atât în favoarea unei utilităţi curente, cât şi în
favoarea unei utilităţi viitoare a terenului dominant. 
(5) Acest aliniat are strânsă legătură cu alin. precedent, dat fiind că, dacă se constituie servitutea
asupra unei construcţii ce se va edifica sau asupra unui teren ce va fi dobândit, ea se naşte la
data edificării construcţiei sau a dobândirii terenului. 
(6) Acest aliniat prevede cazurile când un teren grevat cu uzufruct sau superficie poate fi grevat
cu servitute. Acesta poate avea loc “numai cu acordul uzufructuarului sau al superficiarului.”

3.Clasificarea servituților(art.641 Cc)

(1) Apatente sînt servituţile care se cunosc prin semne exterioare, iar neaparente — cele
care nu se atestă prin astfel de semne.
(2) Continue sînt servituţile al căror exerciţiu este sau poate fi continuu fără a fi necesară
fapta omului, iar necontinue — cele pentru a căror existenţă este necesară fapta omului.
(3) Pozitive sînt servituţile care îndreptăţesc pe proprietarul terenului dominant să facă în
mod direct anumite acte de folosinţă pe terenul aservit, iar negative — cele care impun
proprietarului terenului aservit anumite restricţii în exerciţiul dreptului său de
proprietate.

Prezentul articol stabileşte clasificarea servituţilor după modul lor de manifestare. 

(1)  Aliniatul (1) al acestui articol clasifică servituţile în aparente şi neaparente.
     Cele aparente sunt servitutile care se cunosc prin semnele lor exterioare, cum ar fi
un         canal, un apeduct, a fereastra. Însemnătatea acestei categorii de clasificare
constă în aceea  că numai servituţile aparente pot fi constituite prin uzucapiune ( a se
vedea art. 431(1);i comentariul la el ).
Cele neaparente sunt servituţile care nu se manifestă în exterior prin nici un semn
vizibil,    cum ar fi interzicerea de a construi un gard, un zid.  
(2)  Acest aliniat clasifică servituţile în continue şi necontinue.  
Servituţile continue sunt acelea, exerciţiul cărora este sau poate fi continuu, fără a fi
necesară fapta omului, cum ar fi servitutea de apeduct sau de scurgere a apelor de
ploae peste terenul vecinului.
 Servituţile necontinue sunt acelea care, spre a fi exercitate, implică fapte reale ale
titularului, cum este servitutea de trecere, servitutea de a lua apă din bazinul aflat pe
terenul vecinului. 
                 (3) Acest aliniat clasifică servituţile în cele pozitive şi cele negative. 
                       Pozitive sunt servituţile care îndreptăţesc proprietarul terenului dominnt să facă
în mod direct anumite acte de folosinţă pe terenul aservit: să treacă pe terenul aservit
cu orice mijloace de transport sau numai cu anumite din ele, să ia apă din bazinul ce
se află pe terenul aservit etc.
Negative sunt servituţile “care impun proprietarului terenului aservit anumite
restricţii în exerciţiul dreptului său de proprietate: de a nu construi pe terenul ce-i
aparţine careva clădiri mai înalte de cât înălţimea stipulată, de a nu construi ceva mai
aproape de o anumită distanţă de la hotarul ce desparte terenul aservit de cel
dominant etc. ”

4.Exercitarea servituții(art.645 Cc)

(1) Sarcina pe care o instituie servitutea asupra terenului aservit constă în obligaţia

proprietarului de a permite efectuarea anumitor acţiuni pe terenul său, deasupra
acestuia sau sub pământ. Servitutea poate consta şi din obligaţia proprietarului de a se
abţine de la anumite acţiuni în favoarea proprietarului terenului dominant.
(2) Servitutea se extinde asupra a tot ceea ce este necesar pentru exercitarea ei.
(3) Dacă servitutea s-a exercitat benevol şi fără obiecţii în termen de cel puţin 3 ani, atunci,
în cazul apariţiei unor litigii între proprietari, această modalitate de exercitare poate
servi ca temei determinant la soluţionarea litigiului.
(4) Proprietarul terenului aservit este obligat să se abţină de la orice act care limitează oii
împiedică exerciţiul servituţii. Astfel, nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta
exercitarea servituţii în alt loc.
(5) Proprietarul terenului aservit poate indica, pentru exercitarea dreptului de servitute, o
altă parte a terenului decât cea indicată la alin. (3), dar numai în cazul în care o astfel de
transferare nu prejudiciază proprietarul terenului dominant. Cheltuielile aferente
transferării sînt suportate de proprietarul terenului aservit.
(6) Dreptul de servitute al proprietarului terenului dominant trebuie să fie exercitat astfel
încât să creeze cît mai puţine dificultăţi proprietarului terenului aservit.

Acest articol determină modalităţile şi condiţiile de exercitare a servituţii. 

(1) Acest aliniat stipulează că sarcina pe care o instituie servitutea asupra terenului aservit constă
în obligaţia proprietarului terenului aservit de a permite proprietarului terenului dominant
efectuarea anumitor acţiuni: 
a) pe terenul aservit, de exemplu, de a trece peste acest teren, de a lua apă din fântâna sau bazinul
aflat pe acest teren etc; 
b) deasupra terenului aservit, de exemplu, pătrunderea unor elemente ale anumitei construcţii
(balconului sau terasei) în spaţiul de deasupra terenului aservit sau a unui cablu de
aprovizionare cu energie electrică etc; 
c) sub terenul aservit, de exemplu, construirea unui apeduct, a unei conducte de gaz, de energie
termică sau un cablu de telecomunicaţie. 
Servitutea poate consta şi  în obligaţia proprietarului terenului aservit de a se obţine de la
anumite acţiuni în favoarea proprietarului terenului dominant. Drept exemplu de asemenea
obligaţie ar putea servi obligaţia de a nu construi în genere pe acest teren aservit, de a nu
construi vre-un zid, de a nu construi vre-o clădire care ar depăşi o anumită înălţime etc. 
(2) Din conţinutul acestui aliniat rezultă că servitutea se extinde şi asupra oricărui  accesoriu
necesar pentru exercitarea ei. De exemplu, dacă servitutea oferă titularului dreptul de a lua
apă din fântâna sau bazinul ce se află pe terenul aservit, da pentru a scoate apa din fântână sau
bazin se folosesc pompe şi alte instalaţii, ele fiind accesorii, dreptul de servitute se extind şi
asupra lor. 
(3) Prevederile acestui aliniat se referă la efectul juridic al terenului de 3 ani de exercitare a
servituţii într-o  anumită modalitate. Adică, dacă în termen de 3 ani proprietarul terenului
dominant a exercitat “benevol şi fără obiecţii” servitutea de a trece pe jos peste terenul
aservit, iar apoi, procurându-şi tractor sau automobil, trece şi cu acest tractor sau
automobil, trece şi cu acestea peste terenul aservit, în urma cărui fapt între proprietari apare
litigiu, atunci modalitatea folosită (trecerea pe jos peste terenul aservit) “poate servi ca temei
determinant la soluţionarea litigiului” . Altfel spus, proprietarul lotului dominant poate trece
pe jos peste terenul aservit şi în viitor, da pentru a trece cu tractorul sau cu maşina, trebuie de
obţinut bunăvoinţa (acceptul) proprietarului lotului aservit. 
(4) Acest aliniat este corelat cu alin (1) al art. 640 şi se reduce la obligaţia proprietarului lotului
aservit să se obţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţii, inclusiv de
a nu schimba starea locului ori strămuta exercitarea servituţii în alt loc. 
(5) Conform prezentului aliniat, în procesul de exercitare a servituţii proprietarul lotului aservit
poate indica o altă parte a terenului decât cea pe care s-a exercitat servitutea până la anumit
moment, dar numai cu condiţia că o astfel de transferare nu prejudiciază proprietarul lotului
dominant.        
     Din cele prevăzute rezultă, că dacă proprietarul lotului dominant, exercitând, de exemplu,
servitutea de trecere cu mijloace de transport pe o anumită parte a terenului aservit, a suportat
cheltuieli pentru amenajarea părţii corespunzătoare de pe terenul său, în cazul permutării
locului de exercitare a acestei servituţi, proprietarului terenului dominant i se cauzează
prejudiciu. Mărimea acestuia se determină prin costul demontării amenajărilor şi transferarea
lor în alt loc sau, dacă transferarea
este imposibilă,- cu costul distrugerii lor şi costul amenajărilor în altă parte a terenului
dominant. În acesz caz proprietarul lotului aservit nu are dreptul de a indica o altă parte a
terenului pentru exercitarea servituţii. 
    În caui când indicarea unei alte părţi a terenului aservit nu prejudiciază proprietarul
terenului dominant, proprietarul terenului aservit este îndreptăţit să o facă, dar să suporte
cheltuielile aferente terenului aservit. 
(6) Prevederile acestui aliniat sunt racordate cu prevederile alin (1) al art. 640 şi impun condiţia
că proprietarul lotului dominant, la exercitarea dreptului de servitute, trebuie să creeze cât mai
puţine dificultăţi proprietarului terenului aservit.
 5.Abandonarea imobilului aservit (art.646 Cc)

In toate cazurile în care, conform contractului, cheltuielile lucrărilor de exercitare şi

conservare a servituţilor revin proprietarului terenului aservit, acesta se va putea
exonera de obligaţie abandonând în folosul proprietarului ternului dominant partea din
terenul aservit necesară exercitării servituţii.
 
Acest articol stipulează temeiul exonerării proprietarului lotului aservit de la cheltuielile
legate de efectuarea lucrărilor de exercitare şi conservare a servituţii, în cazurile când,
conform contractului ce stă la baza apariţiei servituţii, proprietarul lotului aservit este obligat
să le suporte. 
Întâii de toate, atragem atenţia la discordanţa dintre denumirea şi nutul acestui articol. În
denumire abandonarea se referă la întregul teren aservit, pe când în conţinut abandonarea se
referă doar la partea terenului necesară exercitării servituţii. 
     Din conţinutul prezentului articol rezultă că drept temei de exoner  a proprietarului lotului
aservit de la cheltuielile necesare exercitării şi conservării servituţii serveşte abandonarea de
către acesta a părţii terenului aservit necesare exercitării servituţii în favoarea proprietarului
terenului dominant.

6.Drepturile proprietarului imobilului dominant(art.647 Cc)

(1) Proprietarul terenului dominant este în drept să se folosească de servitute, să efectueze

pe terenul aservit orice lucrare necesară exercitării dreptului de servitute, să conserve
dreptul de servitute dacă contractul nu prevede altfel.
(2) In lipsa unei prevederi contrare, proprietarul terenului dominant poate lua toate
măsurile şi poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările de exercitare şi conservare a
servituţii. Cheltuielile de efectuare a acestor lucrări revin celor doi proprietari,
proporţional avantajelor pe care le obţin, în măsura în care lucrările efectuate pentru
exerciţiul servituţii sînt necesare şi de ele profită inclusiv terenul aservit.
(3) Proprietarul terenului dominant poate înlătura toate construcţiile şi plantaţiile pe care
le-a amplasat pe terenul aservit, în cazul necesităţii de readucere a acestuia la stare
normală pentru exploatare, şi trebuie să o facă la cererea proprietarului terenului
aservit.
 
Acest articol stipulează drepturile proprietarului terenului dominant şi condiţiile de exercitare
a acestora. 
(1) Conform acestui aliniat, proprietarul terenului dominant este în drept: 
a) să se folosească de servitute;
b) să efectueze pe terenul aservit orice lucrare necesară exercitării dreptului de servitute;
c) să conserve dreptul de servitute, adică să ia toate măsurile pentru a menţine servitutea în stare
ne alterată, dacă contractul nu prevede altfel. 
(2) Conform acestui aliniat, în lipsa unei prevederi contrare în actul de constituire a servituţii,
proprietarul lotului dominant poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările şi lua toate măsurile
de exercitare şi conservare a servituţii. Ulterior, însă , cheltuielile de efectuare a acestor
lucrări pot fi împărţite între proprietarii celor două terenuri în condiţiile: 
a)    când de lucrurile efectuate pentru exerciţiul servituţii profită şi proprietarul terenului
aservit;
b) proprietarul lotului aservit participă la împărţirea numai acelor cheltuieli care se referă la
costul lucrărilor necesare pentru exerciţiul servituţii. 
c) Cheltuielile necesare pentru exerciţiul servituţii se împart între proprietarii celor două
terenuri în raport proporţional direct cu avantajele care le revin .
(3) Din conţinutul alin.(3) al acestui articol rezultă, că, în cazul necesităţii de readucere a părţii
terenului aservit destinate exercitării servituţii în starea ei normală pentru exploatare,
proprietarul lotului dominant este ţinut să înlăture toate construcţiile şi plantaţiile pe care le-a
amplasat pe terenul aservit, dacă această înlăturare o cere proprietarul terenului aservit. În caz
contrar proprietarul terenului dominat poate să nu facă aceste lucrări.

7. Obligaţiile proprietarului terenului dominant(art.648 Cc)

 
(1) Proprietarul terenului dominant este obligat să întreţină construcţiile şi plantaţiile
amplasate pe terenul aservit în măsura în care asigură prin aceasta interesele terenului
aservit.
(2) Proprietarul terenului dominant este obligat să repare daunele aduse proprietarului
terenului aservit.
(3) Dacă dreptul de servitute este instituit în favoarea a doi sau mai mulţi proprietari de
terenuri dominante, obligaţia de întreţinere a construcţiilor şi plantaţiilor amplasate pe
terenul aservit şi de reparare a daunelor, cauzate proprietarului terenului aservit,
aparţine proporţional beneficiului fiecărui proprietar de teren dominant dacă legea sau
actul prin care s-a constituit servitutea mi prevede altfel.
 
Acest articol prevede obligaţiile proprietarului terenului dominant şi condiţiile exercitări
acestora când titular al servituţii este un singur subiect şi când sânt mai mulţi subiecţi.
(1) Din conţinutul acestui aliniat rezultă că proprietarul terenului dominant esteţinut să întreţină
construcţiile şi plantaţiile amplasate pe terenul aservit în măsura în care prin aceasta asigură
interesele proprietarului terenului aservit. Conţinutul acestui aliniat este armonizat cu alin. (6)
al art. 645 şi cu alin (1) al art. 640 ale prezentului Cod.
(2) Aliniatul (2)Prevede că proprietarul terenului dominant este obligat să repare daunele aduse
proprietarului lotului aservit.
Acest aliniat nu leagă expres daunele aduse cu exercitarea servituţii. Dar din interpretarea
logică şi sistematică a acestei norme ajungem la concluzia că este vorba despre daunele aduse
proprietarului terenului aservit  în procesul de exercitare a serviţii. În caz contrar această
normă nu-şi găsea locul anume aici, da să fie prevăzută în alt loc nu are nici un sens, dat fiind
 că repararea daunelor cauzate atât din raporturile juridice contractuale, cât şi din cele
delictuale sânt prevăzute la alte capitole.
(3) Acest aliniat prevede modalitatea de distribuire a obligaţiei de întreţinere a construcţiilor şi
plantaţiilor amplasate pe terenul aservit şi de reparare a daunelor, cauzate proprietarului
aservit, în cazul când dreptul de servitute  este constituit în favoarea proprietarilor a două sau
mai multe terenuri dominante. În asemenea caz, dacă legea sau actul juridic prin care a fost
constituită servitutea nu prevede altfel, obligaţia indicată aparţine proprietarilor terenurilor
dominante în raport direct proporţional cu beneficiul obţinut în urma exercitării servituţii.

Concluzie

În concluzie pot spune că servitutea, întâi de toate, se aplică asupra

relaţiilor privind bunurile imobile, în special terenurile, iar în al
doilea, instituind “sarcina care grevează” un imobil (terenul aservit)
pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar (terenul
dominant), face aparentă iluzia precum că se instituie un raport
juridic între două terenuri (cel dominant şi ce aservit) sau între
terenul aservit şi proprietarul terenului dominant.