BULLYING-UL, COMPORTAMENT ȘI EFECTE

Bullying-ul este o formă de comportament agresiv în care cineva agresează, hărțuiește,

persecută sau intimidează în mod intenționat și repetat o altă persoană. Bullying-ul poate fi fizic,
verbal sau sub forma unor acțiuni mai subtile. Implică un dezechilibru al puterii între două persoane,
cel mai adesea copii. Persoana agresată este percepută ca vulnerabilă și are de obicei probleme în a
se apăra singură, deși nu face ceva anume pentru a „provoca” agresiunea. Bullying-ul poate avea
urmări periculoase asupra dezvoltării normale, atât a persoanei agresate, cât și a agresorului.
Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:
 Intenția: agresorul are ca intenție să rănească pe altcineva.
 Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții își folosesc puterea, cum ar fi
forța fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău
altora. Agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apara
singură. Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot să apară în situații diferite, chiar dacă
implică aceleași persoane.
 Repetiția: aceeași persoană este rănită mereu și mereu. Comportament de tip bullying are
loc în mod repetat, mai mult de o dată și are potențialul de a se repeta.
Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor, atacarea fizică sau
verbală și excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup. De multe ori începe ca un joc, însă se
transforma într-un abuz care poate avea efecte foarte grave. Fenomenul bullying poate avea loc
oriunde – la școală, la locul de joacă, în cercul de prieteni, în familie, la locul de muncă, pe internet.
Există patru tipuri de bullying:
1. Bullying verbal - este caracterizat de acțiuni verbale rău intenționate, cum ar fi: tachinare,
porecle, sarcasm, insulte, jigniri, amenințarea de a provoca ceva rău.
2. Bullying fizic - presupune rănirea fizică sau distrugerea posesiunilor cuiva pentru a-l
intimida prin: amenințare prin ridicarea pumnului, lovire, împingere, îmbrâncire, bătaie, distrugerea
lucrurilor celuilalt, gesturi obscene.
3. Bullying social - uneori denumit bullying relațional, se referă la lezarea reputației sau a
relațiilor unei persoane și include:
 excluderea și izolarea intenționată a acesteia;
 influențarea altor persoane de a nu fi prieteni cu acea persoană;
 bârfitul, lansarea și răspândirea zvonurilor despre acea persoană;
 punerea persoanei într-o situație stânjenitoare în public.
 4. Cyberbullying-ul - este acea formă de bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se
poate întâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri
și pe telefoanele mobile. Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece
concomitent. Totuși, cyberbullying lasă amprente digitale - rămân înregistrări care se pot dovedi
utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
Exemple de cyberbullying sunt:
 Răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de
socializare;
 Transmiterea de mesaje supărătoare, intimidante sau de amenințări prin platformele de
schimb de mesaje;
 Furarea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje răuvoitoare
cuiva.
Există diverse roluri pe care copiii le pot juca în bullying. Copiii pot agresa pe alții, pot fi
agresați sau victim sau pot asista la agresiune, fiind spectatori sau martori. Când copiii sunt
implicați în hărțuire, adesea joacă mai mult de un rol. Uneori, copiii pot fi atât agresați, cât și
agresori sau pot fi spectatori când alți copii sunt hărțuiți. Nu există un factor singular care îl
determină pe un un copil să fie în pericol de a fi agresat sau de a agresa pe alții. Hărțuirea se poate
întâmpla oriunde - în orașe, suburbii sau sate. În funcție de mediu, unele grupuri - cum ar fi tinerii cu
dizabilități sau izolați social, etc. - pot prezenta un risc crescut de a fi agresați.
În general, copiii care sunt agresați au unul sau mai mulți factori de risc:
 Sunt percepuți ca fiind diferiți față de colegii lor - sunt fie supraponderali, fie subponderali,
poartă ochelari, se îmbracă diferit, sunt transferați recent la școala respectivă sau nu își pot permite
ceea ce alți copiii consideră că este „cool”;
 Sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se apară singuri;
 Sunt depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută;
 Sunt mai puțin populari decât ceilalți și au puțini prieteni;
 Nu se înțeleg bine cu ceilalți, sunt percepuți ca enervanți sau provocatori și concurează cu
ceilalți pentru atenție.
Cu toate acestea, chiar dacă un copil are acești factori de risc, nu înseamnă că va fi agresat.
Cei care hărțuiesc nu trebuie să fie neapărat mai puternici sau mai mari decât cei pe care îi
agresează. Dezechilibrul de putere poate proveni dintr-o varietate de surse - popularitate, forță fizică,
capacitate intelectuală - și copiii care agresează pot avea mai mult de una dintre aceste caracteristici.
Există două tipuri de copii care sunt mai predispuși să-i agreseze pe ceilalți:
  Unii care au conexiuni bune cu colegii lor, au putere socială mare, sunt excesiv de
preocupați de popularitatea lor și le place să îi domine și să-i controleze pe ceilalți.
 Alții care sunt mai singuratici, mai deprimați sau anxioși, au o stimă de sine scăzută, pot fi
mai puțin implicați la școală, pot fi ușor dominați de colegi și nu le pasă de emoțiile sau sentimentele
altora.
În plus, următorii copii au un risc crescut să devină hărțuitori:
 Sunt agresivi și se frustrează ușor;
 Nu au o relație foarte apropiată cu părinții sau au probleme în familie;
 Au o părere proastă despre ceilalți;
 Au dificultăți în a respecta regulile;
 Văd violența ca pe ceva pozitiv;
 Au prieteni care îi agresează la rândul lor pe alții.
Copiii și adolescenții care se simt în siguranță și sustinuți emoțional de familia lor, de școală
și colegi sau prieteni sunt mai puțin susceptibili de a agresa. Cu toate acestea, unii copii nu au un
astfel de suport. Fiecare individ este unic și există mulți factori care pot contribui la comportamentul
agresiv.
Factori care țin de grupul din care face parte copilul
Unii copii agresează:
 Să obțină sau să-și mențină puterea socială sau să-și ridice statutul în grup;
 Să-și arate fidelitatea față de grup și să se încadreze în cadrul grupului;
 Să-i excludă pe ceilalți din grupul lor, să arate cine poate și cine nu poate face parte din
acel grup;
 Să controleze comportamentul celor din grup.
Factori care țin de familie
Unii copii agresează deoarece:
 Provin din familii unde există agresiune și violență;
 Au părinți care nu oferă sprijin emoțional și nu comunică cu ei;
 Au părinți care răspund cu autoritate;
 Provin din familii în care adulții sunt prea îngăduitori sau unde există o implicare scăzută a
părinților în viața lor.
Factori emoționali
Unii copii agresează deoarece:
 Au fost agresați în trecut sau sunt agresați în prezent;
  Au sentimente de nesiguranță și o stimă de sine scăzută și agresează pentru a se simți mai
puternici;
 Nu înțeleg emoțiile altora;
 Nu știu cum să-și controleze propriile emoții;
 Nu au abilități pentru a gestiona situațiile sociale într-o modalitate sănătoasă și pozitivă.
Factori care țin de școală
Unii copii agresează deoarece:
 Problemele de conduită și agresiunea nu sunt abordate corespunzător la acea școală;
 Se simt excluși, neacceptați sau stigmatizați la școală.
Bullying-ul îi poate afecta pe toți - pe cei care sunt agresați, pe cei care agresează și cei care
asistă la agresiune. Bullying-ul are multe efecte negative, inclusiv cu impact asupra sănătății mintale,
consumului de droguri sau sinucidere.
Copiii care sunt agresați pot avea probleme de sănătate fizică și mentală, probleme
emoționale și sociale: depresie, anxietate; tristețe, singurătate, izolare; stimă de sine scăzută;
tulburări de somn și de alimentație; pierderea interesului pentru activitățile care le făceau plăcere;
probleme de sănătate fizică; scăderea performanței școlare și a participării la școală. Au un risc mai
mare să lipsească sau să renunțe la școală; comportament ostil; comportament auto-distructiv (ca de
exemplu, fuga de acasă), inclusiv auto-vătămare.
Copiii care agresează pot avea următoarele probleme: consum abuziv de droguri și alcool în
adolescență și la vârsta adultă; manifestarea unui comportament antisocial - participarea la conflicte
fizice, vandalizare de proprietăți, renunțare la școală; condamnări penale la vârsta adultă; riscul de a-
și abuza familia și copiii la vârsta adultă.
Există mai multe explicații de ce copiii nu cer ajutor din partea adulților:
 Copilul care este agresat se simte neajutorat. Copiii vor să se descurce singuri pentru a
simți ca dețin controlul. S-ar putea să le fie teamă să fie văzuți ca fiind slabi sau că „pârăsc”.
 Copiii se pot teme de reacția/răzbunarea copiilor care i-au agresat.
 Bullying-ul poate fi o experiență umilitoare. De aceea, copiii vor ca adulții să nu știe ce se
spune despre ei, indiferent dacă este adevarat sau fals. De asemenea, se pot teme că adulții îi vor
judeca sau îi vor pedepsi pentru că sunt slabi.
 Copiii agresați se pot simți deja izolați social. Pot să creadă că nimănui nu le pasă de ei sau
că nimeni nu i-ar putea înțelege.
 Copiii se pot teme să nu fie respinși de colegii lor. Prietenii i-ar putea proteja împotriva
agresiunii, iar copiii se tem să nu piardă acest sprijin.
 Dacă se păstrează o cale de comunicare deschisă cu copilul atunci acesta poate fi ajutat.
Atunci când vorbești din timp despre bullying, înainte ca acesta să se întâmple, stabilești un cadru
care fie previne agresiunea, fie ajută la soluționarea ei. Este recomandat să încurajăm copilul să fie
un apărător al celui agresat. În majoritatea cazurilor, atunci când un copil este agresat, alți copii sunt
martori. Din păcate, în unele cazuri, spectatorii pot încuraja agresiunea, se pot alătura agresorului sau
nu vor face nimic. Observatorul poate fi la rândul lui îngrijorat că poate fi următoarea țintă a
agresiunii sau a represaliilor. Cu toate acestea, apărarea unei persoane care este agresată are rezultate
pozitive pentru cel care ia atitudine. Atunci când copilul actionează, agresiunea poate fi oprită sau
prevenită și i se poate oferi sprijinul necesar persoanei agresate.

Bibliografie:
1. Beldean-Galea I., Mireștean I.-M., Irimie S. ș.a. (2016) Comportamentul bullying în
școală - formă specifică a violenței școlare. În: Revista de Medicină Școlară și Universitară;
2. www.apa.org;
3. www.stopbullying.gov;
4. www.unicef.org.