PARTICULARITĂȚI

PSIHOLOGICE ALE
ELEVILOR CU
TULBURĂRI DE
CONDUITĂ
Sion Alexandra-Mădălina
DPPD nivel 1,postuniversitar
Seria 2,grupa 3 Științe economice
 CONDUITA
 Manifestările exterioare prin care un subiect
exprimă în mod vizibil atitudinile şi reacţiile
sale într-o situaţie ţinând seama de normele,
regulile şi legile sociale, respectând persoana
şi drepturile sociale, respectând persoana şi
drepturile legitime ale celorlalţi;
TULBURĂRILE DE CONDUITĂ
 Tulburările de conduită sunt cele mai
frecvente tulburări ale copilăriei şi sunt definite în
totalitate în funcţie de relaţia individului cu alţi
oameni sau cu societatea.
Copiii şi adolescenţii cu aceste tulburări au
mari dificultăţi în a respecta regulile și a
se comporta într-un mod acceptabil social. Ei sunt
adesea văzuţi de alți copii şi adulți ca “răi” sau
delincvenţi.
 DE CE APAR? CAUZE POSIBILE

 Mulți factori pot contribui la dezvoltarea tulburărilor de

conduită, inclusiv vulnerabilitatea genetică, leziuni
cerebrale, abuzul asupra copilului, eșecul
școlar și experiențe de viață traumatizante.

 Debutul precoce – în copilărie  – al tulburărilor de conduită

conduc la un prognostic mai prost.
 AFECȚIUNI COEXISTENTE
 Mulţi copii cu tulburări de conduită pot avea
boli coexistente (comorbidități), cum ar
fi tulburări de dispoziţie, anxietate,tulburare
de stres postraumatic,abuz de
substante,ADHD,probleme de
învățare sau tulburări de gândire care pot fi,
de asemenea, tratate.
 CRITERII DE DIAGNOSTIC
 Copilul sau adolescentul cu tulburări de conduită prezintă mai multe
comportamente (cel puţin 3, max. 15) din 4 categorii: agresivitate
faţă de oameni şi animale, distrugere de bunuri, înşelăciune sau furt
şi încălcarea regulilor.
 Agresivitate față de oameni și animale
 adesea hărţuieşte, ameninţă sau intimidează pe alţii;
 iniţiază frecvent lupte fizice;
 a folosit o armă care poate cauza o afectare serioasă altei persoane
(băţ, piatră, cuţit, sticlă spartă, armă de foc);
 a fost nemilos, crud cu alte persoane;
 a fost crud şi nemilos cu animalele;
 a furat în prezenţa victimei (tâlhărie, jaf armat, extorsiune);
 a violat sau forţat pe cineva la un act sexual;

 Copilul care prezintă aceste comportamente ar trebui să

beneficieze de o evaluare complexă psihiatrică, psihologică şi
educaţională.
 TIPOLOGIE
 1. Tipul cu debut în copilărie - cel puţin un criteriu
înainte de 10 ani; de obicei, băieţi, (agresivitate
fizică faţă de alţii, relaţiile cu egalii sunt afectate,
opoziţionismului provocator). Dacă tulburările sunt
presistente ei vor dezvolta tulburarea de
personalitate antisocială.

 2. Tipul cu debut în adolescenţă - absenţa oricărui

criteriu înainte de vârsta de 10 ani. Nivelul
agresivităţii este mai mic şi relaţiile cu egalii sunt
mai puţin afectate decât la prima categorie.
Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de
personalitate antisocială este mult mai redusă.
 FACTORI CE EXPLICĂ
TULBURARILE DE CONDUITA
 a) Factori biologici: creşte probabilitatea ca o persoană să
dezvolte TC.
Aceşti factori se referă la: disfuncţii organice cerebrale, epilepsie,
dificultăţi audio- vizuale, anumite caracteristici temperamentale
cum ar fi intensitatea înaltă a răspunsurilor emoţionale şi slaba
adaptabilitate la situaţiile noi.

 b) Factorii sociali - influenţe importante asupra C.

persoanele care primesc o îngrijire de proastă calitate sau care sunt
respinse de părinţi sau de societate au şanse mai mari să dezvolte
tulburări de comportament şi emoţionale
Referitor la mediul şcolar, factorii care pot declanşa
comportamentele perturbate sunt: accentul exagerat pe
competiţie, care va genera sentimente de rivalitate/ ostilitate,
mediul social insecurizant, etichetarea, relaţiile tensionale cu
profesorul, tulburările de personalitate ale educatorilor - labilitate
emoţională sau prea rigizi.
 c) Factorii emoţionali: persoanele cu dificultăţi de învăţare
au experimentat mai mult eşecul în diverse aspecte ale vieţii
lor. (puternic dependente de alţii pentru satisfacerea nevoilor
lor; reprezentarea de sine le poate fi săracă, iar stima de sine
scăzută);

 d) Factorii cognitivi: includ abilităţile slabe de comunicare,

de rezolvare a problemelor şi de interacţiune socială.
(afectează adaptarea emoţională şi comportamenul aferent
indiferent de nivelul intelectual al persoanei.)

 factori mai numeroşi - creşte probabilitatea dezvoltării unor

tulburări de comportament.
 PARTICULARITATILE PSIHOLOGICE ALE
ELEVILOR
ABSENŢA
 este un comportament evitativ, defensiv
apare în situaţii concrete: lucrări de control, conflicte (cu
profesorii sau colegii), etc.
 Cauzele - in funcţie de vârsta
 la cei mici apare „fobia de şcoală“ (anumite situaţii şcolare
sau de drumul între casă si şcoală);
 la puberi şi adolescenti poate fi cauzată de atitudinea
profesorului, de conflictele cu colegii şi profesorii,
existenţa unei găşti din afara şcolii;
- familie, care consideră că a învăţa este extrem de important
şi sentimentul de iubire este condiţionat de notele bune.
 Detectare - plâns la despărţire, probleme alimentare sau
ale somnului, dureri de cap sau de stomac; pasivitate,
simptome de frică în apropierea şcolii.
 FURTURI MAI MICI
 Cauzele:
- lipsa de atenţie sau de iubire din partea părinţilor, lipsa acceptării
individualităţii copilului;
 Posibilităţi de tratament:

- formarea sau creşterea responsabilităţii (ex. Primeşte o anumită

sumă de bani pentru o săptămână, pe care el trebuie să o
gestioneze)
- consiliere sau psihoterapie familială
 VANDALISM
 manifestări agresive specifice - faţă de obiecte, proprietăţi;
 Caracteristicile persoanei care manifestă comportament vandal:
- autocontrol scăzut, lipsa stimei de sine, toleranţă scăzută la frustrare;
 Cauzele:
- revoltă faţă de sistemul şcolar;
- copilul nu se simte bine la şcoala respectivă.
 AGRESIVITATEA
 Formele:
- verbală: înjurături;
- corporală: vătămare corporală;
- pasivă: nu face o anumită temă, nu răspunde la întrebări din supărare
– negativism.

 Cauzele:
- manifestarea emoţiilor negative, descărcarea tensiunii;
- necesitatea de a-i domina pe alţii;
- comportamente agresive învăţate din cadrul familial, televiziune,
jocuri, prieteni;
- presiunea grupului;
- lipsa atenţiei şi al respectului;
- stimă de sine scăzută;
- abuz fizic sau emoţional în timpul copilăriei.
 Semne de avertizare:
- desene sau compuneri cu conţinut agresiv;
- ameninţări la adresa celorlalţi;
- manifestări agresive prealabile;
- agresarea animalelor;
- netolerarea criticii din partea celorlalţi;
- factori de stres din sfera familiei: educare inconsecventă, lipsa
suportului emoţional, modele agresive.

 Posibilităţi de rezolvare a problemei:

- formarea unei relaţii care se bazează pe încredere;
- lăudarea, recompensarea şi încurajarea copilului - formarea
unei stime de sine pozitivă;
- cunoaşterea cercurilor de prieteni a copilului;
- asigurarea unui model coraspunzător;
- introducerea şi păstrarea unor reguli punctual definite;
- urmărirea jocurilor jucate pe calculator şi a filmelor văzute la
televizor.
 OPOZIŢIA
 Reacţia la frustrare, exigenţă, interdicţie;
 Opoziţia pasivă: retragere în sine, refugiu în reverie (lentoare),
oboseală, lipsă de voinţă;
 Opoziţia activă: mofturi, gelozie, fuga de acasă, tendinţe de suicid;
Ad: opoziţie contra mediului familial, refuz de a-i asculta pe părinţi,
agresivitate faţă de părinţii de acelaşi sex;
inhibiţia – imposibilitatea de a intra în contact cu alţii (hiperemotivitate
vs refulare a agresivităţii) – reacţie la mediu familial rigid, anxiogen;
(ad: modificări corporale, acceptare de către adulţi, copilărie pierdută)
 MINCIUNA
 Relatarea deliberat deformată a adevărului, a unor fapte cunoscute
sau petrecute cu scopul de a obţine un avantaj; (există limite ale
normalităţii)

 De ce? Imitarea părinţilor, evitarea sancţiunilor, neîndeplinirea unor

obligaţii, pentru a se pune într-o lumină favorabilă, imagine de sine
mai deosebită, obţinere de informaţii – nu îndrăzneşte direct

 Tipuri:
1. Minciuna utilitară – obţine avantaj sau evită o neplăcere (mediu
excesiv de riguros şi moralizator – continuare; părinţi la fel
mincinoşi);
2. Minciuna compensatoare – crearea unei imagini pe care o crede
inaccesibilă sau pierdută – familie mai bogată, merite şcolare
deosebite, inventează frate, soră, prieten cu care dialoghează
(problemă după 6 ani – tulburări ale conştiinţei de sine, personalitate
de tip isteric, imaturitate/incertitudine în identificări);
3. Mitomania – grad extrem al reveriei fabulatorii; (carenţe afective,
incertitudini de identificare în liniile parentale);
 FURTUL
 Egocentrism iniţial – crede că totul îi aparţine;
 La început: domiciliu, vecinătate, şcoală – jucării, bomboane, bani,
îmbrăcăminte, aparatură electronică etc. (70% din delictele minorilor);
 Familii cu carenţe afective, abandon intrafamilial, separarea părinţilor,
dezinteres, severitate exagerată;
 Compensează sentimentul de inferioritate, uneori nu are nevoie de
obiectele furate, este văzut ca un împrumut, deseori lipsit de sentimentul
de vinovăţie, poate apare şi tensiunea anxioasă – frica de pedeapsă)

Motivaţii diferite:
Furt impulsiv: incapabil de a rezista
Furt necesitate: ex. fugit de acasă
Furt alimente: copil supus unor privaţiuni;
Furt generos: altruist, împarte sub formă de cadouri,

Furt ca acţiune sportivă: ispravă valoroasă;

Furt ca răzbunare: carenţe paranoice
Furt interesat: revendicare a minorului aflat în conflict cu mediul;
Furt intrafamiliale: repetate trebuie să îngrijoreze – agresivitate ascunsă
 FUGA
 Părăsirea fără autorizaţie sau fără a preveni pe cineva a locului în
care copilul se află normal;
 Expresia unor tulburări de afectivitate şi caracter;
 Au motivaţie psihosocială: frica, aversiunea, revolta,
descurajarea;
 Apare la copilul emotiv – se teme de eşec, batjocură, competiţie,
sancţiuni; se manifestă în continuarea unui eşec, insatisfacţie
familială, personală, sentiment de insecuritate, nedreptate,
ostilitate;
 Asociat cu furtul, tensiunea anxioasă poate duce la sinucidere;
 Atitudine terapeutică:
Dramatizarea conflictului;
Reeducare psihomotorie,
Influenţarea mediului: modificarea obiceiurilor educative ale
părinţilor;
Sport, activităţi de grup pentru copii;
Psihoterapia copilului şi părintelui.
 OBSESIILE
 Apariţia involuntară, forţată, parazitară a unor
sentimente sau idei care asediază individul;
 Idei obsesive – la începutul adolescenţei,
dezvoltarea unor structuri obsesionale ale
personalităţii;
 Factori ereditari în afectivitate: părinţi anxioşi,
obsesivi;
 Exemple:

Aritmomania
Exces de meticulozitate, grija pentru perfecţiune
şcolară, scrupulozitate pentru curăţenie;
Toaleta, odihna, jocul, culcatul – veritabile ritualuri;
 TICURILE
 Reprezintă echivalentul motor al obsesiilor – însoţite de
nelinişte, luptă anxioasă;
 Mişcări rapide, involuntare, repetitive ale unor grupe de muşchi
(clipiri, mişcări ale membrelor, vocale – tuse, lătrat, complexe –
coprolalie, ecolalie);
 Complex: Boala Gilles de la Tourette
 Debut între 2 şi 15 ani;
 Emoţiile, atenţia le sporeşte frecvenţa;
 Tratament medicamentos şi psihoterapie;
 ISTERIA
 Presupune exaltare imaginativă şi sugestibilitate;
 Manifestări isterice declanşate de o emoţie – agitaţie,
pierderea cunoştinţei, tremurături, cantracturi, mişcări
anormale, dureri abdominale, vărsături, cefalie, mutism,
orbire, surdit, paralizie;
 Mai mare incidenţă la fete (fabulaţii, tulburări de
sexualitate) simptome mimate, teatrale;
 Pleacă de la un conflict – conştient sau nu; revendicare de
ordin afectiv;
 Tratament: condiţionat de mediu, medicamentos,
psihoterapie – joc, desen, psihodramă.
 ELEVI CU TC ÎN CLASĂ
 bufonul clasei care ascunde deficienţele sale sub
masca comicului,se expune râsului şi batjocorei pentru
a obţine bunăvoinţa colectivului;
 tiranul clasei, dotat de obicei cu o forţă fizică
superioară, este brutal, crud, violent, compensând prin
aceasta lipsa de rezultate bune la învăţătură.
Comportamentul agresiv poate constitui şi un element
precoce al unei psihopatii care se va exprima mai târziu
sau acest comportament poate apare legat de o situaţie
familială (pedepse excesive, violenţe în familie);
 obraznicul clasei, tulburent, trivial,se manifestă ca şi
tiranul dar nu are forţa sa fizică;
 vedeta are comportament tulburent,obraznic,caută
situaţii riscante,chiar periculoase pentru a se evidenţia;
 plângăreţul răspunde la stres prin reacţii pitiatice
(plâns,lamentări); uneori face crize isteriforme în scop de
şantaj sau răzbunare;
 prostul clasei cu posibilităţi fizice şi intelectuale reduse (a
rămas de mai multe ori repetent). Atitudine similară,
apatică, pasivă poate apare şi în situaţii grele familiale după
eşecuri şcolare prin antrenarea unor reacţii depresive;
 ţapul ispăşitor este tipul de elev care ia asupra sa ceea ce
se întâmplă rău în clasă, doreşte să fie pedepsit (uneori să
fie dat afară din clasă pentru a se juca);
 slăbănogul este de obicei un tip astenic care demisionează
uşor; în situaţii de stres reacţionează prin plâns şi retragere
 INTERVENȚII TERAPEUTICE
 Cercetările arată că tulburările de conduită persistă în cazul în care copiii și familiile lor nu
beneficiază de o intervenţie precoce și complexă.
 Fără tratament, mulți tineri cu tulburări de comportament sunt incapabili să se adapteze
la cerințele vieţii de adult și continuă să aibă probleme cu relațiile interumane și păstrarea
unui loc de muncă. Adesea încalcă legea sau au comportamente antisociale.
 Tratamentul copiilor cu tulburări de conduită este complex, multimodal. La elaborarea unui
plan de tratament complex, psihiatrul poate utiliza informații de la copil, familie, profesori,
sistemul juridic și alte specialităţi medicale pentru a înțelege cauzele tulburării.
 Terapia comportamentală şi psihoterapia sunt, de obicei, necesare pentru a ajuta copilul să-
şi exprime și controleze furia corespunzător.
 Tratamentul psihopedagogic, sprijinul educaţional suplimentar, corectarea carenţelor
educaţionale, remedierea tulburărilor de învăţare, plasamentul in clasă specială pot fi
necesare pentru copiii şi adolescenţii cu dificultăți de învățare şi integrare şcolară.
 Parintii au – de multe ori – nevoie de asistență de specialitate: psihoeducaţie şi consiliere,
instruire şi terapie familială.
 Tratamentul poate, de asemenea, include medicaţie în cazul copiilor şi adolescenţilor cu
dificultăţi de atenţie, impulsivitate, anxietate sau depresie.
 Intervenţiile psihosociale, realizate în colaborare cu serviciile de protecţie a copilului, pot fi
de multe ori necesare.
 Tratamentul este rareori de scurtă dutată pentru că stabilirea de noi atitudini și modele de
comportament necesită timp. Totuşi, intervenţia timpurie oferă copilului o șansă mai bună
pentru o îmbunătățire considerabilă a simptomatologiei și speranță pentru un viitor mai
 BIBLIOGRAFIE
 https://spitalulvoila.ro/tulburarile-de-conduita-la-copii-si-
adolescenti/

 Blândul, V., 2005, Introducere în problematica

psihopedagogiei speciale, Editura
 Universității din Oradea, Oradea
 nache, R., 2011, Elemente de psihodiagnoză, consiliere și
terapia familiei, Editura
 Ovidius University Press, Constanța.
 Manualul de diagnostic și clasificare
 statistică a tulburărilor mintale (DSM-5), Editura
Callisto, București