Curs 11

Agresivitatea în şcoală.
Consilierea copiilor cu
agresivitate ridicată
1
Agresivitatea, definire
 lat „aggressio” (atac, agresiune, asalt, lovitură)→actul agresiv în
sine, comportamentul şi acţiunea concretă de rănire, distrugere şi
prejudiciere a unor persoane sau obiecte.
 instinct de apărare a vieţii şi speciei (psihanaliză)
 un comportament învăţat
 comportament al cărui scop e distrugerea parţială sau totală a
unui obiect sau persoane (Lagache)
 ansamblu de conduite ostile în plan conştient, inconştient şi
fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradării, constrângerii,
negării sau umilirii unei fiinţe sau lucru
 agresivitate – o dispoziţie permanentă în a se angaja în conduite
de agresiune reale sau fantasmatice („Dicţionarul de psihologie”,
Doron şi Parot, 2006)
 agresiune –comportament de ameninţare şi de atac, care intervin
în situaţiile de rivalitate între congeneri („Dicţionarul de
psihologie”, Doron şi Parot, 2006)
 structură psihică ce are componente cognitive (gânduri negative
faţă de sine şi/sau alţii), componente emoţionale (iritare, mânie,
furie, ură) şi comportamentale (acţiunea de a face rău fizic sau
psihic)
2
Formele agresivităţii umane
Semne comportamentale directe, fizice: asalt, cruzime fizică şi
verbală, furie, lovire, pălmuire, înghiontire, ameninţare cu o
armă, furt
Semne verbale sau atitudinale directe: insultare, critică, suspiciune,
învinovăţire, blamare, etichetare, înjurare, cicălire, văicăreală,
sarcasm, bârfă, sfidare, sarcasm
Semne comportamentale mascate, ascunse: neîncredere, scepticism,
iritabilitate, provocare indirectă, nemulţumire, gelozie, invidie,
atitudine de superioritate
Semne comportamentale indirecte: sentimente de vinovăţie,
predispoziţie către accidente, comportament adictiv sau
autodistructiv cum ar fi alcoolismul, bulimia sau consumul de
droguri
Agresivitatea relaţională: răspândirea de zvonuri, ameninţarea de
retragere a prieteniei, ameninţarea cu despărţirea, ignorarea
persoanelor, comportamentul de victimă
Autoagresivitatea: automutilările, tentativele de suicid, conduitele
primejdioase şi echivalenţii suicidari – activităţi repetate ce pun
viaţa individului în pericol, cu incidenţă crescută de accidentare,
întâlnite în special la adolescenţii sau preadolescenţii ale căror
conduite psihopatice maschează un nucleu psihotic subiacent

3
Formele agresivităţii manifestate la vârsta
adolescenţei
 „bullying”=expunere repetată şi de lungă durată
a uneia sau mai multor persoane la acţiuni
negative din partea uneia sau mai multor altor
persoane
 vandalismul= o activitate dirijată împotriva
bunurilor materiale (în general, este o conduită
specifică adolescenţilor de sex masculin, proveniţi
din clasele sociale defavorizate şi care trăiesc în
marile oraşe)
 agresivitatea relaţională
 mobbing-ul= comportament agresiv orientat în
mod repetat spre aceeaşi persoană
 hărţuirea
4
Factorii favorizanţi ai agresivităţii umane
Factori psihofiziologici: tulburările funcţionale neurologice, dereglările
hormonale, diferenţa de sex sau diverse substanţe precum alcoolul
sau drogurile.
Factori psihici:
 perceperea şi interpretarea mediului ca fiind unul agresiv,
 nivelul de inteligenţă scăzut,
 impulsivitatea caracterială,
 toleranţă scăzută la frustrare,
 instabilitatea afectivă,
 modalităţi reduse de coping,
 rezistenţă scăzută la stres,
 trăsături temperamentale,
 superficialitatea afectivă – centrare pe propriile nevoi şi
incapacitate de a rezona afectiv la ceilalţi,
 narcisismul (centrare pe sine exagerată, dominanţă, aroganţă şi
grandoare, preocupare exagerată pentru propriul statut),
 empatia scăzută,
 stima de sine scăzută,
 valorile şi credinţele morale deficitare,
 traumele.

5
Factori de mediu:
1. fizic: condiţii de temperatură sau aglomeraţie,
situaţiile care frustrează puternic sau susţinut
individul, depăşindu-i nivelul de toleranţă ,
sărăcia,
2. familial :
sănătatea fizică şi psihică a părinţilor,
conflictele, stresul familial şi experienţele stresante de viaţă,
experienţele traumatice, abuzurile,
metodele educative agresive - copiii au o mare capacitate de
preluare a comportamentelor agresive prezentate de alţi
copii sau de adulţi, mai ales dacă acestea sunt
recompensate; părinţii agresivi creează în familie o
adevărată şcoală a agresivităţii-,
neglijenţa parentală,
controlul deficitar,
carenţa emoţională,
stilurile parental autoritar şi excesiv de permisiv
3. grupurile de egali: respingerea socială, agresivitatea
4. mass-media
6
Agresivitatea în şcoală

Tipuri:
 Între egali
 Între profesori şi elevi

Cauze:
- Raportul de putere dintre profesori şi elevi
(constrângeri diverse)
- Metode educative coercitive, agresive
- Sarcinile şcolare excesive
- Diferenţele dintre elevi, etc.

7
 Hiperactivitatea cu deficit de atenţie (ADHD)
este o tulburare caracterizată printr-un nivel de
dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce
privește atenţia (capacitatea de concentrare,
distractibilitate), activitatea motorie şi
impulsivitatea.
 Persoanele cu acest tip de tulburare prezintă, în
general, o perturbare în fiecare din aceste arii,
dar în grade diferite.
 Simptomele se accentuează de obicei în situaţii
care cer o atenţie susţinută.

8
Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca:
 Să existe o perioadă de cel puţin 6 luni în timpul căreia să fie prezente cel
puţin opt din următoarele manifestări :
 nelinişte motorie sau psiho-motorie
 dificultate de a rămâne aşezat
 distractibilitate crescută
 dificultăţi de a-şi aştepta rândul la jocuri sau manifestări
 impulsivitate în comunicare
 frecvent, nefinalizarea activităţilor
 dificultăţi de concentrare a atenţiei
 treceri de la o activitate la alta
 dificultatea de a se juca liniştit
 vorbitul excesiv
 întreruperea altora din jocuri sau activităţi
 neatenţie în comunicare
 pierderea lucrurilor
 angajarea în activităţi periculoase
 manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ
cu copiii de aceeaşi vârstă;
 manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani;
 manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului
(acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.);
 manifestările să-i producă copilului o afectare semnificativă a funcționării
sociale şi şcolare (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în
familie).

9
Tulburarea de conduită
 După DSM – IV (1994), tulburările de conduită se încadrează în patru
grupe principale:
 Conduită agresivă, care cauzează sau ameninţă cu vătămarea fizică alţi
oameni sau animale:
- adesea tiranizează, ameninţă sau intimidează pe alţii,
- iniţiază adesea bătăi,
- a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora
(ex: băţ, cărămidă, cuţit, armă de foc),
- a fost crud fizic cu alţi oameni,
- a fost crud fizic cu animalele,
- a furat în confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poşete),
- a forţat pe cineva la activitate sexuală.
 Conduită agresivă, care cauzează pierderea sau prejudicierea proprietăţii:
- s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu
serios,
- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).
 Fraudă sau furt:
- a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva,
- minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita
anumite obligaţii (adică “escrochează” pe alţii),
- a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt din
magazine, dar fără efracţie).
 Violări serioase ale regulilor:
- adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor,
începând înainte de vârsta de 13 ani,
- a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timp ce locuieşte în
casa părintească sau a substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă
o lungă perioadă de timp),
- chiuleşte adesea de la şcoală, începând înainte de a împlini 13 ani. 10
Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de vârsta de
debut:
 Cu debut în copilărie: debutul a cel puţin un criteriu
caracteristic tulburării de conduită înainte de vârsta de 10
ani;
 Cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu
caracteristic tulburărilor de conduită înainte de vârsta de
10 ani.
Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de severitatea
acestora:
 Uşoară: fără probleme de conduită în exces, iar cele
existente cauzează numai un prejudiciu minor altora;
 Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul
asupra altora, intermediar între “uşoară” şi “severă”;
 Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme
de conduită care cauzează un prejudiciu considerabil altora.

11
Obiectivele consilierii elevilor cu agresivitate ridicată

 optimizarea stimei de sine

 conştientizarea nevoilor, emoţiilor şi a reacţiilor,
 clarificarea relaţiilor
 creşterea empatiei
 creşterea toleranţei
 dezvoltarea abilităţilor de comunicare autentică
şi spontană
 dezvoltarea asertivităţii
 dezvoltarea capacităţii de relaţionare adaptată.

12
Antrenamentul în rezolvarea de probleme (ARP)
Elevi:
 identificarea situaţiei problematice,
 utilizarea unor formule verbale prin care să îşi poată
controla răspunsurile impulsive,
 generarea cât mai multor soluţii la problemele cu care se
confruntă,
 evaluarea posibilelor consecinţe ale comportamentului,
 observarea şi luarea în considerare a perspectivei altor
persoane într-o situaţie dată
Părinte:
să fie implicat cât mai mult în relaţia cu copilul
să utilizeze recompensele pentru încurajarea
comportamentului prosocial
să utilizeze metode de disciplinare nepunitive
să îi înveţe pe copii să îşi asume responsabilitatea pentru
comportamentul lor
să înveţe metode de monitorizare a comportamentului
copilului.

13
Pentru părinţi:
ÎN FIECARE ZI sau O DATĂ PE SĂPTĂMÃNĂ:
 spuneţi " TE IUBESC
 urmaţi o activitate de interes comun împreună
 sărutaţi-i înainte de culcare
 petreceţi o seară doar cu familia
 îmbrăţişaţi-l
 găsiţi posibilităţi de a rămâne singur cu copilul
 învăţaţi-i autodisciplina (ordine etc )
 jucaţi un joc împreună
 râdeţi împreună cu ei
 ajutaţi copiii să facă o faptă bună dar anonimă
 verificaţi-le lecţiile
 faceti o recapitulare a lecţiilor cu copilul
 limitaţi-le timpul petrecut în faţaTV
 asiguraţi-vă că mănâncă bine
 învăţaţi-i bunătatea prin exemple
 spuneţi " Mulţumesc" când vă oferă ceva.

14
DE CÂTEVA ORI PE LUNĂ:
 reamintiţi reuşitele şi recompensele
 reamintiţi ce înseamnă familia
 încercaţi ceva nou împreună cu copiii - o
ocupaţie utilă în viaţă (gătit, spălat )
 întrebaţi cum mai merg lucrurile (la şcoală, cu
prietenii, în familie )
 adaptaţi responsabilităţile
 mergeţi în excursie
 bucuraţi-vă toţi de o aniversare
 vizitaţi o bibliotecă, un muzeu
 purtaţi o discuţie lungă de la om la om
 acordaţi din timpul dvs. pentru a vă copilări
 reciclaţi, daţi săracilor
 fiţi spontani, nu le cereţi prea mult
 verficaţi-le carnetele de note

15