Unitatea de învăţare I.2.

Funcţii continue
Cuprins
I.2.1. Introducere ..................................................................................................................... 16
I.2.2. Competenţe .................................................................................................................... 16
I.2.3. Limita unei funcţii într-un punct. ................................................................................... 16
I.2.4. Continuitate .................................................................................................................... 18
I.2.5. Continuitate uniformă ................................................................................................... .19
I.2.6. Rezumat ......................................................................................................................... 21
I.2.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .............................................................................. 21
I.2.8. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare ........................................................ 21

I.2.1. Introducere
Se prezintă trei definiţii, echivalente între ele, ale limitei unei funcţii într-un punct. Cu
ajutorul acestora se introduce noţiunea de continuitate şi se descrie continuitatea uniformă,
pentru funcţii.

I.2.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului studentul va fi capabil:

- să calculeze limite de funcţii

- să decidă domenii de continuitate
- să aplice calculele de mai sus la reprezentarea grafică a funcţiilor.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

I.2.3. Limita unei funcţii într-un punct

Fie spaţiile euclidiene X = R n , Y = R m şi funcţia f : E ⊂ X → Y .

Noţiunea de limită a funcţiei f într-un punct P0 este legată de fapt de comportarea lui f într-o
vecinătate a lui P0 , punctul P0 putând să nu aparţină lui E. Totuşi este necesar să existe puncte
din E oricât de apropiate de P0 .
Dacă P0 este punct de acumulare pentru E, atunci există cel puţin un şir (Pn ) de puncte din E
cu Pn ≠ P0 , convergent către P0 .
Definiţia 1 („cu şiruri”) Fie P0 ∈ E. Y

Spunem că  este limita funcţiei f în punctul P0

(şi scriem  = lim f (P ) ), dacă oricare ar fi şirul

P → P0

(Pn ) de puncte din E cu Pn ≠ P0 şi Pn → P0 , şirul valorilor funcţiei f (Pn ) →  .

Exemple 1.
1.) X = R, Y = R

16
 lim f ( x ) = f ( x 0 ) lim f ( x ) = 3 ≠ f ( x 0 ) lim f ( x ) = ∞ ∃/ lim f ( x 0 )
x → x0 x → x0 x → x0 x→ x0

2.) Funcţia f : R 2 − {(0,0 )} → R, f (x, y ) =

xy
nu are limită în origine, deoarece dacă (Pn ) este
x2 + y2
un şir de puncte de pe dreapta de ecuaţie y = kx, care converge către origine, de exemplu
1 k
⋅
1 k
Pn  , , atunci şirul de valori f (Pn ) = n n = ∀n∈N tinde către un număr dependent de
k
n n 1 k2 1+ k2
+
n2 n2
panta dreptei.
În schimb funcţia f are limită în orice punct P0 ( x0 , y0 ) diferit de origine. Într-adevăr, dacă (Pn )
este un şir oarecare convergent către P0 , atunci cum Pn (xn , y n ) → P0 (x0 , y0 ) este echivalent cu xn → x0
şi f (Pn ) = f (xn , y n ) = → f (x0 , y 0 ) = f (P0 ), lim f (P ) = f (P0 )
xn y n
y n → y0 , avem deci pentru P0 ≠ 0.
xn2 + y n2 P → P0

Teoremă 1.  = lim f (P ) ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui  , există o vecinătate U a lui

P → P0

P0 astfel încât f (U  E \ {P0 }) ⊂ V

Demonstraţie ⇒ . Fie  = lim f (P ). Să presupunem
necesitate P → P0

prin absurd că ∃ o vecinătate V1 a lui  astfel încât

oricare ar fi vecinătatea U a lui P0 , există cel puţin un
punct din U  E − {P0 } a cărui imagine prin f nu este în V1 .
În particular, pentru orice sferă S 1 (P0 ) există
n
Pn ∈ S 1 (P0 )  E − {P0 } aşa ca f (Pn ) ∉V1 .
n

Am obţinut astfel un şir (Pn ) de elemente din E cu Pn ≠ P0 , Pn → P0 (căci d (Pn , P0 ) <

1
,
n
∀n ∈ N ), pentru care f (Pn ) →
/  , ceea ce contrazice faptul că  = lim f (P ).
P → P0

⇐ Fie V o vecinătate oarecare a lui  şi U, vecinătate a lui P0 astfel încât f (U ∩ E ) − {P0 } ⊂ V .

suficienţu

Dacă Pn → P0 , Pn ∈ E , Pn ≠ P0 , atunci ∃ n0 (U ) astfel încât Pn ∈U îndată ce n > n0 .

Din f (Pn ) ∈ f (U  E − {P0 }) ⊂ V pentru n > n0 , rezultă că f (Pn ) →  în Y, deci  = lim f (P ).
P→ P0

Conform acestei teoreme, limita unei funcţii într-un punct poate fi dată de
Definiţia 2 („cu vecinătăţi”).  = lim f (P ), dacă oricare ar fi vecinătatea V a lui  , există o
P → P0

vecinătate U a lui P0 astfel încât oricare ar fi P ∈ U ∩ E cu P ≠ P0 , să avem f (P ) ∈V .

Având în vedere că în spaţiile metrice R n şi R m vecinătăţile pot fi considerate sfere, putem
lua V = S ε ( ) resp. V = Sη (P0 ). Obţinem astfel o definiţie echivalentă cu celelalte două.
Definiţia 3 („cu ε şi η ”). Spunem că  = lim f (P ), dacă oricare ar fi ε > 0, ∃ η (ε) astfel încât
P→ P0

∀P ∈ E , P ≠ P0 cu d (P, P0 ) < η ,să avem d ( f ( P),  ) < ε.

În particular, dacă:

17
 1.) X = R n ,Y = R , atunci prin definiţie  = lim f (P ), dacă ∀ ∈> 0 , ∃η(ε ) astfel încât
P→ P0

d (P , P0 ) < η, P ≠ P0 ⇒ f (P ) − f (P0 ) < ε .

2.) X = R 2 ,Y = R , atunci  = lim f (x, y ) , dacă ∀ε > 0 , ∃η (ε ) astfel
x → x0
y → y0

încât x − x0 < η , y − y0 < η ⇒ f (x, y ) −  < ε .

3.) X = Y = R , atunci  = lim f (x ), dacă ∀ε > 0 ∃ η (ε) astfel încât x − x0 < η ⇒ f (x ) −  < ε .
x→ x0

Dacă f i (i = 1, m ) sunt componentele scalare ale funcţiei vectoriale f : E ⊂ R n → R m şi

 = ( 1 ,  2 ,  ,  m )∈ R m , atunci are loc
Propoziţia 1.  = lim f (P ) ⇔  i = lim f i (P ) , i = 1, m .
P → P0 P → P0

Într-adevăr, aceasta rezultă din aceea că dacă Pn → P0 , atunci

 f1 (Pn )   1 
   
f (Pn ) =    →  =    ⇔ f i (Pn ) →  i i = 1, m .
 f (P )  
 m n   m
Observaţia 1. Pentru o funcţie reală f : E ⊂ R n → R noţiunea de limită se poate extinde, ca
şi la funcţiile de o singură variabilă, la cazul când una din variabile sau chiar toate tind la infinit
(± ∞ ) , sau când limita este infinită.
De exemplu, l = lim f(P) = ∞ , dacă ∀ b > 0 ∃ η(b ) aşa ca P ∈ E , P ≠ P0 cu
P → P0

d (P, P0 ) < η ⇒ f (P ) > b .

I.2.4. Continuitate
Fie X = R n , Y = R m , f : E ⊂ X → Y şi P0 ∈ E.
Definiţia 4. („ cu şiruri”). Spunem că funcţia f este continuă în P0 , dacă oricare ar fi şirul
(Pn ) de puncte din E cu Pn → P0 , şirul valorilor f (Pn ) → f (P0 ).

Exemple 2.
X = R2, Y = R
f este continuă în P0
Observaţia 2. Dacă P0 ∈ E  E ′ , atunci f cont.
P0 ⇔ ∃ lim f (P ) = f (P0 ).
P → P0

În acest caz, definiţia 4 este echivalentă cu:

Definiţia 5. (“cu vecinătăţi”). Funcţia f este continuă în P0 , dacă
oricare ar fi vecinătatea V a lui f (P0 ) există o vecinătate U a lui P0
astfel încât f (U  E ) ⊂ V .
Definiţia 6. (“cu ε şi η ”). Funcţia f este continuă în P0 , dacă ∀ ε > 0 ∃η (ε ) astfel încât dacă
P ∈ E şi d (P , P0 ) < η , atunci d ( f (P ) , f (P0 )) < ε.
Observaţia 3. O funcţie este continuă în orice punct izolat al domeniului ei de definiţie. Într-
adevăr, dacă P0 este punct izolat (P0 ∈ E , P0 ∉ E ′ ) ,
atunci există o vecinătate U a lui P0 aşa ca U ∩ E = {P0 }.
Fie acum (Pn ) un şir oarecare de puncte din E cu Pn → P0 .
Există atunci un rang n 0 (U ) astfel încât Pn ∈U pentru n > n0 ,
adică Pn = P0 .
Rezultă de aici că f (Pn ) = f (P0 ) îndată ce n > n0 , prin urmare
f (Pn ) → f (P0 ) (ca şir constant) şi f cont P0 .

18
 După cum se vede, graficul funcţiei f : E ⊂ R 2 → R
este “întrerupt” în dreptul punctului P0 deşi funcţia este continuă în acest punct izolat.
Propoziţia 2. Funcţia f este continuă în P0 ⇔ componentele ei scalare fi ( i = 1, m ) sunt
continue în P0 .
 f1 (Pn )   f1 (P0 ) 
   
Într-adevăr, dacă Pn → P0 , deoarece f (Pn ) =    şi f (P0 ) =    , rezultă că
 f ( P )  f ( P )
 m n   m 0 
f (Pn ) → f (P0 ) ⇔ f i (Pn ) → f i (P0 ) i = 1, m .
Propoziţia 3. Fie f : E ⊂ X → Y , g : Y → Z = R P . Dacă f este continuă în P0 şi g este
continuă în f (P0 ) , atunci funcţia g  f este continuă în P0 .
Aceasta rezultă din aceea că
f .contP0 g .cont f (P0 )
Pn → P0 ⇒ f (Pn ) → f (P0 ) ⇒ g ( f (Pn )) → g ( f (P0 ))


(g  f )(Pn ) → (g  f )(P0 ).
Pentru funcţiile reale de mai multe variabile vom menţiona următoarele două proprietăţi
cunoscute de la funcţiile de o singură variabilă.
Propoziţia 4. Fie funcţia f : E ⊂ R n → R continuă în P0 ∈ E . Dacă f (P0 ) ≠ 0 , atunci există
o vecinătate U a lui P0 în care f (P ) are acelaşi semn cu f (P0 ).
Demonstraţie. Din continuitatea lui f în P0 rezultă că ∀ ε > 0, ∃ η(ε ) astfel încât dacă
P ∈ E şi d (P, P0 ) < η , atunci f (P0 ) − ε < f (P ) < f (P0 ) + ε .
Dacă f (P0 ) > 0 , atunci putem alege ε aşa ca 0 < ε < f (P0 ).
Astfel pentru P ∈ Sη (P0 )  E = U avem 0 < f ( P) .
Dacă f (P0 ) < 0 , atunci vom lua ε < − f (P0 ) şi pentru P ∈U vom avea
f (P ) < f (P0 ) + ε < 0.
Propoziţia 5. Dacă funcţiile f , g : E ⊂ R n → R sunt continue în P0 , atunci funcţiile

f + g, f ⋅ g,
f
(g (P0 ) ≠ 0) sunt continue în P0 .
g
Definiţia 7. Funcţia f : E ⊂ X → Y se spune că este continuă pe E dacă este continuă în
orice punct P ∈ E .
Să ne reamintim…
Spunem că funcţia f definită pe E este continuă în P0 ∈ E dacă oricare ar fi
şirul (Pn ) de puncte din E cu Pn → P0 , şirul valorilor f (Pn ) → f (P0 ).

I.2.5. Continuitate uniformă

Continuitatea uniformă este o proprietate a funcţiilor pe o mulţime.

Fie X = R n , Y = R m şi f : E ⊂ X → Y .
Definiţia 8. Spunem că funcţia f este uniform continuă pe E, dacă ∀ε > 0 ∃ η (ε ) astfel încât
∀ P ′ , P ′′ ∈ E cu d (P ′ , P ′′) < η să avem d ( f (P ′) , f (P ′′)) < ε .
Observaţia 4.
a) Dacă f este uniform continuă pe E, atunci f este continuă pe E.

19
 Într-adevăr, n-avem decât să punem în definiţia de sus P ′ = P , P ′′ = P0 unde P0 este un punct
oarecare din E, şi obţinem continuitatea lui f în P0 .
Reciproca nu este adevărată după cum se va vedea din 2.) Exemple 3.
b) Se spune că funcţia f este lipschitziană * pe E, dacă ∃ k > 0 astfel încât
d ( f (P ′) , f (P ′′)) ≤ k d (P ′ , P ′′) ∀ P ′ , P ′′ ∈ E.
O funcţie lipschitziană pe E este uniform continuă pe E deoarece putem avea
ε
d ( f (P ′) , f (P ′′)) < ε îndată ce d (P ′ , P ′′) < = η .
k
c) O funcţie nu este uniform continuă pe E dacă ∃ ε1 astfel încât ∀ η > 0 să existe Pη′ , Pη′′ ∈ E
cu d (Pη′ , Pη′′ ) < η dar pentru care d (Pη′ , Pη′′ ) ≥ ε 1 .
1
În aplicaţii, luând η = , pentru a arăta că f nu este uniform continuă pe E, este suficient a
n
∀ n ∈ N , ∃ Pn ′ , Pn ″ ∈ E d (Pn′ , Pn′′) <
1
arăta că ∃ ε1 > 0 astfel încât cu şi aşa ca
n
d ( f ( Pn′ ) , f ( Pn′′) ) ≥ ε1 .
d) În cazul în care X = Y = R , definiţia continuităţii uniforme ia forma: funcţia
f : E ⊂ R → R este uniform continuă pe E, dacă ∀ ε > 0 ∃η (ε ) astfel încât ∀ x′ , x′′ ∈ E cu
x ′ − x ′′ < η să avem f ( x ′ ) − f ( x ′′ ) < ε .
Geometric, imaginea oricărui subinterval de lungime mai mică decât η este inclusă într-un
interval de lungime mai mică decât ε .

Exemple 3.
1.) Funcţia f (x ) = x 2 este uniform continuă pe (0, 2) deoarece pentru x ′ , x ′′ ∈ (0 ,2 ) ,
ε
( )
f (x ′) − f (x ′′) = (x ′)2 − (x ′′)2 ≤ x ′ + x ′′ x ′ − x ′′ ≤ 4 x ′ − x ′′ < ε îndată ce x′ − x′′ <
4
η.

2.) Funcţia f (x ) = nu este uniform continuă pe (0,2) deoarece

1 1
∃ ε1 = astfel încât pentru
x 2
există x ′ , x ′′ ∈ (0 ,2 ), şi anume aşa ca
1 2
∀n ∈ N xn′ = , xn′′ =
n n
1 n n 1
xn′ − xn′′ < . Dar f ( xn′ ) − f ( xn′′ ) = n − = ≥
n 2 2 2

 y x
3.) Funcţia f (x, y ) =  − ,  este uniform continuă pe (1, 2) × (2, 3) ⊂ R 2 , deoarece este
 x y
 y ′ x′ 
lipschitziană cu k=
5
97 . Într-adevăr, dacă P′(x′ , y′), P (x′′ , y′′) ∈ (1,2 ) x (2,3), atunci cum f (P ′) =  − , 
4  x ′ y ′ 
 y ′′ x ′′ 
şi f (P ′′) =  − ,  , avem
 x ′′ y ′′ 
y ′′x ′ − x ′′y ′
2 2
 y ′′ y ′   x ′′ x ′ 
d ( f (P ′) , f (P ′′)) =  −  +  −  = ( y ′y ′′)2 + (x ′x ′′)2 <
 x ′′ x ′   y ′′ y ′  x ′x ′′y ′y ′′

<
97
4
y ′′x ′ − y ′′x ′′ + y ′′x ′′ − y ′x ′′ ≤
97
4
( )
y ′′ x ′ − x ′′ − x ′′ y ′′ − y ′ ≤

≤
97
4
(
2 x ′ − x ′′ + 3 y ′ − z ′′ ≤
5
4
)97 d (P ′ , P ′′).

*
R.O.S. Lipschitz (1832-1903), matematician german.

20
 Observaţia 5. O funcţie reală f de două variabile este lipschitziană pe E dacă ∃ k1 , k 2 > 0
astfel încât ∀ ( x′ , y′) şi ( x′′ , y′′) ∈ E să avem
f ( x ′, y ′) − f ( x ′′, y ′′) ≤ k1 x ′ − x ′′ + k 2 y ′ − y ′′ .
În general o funcţie reală de n variabile este lipschitziană pe E, dacă ∃ k i > 0 i = 1, n astfel

încât f (x1′ , x 2′ , x n′ ) − f (x ′1′ , x 2′′ , x n′′ ) ≤ ∑ k i xi′ − xi′′ .

n

i =1

Funcţii lipschitziene în raport cu o parte din variabile apar în teoremele de existentă şi

unicitate (Cauchy-Lipschitz) din teoria ecuaţiilor diferenţiale.

I.2.6. Rezumat

Se trec în revistă cele trei definiţii, echivalente, ale limitei unei funcţii într-un punct.
Se defineşte apoi, continuitatea pentru funcţii şi se prezintă noţiunea de continuitate
uniformă.
I.2.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Continuă definiţia : Fie P0 ∈ E . Spunem că l este limita funcţiei f în punctul P0 ,
dacă......
2. Continuă definiţia: Spunem că funcţia f este continuă în P0 , dacă....
3. Să se calculeze l = lim x x 2 + 1 − x ( )
sin x
4. Ştiind că lim = 1 să se calculeze
x →0 x
1 + xtgx − 1 + x sin x
i) lim
x →0 x4
x
1 − sin
ii) lim 2
x →π π − x

5. Să se studieze continuitatea funcţiei

1 − 1 − x 2 − y 2
 x2 + y2 ≠ 0
f ( x, y ) =  x +y
2 2 dacă
 x=0
 0

I.2.8. Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare

1. Revezi definiţia 1(şi def.2 şi def.3). 2. Revezi definiţia 4 (şi def. 5 şi def. 6.) 3.
l = . 4. i) ; ii) 0. 5. Continuă pe R2 \ {0,0} .
1 1
2 4

21