Capitolul 8

Ecuatii diferentiale liniare de ordin n

8.1

Forma general
a

Definitia 8.1 O ecuatie diferential

a liniar
a de ordin n este o ecuatie de forma:
x(n) (t) + a1 x(n1) (t) + + an1 x0 (t) + an x(t) = f (t)

(8.1)

unde a1 , a2 , . . . , an R, f este o functie contiuna de la un interval nevid deschis I n R,

iar x C n (I, R) este functia necunoscuta.
Daca n ecuatia diferentiala (8.1) avem f (t) = 0, t I, ecuatia se numeste liniar
a

omogen
a de ordin n. In caz contrar ecuatia diferentiala (8.1) se numeste liniar
a neomogen
a.
Problema Cauchy pentru ecuatia diferentiala liniara de ordin n :
Sa se determine functia x C n (I, R), I un interval nevid deschis n R astfel ncat
(n)
x (t) = a1 x(n1) (t) an1 x0 (t) an x(t) + f (t)
,
(8.2)
x(t0 ) = x00 , x0 (t0 ) = x10 , . . . , x(n1) (t0 ) = xn1,0
unde a1 , a2 , . . . , an R, f sunt functie contiuna pe I, t0 , xi0 R, i = 0, n 1.

8.2

Solutia general
a a ecuatiei omogene

Consideram aplicatia:
L : C n (I, R) C(I, R)

(8.3)

definita de
L(x) = x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x, x C n (I, R), ai R, i = 1, n.
Observam ca ecuatia liniara omogena de ordin n se poate scrie de forma
L(x) = 0, x C n (I, R), ai R, i = 1, n.
119

(8.4)

120

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Propozitia 8.1 Functia (8.3) este o transformare liniara definita pe spatiile liniare
(C n (I, R), +, , R) si respectiv (C(I, R), +, , R) .
Demonstratie. Deoarece functia de derivare este o functie liniara, rezulta ca
(, x1 , x2 ) R (C n (I, R))2 : L(x1 + x2 ) = (x1 + x2 )(n) + a1 (x1 + x2 )(n1) + +
(n)
an1 (x1 +x2 )0 +an (x1 +x2 ) = (x1 )(n) +a1 (x1 )(n1) + +an1 (x1 )0 +an (x1 )+ x2 +
(n1)
(n)
(n1)
a1 x2
+ + an1 x02 + an x2 = (x1 (n) + a1 x1 (n1) + +an1 x01 + an x1 ) + x2 + a1 x2
+
+ an1 x02 + an x2 = L(x1 ) + L(x2 ),
de unde rezulta liniaritatea lui L.
Propozitia 8.2 Multimea solutiilor ecuatiei (8.4), V = {x C n (I, R) : L(x) = 0} este un
subspatiu liniar al lui (C n (I, R), +, , R).
Demonstratie. Deoarece L este o functie liniara iar multimea solutiilor ecuatiei (8.4)
este V = ker(L) rezulta ca V este un subspatiu liniar al lui (C n (I, R), +, , R) , conform
teoremei 6.8 din cursul de algebra liniara, deci (V, +, , R) este un spatiu liniar.
Teorema 8.1 dimR V = n.
Demonstratie. Demonstram ca exista un izomorfism ntre spatiile liniare (V, +, , R) si
(R , +, , R) . Definim functia
T : V Rn
T (x) = (x(t0 ), x0 (t0 ), . . . , x(n1) (t0 )), x V,
unde t0 este un punct arbitrar, fixat n I. Demonstram ca T este o functie liniara.
2
(, x1 , x2 ) R (V) : T 0(x1 + x2 ) =

(n1)
= (x
(t
1 + x2 )(t0 ), (x1 + x2 ) (t0 ), .. . ,(x1 + x2 )
0) =

= x1 (t0 ), x1 0 (t0 ), . . . , x1 (n1) (t0 ) + x2 (t0 ), x02 (t0 ), . . . , x2 (n1) (t0 ) = T (x1 ) + T (x2 ).
Demonstram ca functia liniara T este injectiva. Din T (x) = Rn rezulta ca functia
x(t) 0, t I, verifica ecuatia diferentiala (8.3) si cum, conform teoremei de existenta si
unicitate, aceasta solutie este unica, deci ker(T ) = {V } , deci T este injectiva.
Demonstram surjectivitatea lui T. Pentru un t0 V fixat
(x(t0 ), x0 (t0 ), . . . , x(n1) (t0 )) Rn , conform Teoremei de existenta si unicitate a solutiei
ecuat
iilor diferentiale problema
L(x) = 0
x(t0 ) = x00 , x0 (t0 ) = x10 , . . . , x(n1) (t0 ) = xn1,0
are solutie unica, deci T este surjectiva, rezulta T este un izomorfism de spatii liniare.
Conform teoremei 6.13 din cursul de algebra liniara, rezulta ca dimR V = dimR Rn = n si
deci dimR V = n.
n

Definitia 8.2 Functiile x1 , x2 , . . . , xn V se numesc liniar dependente pe I, daca exista

(c1 , . . . , cn ) Rn , (c1 , . . . , cn ) 6= Rn astfel ncat
c1 x1 (t) + . . . + cn xn (t) = V , t I.
In caz contrar functiile x1 , x2 , . . . , xn V se numesc liniar independente pe I.

 A ECUAT
8.2. SOLUT
IA GENERALA
IEI OMOGENE

121

Exemplul 8.1 Functiile (t2 , et , et , sh t) sunt liniar dependente deoarece

0 t2 + 1 et + (1) et + (2) sh t = 0, t R.
Exemplul 8.2 Functiile (1, t, t2 ) sunt liniar independente deoarece
c1 1 + c2 t + c3 t2 = 0, t R c1 = c2 = c3 = 0.
Propozitia 8.3 Daca x1 , x2 , . . . , xn sunt n solutii liniar independente ale problemei (8.4),
atunci solutia generala a acestei probleme este de forma
n
X
x(t, c1 , . . . , cn ) =
ci xi (t); ci R, i = 1, n.
(8.5)
i=1

Demonstratie. Deoarece dimR V = n, rezulta ca orice multime formata din n solutii

liniar independente din V formeaza o baza n V.
Definitia 8.3 Daca functiile x1 , x2 , . . . , xn V sunt liniar independente, atunci ele poarta
numele de sistem fundamental de solutii ale ecuatiei (8.4).
Observatia 8.1 Determinarea solutiei generale revine la determinarea unui sistem fundamental de solutii.
Definitia 8.4 Fie functiile x1 , x2 , . . . , xn C n1 (I, R). Se numeste wronskianul acestor
functii determinantul:

x1

xn
0

0
x1

x
n
.
W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) =

(n1)

(n1)
x
xn
1

Teorema 8.2 (Conditie necesar

a si suficient
a pentru dependenta liniar
a a unor
functii) Functiile x1 , x2 , . . . , xn V sunt liniar dependente daca si numai daca wronskianul
lor este zero, W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) = 0, t I.
Demonstratie. Presupunem ca functiile x1 , x2 , . . . , xn V sunt liniar dependenteexista
(c1 , . . . , cn ) Rn , (c1 , . . . , cn ) 6= Rn astfel ncat
c1 x1 (t) + . . . + cn xn (t) = V , t I. Derivam de n 1 ori acesasta relatie si obtinem
sistemul
X
n

ci xi (t) = 0

i=1

, t I..
(8.6)

(n1)

ci xi
(t) = 0

i=1

Acest sistemul n necunoscutele (c1 , . . . , cn ), are solutii diferite de solutia banala daca
si numai daca determinantul sau, care este wronskianul functiilor x1 , x2 , . . . , xn , este nul.

122

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Exemplul 8.3 Functiile x1 (t) = 1, x2 (t) = et , x3 (t) = et verifica ecuatia diferentiala

x000 (t) x0 (t) = 0. Deoarece
wronskianul

lor este

x1 x2 x3 1 et et

W [x1 , x2 , x3 ] (t) = x01 x02 x03 = 0 et et = 2et et = 2 6= 0,

x001 x002 x003 0 et et
functiile sunt liniar independente.
Teorema 8.3 (Teorema lui Liouville) Daca x1 , x2 , . . . , xn V atunci

W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) = W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t0 ) e

Ut

t0

a1 ds

, t I,

(8.7)

iar t0 este un punct arbitrar, fixat din I.

Demonstratie. Stim ca derivata unui determinant de ordin n ale carui elemente sunt
functii reale de variabila reala este o suma de n determinanti obtinuti din determinantul
initial derivand n fiecare din ei succesiv elementele fiecarei linii (sau coloane). Derivam
succesiv liniile n W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) raport cu variabila independenta si obtinem:
0

x1
x1

x0n
xn
0
00

0
00

x1

xn
x1
xn

+
+ +


W 0 [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) =
(n2)

(n2)
(n2)
(n2)
x1
x1

xn
xn

x(n1) x(n1) x(n1) x(n1)

n
n
1
1

x1

xn
0

x1

x0n

.

+

(n2)
(n2)
x1

x
n

(n)
x(n)

xn
1
Observam ca primii n 1 determinanti din expresia lui W 0 [t, x1 , x2 , . . . , xn ] au cate
doua linii egale, deci sunt nuli si rezulta

x1

xn
0

x1

x0n

0
.

(8.8)
W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) =

(n2)
x(n2)

x
n
1

(n)
x(n)

x
n
1

Inlocuind elementele ultimei linii din membrul stang al relatiei (8.8) prin
(n)
(n1)
xi (t) = a1 xi
an1 x0i an xi , i = 1, n
si descompunand W 0 [t, x1 , x2 , . . . , xn ] ca o suma de n determinanti, dintre care n 1 au
cate doua linii proportionale, deci sunt egali cu zero obtinem:
W 0 [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) = a1 (t)W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t)
care este o ecuatie diferentiala cu variabile separabile. Prin integrare obtinem

 A ECUAT
8.2. SOLUT
IA GENERALA
IEI OMOGENE

W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) = ce

Ut

123
a1 ds

t0

unde t0 este un punct arbitrar fixat din I. Pentru t = t0 obtinem c = W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t0 )
si obtinem astfel relatia (8.7).
Propozitia 8.4 Oricare ar fi n functii din V, wronskianul lor este sau identic nul sau
diferit de zero n orice punct din I.
Demonstratie. Daca exista un punct t0 I pentru care W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t0 ) = 0
atunci, conform (8.7) rezulta W [x1 , x2 , . . . , xn ] (t) = 0, t I.

Exercitiul 8.1 Sa se determine solutia generala a ecuatiei

x00 (t) 5x0 (t) + 6x (t) = 0,

stiind ca admite ca solutii particulare x1 (t) = e2t , x2 (t) = e3t .

Rezolvare. Se verifica prin calcul direct ca x1 (t) = e2t si x2 (t) = e3t sunt solutii ale
ecuatiei date. Verific
a sunt
liniar independnte.

a2tm dac
3t
e
e
= e5t 6= 0.
W [t, x1 , x2 ] = 2t
2e 3e3t
Deci pe orice interval nchis din R solutia generala este de forma
x(t, c1 , c2 ) = c1 e2t + c2 e3t , c1 , c2 R.N
Ne propunem sa determinam efectiv solutia generala a unei ecuatii diferentiale liniare
de ordin n cu coeficienti constanti.
Reamintim ca ecuatia diferential
a liniar
a omogen
a de ordin n cu coeficienti
constanti poate fi scrisa sub forma
L(x) = 0, x C n (I, R), a1 , . . . , an R

(8.9)

unde L(x) = x(n) + a1 x(n1) + + an1 x0 + an x.

Pentru aceasta cautam solutii ale ecuatiei (8.9) de forma x(t) = et , R. Are loc
relatia
L(et ) = et P (), t I.

(8.10)

P () = n + a1 n1 + + an .

(8.11)

unde

Polinomul P () se numeste polinom caracteristic, iar ecuatia

P () = 0
se numeste ecuatia caracteristic
a atasata ecuatiei (8.9).

(8.12)

124

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Teorema 8.4 Functia x(t) = et este solutie a ecuatiei (8.9) daca si numai daca este
solutie a ecuatiei caracteristice (8.12).
Demonstratie. Afirmatia rezulta din relatia (8.10).
Expresia solutiilor particulare care formeaza sistemul fundamental de solutii pentru
ecuatiile diferentiale de ordin n cu coeficienti constanti se obtine n functie de natura
radacinilor polinomului caracteristic. Deosebim situatiile:
-polinomul caracteristic are radacini reale sau complexe distincte
-polinomul caracteristic are radacini reale multiple
-polinomul caracteristic are radacini complexe multiple.
Teorema 8.5 Daca polinomulP () are n radacini (reale sau complexe) distincte, 1 , . . . ,
n , atunci sistemul de functii e1 t , . . . , en t este un sistem fundamental de solutii pentu
ecuatia (8.9).

Demonstratie. Deoarece dimensiunea

subspatiului
solutiilor ecuatiei (8.9) este n, trebuie
sa demonstram ca sistemul de functii e1 t , . . . , en t este liniar independent. Pentru aceasta
aratam ca wronskianul este
de zero pentru orice t I. Intr-adev
ar,
diferit

2 t
n t
e1 t

e
e

1 t
2 t

e
n en t
1
2
n t
1

=
W t, e , . . . , e
=

n1

2 t
n1 n t
1 e1 t n1
e

e
n
2

1
2
n (1 ++n )t

=
e
6= 0.

n1
1

n1
n1
2
n
Daca polinomul caracteristic are n r
ad
acini reale distincte 1 , . . . , n atunci fiecarei
radacini i corespunde o solutie particulara a ecuatiei diferentiale,
x1 (t) = e1 t , x2 (t) = e2 t , . . . , xn (t) = en t
iar solutia generala a ecuatiei (8.9) se scrie de forma
x(t, c1 , . . . , cn ) = c1 e1 t + c2 e2 t + . . . cn en t .
In cazul r
ad
acinilor complexe si distincte remarcam ca daca x(t) = u(t) + iv(t) este
o solutie a ecuatiei omogene L(x) = 0, atunci L(u + iv) = L(u) + iL(v) = 0 L(u) =
0, L(v) = 0.
Daca polinomul caracteristic are radacini complexe simple, de exemplu = + i
atunci va avea si ca radacina si conjugatul ei, = i si fiecarei perechi de radacini
complex conjugate i corespund solutiile
x1 (t) = et cos t si x2 (t) = et sin t care sunt liniar independente.
Cazul r
ad
acinilor reale si multiple. Fie o radacina a polinomului caracteristic de
ordin k. Corespunzator ei trebuie sa avem k solutii particulare liniar independente. Ele vor
fi de forma
x1 (t) = et , x2 (t) = tet , . . . , xk (t) = tk1 et .
Cazul r
ad
acinilor complexe si multiple. Daca = + i este o radacina a polinomului caracteristic de ordin k atunci radacina conjugata = i va fi tot de ordin k si
avem 2k solutii particulare de forma

 A ECUAT
8.2. SOLUT
IA GENERALA
IEI OMOGENE

125

x1 (t) = et cos t si x
e1 (t) = et sin t,
x2 (t) = tet cos t si x
e2 (t) = tet sin t

xk (t) = tk1 et cos t si x

ek (t) = tk1 et sin t.
Solutia generala va fi o combinatie liniara a solutiilor particulare corespunzatoare tipului
de radacini ale polinomului caracteristic.
Exercitiul 8.2 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
000
x (t) + 3x00 (t) x0 (t) 3x (t) = 0,
x(0) = 0, x0 (0) = 1, x00 (0) = 1.
Rezolvare. Cautam solutii ale ecuatiei de forma x(t) = et , R.
Calculam derivatele x0 (t) = et , x00 (t) = 2 et , x000 (t) = 3 et si le nlocuim n ecuatie.
Obtinem ecuatia caracteristica 3 + 32 3 = 0 ( + 3)( 1)( + 1) = 0
1 = 3, 2 = 1, 3 = 1.
Observam ca radacinile ecuatiei caracteristice sunt reale si distincte, rezulta ca sistemul
de solutii particulare x1 (t) = e3t , x2 (t) = et , x3 (t) = et care este un sistem fundamental
de solutii. Solutia generala
x(t, c1 , c2 , c3 ) = c1 e3t + c2 et + c3 et .
Determin
am solutia unica a problemei
Cauchy impunandconditiile initiale:

c1 = 18
x(0) = c1 + c2 + c3
c1 + c2 + c3 = 0
3c1 + c2 c3 = 1
x0 (0) = 3c1 + c2 c3
c2 = 38

9c1 + c2 + c3 = 1
x (0) = 9c1 + c2 + c3
c3 = 14
x(t) = 18 e3t + 38 et 14 et .N
Exercitiul 8.3 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x(IV ) (t) + 2x00 (t) + x (t) = 0.

Rezolvare. Polinomul caracteristic este: P () = (2 + 1)2 1,2 = i, 3,4 = i.

Observam ca radacinile ecuatiei caracteristice sunt complexe si multiple cu ordinul de
multiplicitate 2.
Sistemul de solutii particulare va fi
x1 (t) = sin t si x
e1 (t) = cos t,
x2 (t) = t sin t si x
e1 (t) = t cos t
Acesta este un sistem fundamental de solutii. Rezulta solutia generala x(t, c1 , c2 , c3 , c4 ) =
c1 sin t + c2 cos t + c3 t sin t + c4 t cos t.N
Exercitiul 8.4 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x(V ) (t) x(IV ) (t) x0 (t) + x (t) = 0.

126

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Rezolvare. Polinomul caracteristic este: P () = (2 + 1)( +1)( 1)2 1 = i, 2 =

i, 3 = 1, 4,5 = 1.
Observam ca radacinile ecuatiei caracteristice sunt si reale si complexe, simple si multiple.
Radacinile 1 = i, 2 = i sunt complexe conjugate simple si lor le corespund solutiile
x1 (t) = sin t si x2 (t) = cos t.
Radacina 3 = 1 este radacina simpla si ei i corespunde solutia
x3 (t) = et .
Radacina 4 = 5 = 1 este dubla si ei i corespund solutiile
x4 (t) = et , x5 (t) = tet
Rezulta solutia generala x(t, c1 , c2 , c3 , c4 , c5 ) = c1 sin t + c2 cos t + c3 et + c4 et + c5 tet .N

8.3

Solutia general
a a ecuatiei neomogene

Consideram ecuatia diferentiala liniara de ordin n neomogena

L(x) = f ; x C n (I, R), f, ai C(I, R), i = 1, n.

(8.13)

Teorema 8.6 Daca xo (t, c1 , . . . , cn ) este solutia generala a ecuatiei diferentiale liniare
omogene de ordin n, (8.4), iar xp (t) este o solutie particulara a ecuatiei diferentiale liniare
neomogene de ordin n, (8.13), atunci
x(t, c1 , . . . , cn ) = xo (t, c1 , . . . , cn ) + xp (t)
este solutia generala a ecuatiei diferentiale (8.13).
Demonstratie.
Din ipoteza rezulta ca L(xo (t, c1 , . . . , cn )) = 0 si L(xp (t)) = f (t). Atunci L(xo (t, c1 , . . . , cn )+
xp (t)) = L(xo (t, c1 , . . . , cn )) + L(xp (t)) = f (t), adica x(t, c1 , . . . , cn ) = xo (t, c1 , . . . , cn ) +
xp (t) este solutia generala a ecuatiei neomogene (8.13).
Deci problema determinarii solutiei generale a unei ecuatii diferentiale liniare neomogene de ordin n, n ipoteza ca se cunoaste un sistem fundamental de solutii, revine la
determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene. Metoda generala de aflare a
solutiei particulare a ecuatiei neomogene este cunoscuta sub numele de metoda variatiei
constantelor a lui Lagrange.
Teorema 8.7 Daca xo (t, c1 , . . . , cn ) =

n
X
i=1

ci xi (t); ci R, i = 1, n este solutia generala a

ecuatiei omogene (8.4), atunci o solutie particulara xp a ecuatiei neomogene (8.13) este de
forma
n
X
Ci (t)xi (t), t I,
(8.14)
xp (t) =
i=1

 A ECUAT
8.3. SOLUT
IA GENERALA
IEI NEOMOGENE
unde C10 (t), . . . , Cn0 (t) sunt solutii ale sistemului
0
C1 (t)x1 (t) + + Cn0 (t)xn (t) = 0

C 0 (t)x0 (t) + + C 0 (t)x0 (t) = 0

1

0
(n1)
(n1)
(t) + + Cn0 (t)xn (t) = f (t)
C1 (t)x1

127

(8.15)

Demonstratie. Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene (8.13) este de forma

(8.14) presupunand functiile Ci (t), i = 1, n necunoscute. Determinam aceste functii impunand conditia sa verifice ecuatia neomogena si nca n 1 conditii care apar din faptul ca
n primele n 1 derivate ale lui xp functiile Ci (t), i = 1, n sa se comporte la derivare ca
niste consante, adica suma termenilor care contin derivatele functiilor Ci (t), i = 1, n sa fie
egala cu zero. Astfel se obtine sistemul (8.15).
Acesta este un sistem liniar neomogen de n ecuatii cu n necunoscute Ci0 (t), i = 1, n, iar
determinantul sistemului este chiar wronskianul solutiilor liniar independente ale ecuatiei
omogene (8.4). Deoarece W [t, x1 , x2 , . . . , xn ] 6= 0, sistemul (8.15) are solutie unica, deci
xp de forma cautata exista si se obtine determinand functiile Ci (t), i = 1, n prin integrarea
functiilor Ci0 (t), i = 1, n.
Exercitiul 8.5 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
(

1
x00 (t) + x (t) =
, t 6= (2k + 1)
cos t
2
x(0) = 1, x0 (0) = 1.
Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene. Polinomul caracteristic
este P () = (2 + 1) 1 = i, 2 = i xo (t, c1 , c2 ) = c1 sin t + c2 cos t.
Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene folosind metoda variatiei constantelor.
xp (t) = u1 (t) sin t + u2 (t) cos t
x0p (t) = u01 (t) sin t + u1 (t) cos t + u02 (t) cos t u2 (t) sin t u01 (t) sin t + u02 (t) cos t = 0
1
.
x00p (t) = u01 (t) cos t u1 (t) sin t u02 (t) sin t u2 (t) cos t u01 (t) cos t u02 (t) sin t =
cos t
Rezolv
( 0 a sistemul:0

u1 (t) sin t + u2 (t) cos t = 0

sin t cos t
= 1,
1
=
cos t sin t
u01 (t) cos t u02 (t) sin t =
cos t

0
sin t 0
cos
t

0
0
1 = tg t
u1 = 1
= 1, u2 =

cos t
sin t
cos t
cos t
0
0
u1 (t) = 1 u1 (t) = t; u2 (t) = tg t u2 (t) = ln |cos t| .
Solutia particulara a ecuatiei neomogene este xp (t) = t sin t + cos t ln |cos t| . Solutia
generala a ecuatiei neomogene este:
x(t, c1 , c2 ) = c1 sin t + c2 cos t + t sin t + cos t ln |cos t| .N

128

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

In aplicatiile tehnice apar probleme care necesita determinarea solutiei generale a unei
ecuatii diferentiale liniare neomogene cu coeficienti constanti n care functia f este un polinom sau suma de produse dintre un polinom si exponentiale sau functii trigonometrice sin
sau cos .In aceste cazuri se poate determina direct o solutie particulara a ecuatie neomogene
folosind rezultatele ce urmeaza.
Cazul I.
m
X
f (t) =
bi ti .
(8.16)
i=0

Lema 8.1 Daca = 0 nu este radacina a ecuatiei caracteristice (8.12), atunci ecuatia
diferentiala (8.13) are o solutie particulara de forma
m
X
xp (t) =
i ti .
(8.17)
i=0

adica un polinom de acelasi grad cu polinomul care reprezinta termenul liber, iar coeficientii
i , i = 0, m se obtin impun
and conditia ca xp (t) sa verifice ecuatia neomogena.
Exercitiul 8.6 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x00 (t) x (t) = t2 .
Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene:
ecuatia caracteristica este 2 1 = 0
1 = 1 x1 (t) = et ,
2 = 1 x2 (t) = et
solutia generala a ecuatiei omogene este xo (t, c1 , c2 ) = c1 et + c2 et .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene.
Observam ca = 0 nu este radacina a ecuatiei caracteristice, deci solutia particulara
va fi un polinom de grad doi, ca si termenul liber, t2 , scris sub forma generala: xp (t) =
at2 + bt + c x0p (t) = 2at + b, x00p (t) = 2a. Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem:
2a at2 bt c = t2 a = 1, b = 0, c = 2 xp (t) = t2 2.
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 et + c2 et t2 2.N
Lema 8.2 Daca = 0 este radacina a ecuatiei caracteristice (8.12) de ordin de multiplicitate s, atunci ecuatia diferentiala (8.13) are o solutie particulara de forma
m
X
xp (t) = ts
i ti .
(8.18)
i=0

adica un polinom de acelasi grad cu polinomul care reprezinta termenul liber nmultit cu t
la puterea egala cu ordinul de multiplicitate a radacinii = 0, iar coeficientii i , i = 0, m
se obtin impunand conditia ca xp (t) sa verifice ecuatia neomogena.

 A ECUAT
8.3. SOLUT
IA GENERALA
IEI NEOMOGENE

129

Exercitiul 8.7 Sa se determine solutia generala a ecuatiei

x(IV ) (t) 4x00 (t) = 8t2 .

Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene.

Ecuatia caracteristica este 4 2 = 0 1,2 = 0, 3 = 2, 4 = 2
1,2 = 0 x1 (t) = e0t = 1, x2 (t) = te0t = t,
3 = 2 x3 (t) = e2t ,
4 = 2 x4 (t) = e2t ,
xo (t, c1 , c2 , c3 , c4 ) = c1 + c2 t + c3 e2t + c4 e2t .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene.
Observam ca = 0 este radacina de ordin de multiplicitate doi a ecuatiei caracteristice,
deci
xp (t) = t2 (at2 + bt + c)
x0p (t) = 4at3 + 3bt2 + 2ct,
x00p (t) = 12at2 + 6bt + 2c,
x000
p (t) = 24at + 6b,
(IV )

xp (t) = 24a.
Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem:

1 2 1
1
1
2
2
2
24a 48at 24bt 8c = 8t a = , b = 0, c = xp (t) = t
t +
.
6
2
6
2
1 2 1
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 +c2 t+c3 e2t +c4 e2t t2
t +
.N
6
2
Cazul II.
m
X
f (t) = et
bi ti .
i=0

Lema 8.3 Daca = nu este radacina a ecuatiei caracteristice, atunci ecuatia diferentiala
(8.13) admite o solutie particulara de forma
t

xp (t) = e

m
X

i ti .

i=0

adica aceeasi exponentiala ca n termenul liber nmultita cu un polinom de acelasi grad

cu cel din termenul liber. Coeficientii i , i = 1, m se obtin impunand conditia ca xp (t) sa
verifice ecuatia neomogena.
Exercitiul 8.8 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x00 (t) 3x0 (t) + 2x (t) = 8t2 e3t .

130

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene:

Ecuatia caracteristica este 2 3 + 2 = 0
1 = 1 x1 (t) = et
2 = 2 x2 (t) = e2t
xo (t, c1 , c2 ) = c1 et + c2 e2t .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene.
Observam ca = 3 nu este radacina a ecuatiei caracteristice, deci
xp (t) = e3t (at2 + bt + c)
x0p (t) = 3e3t (at2 + bt + c) + e3t (2at + b) ,
x00p (t) = 9e3t (at2 + bt + c) + 4e3t (2at + b) + e3t 2a.
Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem:

1 2 1
1
1
2
2
2
t +
.
24a 48at 24bt 8c = 8t a = , b = 0, c = xp (t) = t
6
2
6 2

1 2 1
t +
.N
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 et + c2 e2t t2
6
2
Lema 8.4 Daca = este radacina a ecuatiei caracteristice de ordin de multiplicitate s,
atunci ecuatia diferentiala (8.13) admite o solutie particulara de forma
m
X
xp (t) = ts et
i ti .
i=0

adica aceeasi exponentiala ca n termenul liber nmultita cu un polinom de acelasi grad

cu cel din termenul liber si cu t la puterea egala cu ordinul de multiplicitate a radacinii
= , iar coeficientii i , i = 0, m se obtin impunand conditia ca xp (t) sa verifice ecuatia
neomogena.
Exercitiul 8.9 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x00 (t) 6x0 (t) + 9x (t) = t2 e3t .
Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene: ecuatia caracteristica este
6 + 9 = 0 1 = 2 = 3 xo (t, c1 , c2 ) = c1 e3t + c2 te3t .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene. Observam ca = 3 este radacina de
ordin doi a ecuatiei caracteristice, deci
xp (t) = t2 e3t (at2 + bt + c)
x0p (t) = 3e3t (at4 + bt3 + ct2 ) + e3t (4at3 + 3bt2 + 2ct) ,
x00p (t) = 9e3t (at4 + bt3 + ct2 ) + 6e3t (4at3 + 3bt2 + 2ct) + e3t (12at2 + 6bt + 2c). Inlocuim n
ecuatia neomogena, simplificam prin e3t si obtinem: 9 (at4 + bt3 + ct2 )+6 (4at3 + 3bt2 + 2ct)+
(12at2 + 6bt + 2c) 18 (at4 + bt3 + ct2 ) 6 (4at3 + 3bt2 + 2ct) +
2
2
+9 (at4 + bt3 + ct2 ) = 8t2 a = , b = 0, c = 0 xp (t) = t4 .
3
3
2
3t
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 e + c2 te3t t4 .N
3
Cazul III.
(8.19)
f (t) = et [P (t) cos t + Q(t) sin t] .
2

 A ECUAT
8.3. SOLUT
IA GENERALA
IEI NEOMOGENE

131

Lema 8.5 Daca = +i nu este radacina a polinomului caracteristic, ecuatia diferentiala

(8.13) are solutia particulara de forma
xp (t) = et [A(t) cos t + B(t) sin t]

(8.20)

unde A si B sunt polinoame cu coeficienti reali de de acelasi grad si anume egal cu cel mai
mare dintre gradele polinoamelor P si Q.
Lema 8.6 Daca = + i este radacina de ordin s a polinomului caracteristic, ecuatia
diferentiala (8.13) are solutia particulara de forma
xp (t) = ts et [A(t) cos t + B(t) sin t]

(8.21)

unde A si B sunt polinoame cu coeficienti reali de de acelasi grad si anume egal cu cel mai
mare dintre gradele polinoamelor P si Q. In cazul n care = + i nu este radacina a
ecuatiei caracteristice, se ia s = 0.
Exercitiul 8.10 Sa se determine solutia generala a ecuatiei
x00 (t) 6x0 (t) + 9x (t) = 10 sin t.
Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene: ecuatia caracteristica este
6 + 9 = 0 1 = 2 = 3 xo (t, c1 , c2 ) = c1 e3t + c2 te3t .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene. Observam ca = i nu este radacina
a ecuatiei caracteristice, deci xp (t) = a sin t + b cos t x0p (t) = a cos t b sin t, x00p (t) =
a sin t b cos t. Inlocuim n ecuatia neomogen
a si obtinem: a sin t b cos t 6(a cos t

8a + 6b = 10
b sin t) + 9(a sin t + b cos t) = 10 sin t
, cu solutia : b = 35 , a = 45 .
6a + 8b = 0
3
4
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 e3t + c2 te3t + sin t + cos t.N
5
5
2

Exercitiul 8.11 Sa se determine solutia generala a ecuatiei

x00 (t) + x (t) = 10 sin t.
Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene: ecuatia caracteristica este
2 + 1 = 0 1 = i, 2 = i xo (t, c1 , c2 ) = c1 cos t + c2 sin t.
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene. Observam ca = i este radacina a
ecuatiei caracteristice de ordin de multiplicitate s = 1, deci xp (t) = t(a sin t + b cos t)
x0p (t) = (a sin t + b cos t)+ t(a cos t b sin t), x00p (t) = 2(a cos t b sin t) + t(a sin t b cos t).
Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem: 2(a cos tb sin t)+t(a sin tb cos t)+t(a sin t+

2a = 0
b cos t) = 10 sin t
, cu solutia : b = 15 , a = 0 .
2b = 10
1
Solutia generala a ecuatiei date este: x(t, c1 , c2 ) = c1 cos t + c2 sin t t sin t.N
5

132

CAPITOLUL 8. ECUAT
II DIFERENT
IALE LINIARE DE ORDIN N

Teorema 8.8 Principiul superpozitiei.

Daca xi , i = 1, r sunt solutii ale ecuatiei L(xi ) = fi cu fi C(I, R) si cu c1 , . . . , cr R,
r
r
X
X
atunci x =
ci xi este solutie a ecuatiei L(x) = f unde f =
ci fi .
i=1

i=1

Demonstratie. L(xi ) = fi , i = 1, r ci L(xi ) = ci fi , i = 1, r

r
X
i=1

r
r
X
X
deoarece L este o functie liniara, L(
ci xi ) =
ci fi L(x) = f.
i=1

ci L(xi ) =

r
X
i=1

ci fi

i=1

Exercitiul 8.12 Sa se determine solutia generala a ecuatiei

x00 (t) 9x (t) = e3t cos t + te3t + t2 .

Rezolvare. Determinam solutia generala a ecuatiei omogene: ecuatia caracteristica este
9 = 0 1 = 3, 2 = 3 xo (t, c1 , c2 ) = c1 e3t + c2 e3t .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene. Utilizand principiul superpozitiei,
notam f1 (t) = e3t cos t, f2 (t) = te3t , f3 (t) = t2 si determinam solutii particulare ale
ecuatiilor x00 9x = fi , i = 1, 2, 3. Fie ele xpi . Atunci xp = xp1 + xp2 + xp3 .
Consideram pe rand ecuatiile:
x00 9x = e3t cos t,
x00 9x = te3t ,
x00 9x = t2 .
Fie ecuatia
x00 9x = e3t cos t.
Atunci
xp1 (t) = ae3t cos t + be3t sin t.
x0p1 (t) = 3ae3t cos t ae3t sin t + 3be3t sin t + be3t cos t,
x00p1 (t) = 8ae3t cos t 6ae3t sin t + 8be3t sin t + 6be3t cos t.
Inlocuim n ecuatia neomogena si obtinem:
8ae3t cos t 6ae3t sin t + 8be3t sin t + 6be3t cos t 9(ae3t cos t + be3t sin t)
= ae3t cos t 6ae3t sin t be3t sin t + 6be3t cos t
ae3t cos t 6ae3t sin t be3t sin t + 6be3t cos t = e3t cos t

a + 6b = 1
1
6
1 3t
6 3t
, b = 37
e cos t + 37
e sin t.
xp1 (t) = 37
a = 37
6a b = 0
Consideram ecuatia x00 9x = te3t .
Deoarece = 3 este radacina de ordin ntai a polinomului caracteristic, atunci
xp2 (t) = t(ct + d)e3t .
x0p2 (t) = (2ct + d) e3t 3 (ct2 + dt) e3t ,
x00p2 (t) = 2ce3t 3 (2ct + d) e3t 3 (2ct + d) e3t + 9(ct2 + dt)e3t
2ce3t 3 (2ct + d) e3t 3 (2ct + d) e3t + 9(ct2 + dt)e3t 9((ct2 + dt)e3t ) = te3t
2ce3t 12e3t ct 6e3t d = te3t
2

 A ECUAT
8.3. SOLUT
IA GENERALA
IEI NEOMOGENE

133

12c = 1
1
1
1
1
d = 36
, c = 12
t 36
)e3t .
xp2 (t) = t( 12
2c 6d = 0
Consideram ecuatia
x00 9x = t2
xp3 (t) = mt2 + nt + p,
x0p3 (t) = 2mt + n,
x00p3 (t) = 2m
2m + 9(mt2 + nt + p) = t2

9m = 1

2
9n = 0
n = 0, m = 19 , p = 81

2m + 9p = 0
2
.
xp3 (t) = 19 t2 81
1 3t
6 3t
1
Solutia generala este: x(t, c1 , c2 ) = c1 e3t + c2 e3t 37
e cos t + 37
e sin t + t( 12
t
1
1 2
2
3t
)e + 9 t 81 .N
36
Etapele de rezolvare a unei ecuatii diferentiale de ordin superior cu coeficienti
constanti neomogen
a sunt:
1.-se rezolva ecuatia omogena
-se determina polinomul caracteristic,
-se rezolva ecuatia caracteristica,
-se stabileste natura radacinilor polinomului caracteristic,
-se scrie solutia generala a ecuatiei omogene tinand seama de natura radacinilor
polinomului caracteristic,
2.-se rezolva ecuatia neomogena
-se determina o solutie particulara a ecuatiei neomogene fie cu metoda variatiei
constantelor fie, daca este posibil, utilizand forma particulara a termenului liber,
3.-se sumeaza cele doua solutii+scrierea solutiei generale a ecuatiei.