Capitolul 2

Integrala definit
a
2.1

Aria unei suprafete plane m

arginit
a de o curb
a

Fie f : [a, b] R, continua, pozitiva si crescatoare pe [a, b] . Graficul acestei functii este un
arc de curba situat desupra axei Ox. Ne propunem sa calculam aria trapezului curbiliniu
ABB 0 A0 .

In acest scop vom construi un sir de poligoane exterioare si un sir de poligoane interioare,
ntr-un anumit fel, care ne vor conduce la rezultat. Impartim intervalul [a, b] prin punctele
x0 = a < x1 < x2 < ... < xn1 < xn = b
n n subintervale iar prin aceste puncte ducem paralele la axa Oy, paralele care taie arcul
AB n punctele P0 = A, P1 , ..., Pn1 , Pn = B astfel ncat trapezul curbiliniu ABB 0 A0 apare
ca reuniune de n trapeze curbilinii xk Pk Pk+1 xk+1 , k = 0, 1, 2, ..., n 1.
Daca notam cu k =aria trapezului xk Pk Pk+1 xk+1 , atunci aria totala A este suma ariilor
n1
X
k .
elementare k , A =
k=0

Aria k a trapezului curbiliniu xk Pk Pk+1 xk+1 este cuprinsa ntre aria dreptunghiului
0
exterior xk Pk0 Pk+1 xk+1 si aria dreptunghiului interior xk Pk Pk+1
xk+1 .
Daca notam cu Sk si sk cele doua arii,
Sk = (xk+1 xk ) f (xk+1 ) si sk = (xk+1 xk ) f (xk ) rezulta ca avem inegalitatile sk
17


CAPITOLUL 2. INTEGRALA DEFINITA

18

k Sk . Insumand n raport cu k obtinem s A S, unde

n1
n1
X
X
s=
sk =
(xk+1 xk ) f (xk ) = (x1 x0 ) f (x0 )+
k=0

k=0

+ (x2 x1 ) f (x1 ) + ... + (xn xn1 ) f (xn1 ),

n1
n1
X
X
S=
Sk =
(xk+1 xk ) f (xk+1 ) = (x1 x0 ) f (x1 )+
k=0

k=0

+ (x2 x1 ) f (x2 ) + ... + (xn xn1 ) f (xn ).

Sumele s si S se numesc sume Darboux.
Sa observam ca S este aria poligonului exterior obtinut ca reuniune a dreptunghiurilor
exterioare xk Pk0 Pk+1 xk+1 , iar s este aria poligonului interior obtinut ca reuniune a drep0
xk+1 corespunzatoare diviziunii x0 , x1 , ..., xn .
tunghiurilor interioare xk Pk Pk+1
Definim cateva notiuni.
Definitia 2.1 Se numeste diviziune a intervalului [a, b] orice submultime de puncte
= {x0 , x1 , .., xn } [a, b] astfel ncat
a = x0 < x1 < x2 < ... < xn1 < xn = b.
Definitia 2.2 Numarul kk = max (xk+1 xk ) se numeste norma diviziunii .
0kn1

Definitia 2.3 Spunem ca diviziunea 0 este mai fin

a decat diviziunea si notam 0
0
daca contine pe langa punctele diviziunii si alte puncte.
Observatia 2.1 Daca 0 atunci k0 k kk . Reciproca nu este, n general, adevarata.
Inegalitatea k0 k kk nu atrage 0 deoarece diviziunea poate fi formata din intervale partiale mai mici decat ale diviziunii 0 fara ca toate punctele diviziunii 0 sa apartina
lui .
Consideram un sir de diviziuni ordonate dupa relatia de finete
1 2 3 .... n ....
Normele lor formeaza un sir descrescator
k1 k k2 k k3 k .... kn k .....
Cerem ca lim kn k = 0.
n
In aceste conditii se demonstreaza ca sirul sumelor s1 , s2 , ..., sn , ...si al sumelor S1 ,
S2 , ..., Sn , ...sunt convergente catre o limita comuna care este aria trapezului cubiliniu
ABB 0 A0 .
Daca k este un punct oarecare din intervalul [xk , xk+1 ] si suma
(f ) = f (0 ) (x1 x0 ) + f (1 ) (x2 x1 ) + ... + f (n1 ) (xn xn1 ) ,
atunci
s (f ) (f ) S (f ) .

(2.1)

Intr-adevar, pentru orice k [xk , xk+1 ] avem mk f (k ) Mk deoarece mk si Mk sunt

marginile functiei n intervalul [xk , xk+1 ] . Daca nmultim cu (xk+1 xk ) si nsumam rezulta


DE O CURBA

2.1. ARIA UNEI SUPRAFET

E PLANE MARGINIT
A

19

inegalitatea (2.1). Sumele se numesc sume Riemann relativ la diviziunea considerata

.
Observam ca pentru o diviziune data avem o infinitate de sume .
Daca diviziunea 0 este mai fina decat , 0 , atunci s (f ) s0 (f ) S0 (f )
S (f ) , adica sumele inferioare cresc iar sumele superioare descresc daca trecem de la o
diviziune la o alta diviziune mai fina.
Oricare ar fi divizarile 0 si 00 avem s0 S00 , adica orice suma inferioara este mai
mica sau egala cu orice suma superioara.
Multimea s este majorata superior iar multimea S este minorata inferior.
Definitia 2.4 O functie f : [a, b] R se numeste integrabil
a Riemann pe [a, b] daca
pentru orice sir de diviziuni (n ) cu norma divizarii kn k 0 si pentru orice alegere a
punctelor intermediare (k )k=0,n1 , k [xk , xk+1 ] , k = 0, n 1 sumele Riemann n au
limita comuna If pentru n ,
lim n (f ) = If
kn k0

si se noteaza
Zb
If = f (x)dx.
a

Se noteaza cu R ([a, b]) multimea tuturor functiilor integrabile Riemann pe [a, b] . Numarul
If daca exista, este unic, si se numeste integrala Riemann (sau definita) a functiei f pe [a, b] .

2.1.1

Criteriul de integrabilitate al lui Darboux

Teorema 2.1 O functie marginita f : [a, b] R este integrabila pe [a, b] , f R ([a, b]) ,
daca pentru orice numar > 0 exista un () > 0 astfel ncat pentru orice diviziune cu
kk < () sa avem S s < .

2.1.2

Clase de functii integrabile

Teorema 2.2 Functiile monotone pe un interval [a, b] sunt integrabile.

Teorema 2.3 Functiile continue pe un interval [a, b] sunt integrabile.
Definitia 2.5 O functie f se numeste continu
a pe portiuni pe [a, b] daca exista o diviziune a intervalului [a, b]
x0 = a < x1 < x2 < ... < xn1 < xn = b,
astfel ncat f este continua pe intervalele deschise (xk1 , xk ) , k = 1, ..., n iar punctele de
discontinuitate xk , k = 1, ..., n 1 sunt de speta ntai (un punct xk este punct de discontinuitate de speta ntai daca functia are limite laterale finite n xk si diferite sau, n cazul n
care limitele laterale sunt egale, ele trebuie sa fie diferite de f (xk )).


CAPITOLUL 2. INTEGRALA DEFINITA

20

Teorema 2.4 Orice functie continua pe portiuni pe [a, b] este integrabila pe [a, b].
Teorema 2.5 (Teorema lui Lebesgue) O functie f : [a, b] R este integrabila daca si
numai daca este marginita si multimea punctelor de discontinuitate este cel mult numarabila.

2.1.3

Propriet
ati ale integralei definite

Daca f este o functie integrabila Riemann pe [a, b] integrala functiei pe acest interval este
Zb
I = f (x)dx
a

si se numeste integrala definita a functiei f pe intervalul [a, b] . Variabila x se numeste

variabila de integrare. Integrala definita este un num
ar, deci nu depinde de variabila de
integrare. Din aceasta cauza, variabila de integrare se poate nota cu orice litera,
Zb
Zb
Zb
f (x)dx = f (s)ds = f (t)dt.
a

1.

Zb

1dx = b a.

Afirmatia rezulta imediat din observatia ca orice suma Riemann este de forma
(f ) = 1 (x1 x0 ) + 1 (x2 x1 ) + ... + 1 (xn xn1 ) = b a.
2. Daca f este o functie integrabila pe [a, b] , a < b, atunci

Za

f (x)dx se defineste prin

egalitatea
Za
b

Zb
f (x)dx = f (x)dx
a

3. Proprietatea de liniaritate.
Daca f, g : [a, b] R sunt integrabile Riemann, f, g R ([a, b]) , atunci functia
f + g R ([a, b]) (este integrabila pe [a, b]) si
Zb
a

Zb

(f + g) (x)dx = f (x)dx +
a

Zb

g(x)dx.

4. Daca f, g : [a, b] R, f, g R ([a, b]) , atunci functia fg R ([a, b]) .


DE O CURBA

2.1. ARIA UNEI SUPRAFET

E PLANE MARGINIT
A

21
1
este
f (x)

5. Daca f R ([a, b]) este o functie integrabila pe [a, b], f (x) 6= 0 pe [a, b] si
marginita pe [a, b] , atunci functia

1
R ([a, b]) (este integrabila pe [a, b] .)
f

6. Daca f R ([a, b]) atunci este integrabila pe orice subinterval nchis si marginit
[, ] [a, b] , f R ([, ]).
7. Propriet
atile de monotonie ale integralei
a). Daca f R ([a, b]) si f (x) 0, x [a, b] , atunci
Zb
f (x)dx 0.
a

b). Daca f, g : [a, b] R, f, g R ([a, b]) si f (x) g(x), x [a, b] , atunci

Zb
Zb
f (x)dx g(x)dx.
a

Exemplul 2.1 Sa se compare, fara a le calcula direct, integralele:

Z1
0

x2

dx si

Z1

ex dx.

Rezolvare. Stim ca x2 x, x [0, 1] x2 x

Z1
Z1
x2
x
x2
e e dx ex dx.
e
0

c). Daca f R ([a, b]) si m f (x) M, x [a, b] , atunci

Zb
m(b a) f (x)dx M(b a).
a

Exemplul 2.2 Sa se arate ca

Z2

dx

2
2 + sin x

1
este marginita pe intervalul [0, 2] si M =
Rezolvare. Functia f (x) =
2 + sin x
f ( 3
) = 1, m = f ( 2 ) = 13 . Din proprietatea de mai sus rezulta ca
2
Z2
dx
1 (2 0)

1 (2 0) .
3
2 + sin x
0

d) Daca f, g : [a, b] R, f, g R ([a, b]) sunt integrabile si m f (x) M, x [a, b] ,

si g(x) 0, x [a, b] atunci


CAPITOLUL 2. INTEGRALA DEFINITA

22

Zb
Zb
Zb
m g(x)dx f (x)g(x)dx M g(x)dx.
a

8. Daca f R ([a, b]) atunci |f | R ([a, b]) si

b

Z
Zb

f (x)dx |f (x)| dx.

9. Aditivitatea integralei ca functie de interval.

Daca f R ([a, b]) atunci oricare ar fi un punct c [a, b] avem
Zc
Zb
Zb
f (x)dx + f (x)dx = f (x)dx.
a

Exemplul 2.3 Fie

x2 ,
daca x [0, 1)
2x 1, daca x [1, 2]
Se observa ca f R ([0, 1]) si f R ([1, 2]) , deci f R ([0, 2]) si
3 x=1
R2
R1 2
R2
x
x=2
f (x) dx = 0 x dx + 1 (2x 1) dx =
+ (x2 x)|x=1 =
0
3 x=0
= 13 + 2.
f : [0, 2] R R, f (x) =

10. Teorema general

a de medie.
Teorema 2.6 Daca f, g : [a, b] R, f, g R ([a, b]), g pastreaza semn constant pe [a, b] si
m = inf {f (x) : x [a, b]} , M = sup {f (x) : x [a, b]} atunci exista m M astfel
ncat
Zb
a

Zb
f (x)g(x)dx = g(x)dx.

(2.2)

Demonstratie. Din m f (x) M, x [a, b] , si presupunand ca g(x) 0 pe [a, b] ,

rezulta ca
mg(x) f (x)g(x) Mg(x), x [a, b] .
Deoarece f, g R ([a, b]), produsul f g R ([a, b]) si conform proprietatii de monotonie
Zb
Zb
Zb
m g(x)dx f (x)g(x)dx M g(x)dx.
a

(2.3)


DE O CURBA

2.1. ARIA UNEI SUPRAFET

E PLANE MARGINIT
A

Deoarece g(x) 0

Zb

g(x)dx 0. Daca

Zb

g(x)dx = 0

Zb

23

f (x)g(x)dx = 0 relatia

(2.2) are loc oricare ar fi .

Zb
Zb
Daca g(x)dx > 0 mpartim prin g(x)dx relatia (2.3) si obtinem
a

Zb

f (x)g(x)dx

Zb

M =

Zb

f (x)g(x)dx

g(x)dx

Zb

.
g(x)dx

Formula (2.2) se numeste formula de medie sub forma generala.

Daca sunt ndeplinite conditiile teoremei precedente si n plus f este continua pe [a, b] ,
atunci exista [a, b] astfel ncat
Zb
Zb
f (x)g(x)dx = f () g(x)dx.
a

Intr-adevar, n acest caz exista [a, b] astfel ncat f () = deoarece m M.

Pentru g(x) = 1 se obtine prima formula de medie
Zb
f (x)dx = (b a).
a

2.1.4

Integrala cu limite variabile

Fie o functie f : [a, b] R, f R ([a, b]) . Atunci f este integrabila pe orice subinterval
[c, x] [a, b] . Definim functia F : [a, b] R prin
F (x) =

Zx

f (t)dt, x [a, b] .

(2.4)

Functia F se mai numeste integrala cu limita superioara variabila sau integrala definita
ca functie de limita superioara.
Teorema 2.7 Daca f este o functie integrabila pe [a, b] atunci functia F este uniform
continua pe [a, b] .
Demonstratie. Deoarece f este integrabila pe [a, b] este marginita pe [a, b] , deci exista
M > 0 astfel nct |f (x)| < M pe [a, b] . Dar pentru orice x, x0 [a, b] putem scrie


CAPITOLUL 2. INTEGRALA DEFINITA

24

F (x) F (x0 ) =

Zx

f (t)dt

Zx0

f (t)dt =

Zx
c

De aici rezulta

f (t)dt +

Zc

f (t)dt =

x0

x
x

Z
Z

0
|F (x) F (x )| = f (t)dt |f (t)| dt M |x x0 | ,
0
0

x
x
si folosind definitia continuitatii uniforme rezulta concluzia.

Zx

f (t)dt.

x0

Teorema 2.8 Daca f : [a, b] R este o functie continua pe [a, b] atunci functia definita
de (2.4) este derivabila si F 0 (x) = f (x). Una din primitivele lui f este (2.4).
Demonstratie. Fie x arbitrar
t x + h [a, b] . Avem
ncax+h
x+h din [a, b]xsi h astfel
Z
Z
Z
F (x + h) F (x)
1
1
f (t)dt.
= f (t)dt f (t)dt =
h
h
h
c

Aplicand teorema de medie rezulta ca exista ntre x si x + h astfel ncat

x+h
Z
f (t)dt = hf ().
x

Prin urmare
F (x + h) F (x)
= f ().
h
Deoarece x x + h si h 0 x si f este continua pe [a, b] , rezulta ca
lim f () = f (x).
h0
Deci exista
F (x + h) F (x)
= f (x).
lim
h0
h
adica F este derivabila si F 0 (x) = f (x).

2.1.5

Metode de calcul al integralelor definite

Formula lui Leibniz-Newton

Teorema 2.9 Fie o functie f : [a, b] R integrabila. Daca F este o primitiva a lui f pe
[a, b] , atunci
Zb

not
am

f (x)dx = F (b) F (a) = F (x)|x=b

x=a .

Demonstratie. Conform integralei definita ca functie de limita superioara avem

Zx
F (x) = f (t)dt, x [a, b] .
c

(2.5)


DE O CURBA

2.1. ARIA UNEI SUPRAFET

E PLANE MARGINIT
A

25

Aceasta este o primitiva a lui f pe [a, b] si deci multimea primitivelor se poate scrie
Zx
(x) = f (t)dt + C.
c

Atunci

(b) (a) =

Zb

f (t)dt + C

Za

f (t)dt C =

Zb

f (t)dt.

De aici rezulta ca pentru calculul integralei definite este suficient sa cunoastem o primitiva a functiei. Formula (2.5) se numeste formula fundamentala a calculului integral sau
formula lui Leibniz-Newton.
Z1
dx
Exemplul 2.4 Sa se calculeze
.
x+1
0

Rezolvare.

Z1

dx
= ln(x + 1)|10 = ln 2.
x+1

Formula de integrare prin p

arti
Teorema 2.10 Daca f si g sunt doua functii care au derivatele de ordin ntai continue pe
[a, b], atunci
Zb
Zb
b
f (x)g0 (x)dx = [f (x)g(x)]|a f 0 (x)g(x)dx.
a

Exercitiul 2.1 Sa se calculeze integrala

Z2

x3 ln xdx.

Rezolvare. Calculam, folosind integrarea prin parti

2
Z2
Z2
Z2

1 4
15
0
2
1 4
1 4
1 41
3

x ln xdx =
x ln xdx = 4 x ln x 1 4 x dx = 4 ln 2 x = 4 ln 2 .
4
x
16 1
16
1

Formula schimb
arii de variabil
a la integrala definit
a

Teorema 2.11 Daca

1. f : [a, b] R este continua pe [a, b] ,
2, functia u : [, ] [a, b] are derivata continua pe [a, b] si u() = a, u() = b.
Atunci are loc formula
Z
Zb
0
f (u(t))u (t)dt = f (x)dx.


CAPITOLUL 2. INTEGRALA DEFINITA

26

Exemplul 2.5 Sa se calculeze

Ze

sin(ln t)
dt.
t

Rezolvare.

Ze

sin(ln t)
dt =
t

Ze

1
sin(ln t) dt =
t

Ze

sin(ln t) (ln t)0 dt.

1
Notam x = ln t dx = dt, t = 1 x = 0, t = e x = 1.
t
Integrala devine
Z1
sin xdx = cos x|10 = cos 1 + 1.
0

2.1.6

Aplicatii ale integralei definite

1. Aria unei suprafete marginita de o curba

Fie f o functie pozitiva definita pe intervalul [a, b] . Graficul functiei este situat deaZb
supra axei Ox. Am vazut n prima parte a cursului ca f (x)dx reprezinta aria suprafetei
a

marginita de curba y = f (x), dreptele x = a, .x = b si axa Ox.

Fie f, g doua functii definite pe [a, b] astfel ncat f (x) g(x), x [a, b] . Graficul lui g
este situat sub graficul lui f.
Daca functiile f si g sunt integrabile, atunci aria suprafetei cuprinsa ntre cele doua
grafice si dreptele x = a, x = b este
Zb
(f (x) g(x)) dx.
a

Exemplul 2.6 Sa se gaseasca aria suprafetei cuprinsa ntre parabolele y = x2 si x = y 2 .

Calcul
am intersectia celor doua parabole:

y = x2
[x = 1, y = 1] , [x = 0, y = 0]
x = y2

4
2

-1 0 1 2

Cele doua parabole sunt graficele functiilor f (x) =

Aria cautata este

x si g(x) = x2 definite pe [0, 1] .


DE O CURBA

2.1. ARIA UNEI SUPRAFET

E PLANE MARGINIT
A

S=

Z1

(f (x) g(x)) dx =

Z1

27

( x x2 ) dx = 13 .

2. Aria suprafetelor de rotatie

Vom defini aria unei suprafete nascute prin rotirea unei curbe definite de o functie
pozitiva cu derivata continua pe un interval [a, b]. Prin rotirea curbei n jurul axei Ox ia
nastere o suprafata de rotatie S. Aria (S) a acestei suprafete se defineste prin egalitatea
Zb
p
(S) = 2f (x) 1 + f 02 (x)dx.
a

3. Volumul corpurilor de rotatie.

Fie o functie pozitiva definita pe un interval [a, b] . Consideram multime punctelor
cuprinsa ntre y = f (x), x = a, x = b si axa Ox. Prin rotirea n jurul axei Ox, aceasta
multime descrie un corp de rotatie. Volumul corpului de rotatie este
Zb
v = f 2 (x)dx.
a