Seminar 4: Rangul unei matrici.

Sisteme de ecuaţii liniare

Algebră liniară

Rangul unei matrice

Fie A ∈ Mm×n (R). Prin minor de ordin r al lui A ı̂nţelegem un determinant format la intersecţia a r linii şi r coloane ale
r
lui A. Există Cm Cnr minori de ordin r ai lui A. Ordinul maxim al minorilor nenuli ai lui A se numeşte rangul matricei A.
Deci rang A = r dacă există un minor de ordin r nenul şi toţi minorii de ordin > r sunt egali cu zero. De aici, putem face
câteva observaţii:
(i) Matricea nulă Om×n este singura matrice de rang 0.
(ii) rang A ≤ min {m, n}.
(iii) Dacă m = n atunci A este inversabilă dacă şi numai dacă rang A = n.

O metodă de calcul a rangului rezultă din următoarea:

Propoziţie Avem rang A = r dacă şi numai dacă există un minor nenul ∆ de ordin r şi toţi minorii de ordin r + 1 obţinuţi
din ∆ prin bordarea cu o linie şi o coloană dintre cele rămase ale lui A.
Aşadar, pentru a determina rangul lui A, putem proceda astfel.

ˆ Dacă A 6= Om×n atunci putem alege un element nenul al lui A.

ˆ Bordăm acest element cu o câte o linie şi o coloană ale lui A.

ˆ Dacă toţi aceşti minori sunt zero, atunci rangul lui A este 1.

ˆ Dacă unul dintre aceşti minori de ordin 2 este nenul, ˆil bordăm pe acesta am cu cˆate o linie şi o coloană ale lui A
şi repetăm pasul anterior.

ˆ Algoritmul se ˆincheie sau cˆand toţi minorii obţinuţi prin bordare sunt zero (iar rangul e ordinul ultimului minor
nenul găsit) sau cˆand nu mai putem borda, adică am găsit un minor nenul de ordin maxim posibil, caz ˆin care
rangul este min {m, n}.

O altă metodă utilizează următorul fapt: rangul este invariant la transformări elementare pe linii. Aşadar, pentru a
calcula rangul unei matrice A, aplicăm transformări elementare, pentru a obţine o formă mai simplă (cu cât mai multe
elemente egale cu zero), ce permite determinarea mai uşoară a rangului.

Sisteme de ecuaţii liniare

Vom vorbi doar de cazul ı̂n care R = K corp comutativ.
Definiţia 1. Fie m, n ∈ N∗ . Se numeşte sistem de m ecuaţii cu n necunoscute un ansamblu de egalităţi de forma:

a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2

. . . am1 + am2 x2 + · · · + amn xn = bn aij (coeficienţii sistemului), bi (termenii liberi ai sistemului) ∈ K, ∀i ∈ 1, n, ∀j ∈ 1, m.

(1)
Definiţia 2. 1. Se numeşte soluţie a sistemului (1) orice n-uplu (α1 , α2 , . . . , αn ( de elemente din K cate satisface
ecuaţiile sistemului (ı̂nlocuind xi cu αi se obţin identităţi).

2. Spunem că (1) este sistem compatibil dacă admite măcar o soluţeie.
(a) Dacă soluţia este unică, spunem că (1) este compatibil determinat.
(b) Dacă (1) admite mai multe soluţii, spunem că este compatibil nedeterminat.
3. Dacă (1) nu admite soluţii, spunem că este incompatibil.

1
  
x1  
 x2  b1
AX = B, A = (aij ) ∈ Mm×n (K), X = 
. . . , B =
  b2  . (2)
. . . bn
xn

Definiţia 3. Matricea A = (A|B)m×(n+1 se numeşte matricea extinsă a sistemului (1).

Teorema 1 (Teorema Kronecker-Capelli). Sistemul (1) este compatibil ⇐⇒ rang A = rang A.

Definiţia 4. Dacă matricea A are rangul r şi ∆ este minorul principal (∆ 6= 0, ord ∆ = r) toţi minorii de ordin r + 1,
obţinuţi prin bordarea lui ∆ cu coloana termenilor liberi şi una din liniilw rămase se numesc minori caracteristici.
Teorema 2 (Teorema lui Rouché). Sistemul (1) este compatibil ⇐⇒ totţi minorii caracteristici sunt 0.
Definiţia 5. Un sistem de tipul AX = Om×1 se numeşte sistem omogen.
Observaţia 1. Orice sistem omogen este compatibil (deoarece admite măcar soluţia nulă (banală). Aceasta este unică dacă
rang A = n.

Sisteme Cramer
Definiţia 6. Un sistem (2) pentru care matricea coeficienţilor este pătratică nesingulară (i.e. m = n, det(A) 6= 0) se
numeşte sistem Cramer.
Propoziţia 1. Un sistem Cramer AX = B este compatibil determinat. În plus, soluţia sa este dată de formulele:

xi = det(A) · di , i = 1, n,

unde di sunt determinanţii matricilor obţinute din matricea A prin ı̂nlocuirea coloanei i cu coloana termenilor liberi.

Rezolvarea ı̂n practică a sistemelor

În practică procedăm astfel:

ˆ Calculăm rangul r al lui A, identificând astfel un minor principal ∆.

ˆ Calculăm minorii caracteristici. Dacă unul dintre ei este nenul sistemul e incompatibil.

ˆ Dacă toţi minorii caracteristici sunt zero, sistemul este compatibil.

ˆ Pentru a-l rezolva, presupunem, pentru simplitate, că

a11 ··· a1r

∆= .. .. ..
. . .
ar1 ... arr

ˆ Necunoscutele x1 , x2 , . . . , xr se numesc necunoscute principale. Celelalte necunoscute xr+1 , . . . , xn se vor numi

necunoscute secundare.
ˆ Păstrăm doar primele r ecuaţii din (S) şi trecem ı̂n membrul drept toţi termenii cu necunoscute secundare, obţinând:


 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1r xr = b1 − a1r+1 xr+1 − · · · − a1n xn
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2r xr = b2 − a2r+1 xr+1 − · · · − a2n xn


 ...
ar1 x1 + ar2 x2 + . . . + arr xr = b1 − ar,r+1 xr+1 − · · · − arn xn


Acesta este un sistem pătratic ı̂n necunoscutele principale. Determinantul său este ∆ 6= 0, deci putem să ı̂l rezolvăm
folosind regula lui Cramer.
ˆ Obţinem astfel x1 , x1 , x2 , . . . , xr ı̂n funcţie de xr+1 , xr+2 , . . . , xn pe care le vedem ca parametri arbitrari cu valori ı̂n
R.

2
Putem face câteva observaţii:
(i) Dacă sistemul este compatibil şi nu există necunoscute secundare atunci sistemul este compatibil determinat. Aceasta
se ı̂ntâmplă numai când rang A = rang Ā = n. În particular, ca (S) să aibă soluţie unică trebuie să avem n ≤ m.

Metoda lui Gauss. Pe lângă metoda de mai sus, putem rezolva sisteme şi folosind metoda lui Gauss. Observăm că
a efectua transformări elementare asupra liniilor matricei extinse Ā revine la a prelucra (S) prin echivalenţe (ı̂nmulţirea
unei ecuaţii cu o constantă, schimbarea ordinii ecuaţiilor, adunarea a două ecuaţii ale lui (S)). Deci, soluţiile sistemului
rămân aceleaşi dacă schimbăm Ā cu o matrice asemenea.
Prin transformări elementare ale lui Ā, putem aduce A ı̂ntr-o formă convenabilă (de exemplu, diagonală sau triunghiulară)
ce permite rezolvarea mai uşoară a lui (S).

Exerciţii
1. Calculaţi rangul următoarelor matrice:  
1 0 1 0 0    
  2 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 α 3 2  1 1 0 0
0 
 1 3 1 1 2 1 
  1 2 3 4 
(i)  2 3 −1 1  , α ∈ R; (ii)  0 1 1 0
0 ; (iii)  1 1 4 1 3 1 ; (iv) 
   .
 1 3 6 10 
−1 2 α − 1 1  0 0 1 0 1
1 1 1 5 4 1 1 4 10 20
0 1 0 1 1
  
1 2 m 1 2 m n
2. Găsiţi m, n ∈ R astfel ı̂ncât matricele  1 0 1  şi  1 0 1 1  să aibă acelaşi rang.
2 1 0 2 1 0 2
 
a−1 1 a a−2
3. Găsiţi a ∈ R astfel ı̂ncât matricea  1 2a −1 a + 3  să aibă rang maxim.
−a + 3 4a − 1 −a − 2 a + 8
4. Rezolvaţi
 sistemele liniare: 
2x 1 + x2 + x3 + x4 = 1 x1 − 2x2 + 2x3 + 3x4 = 5 
 x − 2y + z = −4

 

3x1 − 2x2 − 5x3 + 4x4 = −30 2x1 − 3x2 − 4x3 + 6x4 = 2
 
(i) ; (ii) ; (iii) 4x + 3y − 2z = 11 ;
x1 + 3x2 + 2x3 − 3x4 = 17 −3x1 + 4x2 + x3 − 6x4 = 5
−2x + 3y + 4z = 11

 
 
x1 − x2 + x3 − x4 = 2  x1 + 2x2 + 3x3 − 8x4 =  −10
 

 x + y − 3z = 1 
 x1 − 4x2 + 2x3 = −1 
 x1 + x2 + x4 = 0
2x + y − 2z = 1 2x1 − 3x2 − x3 − 5x4 = −7 3x1 + 2x2 − x3 + 4x4 = 4
  
(iv) ; (v) ; (vi) ,

 x + y + z = 3 
 3x 1 − 7x 2 + x 3 − 5x 4 = −8 
 −2x1 − x2 + 2x3 − 2x4 = −3
x + 2y − 3z = 1 x2− x3 − x4 = −1  3x1 + 2x2 + 2x3 + 7x4 = 7
  
 2x 1 + 4x 2 − 3x 3 = 11 x+y+z−t=2
 2x + 3y + 5z = 38

 

7x1 − 3x2 + 5x3 = 6 2x + y − z + 2t = 9
 
(vii) 3x + 5y + 2z = 31 ; (viii) ; (ix) ;
3x 1 + x 2 − 8x 3 = 15 −x + 2y + 2z − t = 5
5x + 2y + 3z = 31
 
 

6x1 − 5x2 + 11x3 = −4 x + 3y − z − 2t = −4
 
x 1 + x 2 + x3 − x4 = 1
 
 x1 + x2 + x3 + x4 = 1  x1 + 2x2 = 4


x2 − x3 − x4 = −1

(x) 2x1 − x2 + x3 − x4 = 2 ; (xi) x2 − x3 = 0 ; (xii) .
3x1 + 6x3 − 6x4 = 6
x1 − 2x2 − 2x4 = −1 x1 + 2x3 = 4
  

−x2 + x3 − 2x4 = 1


5. Să se discute şi să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii

 liniare:
 
 x5 + x2 = yx1
 mx1 + x2 + x3 = 4  x1 + x3 = yx2


(i) (m + 1) x1 + (n + 1) x2 + 2x3 = 7 , m, n ∈ R; (ii) x2 + x4 = yx3 ;
x1 + 2nx2 + x3 = 4 x3 + x5 = yx4
 



x4 + x1 = yx5


x 1 + 4x 2 + x 3 − 2x 4 = 0 
 x + 2y + 3z = 0


2x1 − 5x2 − 4x3 + 2x4 = 0

(iii) , m ∈ R; (iv) 4x + 5y + 6z = 0 , λ ∈ R;
5x1 + 3x2 − 3x3 + 4x4 = 0
x + λ2 z = 0

 
 2x1 + mx2 − 2x3 = 0

x1 + x2 + mx3 − x4 = 0 
 x + λy + z = 1


2x1 + x2 − x3 + x4 = 0

(v) , m ∈ R; (vi) λx − y + z = 1 , λ ∈ R;
3x1 − x2 − x3 − x4 = 0
x+y−z =2

 
mx1 − 2x2 − 2x3 − 2x4 = 0


3
  
 (α − 1) x + αy + (α + 1) z = 1  ax + y + z + 2z = a + 2
(vii) (β − 1) x + βy + (β + 1) z = 1 , α, β ∈ R; (viii) x + ay + z − t = 0 .
x + y + z = −2 x + y + az − t = 0
 

Bibliografie
[1] Andreea Arusoaie - Note de curs şi seminar

[2] Andrei Cuzub - Note de seminar

[3] Mihai Gontineac - Note de curs
[4] Lucian Maticiuc - Note de curs şi seminar