Aplicaţii ale unui algoritm pentru calculul

rangului unei matrice

Rică Zamfir, Revista Argument 19/2017

În cele ce urmează dorim să prezentăm un algoritm mai puţin cunoscut pentru aflarea
rangului unei matrice şi să ilustrăm acest algoritm prin câteva exemple.

Definiţie

 
Fie K , ,  un corp şi A  aij  M mn (K ) o matrice nenulă. Se spune că rangul

matricei A este r dacă există în matricea A un minor nenul de ordin r şi toţi minorii de ordin strict
mai mare ( dacă există) sunt nuli.

Prin definiţie, rangul matricei nule 0 m, n este 0.

Practic, rangul unei matrice A este egal cu numărul de linii (coloane) liniar independente
ale matricei A.

Există mai multe metode prin care putem calcula rangul unei matrice:

1. Metoda bordării

Metoda bordării se bazează pe următoarea teoremă:

Teorema 1

1
  
Fie K , ,  un corp şi A  aij  M mn (K ) o matrice nenulă. Atunci rangul matricei A

este r dacă şi numai dacă există în matricea A un minor nenul de ordin r şi toţi minorii de ordin
egal cu r + 1 ( dacă există) sunt nuli.

În practică, se pleacă de la un minor de ordinul 1 nenul, care este un element ≠ 0 din

matrice. Se bordează acesta cu o linie şi o coloană. Dacă determinantul astfel obţinut este 0, se
construieşte un alt determinant de ordinul 2. Dacă toţi determinanţii de ordinul 2 sunt 0, atunci
rangA = 1. Dacă există un minor de ordinul 2 nenul se construieşte prin bordare un minor de
ordinul 3. Procedeul continuă până la găsirea unui minor de ordinul r  0 şi toţi minorii de
ordinul r+1 egali cu 0. În această situaţie avem rangA = r.

2. Metoda transformărilor elementare

Prin transformări elementare pe linii într-o matrice înţelegem următoarele operaţii pe

care le efectuăm:

a) Schimbarea între ele a două linii.

b) Înmulţirea unei linii cu un element nenul a  K .

c) Adunarea elementelor unei linii la elementele altei linii.

Analog se definesc transformările elementare pe coloane.

Metoda transformărilor elementare se bazează pe următoarea teoremă ( [3], pag 109):

Teorema 2

 
Fie K , ,  un corp şi A  aij  M mn (K ) o matrice nenulă. Următoarele afirmaţii

sunt echivalente:

i) rangA = r

2
ii) Există o succesiune de transformări elementare pe linii şi pe coloane prin care matricea A se

 Ir 0
transformă în matricea cu blocuri B   .
0 0 

În practică, pentru determinarea rangului prin această metodă procedăm astfel: se

efectuează transformări elementare asupra matricei A până când toate elementele matricei
devin nule, cu excepţia unor elemente de pe diagonala principală care devin 1. Rangul matricei A
este atunci egal cu numărul elementelor egale cu 1 situate pe diagonala principală.

3. Metoda dominoului

Am găsit în AMM un rezultat interesant care ne permite să calculăm mai uşor ( în unele
cazuri) rangul unei matrice. Această nouă metodă de calcul a rangului, pe care am numit-o
metoda dominoului, este dată de următoarea teoremă:

Teorema 3

 
Fie K , ,  un corp şi A  aij  M mn (K ) , cu a11  0 . Pentru fiecare pereche i, j de

a11 a1 j
indici cu 1  i  m şi 1  j  n definim determinantul d ij  . Atunci:
ai1 aij

 d 22 ... d 2 n 
 
rangA  1  rang  ... ... ... 
d ... d mn 
 m2

Demonstraţie ( după [1] )

Pentru început înmulţim liniile 2, 3,..., m ale matricei A cu a11 . Obţinem:

 a11 a12 ... a1n 

 
a a a11a 22 ... a11a 2 n 
A   11 21
... ... ... ... 
 
a a ... a11a mn 
 11 m1 a11a m 2

3
În această nouă matrice, pentru fiecare indice i, cu 2  i  m scădem din linia i linia 1 înmulţită
cu a i1 .Găsim:

 a11 a12 ... a1n 

 
 0 d 22 ... d 2 n 
A
... ... ... ... 
 
 0 d ... d mn 
 m2

Deoarece a11  0 , prima linie a ultimei matrice nu este o combinaţie liniară a celorlalte linii,

ceea ce demonstrează concluzia.

Observaţie

1. Condiţia a11  0 nu este restrictivă, deoarece dacă matricea A este nenulă, putem

permuta linii şi/sau coloane astfel încât să avem a11  0 , iar aceste permutări nu schimbă

rangul.

2. Metoda expusă în teoremă, se poate aplica din aproape în aproape, (din acest motiv
am numit-o metoda dominoului) până găsim o matrice de ordin cât mai mic, al cărei rang se
determină imediat.

Aplicaţii

2 4 3 5
 
1 2 1 2
1. Aflaţi rangul matricei A   prin toate cele trei metode prezentate.
3 1 5 3
 
 1 5 2 8 


Soluţie

i) Metoda bordării

4
 2 3
Alegem elementul a11  2 , pe care îl bordăm obţinânâd 1   1  0 .
1 1

2 3 5 0 1 1
1 1
Considerăm apoi  2  1 1 2 1 1 2   7  0
3 10
1 2 8 0 3 10

Bordăm acum pe  2 şi obţinem:

2 4 3 5 0 14 7 21
14 7 21
1 2 1 2 0 7 3 10
 3  det A    7 3 10
3 1 5 3 0 16 11 27
16 11 27
1 5 2 8 1 5 2 8

2 1 3 0 1 0
1 1
 7 7 3 10  7  1 3 1  7  0
6 6
16 11 17  6 11  6

Aşadar rangA = 3.

ii) Metoda transformărilor elementare

2 4 3 5  1 9 5 13   1 9 5 13 
   L1  L1  L4    
1 2 1 2   0 7 3 10   0 7 3 10 
A   L 2  L2  L 4  0 16 11 17    0 16 11 27 
3 1 5 3 
  L3  L3  3L4    
 1
 5 2 8    1 5 2 8 
 
 0 14 7 21 
 

 1 1 0 0 0 
1 0 0 0  L  L  10 
C 2  C 2  9C1    2 2 3

7 0 1 
  0 7 3 10   7 7 
 C 3  C3  5C1 
0 16 11 27    L3  L3  16 L2   29 29 
C  C  13C    L  L  14 L 0 0
 4 4 1   4 4 2  7 7 
 0 14 7 21  0 0 1 
  1

5
  1 0 0 0  1 0 0 0
C  C 
3
C    7  

 3 3
7
2
0 1 0 0   L3  L3 0 1 0 0
  29 29    0 0 1 1
29
C  C  10 C  0 0
7 7  
 L4  L4  L3  


4 4
7
2
0  0 0 0 0 
 0 1 1  

1 0 0 0
 
0 1 0 0
 C 4  C 4  C3  . Am găsit prin urmare că rangA = 3.
0 0 1 0
 
0 0 0 0 


iii) Metoda dominoului

 0 1 1
    10  10 
rangA  1  rang  10 1  9   2  rang   3
 14 7 21   14 14 


2. Aflaţi rangul matricelor:

3  8 7
 
a) A   5  4 9 
 2 3 6
 

Soluţie

  12  40 27  35   28  8 
rangA  1  rang   1  rang   3
 9  16 18  14   25 4 

4 3 5 6
 
6 2 0 2
b) A  
3 5  12 5 
 
2 2  4 2 


Soluţie

6
  8  18 0  30 8  36    10 30  28 
   
rangA  1  rang 20  9  48  15 20  18   1  rang  11  33 2 
 8  6  16  10 8  12   2  6  4 
  

 330  330  20  308   0 288 

 2  rang   2  rang   3
 60  60 40  56   0 96 

2 0 2 3 6 
 
 1 3  4 1  4
c) A   3 3  2 4  7
 
3  3 4 5 7 
 0 0  10  1 4 
 

2, p 125 Exerciţiul 1 d

Soluţie

 6  10  1  14 
   0 0  108 
 6  10  1  32   
rangA  1  rang   2  rang   48 0  108 
6 2 1 4    120  12 48 
   
 0  20  2 8 


 0  48  108 
 3  rang   4
 0  108  120 

3. Determinaţi rangul matricelor următoare. Discuţie.

 2 m  .2 2 
 
a) A   4  1 2m m  unde m  R .
 2 10  12 1 
 

3 , vol 3, p55 Exerciţiul 61

Soluţie

7
   2  4m 4m  8 2m  8 
rangA  1  rang 
  2  rang 8m 2  16m  120 4m 2  48m  164 
 20  2m  20 2 

Deoarece avem 4m 2  48m  164  0 , pentru orice m real, rezultă că rangA  3 .

  2 1 
 
b) A    1  2 3 1  unde  ,   R .
    3 2  1


2, p 126 Exerciţiul 2 d (enunţ corectat)

Soluţie

Pentru a avea a11  0 schimbăm prima şi ultima coloană între ele. Obţinem:

 (1   )  0 
rangA  1  rang 
 0  (   5) 2   1


 2  rang  2 (1   )(  5) ;  2 2 (  1) 2 
Discuţia este acum imediată:

i. Dacă   0 şi   R avem rangA  2 .

ii. Dacă   1 ,   R avem rangA  2 .

iii. În celelalte cazuri rangA  3

1 1 2 4 2
 
c) A   2 1 3  1 1  unde  ,  ,   R .
     


3 , vol 3, p55 Exerciţiul 60

Soluţie

8
  1 7 9 3 
rangA  1  rang 
  2    3   2 

 2  rang5  7   ;  6  9 ;    2 

   2   0

Dacă  6  9  0 avem rangA  2 , iar în caz contrar avem rangA  3 .
5  7     0


Se obţine rangA  2        0 , iar în celelalte cazuri avem rangA  3 .

 a 2̂ 1̂ 1̂ 
 
d) A   0̂ 3̂ a 2̂   M 34 Z11 
 
 3̂ 5̂ a 3̂ 

Soluţie

Vom permuta coloanele 1 şi 4 între ele şi obţinem:

  1̂ a  2̂  2̂a 
rangA  1  rang 
  2  rang 1
 
a  3̂  3
  1̂ a  3̂ 3̂  3̂a 

pentru orice a  Z11 .

Bibliografie

1 Larry J. Gerstein, A New Algorithm for Computing the Rank of a Matrix, American

Mathematical Monthly, 1988, pag 950-952

2 C. Năstăsescu, C. Niţă, M. Brandiburu, D. Joiţa, Algebră, culegere de probleme pentru liceu,
Editura RotechPro, 1996.

3 I. Petrică, I. Lazăr Probleme de algebră pentru liceu, Editura Petrion, 1995.

9
[4] V. Pop, Algebră liniară- matrice şi determinanţi-pentru elevi, studenţi şi concursuri, Editura
Mediamira, 2007

10