6. CONVERTOARE C.C.–C.C.

Convertoarele curent continuu – curent continuu (c.c.-c.c.), întâlnite în literatura

de specialitate şi sub denumirea de convertoare de curent continuu, transformă parametrii
energiei (tensiune şi curent) furnizată de o sursă de tensiune continuă. Rezultă la ieşirea
convertorului o tensiune continuă, însă de o altă valoare, eventual reglabilă. Performanţelor
convertoarelor c.c.-c.c. se îmbunătăţesc prin:
 creşterea randamentului energetic de conversie;
 reducerea dimensiunilor de gabarit ale acestora.
Cea de-a doua direcţie presupune utilizarea unor dispozitive semiconductoare de
putere performante. Modalităţile de reducere a dimensiunilor de gabarit aferente
componentelor pasive reactive din structura părţii de forţă sunt:
- creşterea frecvenţei de lucru a convertoarelor de putere (de remarcat însă că
randamentul de conversie scade);
- înlocuirea convertoarelor clasice cu convertoarele de putere care lucrează în modul
comutat, care permit creşterea frecvenţei de lucru; apar însă perturbaţi electromagnetice
de nivel ridicat;
- utilizarea unor tehnici de comandă adecvate aplicaţiei care asigură performanţe ridicate.
Reducerea pierderilor în comutaţii se obţine prin utilizarea convertoarelor de
putere rezonante sau cvasirezonante . La aceste tipuri de convertoare modul de lucru
“rezonant” este caracterizat de forme de undă sinusoidale pentru tensiunea pe dispozitivul
comutator şi/sau ale curentului care circulă prin acesta. Printr-o comandă adecvată se obţine:
- comutarea directă a dispozitivul de putere atunci când tensiunea la bornele sale este
egală cu zero, realizându-se “comutarea la tensiune zero” (ZVS – Zero Voltage
Switching);
- comutarea inversă a dispozitivul de putere atunci când curentul prin acesta este zero,
realizându-se “comutarea la curent zero” (ZCS – Zero Current Switching).
Convertoarele c.c.-c.c. sunt de mai multe tipuri (buck, boost, buck-boost, Cuk,
contratimp, semipunte, punte etc.), structurile de bază fiind cele de convertor buck şi boost.
Pentru înţelegerea mai facilă a funcţionării noilor tipuri de convertoare c.c.-c.c., în
capitolul următor se va analiza succint funcţionarea structurilor de bază, în regim permanent
de funcţionare, la o comandă cu modularea în durată a impulsului de comandă (PWM –
Pulse Width Modulation). Se vor neglija pierderile de putere în inductivităţi şi capacităţi, iar
comutatoarele electronice (S - Switch) se vor considera ideale. Sursa de alimentare cu
tensiune continuă a convertorului are impedanţa practic nulă, fiind constituită dintr-o baterie
electrică sau un redresor cu filtru capacitiv de valoare mare.
Convertoarele c.c.-c.c. sunt utilizate la alimentarea motoarelor de c.c. şi la realizarea
surselor de tensiune continuă cu funcţionare în comutaţie.

6.1. CONVERTOARE DE TIP BUCK

Convertoarele de tip buck furnizează o tensiune de ieşire continuă mai mică decât
tensiunea de intrare în convertor, de aceea se mai numesc şi convertoare de c.c. cu raport
coborâtor (step - down). Regim de curent prin bobina cu rol de acumulator de energie poate
fi neîntrerupt (RN) – şi va fi analizat în continuare, respectiv întrerupt (RÎ).
Regimul critic (Rcr) delimitează cele două regimuri de funcţionare.

VI-1
 6.1.1. Caracterizare funcţională
Schema parţii de forţă a convertorului de tip buck este reprezentată în figura 6.1,
fiind alcătuită din comutatorul electronic comandat S, dioda D, bobina cu inductanţa L şi
condensatorul cu capacitatea C. Sursa de tensiune continuă E furnizează convertorului o
tensiune Ui , iar acesta debitează putere de c.c. în rezistenţa de sarcină R sub tensiunea uo.
Comutatorul S, de tip tranzistor
bipolar în figura 6.2, este comandat
de un semnal periodic, cu perioada T
şi factorul de umplere al semnalului
t on
de comandă (duty cycle)  :  
T Figura 6.1
Pe durata unei perioade, S este în stare de conducţie un interval de timp egal cu ton ,
după care comutatorul este blocat un interval de timp egal cu toff=T-ton.

Figura 6.2
Formele de undă semnificative sunt reprezentate în figura 6.2.e.
VI-2
 Pentru evaluarea mărimilor specifice funcţionării în RN şi RÎ, se consideră
cunoscute valorile tensiunii de intrare Ui, a componentelor L, C şi R, precum şi a
parametrilor semnalului de comandă (frecvenţa f=1/T şi  ).

 Regim neîntrerupt de curent prin bobină (RN)

Pe intervalul ton tranzistorul conduce la saturaţie deci putem scrie:

di di U  U 0
Ui  L  U0   i (6.1)
dt dt L
deci
2  I U i  U 0
 (6.2)
t on L
Pe intervalul toff tranzistorul este blocat, curentul prin sarcină fiind preluat de diodă,
deci putem scrie:
di di U
0L  Uo    o (6.3)
dt dt L
deci
2   I Uo
 (6.4)
t o ff L
Din relaţiile 6.2 şi 6.4 rezultă:
t off U i  U o T U t U
   i  U o  on U i    U i  o  
t on Uo t on U o T Ui
(6.5)
Caracteristica de transfer în tensiune a convertorului este utilizată în proiectarea unei valori
impuse a tensiunii de ieşire Uo.
Pe de altă parte avem:
 1 1  Ui 2  I  L
T  t on  t off  2  I  L      2  I  L  
 Ui  Uo Uo  U i  U o   U o U i    1  
deci riplul curentului prin inductanţa L este:
UiT
I  1    (6.6)
2L
Riplul curentului i este măsurat faţă de valoarea medie a sa, care este valoarea medie a
curentului prin sarcină Io, deoarece:
mediere
i  i o  i cond  I  I o (6.7)
Dacă tensiunea de ieşire este constantă (cazul stabilizatoarelor de tensiune continuă în
comutaţie), relaţia 6.6 se rescrie sub forma:
UoT
I  (1  ) (6.8)
2L

 În regimul critic (Rcr), care delimitează cele două regimuri de funcţionare, putem scrie
relaţia:

VI-3
 I o ( cr )  I cr (6.9)
Rezultă din 6.6, respectiv 6.8, valoarea critică a inductanţei pentru I o  I o ( cr )  I cr dat:
RT
Deoarece U i   U o  R  I o relaţia 6.6 devine I  1  I o , deci condiţia de regim
2L
critic pentru sarcină este:
2L 1
R cr   , pentru L dat (6.10)
T 1 

 Regim întrerupt de curent prin bobină (RÎ) apare dacă:

L  L cr sau R  R cr (6.11)
Caracteristica de transfer în tensiune a convertorului este reprezentată în figura 6.3, pentru
diferite valori ale parametrului  , iar caracteristica   ( I o ) Ui în figura 6.4 (s-a delimitat
Uo

cu linie întreruptă zona de RÎ).

Figura 6.3 Figura 6.4

 Pulsaţiile tensiunii de ieşire în regim neîntrerupt
În cazul unei capacităţii finite a condensatorului C pulsaţiile de curent i cond  I
(deoarece i cond  i  I o  i cond  i ) determină (vezi figura 6.2.d):
Q 1 1 T T2 T2
U o  u c   I  1  U i  1  U o
C C22 8CL 8CL
deci
U o T2
U   1   (6.12)
Uo 8CL
1 1
Deoarece f  , fo  , relaţia 6.19 devine:
T 2 LC
2
2
1   o 
f
U  (6.13)
2 f 
Se observă că amplitudinea pulsaţiilor scade dacă creşte frecvenţa: f  f o .

VI-4
 6.1.2. Caracterizare energetică
În condiţii reale de funcţionare trebuie să avem în vedere pierderile de tensiune,
respectiv putere disipată de tranzistor, diodă, bobină (mai precis de rezistenţa bobinei rL ) şi
din circuitul de comandă.
Pentru a obţine o tensiune de ieşire impusă factorul de umplere al comenzii trebuie ajustat,
recomandabil în buclă de reacţie negativă. Randamentul de conversie energetică este:

Po U o Io
  (6.14)
Pi U o I o  PdT  PdD  PdL  Pd comandă
unde:
PdT  PdT on  PdT com ; PdD  PdD on  PdD com
T  t on
PdD  VD ( on ) I o  fQ rr U i
T
 I 2 
PdL  rL  I o2  
 3 
t on 1 t  tr
PdT on  VCE sat I o ; PdT com  U i I o f , t sD  0
T 2 T
t   Io 
Pd comandă bipolar  U i I B on  U o  Po
T  