Sunteți pe pagina 1din 10

Determinarea caracteristicilor vantului

Vantul este un element meteorologic important, caracterizat printr-o foarte mare variabilitate spatial si temporala atat in privinta directiei cat si a vitezei. Acesta constituie totodata un factor de influenta esential pentru diverse activitati ale societatii omenesti. In meteorologie vantul este caracterizat prin doi parametri de baza : directia si viteza. Directia reprezinta sensul din care bate vantul intr-un punct sau intr-o regiune oarecare. Viteza vantului reprezinta distanta parcursa de aerul aflat in miscare pe unitatea de timp. Ea se exprima in m/s sau km/ora. Instrumente cu citire directa pentru determinarea caracteristicilor vantului In aceasta categorie se includ giruetele si anermometrele, instrumente lipsite de mecanism inregistrator automat, la care indicatiile asupra caracteristicilor vantului sunt citite si scrise in registru de catre observator. Giruetele sunt instrumente relativ simple cu ajutorul carora se determina atat directia cat si viteza vantului. Exista mai multe tipuri de giruete: giruete fixe (de platforma), giruete Vild model vechi, giruete Vild model nou, etc (giruetele portabile). Anermometrele sunt instrumente sensibile cu ajutorul carora se pot efectua determinari precise asupra vitezei vantului, chiar si la inaltimi foarte mici deasupra scoartei terestre. Anermometrele mecanice au ca piesa receptoare fie un sistem de cupe anermometrice , fie o morisca cu palete fine de aluminiu. Printre anermometrele mecanice cu cupe folosite in activitatea meteorologica din tara noastra se numara cele de tip J. Richard, R. Fuess si R.D.B, iar printre anermometrele mecanice cu palete , cele de tip J. Richard si URSS. Anermometrele magnetice (de inductie) sunt instrumente folosite pentru determinarea precisa a vitezei vantului, a caror functionare se bazeaza pe principiul inductiei magnetice. De regula, ele au ca piesa receptoare un sistem de cupe Petterson sau Robinson. Anermometrul magnetic tip J. Richard este alcatuit dintr-un ax vertical ce se roteste usor in jurul lui insusi, gratie sistemului de rulmenti pe care este instalat. Anermometrul magnetic tip Rosenmller functioneaza pe acelasi principiu ca si anermometrul tip J. Richard cu care se aseamana in linii generale din din punct de vedere al constructiei.

Anermometrul magnetic ARI, tip URSS este un instrument mai perfectionat decat cele de tip J. Richard sau Rosenmller, dar functioneaza pe acelasi principiu, al inductiei magnetice. Anermometrele termice sunt instrumente relativ simple a caror functionare se bazeaza pe principiul racirii sub influenta vantului a unui fir incalzit. a) Catatermometrul face parte din categoria anermometrelor termice si este utilizat pt. determinarea vitezei curentilor de aer cu intensitate foarte mica. Este un termometru cu alcool, care se deosebeste de termometrele obisnuite prin dimensiunile mult mai mari ale rezervorului (5 cm3) si ale tubului capilar.

Aparate inregistratoare pentru vant Determinarile efectuate asupra vantului cu ajutorul giruetelor si anermometrelor nu pot reda intocmai situatia reala a acestui element, pe de o parte din cauza marii lui variabilitati, iar pe de alta parte din cauza caracterului episodic al masuratorilor. Aparatele pot fi: mecanice, electrice, electromagnetice, optice, etc. Unele dintre ele inregistreaza numai viteza vantului, altele numai directia, iar altele atat viteza cat si directia. Aparate inregistratoare pt. viteza vantului In aceasta categorie se includ nenumarate tipuri si modele de aparate, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt: anemograful cu contact electric, anemograful electromagnetic, anemocinemograful si electrocinemograful. Aparate inregistratoare pentru directia vantului Reprezinta de fapt niste giruete prevazute cu dispozitive inregistratoare. Printre ele se numara girueta inregistratoare cu contacte electrice, girueta optica, etc. Aparate inregistratoare pentru viteza si directia vantului Prezinta in general o mai mare complexitate decat aparatele care inregistreaza numai viteza sau numai directia vantului. Din aceasta categorie fac parte anemogirueta, anemograful monometric etc. Anemogirueta tip J. Richard se compune din trei parti mari: transmitator, inregistrator si sursa de curent. Transmitatorul este o morisca cu palete care se orienteaza perpendicular pe directia vantului prin intermediul unei perii de vant. Anemograful universal tip Dines este un aparat complex a carui functionare se bazeaza pe principiul tuburilor monometrice Pitot. Transmitatorul are ca piesa principaa un ax tubular vertical pe care se fixeaza un ampenaj de girueta. Inregistratorul prezinta un dublu dispozitiv de inregistrare pentru directia vantului, un dispozitiv pentru inregistrarea fiecarui spatiu de 10 000 m parcurs de vant si un dispozitiv pentru inregistrarea vitezei instantanee a vantului. Prelucrarea anemogramei Dines Anemograma Dines prezinta la partea superioara un dublui caroiaj special, pentru inregistrarea vitezei medii a vantului, iar la partea inferioara un caroiaj pentru inregistrarea vitezei instantanee a vantului. Directia vantului se inregistreaza cu ajutorul a doua periute. Prima inscrie directiile cuprinse intre N si S, trecant prin est, iar cea de-a doua inscrie directiile cuprinse intre S si N, trecant prin vest.

Presiunea atmosferica
Presiunea atmosferica (P) este forta (F) cu care invelisul gazos al planetei apasa asupra unitatii de suprafata (S).  Majoritatea aparatelor utilizate pentru determinarea presiunii atmosferice sunt divizate insa in milimetri coloana de mercur (sau torr). Instrumente cu citire directa pentru determinarea presiunii atmosferice In aceasta categorie se includ barometrele cu mercur, barometrele aneroide, altimetrele si hipsometrele. Ele sunt instrumente lipsite de mecanism inregistrator automat, la care citirea si inregistrarea valorilor presiunii se face de catre observator. Barometrele cu mercur dateaza din anul 1665, cant tubul lui Toricelli , a capatat numele de barometru. In practica meteorologica se utilizeaza doua categorii de barometre cu mercur si anume: barometrele cu rezervor fix si barometrele cu rezervor mobil. Barometrele cu rezervor fix Aceasta categorie de barometre cu mercur are cea mai larga raspandire in reteaua de statii meteorologice a Romaniei. Din aceasta categorie fac parte: barometrele de tip R. Fess, barometrele tip URSS si altele mai putin frecvente. Ele prezinta avantajul ca in timpul ??????? . un anumit nivel, deoarece variatiile nivelului sau sunt compensate prin modul special in care este gradata scara barometrica. a) Barometrul tip Robert Fess este alcatuit din urmatoarele parti mari: tubul barometric, rezervorul cu mercur, tubul metalic de protectie prevazut cu scara, vernierul, termometrul alipit si dispozitivul de suspendare. Tubul barometric (T) este confectionat din sticla speciala si are lungimea de 85- 86 mm. Diametrul sau masoara 7 -8 mm in dreptul scarii si scade aproape la jumatate, mai jos de aceasta. Rezervorul cu mercur (R) are forma unui cilindru cu diametru mai mare decat inaltimea si este construit din fonta sau hotel metalic. Acesta se compune din trei piese distincte care se insurubeaza etans una de alta: corpun , fundul si capacul. Corpul rezervorului ( r) este un cilindru metalic prevazut la partea sa mediana cu o diafragma confectionata de asemenea din metal. Fundul rezevorului este confectionat din acelasi material ca si rezorvorul propriu zis. Capacul rezervorului are forma unui disc, care se insurubeaza etans la partea superioara a rezervorului propriu zis. Este prevazut cu doua orificii filetate de dimensiuni inegale. Tubul de protectie este un cilindru metalic cu diametrul interior ceva mai mare decat cel exterior al tubului barometric ???? Vernierul este un cursor mobil, care poate fi deplasat in sus si in jos, de-a lungul scarii gradate, prin intermediul unui surub cu cremaliera.

Termometrul alipit are o comformatie speciala sieste fixat di partea inferioara a tubului metalic protector. Dispozitivul de suspendare reprezinta un capacel semisferic de metal, terminat la partea superioara cu un inel de suspensie. b) Barometrul tip URSS de deosebeste de barometrul tip R. Fess prin doua manunte de constructie. Prima deosebire consta in faptul ca rezervorul sau este confectionat din material plastic, care ofera posibilitatea eliminarii cerectiilor impuse de influenta variatiilor termice. A doua deosebire se refera la divizarea in milibari a scarii barometrice. Liniutele acesteia sunt cuprinse intre 800 si 1060 mb, in cazul barometrelor cu scara scurta , folosite la statiile meteorologice de mica altitudine si intre 550 si 1025 mb, in cazul barometrelor cu scara lunga, utilizate la statiile meteorologice de munte. Barometrele cu rezervor mobil sunt instrumente de mare precizie folosite mai des ca etalore pentru barometrele de statie cu rezervor fix. Spre deosebire de acestea din urma, ele au rezervorul mobil, prezentand in plus si tuburi de sifonare. Din aceasta categorie fac parte: barometrul inspectorial, barometrul normal si altele. a) Barometrul insectorial este un barometru cu rezervor mobil alcatuit din doua tuburi metalice nichelate care la capetele superioare se fixeaza intr-o garnitura de metal, solidara cu dispozitivul de suspensie, iar la celeinferioare in rezervorul barometric. b) Barometrul normal face parte din categoria barometrelor de mare precizie, motiv pt. care este folosit ca etalon. Originalitatea lui fata de celelate barometre cu rezervor mobil, consta in formatul special al tubului barometric de sticla. Barometrele aneroide sunt instrumente usoare, lipsite de lichid barometric, care prezinta avantajul intrebuintarii si transportarii lesnicioase. Acestea mai poarta denumirea de barometre metalice sau elastice.

Instalarea, intretinerea si utilizarea barometrului aneroid


Barometrul aneroid trebuie instalat numai in pozitia pt. care a fost etalonat. La SM el se etaloneaza si se instaleaza orizontal, in propria sa cutie care il protejeaza atat impotriva variatiilor brusce de temperatura, cat si impotriva determinarii mecanice. Intretinerea in cea mai perfecta stare de curatenie constituie o conditie indispensabila a functionarii lui corecte. Altimetrele reprezinta de fapt niste barometre aneroide folosite in mod obisnuit pentru determinarea altitudinii. Ele se deosebesc insa de barometrele aneroide propriu zise prin faptul ca pe cadranele lor, in afara scarii divizate in milimetri sau milibari, exista si o a doua scara, gradata in metri (inaltimea deasupra nivelului marii). Pentru determinarea altitudinilor absolute ale unor puncte oarecare este absolut necesar sa se cunoasca cu exactitate inaltimea nivelului marii a punctului de la care se porneste. Hipsometrele sunt instrumente cu ajutorul carora presiunea atmosferica se determina indirect pe calea stabilirii cu exactitate a temperaturii la care fierbe apa.

Barometrele inregistratoare (Barografe)


Inregistrarea continua a variatiilor presiunii aerului se realizeaza la statiile meteorologice prin mijlocirea barometrelor inregistratoare de diferite tipuricunoscute sub numele de borografe. Orice barograf este alcatuit din trei parti mari si anume: partea receptoare, partea transmitatoare si partea inregistratoare. Barograful tip R. Fess model vechi este un aparat cu forme nu tocmai moderne, dar suficient de sensibil pt. a fi pastrat in dotarea SM. Barograful tip R. Fess model nou are cutia protectoare confectionata din metal si prevazuta cu geamuri pe partile laterale. Piesa lui receptoare este o coloana de zece capsule Vidi fixata la partea inferioara pe placa metalica care poate fi ridicata sau coborata in scopul punerii la valoare a penitei inregistratoare. Barograful tip URSS model vechi este protejat intr-o cutie de lemn cu geamuri laterale, vechiul model de barograf sovietic are ca piesa receptoare o coloana coaxiala formata din 4 - 5 capsule Vidi insurubate inre ele cu ajutorul unor suporti. Barograful tip URSS model nou utilizeaza ca piesa sensibila la variatiile presiunii atmosferice, o coloana coaxiala formata din 5 capsule Vidi, continuata la extremitatea superioara cu o veriga verticala. Barograful J. Richard are drept piesa receptoare o coloana de 8 10 coloane Vidi insurubate una de alta, la aparatele mai vechi si fixate pe un ax central, la cele de constructie recenta. Baragraful W. Lambrecht model mare foloseste drept piesa sensibila la variatiile presiunii atmosferice o coloana formata din 6 capsule Vidi, care comunica inre ele printr-un ax central.

Durata de stralucire a Soarelui


Durata stralucirii Soarelui reprezinta un element meteorologic important a carui cunoastere exacta este extrem de utila pentru diferite ramuri ale economiei cum sunt: agricultura, turismul etc. Durata efectiva de stralucire a Soarelui se determina la SM cu ajutorul unor aparate inregistratoare numite heliografe.

Heliografele
In reteaua de SM a Romaniei se utilizeaza trei tipuri de heliografe: R. Fuess, Metra si URSS. Acestea reprezinta de fapt variatii ale heliografului.

Conceptele Stoches Heliograful de tip R. Fuess are drept piesa receptoare o sfera masiva de sticla care asemenea oricarei lentile convergente, concentreaza intr-un focar razele solare cazute pe suprafata sa. Ea se instaleaza pe un suport metalic fixat la randul sau pe o placa groasa de forma patrata , confectionata din acelasi material. De placa respectiva este fixat si un al doilea suport ce se continua cu un brat metalic curbat la a carui extremitate superioara se gaseste un surub destinat fixarii sferei de sticla cu pozitia de ???? Acest al doilea suport sustine si o nise metalica avand forma unei parti dintr-o zona sferica. Ea este concentrica cu sfera de sticla fata de care se afla la o departare egala cu distanta focala a acesteia. Pe una din partile laterale ale suportului curbat este gravata scara latitudinilor, iar pe nisa metalica , liniuta index. Pe partea interioara, concava, nisa prezinta trei perechi de santuri, in care se introduc consecutiv cele trei tipuri de diagrame, corespunzatoare schimbarii anotimpuale a pozitiei Soarelui pe bolta cereasca.

Instalarea si intretinerea heliografului


Heliograful se instaleaza pe un stalp metalic, de beton sau lemn, plantat in partea de sud a PM. Pentru instalare, de capatul superior al stalpului se prind in suruburi doua stinghii verticale de care se fixeaza o placa de lemn cu grosimea de 5- 6 cm vopsita de mai multe ori in alb si perfect netezita. Pe aceasta placa situata la 1,5 deasupra suprafetei terstre se monteaza in pozitie orizontala heliograful.

Heliogramele
Diagramele folosite la heliograf pentru inregistrarea duratei de stralucire a Soarelui poarta numele de heliograme. Heliogramele reprezinta de fapt niste bucati de carbon vopsite in negru ( pe suprafata care se expune radiatiilor solare ) si tratate aprecial pentru a se carboniza cu usurinta , chiar daca sunt umezite, in urma caderii precipitatiilor.

Schimbarea heliogramelor si calculul duratei de stralucire a Soarelui


Heliogramele folosite la heliograful R. Fuess se schimba o data pe zi, dupa apusul Soarelui, chiar daca in ziua precedenta timpul a fost acoperit si nu s-au produs inregistrari.

Datele orare si zilnice obtinute se inscriu in tabela meteorologica TM -6. Dupa fiecare decada si luna se calculeaza sumele decadice si lunare ale duratei stralucirii Soarelui. Se raporteaza apoi durata efectiva astfel obtinuta, la durata posibila si se obtine fractia de insolatie exprimata in procente.

Heliograful Metra
Se deosebeste de heliograful tip R. Fuess prin cateva amanunte de constructie . Prinstre acestea se numara faptul ca este lipsit de bratul metalic curbat si faptul ca dispune de o nivela cu bula de aer folosita in scopul orizontalizarii bazei sale. Instalarea, ingrijirea si utilizarea lui sunt identice cu cele descrise pt. heliograful tip R. Fuess.

Heliograful universal URSS


Prezinta o structura ceva mai complexa decat heliograful R. Fuess, de care se deosebeste in principal, prin faptul ca partea sa superioara alcatuita din suportul sferei de sticla, bratul metalic curbat si montura port-heliograme se poate roti usor in jurul unui ax. La heliograful universal tip URSS se utilizeaza numai doua tipuri de heliograme: drepte si curbe. Intervalele de intrebuintare sunt: 1 martie 15 aprilie si 1 septembrie 15 octombrie, pentru heliogramele drepte si 16 aprilie 31 august si 16 octombrie 29 februarie pentru heliogramele curbe. Indiferent de tipul heliogramelor folosite, acestea se schimba de doua ori pe zi: o dota dupa apusul Soarelui si o data la ora amiezii. In linii generale, instalarea, intretinerea si folosirea heliografului universal tip URSS sunt identice cu instalarea, intretinerea si folosirea heliografelor tip R. Fuess si Metra.

Observatii asupra norilor


Norul este un ansamblu vizibil de particule minuscule de apa lichida sau de gheata, ori de ambele in acelasi timp in suspensie in atmosfera. Acest ansamblu poate de asemenea include particule mai mari de apa lichida ori de gheata, particule neapoase sau particule solide, provenind spre exemplu din gazele industriale, din fumuri ori pulberi . Datorita compozitiei si proceselor mereu schimbatoare, care stau la baza aparitiei si dezvortarii lor , norii de prezinta sub nenumarate forme: de la bancurile izolate ori dispuse in siruri sau benzi, pana la paturile care acopera integral sau partial bolta cereasca. Ca structura, norii pot fi pe de o parte omogeni (fibrosi sau total lipsiti de relief), iar pe de alta parte neomogeni ( cu reliefuri mai mult sau mai putin pronuntate). Observatiile privitoare la nori, au o importanta covarsitoare pentru prevederea timpului, asigurarea din punct de vedere meteorologic a protectiei navigatiei aeriene si in general, pentru cunoasterea proceselor fizice care se petrec in atmosfera.

Clasificarea norilor
Necesitatea adoptarii de catre toti meteorologii din lume a unui limbaj comun privitor la determinarea felului norilor a facut ca infinitatea formelor sub care acestia apar la diferite niveluri ale troposferei sa fie sintetizata intr-un numar restrans de forme caracteristice cu o frecventa mai mare pe bolta cereasca. In anul 1903, englezul L. Howard a introdus terminologia taxologica latina , imbogatita ulterior de numerosi alti cercetatori atat sub raport calitativ cat si cantitativ. Principalele criterii care stau la baza clasificari ale norilor se refera la : forma, inaltimea, geneza si structura lor microfizica.

Clasificarea morfologica a norilor


Aceasta este cunoscuta si sub numele de clasificarea internationala a norilor , ea are la baza criteriul aspectului exterior pe care il imbraca diferitele sisteme noroase precum si unele elemente de geneza , dezvoltare si transformare. a) Genurile de nori: Clasificarea morfologica internationala cuprinde urmatoarele zece genuri de nori: Cirrus (Ci) Nori separati in forma de filamente albe si delicate sau de bancuri ori de benzi inguste , albe ori in cea mai mare parte albe . Numele genului este dat de cuvantul latinesc cirrus , care inseamna bucle de par, tufa de crini si pene de pasari. Acest tip de nori au un aspect fibros sau un luciu matasos ori ambele. Cirrostratus (Cs) Val noros transparent si albicios cu aspect fibros sau neted, acoperind partial ori total cerul si producant in general , fenomenul de hala . Numele genului este compus din cuvintele latinesti cirrus si stratus .

Cirroccumulus (Cc) Banc, strat sau patura subtire de nori albi fara umbre proprii, compus din elemente foarte mici avand forma de granule , randuri , blana de miel , etc. Numele genului este compus din cuvintele latinesti cirrus si cumulus . Altocumulus (Ac) Banc, strat ori patura de nori albi sau cenusii , ori in acelasi timp albi si cenusii, avand in general umbre proprii . Determinarea genului s-a obtinut prin asocierea cuvintelor latinesti altum = inalt si cumulus . Altostratus (As) Panza sau strat noros de culoare cenusie ori albastruie, cu aspect striat, fibros sau uniform, acoperind in intregime ori partial cerul si prezentant parti suficient de subtiri pt. a lasa sa se vada Soarele, cel putin vag, ca printr-un geam mat. Denumirea genului vine de la cuvintele latinesti altum si stratus . Norii de dezvoltare verticala care pot avea bazele in etajul mijlociu : nimbostratus (N s) sau superiori: Cumulus (Cu) , Cumulonimbus (Cb). Stratocumulus (Sc) Banc, strat sau patura de nori cenusii sau albiciosi, ori in acelasi timp cenusii si albiciosi, avand aproape intotdeauna parti intunecate. Denumirea genului s-a obtinut prin asocierea cuvintelor latinesti stratus si cumulus . Stratus (St) Panza noroasa, in general cenusie, cu baza destul de uniforma, putand da nastere la o burnita, ace de gheata sau zapada grauntoasa . Numele genului este dat de cuvantul latinesc stratus participiul trecut trecut al verbului stermre care inseamna a intinde, a etala, a turti, a acoperi. b) Speciile de nori Principalele specii de nori incluse in clasificarea morfologica internationala sunt: Fibratus (fib), Unciuns (unc), Spissatus (spi), Castellanus (cas), Floccus (flo), Stratifornus (str) ?????????????? , Mediocrus (med), Congestus (con), Calvus (Cal), Capillatus (Cap).

Clasificarea norilor dupa inaltime


Inaltimea sau plafonul unui nor reprezinta distanta verticala dintre nivelul locului de observatie si nivelul la care se afla baza norului respectiv. Etajul superior (intre 5 13 km inaltime) este locul de formare si dezvoltare a norilor : Cirrus, Cirrostratus, Cirroccumulus. Etajul mijlociu (intre 2 Altostratus. 7 km inaltime) este locul de formare si dezvoltare a norilor : Altocumulus si

Etajul inferior (de la 0 12 km inaltime) este locul de formare si dezvoltare a norilor Stratocumulus si Stratus.

Efectuarea observatiilor privitoare la nori


La statiile meteorologice , observatiile se fac vizual (precizie scazuta) si instrumental. Ele vizeaza nebulozitatea , forma si felul norilor (gen, specie, varietate); inaltimea platformei de nori. Nebulozitatea este gradul de acoperire a cerului cu nori la un moment dat intr-o localitate sau regiune. De pe platforma meteorologica observatorul confrunta norii de pe bolta cu cei din Atlasul International de Nori .

Determinarea inaltimii si altitudinii norilor


Inaltimea platformei de nori de raporteaza la nivelul statiei unde se face observatia iar altitudinea la nivelul marii. Aceste aspecte se determina atat instrumental (balon pilor, proiector de nori , Ceilometru), cat si vizual cum este cazul majoritatii statiilor din Romania si sunt trecute in registru la Insemnari speciale .