Hazarde si riscuri naturale în România

I. Hazarde și riscuri climatice

Riscurile datorate perturbărilor produse în atmosferă sunt denumite riscuri climatice sau
riscuri atmosferice. Acestea se referă la potențialul fenomenelor climatice de a produce
pagube materiale și de mediu sau pierderi de vieți omenești.

a) Înghețul și bruma

Prin îngheţ se subînţelege coborîrea temperaturii stratului de aer de lîngă sol sub 0°C, în
perioada caldă a anului (perioada de vegetaţie a culturilor). După cauzele care le determină,
îngheţurile sunt de trei tipuri: îngheţuri advective, îngheţuri de radiaţie şi îngheţuri mixte.
Îngheţurile advective sunt determinate de invaziile de aer rece polar, a cărui temperatură este sub
1°C şi nu depăşeşte această limită nici în cursul zilei. Ele cuprind de regulă teritorii mari şi sunt
semnalate mai ales în prima jumătate a primăverii, menţinînduse de la 1 pînă la 2-3 zile.
Îngheţurile de radiaţie (radiative) se formează în nopţile senine şi liniştite sau cu slabe adieri ale
aerului, determinate de pierderea intensă a căldurii de către suprafaţa solului prin radiaţii.
Intensitatea şi durata acestor îngheţuri depinde în foarte mare măsură de forma reliefului, de
starea suprafeţei solului, de umiditatea solului, a aerului şi de alte condiţii locale. Îngheţurile de
radiaţie se produc de regulă noaptea avînd maximum de intensitate înainte de răsăritul Soarelui.
Îngheţurile mixte (advectiv-radiative) se formează în urma invaziilor maselor de aer rece a căror
temperatură continuă să scadă în cursul nopţii, prin efecte de radiaţii. În aceste condiţii
temperatura poate coborî noaptea de la 0°C pînă la -4°C şi chiar -6°C. În cursul zilei temperatura
poate ajunge la 10°C, 15°C sau 20°C. Bruma este fenomenul meteorologic care se caracterizează
prin formarea unui strat subţire de gheaţă lucioasă, cu aspect cristalin, deseori sub formă de solzi,
ace de gheaţă, pene, evantai, pe suprafaţa solului şi pe obiectele aflate în apropierea acestuia.
Pentru producerea brumei sunt necesare mai multe condiţii, şi anume: temperaturi sub 0°C; timp
senin şi liniştit, sau vînt slab sub 2 m/ s; umezeala relativă a aerului mai mare de 80%; condiţii
locale avantajoase (văi umede, depresiuni, versanţi expuşi advecţiei aerului rece). Brumele sunt
mai frecvente în depresiuni, pe văile rîurilor şi în apropierea lor. Producerea brumei presupune

1
întotdeauna prezenţa îngheţului, în timp ce producerea îngheţului nu presupune întotdeauna
brumă. Cele mai favorabile condiţii de producere a brumei sunt cele anticiclonice, caracterizate
prin calm atmosferic, insolaţie mare ziua şi radiaţie efectivă mare noaptea care determină
coborîrea temperaturii sub punctul de îngheţ şi sublimarea vaporilor de apă cuprinşi în stratul de
inversiune de la sol. Aceste fenomene sînt posibile pe tot teritoriul Moldovei ca rezultat al
circulaţiei maselor de aer polar şi arctic care afectează ţara în sezonul rece al anului.

b) Viscolul

Viscolul este un fenomen climatic deosebit de complex, la producerea careia

concura doua elemente mai importante: viteza vantului și cantitatea de zapada cazuta. Viscolul se
definește ca ,,un transport de zapada deasupra suprafetei pamantului provocat de vant suficient
de puternic și turbulent, insotit sau nu de ninsoare”. In conditii de viscol, vizibilitatea scade
simtitor, zapada este puternic rascolita și foarte greu se poate aprecia daca este vorba numai de o
simpla spulberare a zapezii deja cazuta, sau de spulberarea concomitenta atat a zapezii de pe sol,
cat și a celei care cade in timpul viscolului. In raport cu elementele care intra in componenta
sa și cu locul in care acesta se manifesta se pot deosebi mai multe tipuri de viscol: viscol
general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zapada la sol, viscol cu transport de zapada in
altitudine.

c) Riscuri pluviale

Precipitațiile atmosferice reprezintă parametrul climatic atât cu importanță teoretică, cât

și practică. Când depășesc anumite cantități, se mențin perioade mai lungi și prezintă intensitate
mare, precipitațiile atmosferice crează dezechilibre în evoluția peisajelor geografice,având
character de hazard atmospheric.

Fenomenele climatice de risc, îndeosebi ploile torenţiale puternice şi abundente, ocupă un

loc deosebit după acţiunea lor periculoasă asupra diferitelor sectoare ale economiei naţionale.
Precipitaţiile provenite din aceste ploi se infiltrează în sol în cantităţi foarte mici, rămânând ca în
cea mai mare parte să se scurgă şi să constituie cauza creşterilor de debite şi niveluri în râuri,
provocând, în cele din urmă, inundaţii catastrofale şi eroziunea pluvială a solului. Studiul
regimului acestor ploi are o importanţă deosebită pentru multe domenii de activitate: agricultură,
transportul feroviar şi auto, complexul energetic, proiectarea şi planificarea diverselor

2
construcţii, lucrări de canalizare şi sistematizare urbană şi rurală, lucrări de hidroamelioraţii
pentru terenurile agricole, etc. Efectul distrugător al ploilor torenţiale puternice şi abundente se
datorează duratei, intensităţii şi cantităţii de apă căzută, dar acest efect este amplificat de
numeroase alte caracteristici ale suprafeţei active cum sunt: panta, substratul litologic, lipsa
vegetaţiei, momentul din an când se produc etc. Atât în timpul anului, cât şi de la o lună la alta,
ploile torenţiale nu se produc cu regularitate. Ele cunosc o mare variabilitate neperiodică,
dependentă de caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei peste teritoriul ţării, ca şi de
caracteristicile suprafeţei active.

d) Orajele

În funcţie de natura impulsului care le generează, se deosebesc: oraje locale (termice sau
de insolaţie), oraje frontale (specifice fronturilor reci, dar fiind posibile şi la trecerea fronturilor
calde) şi oraje oro grafice (Iliescu, 1989).

Orajele locale apar în interiorul unei mase de aer mai rece, care ajunge deasupra
unei suprafeţe de uscat puternic încălzite. Covecţia termică duce la apariţia norilor Cumulus
(Cu), apoi la transformarea lor în nori Cb cu mare dezvoltare pe verticală (celule convective
foarte puternice, în care viteza curenţilor ascendeţi şi descendeţi poate depăşi 100 km/h), care
generează descărcări electrice. Orajele locale durează puţin, au o intensitate mică şi o repartiţie
spaţială punctiformă, izolată.

Orajele frontale sunt asociate, în primul rând, fronturilor reci (mai ales celor de ordinul
II), norii Cb apărând în urma ridicării violente a aerului cald preexistent de către aerul rece.
Orajele de front rece pot să apară în orice anotimp, atât ziua, cât şi noaptea. Oraje se pot produce
şi la trecerea unui front cald, acest lucru întâmplându-se vara, în condiţiile unei stratificaţii
termice a aerului deosebit de instabile. Orajele frontale au o intensitate şi o durată mai mare
decât cele locale.

Orajele orografice sunt asociate norilor Cb care se formează ca urmare a mişcărilor

turbulente ascendente foarte intense ale aerului umed pe pantele expuse ale masivelor deluroase
mai mari şi ale versanţilor muntoşi. Orajele orografice pot fi, prin urmare, de origine frontală, dar
şi termică (locală).

3
O altă clasificare (Beltrando, Chemery, 1995) separă: orajele izolate, generate de o singură celulă
convectivă (nor Cb), cu o durată de manifestare foarte redusă în timp; oraje supracelulare,
generate de o celulă convectivă foarte puternică şi având o durată de manifestare mai lungă decât
în cazul precedent; oraje multicelulare, care au durata cea mai mare şi sunt asociate mai multor
celule convective, aflate în diferite stadii de evoluţie.

Efectele descărcărilor electrice se pot analiza cel puţin sub două aspecte: cel al
impactului asupra fiinţelor vii, respectiv cel al pagubelor materiale, inclusiv asupra mediului
natural. Sub norii orajoşi (dipoli noroşi), intensitatea câmpului aeroelectric variază intre 1.000 şi
10.000 V/m.

e) Grindina

Reprezintă o precipitaţie sub formă de particule sau greloane de gheaţă (numite popular
pietre), cu aspect sferoidal, conic sau neregulat, cu diametrul cuprins, în general, între 5 si 50
mm, care cade din nori Cb şi are, întotdeauna, caracter de aversă. În mod excepţional, diametrul
grindinii a atins 90 mm, fenomen petrecut la Sydney, la data de 18.03.1990. Cel mai frecvent,
structura unui grelon se prezintă sub forma unui nucleu, înconjurat de straturi alternative de
gheaţă opacă şi transparentă. Într-un grelon obişnuit se pot întâlni până la 5 straturi, dar în
cazurile excepţionale s-au identificat 20 de astfel de straturi alternative de gheaţă opacă şi
transparentă.

Efectele grindinii. La latitudini temperate, grindina este specifică sezonului cald. Prin
efectul mecanic (de lovire), greloanele de grindină produc pagube foarte mari culturilor agricole,
de multe ori acestea fiind iremediabil compromise. Grindina are şi alte consecinţe negative:
spargerea suprafeţelor de geamuri, a ţiglelor, deteriorarea obiectelor metalice mai puţin rezistente
(de exemplu, caroseriile de automobile). Grindina poate produce şi victime umane, decesul
survenind în urma rănilor provocate de greloanele de gheaţă.

f) Uscăciunea și seceta

Aparitia fenomenului de seceta este conditionata in primul rand de absenta precipitatiilor,

care determina fenomenul de uscaciune ce se produce de regula in aer. Declansarea secetei este
un fenomen complex, la care participa factori climatici, edafici, fiziologici si antropici. Notiunea
de seceta este relativa, dar principala caracteristica a ei constain descresterea disponibilitatilor de

4
apa pentru o anumita perioada sau pentru o anumita regiune. Pentru a provoca seceta este nevoie
de o perioada deficitara pluviometric. Declansarea secetei se face in functie de parametrii
perioadei deficitare (durata, intensitate, momentul din an etc.) si de factorii antropici.Din punct
de vedere meteorologic seceta se produce in cazul in care cantitatea de precipitatii dintr-
o anumita perioada de timp este considerabil mai scazuta decat cantitatea medie de precipitatii
sau decat o valoare critica care marcheaza inceputul secetei. Factorul antropic poate influenta
parametrii secetei hidrice prin modul de utilizare a resurselor de apa.

In functie de modul in care se deruleaza ciclului apei, Lambert si colab. (1989) au deosebit
mai multe stadii ale secetei: atmosferica, pedologica, freatica, potamologica si a
rezervoarelor. Seceta atmosferica incepe atunci cand precipitatiile nu mai pot sa compenseze
evaporatia fizica si transpiratia plantelor.

Seceta pedologica se declanseaza atunci cand seceta atmosferica se prelungeste, iar

rezerva utila de apa din sol se apropie de 0.In cazul in care rezerva utila de apa devine nula se
atinge punctul de ofilire a plantelor, motiv pentru care se poate vorbi de seceta biologica sau
stress hidric al plantelor.

Seceta freatica este rezultatul persistentei deficitului apei din rau, ceea ce duce la
consumarea apei din panza freatica, adica la epuizarea rezervei de apa subterana. In asemenea
situatii debitul subteran tinde spre 0, determinand procesul secarii, care afecteaza panza freatica
si izvoarele.

Seceta potamologica apare dupa epuizarea surselor de alimentare subterana a cursurilor

de apa, ceea ce duce la aparitia fenomenului de secare a paraielor si raurilor a caror debit tinde
spre 0. In asemenea situatii, irigatiile si alimentarea cu apa potabila din rauri fara acumulari este
imposibila. Debutul secetei hidrologice trebuie considerat momentul in care perioada deficitara
pluviometric determina o penurie de apa in rauri fata de necesitati.

Seceta rezervoarelor este ultimul si cel mai grav stadiu al secetei in cursul caruia rezerva
utila de apa din lacurile de acumulare tinde spre 0. Aparitia acestui tip de seceta este semnul
unei perturbatii majore in ciclul apei.

5
 g) Ceața

Ceața este un fenomen meteorologic, care constă dintr-o aglomerație de particule de apă
aflate în suspensie în atmosferă în apropierea suprafaței solului, care reduce vizibilitatea
orizontală sub 1.000 de metri.

La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substanțial (de
exemplu, în urma evaporării intense a apei din sol), până când vaporii devin saturați. De cele mai
multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturație doar datorită evaporării și/sau condensării,
dar pot deveni saturați prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de așa-numitul
"punct de rouă", care este temperatura la care vaporii de apă din aer, afla ți la o presiune
constantă, devin saturați și încep să apară primele picături de lichid. În această stare, din cauza
suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă și încep să se condenseze în
mici picături de apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate deasupra suprafa ței
solului, micșorează transparența aerului, provocând fenomenul căruia i se spune ceață.

Ceața este mai frecventă toamna și iarna, când temperaturile sunt mai scăzute și vaporii
ating starea de saturație la o cantitate mult mai mică în unitatea de volum decât în timpul verii.
Ceața se formează îndeosebi dimineața și seara.Ceața se formează mai frecvent în văi unde
temperatura este mai scăzută și umiditatea este mai mare.

Condițiile de formare a ceții sunt strâns legate de existen ța concomitentă a umidită ții de
la sol (între 90-100%), un vânt în general calm sau cu viteză de până la 3 m/s și a unei inversiuni
termice (creșterea cu înalțimea a temperaturii aerului) la sol. Dacă una din aceste condi ții nu e
realizată șansele de formare a ceții sunt foarte mici. Din punct de vedere al cauzei formării ce ții
pot fi distinse cauze termice și cauze dinamice. Astfel, răcirea radiativă produsă în timpul nopții
poate fi enumerată ca principală cauză termică, iar advecția termică (deplasarea unei mase de aer
cu o anumită temperatură peste o masă de aer cu temperatură diferită), ca principală cauză
dinamică, însă pot exista și cauze complexe, având ca și origine mai mulți factori.

h) Tornadele

Dicţionarele meteorologice precizează că tornada reprezintă o perturbaţie atmosferică

turbionară, de mare intensitate şi de mică întindere, dezvoltată din baza unui nor Cumulonimbus
capillatus (tuba sau mamma), asociată unor vânturi extrem de puternice. De fapt, cele mai mari
viteze ale vântului măsurate în apropierea suprafeţei terestre au fost determinate într-o astfel de

6
perturbaţie (peste 140 m/s, respectiv peste 500 km/h). Dacă fenomenul se dezvoltă deasupra
uscatului el poartă numele de tornadă, iar dacă apare deasupra unei bazin acvatic se numeşte
trombă marină, de obicei mai puţin violentă decât tornada (Măhăra, 2001).

Tornada are aspectul unei coloane sau al unui con noros, de forma unei pâlnii, cu gura la
baza norului Cb. Se vorbeşte despre tornadă propriu-zisă atunci când pâlnia atinge suprafaţa
terestră, moment în care şi intensitatea fenomenului ajunge la apogeu.

Zona afectată la un anumit moment de o tornadă aflată în mişcare poate avea un diametru
de până la 1 km, iar lungimea drumului parcurs de perturbaţie până la dispariţia sa poate varia de
la câteva sute de metri până la zeci de kilometri, în mod excepţional putându-se ajunge la 300 km
(Bryant, 1991). Viteza de deplasare a tornadei în ansamblul ei atinge valori situate între 50 şi 200
km/h, în timp ce viteza vântului în cadrul tornadei se poate ridica până la 400-500 km/h. Durata
de existenţa a tornadei este cuprinsă între câteva minute şi câteva ore.Ca structură, tornada
cuprinde pâlnia şi curenţii de aer asociaţi acesteia.

Pâlnia devine vizibilă din momentul aspirării de pe suprafaţa terestră, de către curenţii
ascendenţi, a diferitelor materiale, de care depinde şi culoarea pâlniei, de obicei cu tentă de la gri
deschis până la gri închis. Pâlnia poate avea un diametru între câteva zeci şi câteva sute de metri,
până la 1 km, iar înălţimea ei poate fi cuprinsă între 100 m şi câţiva kilometri. Comparativ cu
presiunea de la exterior, interiorul pâlniei se caracterizează printr-o presiune atmosferică foarte
scăzută, în acest fel generându-se un gradient baric foarte accentuat, orientat dinspre exteriorul
spre interiorul pâlniei. De asemenea, este de menţionat şi faptul că, uneori, sub aceeaşi
supercelulă noroasă se pot forma mai multe pâlnii.Curenţii de aer asociaţi pâlniei au o traiectorie
descendentă în interiorul acesteia, respectiv o traiectorie ascendentă, cu sens de învăluire, la
partea exterioară a pâlniei, aici înregistrându-se şi vitezele cele mai mari ale vântului.

Explicaţii referitoare la geneza tornadelor există, dar, cel puţin până în prezent, acestea nu
sunt pe deplin satisfăcătoare. Totuşi, este unanim recunoscut faptul că apariţia unei tornade
presupune existenţa unei supercelule noroase de tip Cumulonimbus capillatus tuba (Cb cap tub)
sau mamma (Cb cap mam). În principiu, există două teorii mai importante care încearcă să
explice apariţia acestor fenomene devastatoare (Bryant, 1991).

7
 Prima teorie pleacă de la existenţa unei mişcări de tip vârtej (vortex) orizontal sub norul
Cb cap, respectiv al unui vortex vertical existent în apropierea suprafeţei terestre, apărut ca
urmare a denivelărilor acesteia. La un moment dat, cele două mişcări turbionare se pot uni,
generându-se astfel pâlnia, care, în urma acestui mod de apariţie, va fi caracterizată prin
fenomene de o intensitate mai redusă, fenomenul fiind mai degrabă un vârtej decât o tornadă
propriu-zisă.

Cea de-a doua teorie este mai complexă, ea făcând apel la procese care se dezvoltă pe
toată grosimea troposferei. Astfel, apariţia tornadelor în SUA este condiţionată de existenţa, în
straturile inferioare ale troposferei, a unui aflux de aer maritim tropical, cald şi umed, dinspre
SSE (Golful Mexic), iar în altitudine de pătrunderea spre latitudini mai mici, prin intermediul
unui talveg al curentului fulger (jet stream) şi pe o direcţie de NNV, a unui aer mult mai rece
(polar, arctic), dinspre latitudini medii şi superioare (Canada).

II. Hazarde și riscuri hidrologice

1) Viituri și inundații

Apariția inundațiilor se datorează în primul rând unor factori naturali lega ți de condițiile
climatice. Cauzele climatice presupun o creștere a nivelurilor sau a debitelor peste valorile
normale și revărsarea apelor în arealele limitrofe ca urmare a unor fenomene climatice deosebite.
Ploile și în special cele torențiale, constau în căderea unor cantită ți mari de precipita ții într-un
timp foarte scurt, astfel încât capacitatea de infiltrare a solului este repede depă șită și aproape
întreaga cantitate de apă căzută se scurge spre rețeaua de văi generând viituri, depășirea
capacității de transport a albiilor minore și deversarea apelor în albiile majore provocând
inundații.
În cazul râurilor, viiturile cu amplitudini mari de nivel stau la baza producerii inunda țiilor în
albiile majore. Cea mai importantă caracteristică a unei viituri este înăl țimea apei în albie, pentru
că înainte de toate, ea este generată de o creștere a nivelului apelor. Pentru a se produce o
inundație este însă necesar ca în lungul râului să existe o luncă inundabilă. Excepție fac
sectoarele de chei și defilee din lungul raurilor unde nu se produc inundatii chiar la cresteri
spectaculoase ale nivelurilor. Pentru a caracteriza o viitura sunt necesare o serie de valori
cantitative asupra debitelor de apa scurse si a nivelurilor inregistrate. Topirea zapezilor este un alt
factor important al producerii inundatiilor mai ales in zonele climatelor temperat si rece. De

8
regula, procesul de topire a zapezilor genereaza apele mari de primavara sau de vara in zonele
inalte. Acest proces poate fi insa accelerat de invaziile de mase de aer cald sau se poate asocia cu
ploile cazute in acest interval.

Despaduririle efectuate de om in decursul timpului in toate regiunile globului au modificat

foarte mult o serie de verigi ale circuitului hidric si prin aceasta au favorizat o scurgere mai
puternica a apelor pe versanti.

Constructiile hidrotehnice efectuate fara a se cunoaste suficient de bine probabilitatea de

aparitie a nivelurilor si a debitelor maxime pot pune in pericol comunitati umane si bunuri
materiale. In cazul barajelor de exemplu, accidentele pot fi legate de o serie de calcule gresite ale
planului barajului, de defectele rezultate la incastrarea corpului barajului in roca de baza, de
calcularea gresita a rezistentei barajului, de deficiente de control a rezistentei barajului etc.
Dintre toate accidentele produse pe plan mondial, 69% au aparut la barajele din pamant si din
anrocamente si in 31% la alte tipuri de baraje. Se pare ca una din cauze consta in faptul ca aceste
baraje au o mare neomogenitate a materialelor de umplutura si pot aparea procese de sufoziune
fizica, de eroziune regresiva, de tasari, sau de aparitie a unor viituri exceptional inainte de
terminarea constructiei.

2) Furtuni marine

Sunt fenomene meteorologice a căror manifestare determină închiderea unor porturi

maritime sau a unor canale de legătură.Chiar dacă factorul declanșator este un element
climatic, principalele elemente prin care acestea se manifestă ca hazarde naturale sunt
valurile, de aceea sunt încadrate ca hazarde hidrologice și nu climatice.

Principalul agent prin care furtunile marine se manifestă ca hazarde naturale este reprezentat
de valuri, iar factorul genetic este vântul.

Managementul hazardelor și riscurilor naturale în România

9
 Managementul riscului reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse de autoritățile publice
locale pentru prevenirea, gestionarea și reducerea efectelor riscurilor, astfel încât costul
pagubelor provocate de apariția fenomenelor naturale să fie suportabil pentru societate.

Procesul de gestionare a riscului implică mai multe tipuri de măsuri care se iau înainte, în
timpul și după producerea fenomenului.

Înainte de producerea fenomenelor o importanță deosebită o au trei acțiuni:

 realizarea unor studii privind vulnerabilitatea unor spații geografice față de anumite
hazarde, potențial posibile și identificarea factorilor potențiali de risc.
 atenționarea populației prin emiterea la timp a prognozelor de avertizare, prin mijloace
tehnice perfecționate, astfel încât aceasta să-și pună la adăpost bunurile materiale, să- și
protejeze sănătatea și integritatea corporală.
 acțiuni de educare și informare a populației asupra fenomenului care se poate produce cu
scopul diminuării impactului psihologic.

În timpul producerii fenomenului măsurile care se impun se concretizează prin difuzarea la

posturile de radio și TV a unor sfaturi importante de comportament, de părăsirea sau nu a
locuințelor, de avacuarea animalelor, de salvare a bătrânilor și copiilor.

După producerea fenomenului măsurile sunt mai complexe. Un rol deosebit revine
organismelor județene și locale subordonate Comisiei Guvernamentale de Apărare împotriva
dezastrelor și Comandamentului de Protecție Civilă.

Aplicatii

1. Explicati faptul ca in Romania cel mai mare numar anual de zile cu viscol se
intregistreaza in Baragan.
2. Explicati consecintele unui hazard antropic din domeniul transporturilor marine.
3. Caracterizati un hazard hidrologic.
4. Mentionati doua hazarde naturale si doua hazarde antropice care se pot produce in
zona localitatii in care traiti si descrieti cate doua posibile consecinte ale acestora.

10
5. Precizati doua posibile directii de evolutie a mediului inconjurator in viitorul
apropiat.

11