Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ce sunt furtunile?
Tipuri de furtuni.
Furtuni care au influențat momente istorice
importante.
Furtuna este un fenomen meteorologic, care constă în
ploaie și descărcări electrice (fulgere și trăsnete),
însoțite aproape întotdeauna și de vânturi puternice,
de peste 75 km/h, adică gradul 9 pe scala Beaufort
(74,9 km/h, 20,8 m/s). Pe oceane se pot forma valuri
de apă de până la 10 metri înălțime, care se
răstoarnă. O furtună de gradul 12 pe scala Beaufort,
cu vânt de 117,7 km/h este clasificată ca fiind un
uragan, iar valurile pot ajunge la 16 m înălțime.
Furtunile însoţite de descărcări electrice pot să apară
şi atunci când încălzirea excesivă a uscatului
provoacă curenţi ascensionali, de aer umed, puternici.
Furtunile cu descărcări electrice sunt cele mai
obişnuite forme de furtuni. În medie, în întreaga lume,
au loc zilnic aproximativ 45.000 de asemenea furtuni.
Fulgerele reprezintă pericole majore în decursul unei furtuni.
În 14 iunie 1914, fulgerele au ucis în Londra, şapte persoane
care se adăpostiseră sub un copac. În acelaşi an, doar în
Marea Britanie au fost ucise de fulgere 31 de oameni.
Grindina, un alt fenomen ce însoţeşte furtunile, poate produce
de asemenea multe stricăciuni. Anual, doar în Statele Unite
grindina produce recoltelor agricole pagube ce totalizează
aproximativ 1 miliard de dolari şi încă 75 milioane de dolari
pagubă proprietăţilor şi şeptelului. În 1985, în India, o furtună
groaznică, însoţită de grindină, a ucis 246 persoane.
Tipuri de furtuni
Furtună de nisip (sau furtună de praf)
Viscol
Furtună geomognetică
Furtună salară (sau erupție solară)
Ciclon tropical
1.Furtuna de nisip
Furtuna de nisip sau Furtună de praf este un fenomen meteorologic comun
în regiunile aride și semi-aride.Apare atunci când un front atmosferic în
rafale sau un alt vânt puternic suflă nisipul și praful de pe o suprafață uscată.
Particulele sunt transportate prin săltare și suspensie, într-un proces care
mișcă solul dintr-un loc si-l depozitează în alt loc.
Sahara și zonele uscate din jurul Peninsulei
Arabice sunt principalele surse terestre ale
nisipului/prafului din aer. De asemenea, unele
contribuții vin și din Iran, Pakistan și India..
Furtunile de praf apar mai rar în regiunile
de stepă, foarte rar în silvostepă și excepțional de
rar în pădure (în cele două din urmă mai ales în
timpul verii, pe o secetă severă). În regiunile
stepă și (rar) silvostepă furtunile de praf pot
apărea într-o primăvară devreme, după o iarnă,
cu puțină zăpadă și o toamnă uscată.
2.Viscolul
Viscolul este un vânt puternic însoțit de spulberarea zăpezii și de transportul
acesteia deasupra suprafaței pământului.
Viscolul este o furtună severă caracterizată prin temperaturi scăzute, vânturi
puternice, și ninsori abundente. Cele mai multe viscole sunt în regiunea
canadiană (și rusă). Prin definiție, diferența dintre un viscol și o furtună de
zăpadă este puterea vântului.
În cele mai frecvente situații, viscolele sunt însoțite de ninsori abundente care
reduc foarte mult vizibilitatea. Viscolele devin hazarde naturale atunci când prin
efectele datorate vânturilor puternice, spulberării zăpezii și acumulării acesteia
sub forma de troiene produc pagube materiale importante și pierderi de vieți
omenești. Marele viscol din 1888 este denumirea unei furtuni de zăpadă din
perioada 11 - 14 martie 1888, care s-a abătut asupra coastei de est a SUA și
care a afectat în special statele New Jersey, New
York, Massachusetts și Connecticut, unde au fost depuneri de zăpadă de până
la 150 cm, iar vântul a suflat cu viteză de până la 72 km/h.
3.Furtuna geomagnetică
Furtuna geomagnetică este o perturbare temporară
a magnetosferei cauzată de perturbări ale materiei interplanetare.
O furtună geomagnetică este o componentă majoră
a vremii spațiale și este cauzată de unda de șoc a vântului
solar care interacționează cu câmpul magnetic al Pământului.
În perioada 1-2
septembrie 1859 a
avut loc cea mai mare
furtună geomagnetică
înregistrată vreodată
până în anul 2013.