Sunteți pe pagina 1din 24

Pentru examen riscuri climatice:

CURS 1:
Hazard – eveniment amenintator sau probabilitatea de aparitie intr-o regiune si intr-o perioada data a
unui fenomen natural cu potential distructiv.

—  Risc – numarul posibil de pierderi umane, persoane ranite, pagube materiale de orice fel, produse in
timpul unei perioade de referinta si intr-o regiune data, in cazul existentei unui fenomen natural
particular.

—  Dezastrul natural – reprezinta o grava intrerupere a functionarii unei societati, care cauzeaza pierderi
umane, materiale si de mediu, pe care societatea respectiva nu le poate depasi cu resurse proprii.

—  Vulnerabilitatea – gradul de pierderi (0-100%) rezultate din potentialitatea unui fenomen de a


produce victime si pagube materiale, gradul de vulnerabilitate depinzand de nivelul de dezvoltare socio-
economica.

4 categorii:
Fenomene climatice de risc de scurta durata (cateva minute si trei zile) – fenomene asociate norilor
Cumulonimbus (tornadele, vijeliile, orajele, caderile de grindina); depunerile solide (bruma, poleiul,
chiciura tare, zapada umeda inghetata); avalansele de zapada.

—  Fenomene climatice de risc de durata medie (intre 3 si 10-15 zile) – ciclonii tropicali si extratropicali,
viscolele, furtunile de praf si de nisip, valurile de caldura/frig, ceata, inversiunile de temperatura,
vanturile neperiodice intense, incendiile naturale.

—  Fenomene climatice de risc de lunga durata (luni, anotimpuri, ani) – perioadele excedentare
pluviometric, perioadele deficitare sub aspectul precipitatiilor.

—  Fenomene climatice de risc de foarte lunga durata (decenii, secole…) – tratate in contextul
schimbarilor sau fluctuatiilor climei.

TORNADA reprezintă o perturbaţie atmosferică turbionară, de mare intensitate şi de mică întindere,


dezvoltată la baza unui nor Cumulonimbus capillatus (fig.1) – tuba (fig.2) sau mamma, asociată unor
vânturi extrem de puternice. (Moldovan, 2003)

Tromba- deasupra apei

-afecteaza niste zone relativ restranse (diamtru-1km), merge cu 50-200km/h.

2 parti: palnia: devine vizibila cand aspira praf si alte alea, are diametru de sute de m pana in km,
inaltime: 10m-cativa km.

Curentii de aer asociati palniei: cu traiectorie descendenta in interior si ascendenta spre exterior )cu
sens de invaluire).
Comparativ cu presiunea de la exterior, interiorul pâlniei se caracterizează printr-o presiune atmosferică
foarte scăzută, în acest fel generându-se un gradient baric foarte accentuat, orientat dinspre exteriorul
spre interiorul pâlniei

2 teorii de formare:

1: premise: •  Existenţa unei mişcări de tip vortex orizontal sub norul Cumulonimbus capillatus; • 
Existenţa unui vortex vertical aflat în apropierea suprafeţei terestre, apărut ca urmare a denivelărilor
acesteia.

Cele două mişcări turbionare se pot uni, generându-se astfel pâlnia, care, în urma acestui mod de
apariţie, va fi caracterizată prin fenomene de o intensitate mai redusă, fenomenul fiind mai degrabă un
vârtej.

2: presupune existenţa unor procese care se dezvoltă pe toată grosimea troposferei.

▪  Existenţa a unui aflux de aer maritim tropical, cald şi umed, dinspre SSE (Golful Mexic);

▪  În altitudine, de pătrunderea prin intermediul unui talveg al curentului fulger (jet stream);

▪  Pătrunderea dinspre latitudini medii şi superioare a unui aer mult mai rece – polar, arctic (Canada).

În principiu, tornadele pot să apară între 20 şi 55 – 60° latitudine, în ambele emisfere, în perioada caldă
a anului.

În acest areal (Vestul mijlociu- MidWest) se formează anual, în medie, circa 1000 de tornade, din care,
din fericire, numai în jur de

Lunile cu frecvenţa maximă a acestor fenomene sunt aprilie, mai, iunie. Tornadele pot lua naştere la
orice oră din zi şi din noapte, însă sunt mai frecvente după-amiază.

1999, 3 mai – „Ziua tornadei” – statele Oklahoma şi Kansas au fost afectate, în decursul a 8 ore, de 76 de
tornade, dintre care una a ajuns să atingă treapta F5 pe scara Fujita, în zona localităţilor Bridge Creek şi
Moore. Bilanţul a fost tragic, la nivelul statului Oklahoma, evenimentele soldându-se cu 42 de morţi, 800
de răniţi, pagube materiale de 1,485 miliarde de dolari.

Exemple: Facaeni, 2002.

Efecte: viteza f mare a vantului (doborare, ridicare, transprtare) + Presiunea foarte mica din interiorul
palniei (aspiratie);

CURS 2:
Vijelia este un fenomen meteorologic complex, definit printr-o puternica intensificare a vitezei vantului,
care creste brusc pentru o scurta perioada de timp, de ordinul minutelor;
• Viteza trebuie sa fie de cel putin 8 m/s, ia valoarea de 11 m/s trebuie sa fie depasita, cel putin timp de
un minut;

• cresterea vitezei vantului este insotita si de schimbare a directiei acestuia, de scaderea temperaturii
aerului si de o crestere a presiunii atmosferice si umezelii relative;

• Vijelia precede sau insoteste norii orajosi (Cb), ea putand fi asociata cu precipitatii sub forma de
aversa, descarcari electrice si caderi de grindina;

• Din cauza prafului ridicat de la sol, de vantul intens, vizibilitatea orizontala scade foarte mult in timpul
vijeliei, cerul devenind intunecat si amenintator;

• Intensificarile deosebite ale vitezei vantului se asociaza puternicilor curenti descendenti, care se
intalnesc sub norii Cumulonimbus;

• Sfarsitul vijeliei este la fel de brusc ca si inceputul sau, iar durata fenomenului este scurta, rar depasind
o jumatate de ora;

TIPURI:

1: care apar inaintea unor fronturi reci foarte intense in cadrul liniei de instabilitate (linia de gren), ce
precede frontul rece.

din punct de vedere sinoptic, in troposfera inferioara este prezent un culoar depresionar, extins din
Peninsula Scandinava, pana deasupra M.Mediterane; culoarul este limitat spre vest de dorsala
Anticiclonului Azoric, iar spre est de Anticiclonul Est European. Astfel, are loc o circulatie de NV, cu o
advectie de aer foarte rece, infiltrat pe partea posterioara a ciclonilor, ce evolueaza in culoarul
mentionat.

In altitudine, pana spre mijlocul troposferei, are loc o patrundere de aer cald, dinspre SV; • Acest tip de
vijelie este specific Campiei de Vest, mai ales in jumatatea sudica; • Fenomenul poate sa apara in dupa-
amiezile caniculare, cand temperatura aerului poate sa depaseasca 300C, aria lui de geneza fiind partea
de est a Campiei Panonice, in Ungaria sau Serbia; • Dupa formare, linia de instabilitate se deplaseaza
catre est, intrand pe teritoriul Romaniei, unde vijelia atinge intensitatea maxima

• Apoi, la contactul cu Dealurile Vestice si cu zona inalta a Carpatilor Occidentali, fenomenul se


diminueaza foarte mult, disparand aproape brusc (Draghici,1988); • Frecventa medie a vijeliilor in
Campia de Vest este de 10 cazuri pe an, din care 1-3 cazuri sunt foarte violente (ex.Timisoara -
25.08.1994; 17.09.2017, s-au inregistrat doi morti, pagube materiale insemnate);

2: vijelii in interiorul aceleiasi mase de aer. Care se formeaza sub norii Cb foarte inalti (peste 10 km),
generati de puternica instabilitate a masei de aer respective.

Ca si vijeliile prefrontale, si cele intramasice au frecventa maxima in lunile de vare (ex.2.09.1994


Alexandria - vijelia a durat 3 minute, cauzat moartea a doua persoane si a produs mari pagube
materiale);
ALTE FORMW: in afara tornadelor si a vijeliilor, exista si alte miscari de tip vartej, neasociate norilor
CUMULONIMBUS, si au dimensiuni mai mici.

-DIAVOLII DE PRAF: apar in Australia, deasupra unor zone netede, foarte puternic incalzite de radiatia
solara, ceea ce determina dezvoltarea unei convectii intense.

Daca gradientul termic vertical este mai mare decat cel normal, se ajunge la o puternica instabilitate,
miscarile verticale ascendente putand primi si un sens de rotatie;

-MOUNTAINADOS

Sunt specifice zonelor din SV SUA, prezentandu-se ca niste vartejuri orizontale pe pante, in general de
dimensiuni mici. Daca la baza pantei intalnesc un obstacol, aceste vortexuri se pot separa in doua parti,
care se ridica catre verticala

-ALTELE: Exista, astfel miscari de tip vortex, care apar pe versantii ,,sub vant”, bine impaduriti, care sunt
afectati de incendii naturale, temperaturile foarte ridicate generand miscari ascendente, foarte intense,
asociate si cu o componenta circulara orizontala, ceea ce imprima intregului ansamblu o miscare de tip
vartej;

-TURBULENTA IN CER SENIN (Clear Air Turbulence – CAT)

• Este vorba de turbulenta datorata curentilor fulger din partea superioara a troposferei si de la baza
stratosferei;

• Fenomenul este foarte greu de identificat si de prognozat, din cauza lipsei norilor, care sa indice
prezenta acestor miscari intense ale aerului;

CURS 3:
-Orajele sunt manifestari vizibile sau audibile ale electricitatii atmosferice; reprezinta de fapt, efectele
unor descarcari electrice discontinui, adica fulgerul si tunetul impreuna

-Sunt asociate norilor cu mare dezvoltare verticala si, de regula, sunt insotite de precipitatii sub forma
de averse, sub forma de ploaie, grindina, mazariche moale, mazariche tare

-Sunt asociate norilor cu mare dezvoltare verticala si, de regula, sunt insotite de precipitatii sub forma
de averse, sub forma de ploaie, grindina, mazariche moale, mazariche tare

Fulgerul este o manifestare luminoasa care insoteste o descarcare brusca de electricitate atmosferica;

• Fulgerul se produce in interiorul unui nor, intre doua sisteme noroase, sau intre nor si suprafata
terestra (in acest caz, fenomenul se numeste traznet)

Electrizarea norilor, in general, se explica prin, efectul Lenard” - ori de cate ori o suvita de apa loveste un
obstacol, picaturile formate se incarca cu sarcini electrice pozitive, iar obstacolul, cu sarcini negative
ori de cate ori o picatura de apa dintr-un nor se fragmenteaza in picaturi mai mici, are loc o
electrizare pozitiva a acestora din urma si o electrizare negativa a aerului inconjurator, cu toate ca
picaturile initiale erau neutre

TEORIA LUI WILSON

• sustine ca picaturile de apa, care alcatuiesc norii, se electrizeaza pozitiv la partea inferioara, si negativ
la cea superioara, sub influenta sarcinilor electrice negative ale campului terestru;

• astfel, picaturile in cadere atrag la partea inferioara ionii negativi din campul electric, pe care il strabat,
iar cei pozitivi, respinsi, nu mai pot fi captati de partea superioara a picaturilor, din cauza vitezei mari de
cadere;

TEORIA LUI FRENKEL

considera ca ionii negativi din campul electric sunt captati de picaturile de apa, sau de cristalele de
gheata in cadere, pe cand ionii pozitivi, raman in aerul inconjurator

Un indiciu privind formarea norilor Cumulonimbus de natura termica este aparitia, pe timp de vara
inainte de rasaritul Soarelui, a unor franturi de nori cumuliformi cu inaltimea limitei inferioare de
aproximativ 2.000 m;
• Acesti nori sunt Altocumulus Castellatus, care indica prezenta atmosferei instabile si posibilitatea
dezvoltarii curentilor ascendenti, necesari formarii orajelor in a doua jumatate a zilei;

• Cand Soarele ajunge deasupra orizontului, de regula, acesti nori se risipesc;

Norii Cumulonimbus orajosi din interiorul masei de aer apar in mai multe faze. In prima faza, in jurul orei
1000 apar norii Cumulus Humilis de timp frumos;

• In stadiul de Cumulus Humilis, curentii principali sunt cei ascendenti (viteza mijlocie 5 m/s), simetrici
fata de o verticala dusa prin centrul norului;

• Cei mai puternici curenti ascendenti se gasesc catre varful norului si la sfarsitul stadiului; caracteristic
pentru acesti nori este lipsa precipitatiilor;

• Trecerea de la norul Cumulus la Cumulonimbus se face in doua etape: in prima etapa, trecerea la
stadiul de inghetare, se observa prin structura mai putin precisa a varfului norului, care pare sa fumege,
devine cetos si se imbraca cu un val usor, matasos; este etapa de Cumulonimbus Calvus;

• in etapa urmatoare valul matasos se transforma intr-o structura fibroasa care imbraca cea mai mare
parte a varfului norului, varf care se lateste si ia aspect de nicovala marcand trecerea in stadiul de
dezvoltare maxima a norului: Cumulonimbus Capillatus Incus; Latirea norului se datoreaza unei
inversiuni de temperatura la baza stratului stabil, in care norul nu mai poate patrunde. Norul se misca in
directia in care se intinde nicovala.

Trasnetul este descarcarea electrica care se produce intre nor si suprafata terestra sau intre nori si
obiecte de pe sol si se compune din mai multe impulsuri care se succed foarte repede (la intervale de
0,02-0,7 s); dupa natura impulsului care determina formarea norilor cumulonimbus, fenomenele
orajoase pot fi:

• a) de natura termica (de insolatie sau locale);

• b) de natura frontala;

• c) de natura orografica.

Tunetul este efectul sonor al descarcarilor electrice din atmosfera; el se produce prin propagarea
undelor sonore aparute in canalul de descarcare al fulgerului, ca urmare a cresterii bruste inregistrate de
presiune, sub influenta cresterii temperaturii;

• tunetul poate fi perceput ca un zgomot violent, asurzitor, de scurta durata, cand descarcarea are loc
aproape de observator, sau ca un huruit surd ori bubuit prelung, cu cresteri si slabiri ale intensitatii, cand
descarcarea se produce departe de observator;

• diferenta dintre viteza de propagare a luminii (300.000 km/s) si cea a sunetului (340 m/s), face ca
tunetul sa se auda, dupa ce a fost observat fulgerul;

• durata intervalului dintre perceperea efectului luminos si a celui sonor, sporeste pe masura cresterii
distantei, dintre locul descarcarii electrice si locul unde se afla observatorul;
• in general, cand aceasta distanta depaseste 20 km, tunetul nu se mai aude; ea se calculeaza usor
inmultind cu 340 m, numarul de secunde scurs intre fulger si tunet;

cand traznetul atinge suprafata terestra, curentul electric se raspandeste in zona inconjuratoare;

• la persoanele care stau cu membrele inferioare departate, sau sunt in miscare in apropierea locului de
impact al traznetului cu solul, apare o diferenta semnificativa de potential electric, intre cele doua
membre inferioare (potentialul de pas), din cauza rezistentei electrice mai mari a suprafetei terestre fata
de corpul uman;

• descarcarea electrica va intra printr-un picior si va parasi corpul prin celalat picior !!!

• traznetul poate produce ruptura membranei timpanelor, cataracta oculara, traume psihice (depresii,
tulburarea somnului, stari de anxietate);

• cele mai afectate de descarcarile electrice sunt persoanele care poarta asupra lor, sau sunt in contact
cu obiecte, avand componente metalice (agricultori, alpinisti, militari etc.);

• orajele stau la originea incendiilor de diferite tipuri (ale vegetatiei naturale, ale constructiilor etc.), sau
produc deteriorarea obiectelor bune conducatoare de electricitate;

REPARTITIA GEOGRAFICA A ORAJELOR - indica un maxim pe Glob, al frecventei acestor fenomene, in


regiunile cuprinse intre 150 lat.N si 300 lat.S, cele mai multe descarcari electrice caracterizand Zona
Convergentei Intertropicale (ZCIT);

• in timpul verii boreale, cand talvegul ecuatorial este situat intre 150 si 250 lat.N, activitatea orajoasa
este concentrata in America Centrala, SE Americii de Nord, N Americii de Sud, Africa de Vest, bazinul
Congo, partea nordica a Indiei si Asia de Sud-Est;

• in timpul verii australe, descarcarile electrice au frecventa cea mai mare, tot de-a lungul talvegului
ecuatorial, centrat, in acest anotimp, intre 50 si 100 lat.S, pana spre 300 lat.S, in zone ca: bazinul Congo,
Africa de Sud, Brazilia, Indonezia, nordul Australiei.

Norii orajosi bine dezvoltati pot ocupa toata troposfera. La latitudinile medii, inaltimea limitei inferioare,
de regula, este la 600-1000 m, iar cea superioara ajunge pana la altitudinea de 8 – 14 km; extinderea pe

• Temperatura aerului la limita inferioara a norilor orajosi este de 100 – 150C, iar la limita superioara
oscileaza intre – 300 C si –650 C, functie de extinderea norilor pe verticala;

• Din punct de vedere al compozitiei, de la baza pana la nivelul izotermei de 00 C, norii se compun din
picaturi de apa cu temperaturi pozitive; de la izoterma de 00 C pana la –200 C, din cristale de gheata si
picaturi supraracite, iar peste izoterma de –200 C predomina cristalele de gheata;

• Perioada de existenta a norilor Cumulonimbus este de 1 – 5 ore, iar procesul de distrugere este de
aproximativ 30 minute.
CURS 4:

Grindina este unul dintre cele mai periculoase fenomene, efectul distrugator al ei aducand mari pagube
materiale. Este un fenomen meteorologic extrem si reprezinta o precipitatie sub forma de particule de
gheata (greloane) fie transparente, fie partial sau total opace;

• Acestea au in general forma sferoidala, conica sau neregulata, cu diametre variind intre 5 si 50 mm si
se formeaza in nor fie separate unele de altele, fie aglomerate in blocuri de forma neregulata

GENEZA GRINDINEI

• Pentru formarea grindinei este important să fie cunoscute procesele microfizice care influenţează
formarea şi distribuţia picăturilor din nori, dar este tot atât de util, sa fie analizate procesele la scara
mare care controlează şi stabilesc condiţiile de geneză şi evoluţie a norilor.

• Partea inferioară a norilor Cumulonimbus constituie sediul formării picăturilor de apă, unde se
întrunesc condiţii favorabile pentru ca vaporii de apă ridicaţi prin convecţie termică şi dinamică să
condenseze; aici, temperaturile sunt coborîte, dar nu negative;

• Partea mediană caracterizată prin picături de apă suprarăcite, în care grindina creşte foarte mult în
greutate. Aici, deşi temperaturile sunt negative, picăturile de apă se menţin în stadiul de picături
suprarăcite. Numai în contact (prin ciocnire) cu boabele de măzăriche sau grindină, ele pot îngheţa peste
acestea, determinând un strat de gheaţă transparentă;

• partea superioară a norului Cumulonimbus este zona în care, vaporii de apă ajunşi prin procese
adiabatice sunt transformaţi prin sublimare în ace de gheaţă, măzăriche moale etc., cu aspect de gheaţă
mată; aici, temperatura este cu mult sub 0°C, chiar sub -15°C, -23°C.

Studiile teoretice şi observaţiile (Morgan şi Summers, 1986) au arătat că, grindina poate creşte în diferite
locuri şi altitudini din interiorul norului convectiv. Creşterea grindinei începe la altitudini între 5 şi 10 km
(Browning şi Foote, 1976), în norii cu picături suprarăcite (temperaturi < 0°C), şi este necesară prezenţa
unei regiuni, cu curenţi ascendenţi puternici pentru a susţine greloanele de grindina

• Ca hidrometeor, grindina reprezintă o formă de precipitaţii solide alcătuite din granule transparente
sau opace de gheaţă, de diferite forme (sferice sau colţuroase), mărimi (cu diametre variabile între 0.5 şi
50 mm) şi greutate (de la câteva grame, la peste 300 grame);

• Procesele de formare a grindinei sunt deosebit de complexe depinzand de conditiile din norul de
furtuna;

• Daca particulele de gheata au crescut prin depunere sau desublimare atunci ele se vor numi cristale
de gheata sau cristale de zapada;

• Cristalele de zapada pot de asemenea creste prin ciocnire cu picaturile supraracite, care mai tarziu
ingheata. Cristalele de zapada pot creste prin ciocnire cu alte cristale de zapada; acest mecanism este
numit agregare;
• Cauzele genetice ale grindinei sunt determinate de particularităţile circulaţiei atmosferei, în
interacţiune cu cele ale suprafeţei active;

• Variabilele din mediu care influenteaza structura interna a straturilor de crestere ale grelonului de
grindina sunt in primul rand continutul de apa, care determina rata acumularii, si temperatura norului,
care influenteaza economia termica a grindinei in crestere. Efectele acestor variabile sunt puternic
modulate de catre marimea grelonului de grindina (viteza de cadere) si de catre miscarile dezordonate
din timpul caderii

• Furtunile convective pot avea o larga varietate de forme. Scara acestora variaza de la furtuni izolate
insotite de descarcari electrice implicand un singur nor convectiv (sau celula) pana la complexe
convective la mezoscara care constau din ansambluri pluricelulare de furtuni insotie de descarcari
electrice (Holton, 1992);

• catalogarea sau clasificarea convectiei functie de aceste efecte este dificila, deoarece este inevitabila
stabilirea de praguri care sa varieze functie de zona, sau de anotimp, dar se pot folosi concepte precum
severitatea, intensitatea precipitatiilor, tipul de precipitatii.

• conditia esentiala pentru dezvoltarea convectiei este stratificarea instabila a masei de aer;

• un factor suplimentar care contribuie la dezvoltarea convectiei este neuniformitatea termica a maselor
de aer, deosebit de bine conturata in zona fronturilor atmosferice;

• predictibilitatea grindinei se bazeaza si pe analiza repartitiei temperaturii si umezelii aerului in


altitudine si, pe ipoteza schimbarilor celor doi parametri la diferite inaltimi, in directia cresterii sau
scaderii instabilitatii masei de aer;

• Definitia de severitate a NWS (National Weather Service - SUA) : o furtuna este severa cand contine
unul sau mai multe din fenomenele urmatoare:

a) grindina de diametru 2 cm sau mai mult;

b) rafale de vant de peste 50 noduri (25 m/s);

c) tornade;

• Conditiile de dezvoltare pentru norii Cumulonimbus in sudul Romaniei pot fi influentate de circulatiile
la scara sinoptica;

• De exemplu, un camp de presiune scazut, centrat in Marea Mediterana, advecteaza aer cald si umed
iar un camp de presiune ridicat in estul Europei advecteaza aer rece in partea sudica a Munteniei;

• Confluenta celor doua mase de aer va crea conditii pentru producerea norilor Cumulonimbus in sudul
Romaniei

• Fenomene de vreme severa au fost asociate, de asemenea, cu prezenta unor formatiuni barice
depresionare, fie in zona centrala a Marii Mediteraneene, fie peste peninsula Balcanica, fie peste vestul
Marii Negre simultan cu prezenta unui camp anticiclonic fie peste Europa centrala, fie peste Europa
rasariteana (Bordei I. E., 2003);
• Variabilitatea temporala arata ca, lunile de vara sunt cele in care apar frecvent caderi de grindina si
dintre aceste luni, luna iunie contorizeaza cele mai frecvente fenomene.

COMBATERE:

▪ Pentru ca, aparitia si evolutia norilor de grindina sunt fenomene relativ rapide, combaterea efectelor
daunatoare se poate face, doar prin sisteme de identificare sigure, tehnologiile de combatere a acestui
fenomen bazandu-se pe crearea in nori, a unor germeni artificiali de condensare, care determina
scaderea dimensiunilor particulelor de grindina la maximum marimea unui bob de orez.

• metoda consta in insamantarea norilor Cumulonimbus (din care se considera ca poate sa cada
grindina), cu iodura de argint, care este transportata in masa norilor cu ajutorul rachetelor antigrindina;

• microcristalele de iodura de argint constituie nuclee de condensare suplimentare, fapt care reduce
intensitatea procesului de formare a grindinei;

• prin urmare, greloanele vor fi mai mici, existand posibilitatea reala ca acestea sa se topeasca, cel putin
in parte, inainte de a ajunge pe suprafata terestra

• o racheta antigrindina are o greutate de 10 kg, iar eficienta ei, este estimata a fi la nivel mondial de 92
- 95 %;

• pretul de cost pentru beneficiarii actiunii antigrindina este estimat la 4-6 $/ha protejat;

• in Romania, cele mai intinse suprafete, care urmeaza a fi protejate, sunt localizate in judetele Prahova
si Iasi

• Caderile de grindina produc, in fiecare an, pagube culturilor agricole, livezilor de pomi fructiferi,
podgoriilor si gradinilor de legume si zarzavat;

• in situatiile, in care, greloanele de grindina depasesc 20 si chiar 50 mm, ele pot deteriora acoperisurile
cladirilor, sparg geamurile si produc chiar victime omenesti;

• specific pentru grindina este faptul ca, ea nu se produce niciodata, cand la suprafata terestra,
temperatura este mai mica de 0 grade C.

CURS 5: (Depuneri solide)


• In aceasta categorie se includ numai fenomenele atmosferice caracteristice sezonului rece: bruma,
chiciura tare, poleiul, zapada umeda sau lapovita inghetata;

• ele nu au spectaculozitatea uraganelor sau tornadelor dar, pagubele directe si indirecte provocate de
acestea culturilor agricole, transporturilor, constructiilor si altor forme de activitate, totalizeaza sume
anuale considerabile;

• depunerile solide au in comun faptul ca, sunt asociate cu scaderea temperaturii aerului, respectiv cu
valurile de frig;
BRUMA - reprezinta depunerea pe suprafata solului sau a obiectelor de pe sol, a unor cristale fine de
gheata albicioasa, avand adesea forme de solzi, ace, pene sau evantaie;

• bruma se formeaza in noptile senine, calme si reci de primavara, toamna si iarna, prin sublimarea
vaporilor de apa din aer, pe obiectele a caror temperatura scade sub 00C, ca urmare a racirii radiative
nocturne (se mai numeste si bruma de radiatie);

• depozitul de gheata format astfel, poate atinge grosimi de 1-3 mm (uneori chiar peste 5mm);

• In Romania, bruma este generată de numeroase situații sinoptice tipice care se caracterizează prin
invazii de aer rece polar, subpolar sau arctic, care se produc atât iarna, cât și toamna târziu sau
primăvara.

---Cele mai favorabile conditii de producere a brumei sunt:

regim anticiclonic (presiune atmosferica ridicata);

timp senin si calm, sau cu vant slab, sub 2 m/s;

umezeala relativa ridicata (peste 80 %);

temperaturi negative ale aerului, intensitatea maxima a depunerilor observandu-se la temperaturi de -


2…-30C;

• daca racirea radiativa este puternica, bruma se depune si in jurul conductorilor aerieni, avand insa o
grosime mai mare, pe partile superioare ale acestora, si mai mica pe cele inferioare;

• depunerea este cu atat mai mica, cu cat conductorul respectiv este mai subtire;

• pe conductorii cu diametrul de 5 mm, grosimea brumei nu depaseste, de regula, 2-3 mm, iar pe cei cu
diametrul de 0,5 mm se formeaza foarte rar si in cantitati mici;

• in perioada de tranzitie de la temperaturi pozitive la cele negative, pot avea loc numeroase raciri si
brume, cu caracter de risc pentru culturi aflate la sfarsitul perioadei de vegetatie;

• cu potential distructiv mai mare, sunt cele care se produc in intervalul de risc de toamna (cuprins intre
datele celor mai timpurii raciri si brume si, data medie a acestora);

• brumele prezinta o potentialitate distructiva gradata in functie de : data de producere, intensitatea


racirii, tipul de cultura, faza vegetativa in care se afla, forma de relief etc.;

• Ca și condiții geografice, bruma se formează, de obicei, pe fundul depresiunilor, al culoarelor și al


văilor montane, unde aerul rece se acumulează și persistă mai mult timp, favorizând dezvoltarea
inversiunilor termice;

in istoria observatiilor meteorologice din Romania, cea mai timpurie bruma s-a produs in intervalul 15-
17 septembrie 1956, ea afectand, cu deosebire, zonele de campie si fiind asociata unor temperaturi,
care au coborat pana la -4 grade C;

• la data respectiva, circulatia aerului pe continentul european era sub influenta a doua fronturi barice
anticiclonale, situate in vestul Europei si, respectiv, in estul acesteia (in sudul Campiei Ruse), intre care
se intercala un lant de depresiuni barice extins, din marile polare pana in Asia Mica;
• In Romania, zonele cu cea mai mare vulnerabilitate fata de bruma sunt partea central-estica a Campiei
Romane, Podisul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei si Campia Somesului;

• Efectele nefavorabile datorate ingheturilor si brumelor timpurii de toamna si cele tarzii de primavara
se resimt cu precadere in domeniul agriculturii;

• astfel, primavara tarziu sunt afectate zonele pomicole dar si culturile de camp, care se afla la inceputul
perioadei de vegetatie;

• toamna timpuriu au de suferit culturile existente inca pe camp (legume, zarzavaturi, porumb, floarea
soarelui);

CHICIURA TARE:

• Chiciura tare (granulara) - depunere de gheta, in general de culoare alba, ornata cu ramificatii
cristaline si constituita din granule de gheata;

• se formeaza, de regula, la temperaturi osciland intre -20C si -70C, sau chiar mai coborate, pe timp
cetos si cu vant tare;

• ia nastere prin inghetarea picaturilor supraracite de ceata pe diferite obiecte din natura; fenomenul
inghetarii este atat de rapid, incat picaturile respective nu mai au timp sa-si piarda forma, fapt pentru
care gheata astfel aparuta, are aspect de zapada grauntoasa;

• inghetul picaturilor de apa, la contactul cu diferite obiecte, este accentuat de vant, grosimea
depunerii, pe partea obiectelor care este expusa vantului, putand ajunge chiar si la un metru;

• uneori, suprafata amorfa a chiciurii granulare prezinta ace mate si aspre, de dimensiuni inegale, lipsite
de fatete sau muchii cristaline;

• structura interna si densitatea acesteia depind, in mare masura, de dimensiunile picaturilor de ceata;

Picaturile mici de ceata formeaza chiciura tare numai la temperaturi negative apropiate de 00C;

Picaturile mijlocii de ceata, cu temperaturi negative mai coborate, ingheata repede la contactul cu
diferite obiecte, formand initial o depunere asemenatoare unor siraguri de margele mici, care devine
apoi arborescenta, ramificata;

Picaturile mari de ceata formeaza un depozit de gheata compact, asemanator poleiului, caracterizat
printr-o foarte buna aderenta fata de obiectele pe care s-a depus;

• temperatura aerului joaca un rol important in cresterea sau descresterea densitatii chiciurii tari, in
sensul ca, ea devine din ce in ce mai afanata, pe masura scaderii temperaturii;

• explicatia rezida din faptul ca, picaturile ingheata mai repede si nu pot forma un strat dens de gheata;

• la temperaturi sub -70C, slabirea intensitatii vantului determina transformarea chiciurii granulare in
chiciura cristalina, iar la temperaturi mai mari de -30C, cresterea picaturilor de ceata determina
transformarea chiciurii granulare in polei;

• de cele mai multe ori, intensitatea depunerilor de chiciura granulara este mai mare cand vantul sufla
perpendicular pe suprafata de depunere;
• intrucat, intensitatea depunerii chiciurii granulare este direct proportionala cu viteza vantului,
grosimea ei pe obiectele verticale este mai mare, catre varful acestora si mai mica la baza;

• pe timp favorabil producerii ei, chiciura tare depusa in jurul conductorilor aerieni, poate avea
diametrul de 20-30 cm;

• Riscul reprezentat de depunerile de chiciura depinde de greutatea depunerii, asociata cu durata


fenomenului;

• in Romania, cea mai mare greutate maxima inregistrata a fost de 13.224 grame/1 m de conductor,
valoare determinata la statia Vf.Omu;

• durata medie a unei depuneri de gheata nu depaseste 24 de ore;

• durata maxima este de circa 40 de ore in cea mai mare parte a tarii, iar in zonele montane inalte ea
ajungand si la peste 100 de ore consecutive;

• chiciura tare poate determina ruperea obiectelor pe care s-a format, de regula, linii de transport a
curentului electric de inalta tensiune, ramuri de copaci, fire telefonice, cabluri de tractiune ale
telecabinelor sau ale teleschiurilor etc.;

Efectele negative produse diferitelor sectoare economice, impun studierea depunerilor de gheaţă sub
toate aspectele, în vederea determinării sau chiar a eliminării efectelor pe care le-ar putea produce.

Astfel, exista măsuri corespunzătoare de combatere a efectelor depunerilor de gheaţă asupra mediului
înconjurător care constau în:

proiectarea liniilor electrice aeriene pentru sarcini maxime (vînt maxim, depuneri maxime) pe baza
datelor de observaţie meteorologică privind depunerile de gheaţă şi caracteristicile vîntului;

alegerea traseului liniilor electrice aeriene, astfel încît să evite regiunile favorabile formării chiciurii şi
vînturilor puternice, exploatînd avantajele oferite de teren, respectiv evitarea pantelor şi coastelor
dispuse perpendicular pe direcţia maselor de aer umede;

încălzirea preventivă a conductorilor prin asigurarea unei circulaţii de putere care împiedică răcirea
acestora sub 0oC;

instalarea avertizoarelor de chiciură concepute pentru a alarma atît la depăşirea greutăţii admise a
conductorului acoperit cu gheaţă, cît şi la creşterea inadmisibilă a sarcinii ca urmare a depunerilor de
chiciură şi a intensificărilor de vînt;

topirea gheţii formate pe conductoarele liniilor prin măsuri adecvate;

CURSUL 6:
POLEIUL - depunere de gheata omogena si transparenta, rezultata din inghetarea picaturilor supraracite
de ploaie sau burnita pe obiectele, a caror suprafata are temperaturi cuprinse intre 0,1 si -1,00C;

• foarte rar apare la temperaturi de -100C si, in mod exceptional, la -160C, devenind mai opac si mai
putin dens, adica trecand catre chiciura tare, granulara;
• uneori, ia nastere prin inghetarea picaturilor nesupraracite de ploaie sau burnita, care cad pe
suprafete cu temperaturi negative, foarte coborate;

• dintre depunerile de gheata pe conductori, poleiul este depunerea cu cea mai mare densitate (0,40 -
0,95 g/cmc), ce poate duce la cresteri mari ale greutatii;

• poleiul se formeaza atunci cand, in miscarea lor descendenta, picaturile de ploaie sau de burnita
traverseaza un strat de aer cu temperatura negativa, iar la impactul cu suprafata solului, picaturile
supraracite se sparg si se transforma intr-o pelicula de gheata;

• se mai considera polei si depunerea de gheata, care rezulta din inghetarea picaturilor de ploaie sau
burnita care nu sunt in stare de supraracire, in urma lovirii acestora de obiecte, a caror temperatura este
net negativa;

• de regula, poleiul se formeaza la sfarsitul toamnei - inceputul iernii dar si la sfarsitul iernii - inceputul
primaverii, dupa o perioada de racire accentuata, ce favorizeaza mentinerea temperaturilor negative ale
solului;

• aceasta situatie apare pe fondul unei incalziri asociate trecerii unui front cald, cu precipitatii lichide
(advectii de aer maritim polar dinspre vest sau de aer maritim tropical dinspre sud-vest);

• durata depunerilor de polei nu este prea mare, de obicei, de ordinul catorva ore;

• numarul mediu anual de zile cu polei a inregistreaza valori mici pe teritoriul Romaniei, nedepasind o zi
pe an in jumatatea estica a Deltei Dunarii, Muntii Apuseni pana la 1400-1500 m, sudul Podisului
Transilvaniei si cea mai mare parte a Carpatilor Orientali;

• cel mai mare numar mediu anual (peste 5 zile) se intalneste in cea mai mare parte a Podisului
Moldovenesc, Baragan si vestul Podisului Dobrogei (6 zile la Grivita si Corugea);

• la statia meteorologica Vladeasa 1800 m s-a inregistrat cel mai mare numar de zile cu polei (52 zile);

• Efectele poleiului se refera la reducerea coeficientului de frecare cu suprafata stratului de gheata,


determinand astfel accidente de circulatie, iar pietonii pot suferi traumatisme grave;

• depunerile de polei sunt mai consistente pe suprafetele acoperite cu piatra cubica sau piatra de rau;

• poleiul produs in conditii optime (0,1 si -1,00C), poate atinge grosimi de mai multi centimetri, ceea ce
determina uneori ruperea crengilor pomilor fructiferi si a conductorilor aerieni, chiar si in regiunile de
campie;

Givrajul:

inghetarea brusca a picaturilor de apa supraracita (cu temperaturi negative), care alcatuiesc frecvent
norii frontului cald sau frontului oclus de tip cald, pe aeronave in zbor.

• Givrajul modifica calitățile aerodinamice ale aeronavelor, de obicei sub forma scăderii portanței, ceea
ce induce un mare risc de accident;

• se modifica astfel, forma aerodinamica a profilurilor (aripi, ampenaje), creste rezistenta la inaintare,
scade forta portanta, creste greutatea aparatului, modificandu-se si centrul de greutate al acestuia;
• de asemenea, depuneri de gheata se pot forma si in sistemul de absorbtie al carburatorului (in cazul
avioanelor cu motor cu piston) sau pot fi aruncate pe caile de admisie ale motorului, deformand si
deteriorand paletele compresorului (motoare cu reactie);

• de regula, givrajul apare pana la altitudini de 3 km, intensitatea depunerii scazand vizibil la inaltimi de
peste 6000 m, in timp ce vara situatia se prezinta invers (Stefan, 1991);

Pentru ca givrajul să se producă sunt necesare două condiții: • valori ridicate ale umezelii relative •
temperatura trebuie să fie la, sau, sub nivelul de îngheț.

• Răcirea aerodinamică poate coborî cu câteva grade temperatura structurii aeronavei sub cea a
mediului înconjurător, acest lucru permițând formarea gheții pe suprafețe, chiar și în condiții de
temperatură mai mare decât cea de îngheț.

Tipuri de givraj givrajul transparent este o depunere de gheaţă dură, netedă, compactă, transparentă şi
foarte aderentă la părţile exterioare ale avionului. Se formează la trecerea avionului prin nori
Nimbostratus, Cumulonimbus sau în zonele cu temperaturi între 0ºC şi 15ºC.

givrajul opac este o depunere albă, mai puţin densă şi mai puţin aderentă faţă de avion, deci se poate
desprinde mai uşor de acesta. Se formează la temperaturi mai scăzute decât givrajul transparent.

depuneri sub formă de conglomerate (givraj mixt) - este o combinaţie de gheaţă opacă şi transparentă.
Givrajul mixt dă depuneri neregulate, depunându-se sub formă de jgheab. Din această cauză este
deosebit de periculos pentru zbor.

Pentru a micşora efectele givrajului asupra aeronavelor şi motoarelor, au fost puse la punct diverse
sisteme de degivrare, operabile atât în aer cât şi în timpul staţionării la sol a avionului: A. Aplicarea
lichidelor speciale de degivrare, atât timp cât avionul se află la sol, în special atunci când există condiţii
de givraj vizibile (ploaie, lapoviţă, ninsoare);

B. Degivrarea electrică, utilizată la aeronavele moderne de transport pasageri pentru îndepărtarea gheţii
de pe bordul de atac al aripii şi ampenajului orizontal/vertical;

C. Degivrarea cu membrană pneumatică (utilizată la aeronavele de tip ATR), care presupune prelevarea
unui debit de aer cald din ultimele trepte ale compresorului motorului şi trimiterea lui, prin canalizaţii
către membranele elastice montate pe bordul de atac al aripii, respectiv ampenajului orizontal.
Membranele pulsează cu o anumită frecvenţă, fisurând şi desprinzând gheaţa de pe bordurile de atac;

Zapada umeda inghetata

• constituie tot o depunere solida, asemenatoare cu chiciura sau poleiul;

• legatura cu poleiul este reprezentata de faptul ca, ambele fenomene sunt conditionate de caderea
precipitatiilor, ceea ce nu este cazul la chiciura tare;

• depunerea se formeaza prin inghetarea zapezii umede sau a lapovitei ce cade la temperaturi ale
aerului cuprinse intre 0,3 si 2,00C;

• prin scaderea temperaturii imediat dupa incetarea caderii de zapada umeda sau de lapovita, acestea
ingheata si se transforma intr-o masa de gheata, de multe ori avand dimensiuni, deci si greutati, foarte
mari (Moldovan, 2003);
• fenomenul, intalnit si la altitudini mai mici, genereaza pagube de tipul: ruperea conductorilor aerieni,
perturbarea grava a traficului rutier, ruperea ramurilor sau chiar a unor trunchiuri mai subtiri de copaci,
distrugerea de structuri mai putin rezistente etc;

• acest tip de depunere solida se poate intalni in partea centrala si de rasarit a zonei temperate, de pe
continentul nord-american, fiind asociat furtunilor de zapada, numite blizzards;

• fenomene asemanatoare se produc si in Europa, chiar daca intensitatea lor nu o atinge pe aceea din
America de Nord;

---

• astfel, ca fenomene climatice de risc, nu intereseaza orice fel de depunere, ci numai depunerile
masive, caracterizate prin doi parametri de baza: greutate mare si durata mare;

• cauza principala de formare a depunerilor de gheata o constituie starea atmosferei determinata de


circulatia generala a maselor de aer si anume: inlocuirea unui camp depresionar cu un camp anticiclonic
in extindere sau invers;

• depunerile de gheata se mentin atata timp cat se mentin conditiile meteorologice, care le-au
determinat; persistenta lor este legata de unele conditii favorabile (umezeala relativa a aerului ridicata,
ceata densa si persistenta, temperaturi negative, nebulozitate mare, vanturi din vest si sud, cu viteze sub
10 m/s;

CURS 7: (AVALANSELE)
› Avalanşa reprezintă un fenomen gravita ţ ional constituit din alunecarea sau prabuşirea maselor mari
şi foarte mari de zăpadă şi gheaţă aflate în echilibru instabil, pe distanţe mai mari de 50 m, marindu-şi
către vale, viteza şi forţa, proporţional cu lungimea şi înclinarea pantei, dar şi cu diferenţa de nivel
parcursă;

› Avalansa (avalanche) - masa de gheata sau zapada ce se desprinde brusc de pe un versant montan si
antreneaza in miscare bucati de roca, pamant si alte materiale;

În România problemele specifice avalanșelor sunt puțin cunoscute. Deși efectul acestora este
recunoscut în multe arii montane fenomenele nu au fost monitorizate sistematic, ele au fost doar
descrise pe scurt în context regional.

Cauzele producerii avalanselor: factori potentiali factori declansatori factori pregatitori naturali si
antropici (Voiculescu, 2003)

La aparitia avalanselor contribuie cauze climatice: prezenta unui strat gros de zapada; alternanta
temperaturilor negative cu cele pozitive; precipitatii lichide care, pe fondul unor temperaturi pozitive,
inmoaie stratul de zapada; vantul; zgomotul specific tunetelor; Se adauga apoi cauze geomorfologice
dupa cum urmeaza:

Inclinarea pantei › Avalanșe se pot declansa pe pante cu inclinatia intre (aproximativ) 20 si 55 grade.
Morfologia suprafetei solului › Pantele lungi, continui (plane, convexe sau concave) sunt mai periculoase
ca cele discontinue ("in trepte") › Pantele mai "netede" (ex. placile stancoase, inierbate sau acoperite cu
ienupar pitic, afinis, smardar etc.) sunt mai periculoase ca cele "rugoase" (cu padure, jnepenisuri,
tufisuri, blocuri de stanca etc.) pentru ca, acestea ,,retin” zăpada (cu conditia sa nu fie total acoperite si
"netezite" de zăpada mai veche, care anihileaza efectul);

Grosimea stratului de zapada › Stratul de zapada devine potential periculos la peste 30 cm grosime (de
regula) › Grosimea stratului depus se poate aprecia mai bine la depuneri uniforme (ninsori calme), dar
greu la cele neuniforme (ninsori cu vant sau vant dupa ninsori cu zapada prafoasa) Densitatea zapezii ›
Densitatea zapezii poate fi foarte diferita (de exemplu 1 metru cub de zapada “in pulbere" are sub 50 kg,
in schimb 1 metru cub de gheata are peste 900 kg); Structura microscopica a zapezii Are rol
determinant: - tipul / forma / dimensiunea cristalelor - procentul de apa in stare lichida

Temperatura › Frigul accentuat menține pericolul de avalanșa (pentru ca nu permite realizarea unei
coeziuni intre fulgii de zăpada si nici cu stratul anterior sau cu solul, zăpada ramanand "pudroasa". ›
Încălzirea moderata / progresiva a vremii reduce pericolul de avalanșa (pentru ca favorizează tasarea
stratului nou de zăpada si mărirea coeziunii interne - dintre cristale, precum si "sudarea" cu stratul mai
vechi). › Încălzirea accentuata / brusca a vremii (cu vânt / front cald sau ploaie) creste pericolul de
avalanșa (pentru ca zăpada se înmoaie, devine apoasa, "grea", putând ușor aluneca pe straturile mai
vechi sau pe "pat" (stanca, iarba.) Vântul › Vântul asociat ninsorii creste pericolul de avalanșa (pentru ca
produce depuneri inegale si care sunt adesea greu de anticipat sau recunoscut).

Tipuri de zăpadă › u s c a t a p u d r o a s a ( " p u l v e r " ) , cazuta proaspat in cantitati mari (cristale ce


nu adera unele de altele, stratul nou nu s-a tasat, nu are coerenta si nici nu s-a "sudat" de baza); ›
uscata granuloasa, aparuta prin transformarea in timp, in anumite conditii, a celei “pulver", sau ninsa
direct in forma de granule (de ex. "mazarichea") › umeda (grea), ninsa proaspat pe o suprafata
neinghetata (stratul de zapada este coerent, dar nu adera de suprafata umeda pe care a cazut, riscand
"sa plece" tot stratul) › umeda (veche), ce devine "grea", granuloasa sau / si cu procent mare de apa
lichida, sau este deja granuloasa ("firnul" de primavara) si ii creste procentul de apa lichida; sau intre ea
si sol se insinueaza o pelicula de apa lichida din cauza temperaturii ridicate (expunere la soare primavara
la amiaza)

Clasificarea avalanşelor

Criteriile după care se clasifică avalanşele sunt: › După forma de declanşare › După forma culoarului de
avalansa › După umiditatea zăpezii

DUPA FORMA DE DECLANSARE: avalansa de suprafata si avalansa de fund

DUPA FORMA CULOARULUI DE AVALANSA: avalansa de culoar si avalansa de versant

DUPA UMIDITATEA ZAPEZII: avalansa cu zapada uscata, avalansa cu zapada umeda de topire

L. Lliboutry (1965) prezintă următoarele tipuri: › avalanşe pudroase (prăfoase); › avalanşe în plăci care
alunecă pe versanţi; › avalanşe de zăpadă umedă; › avalanşe de primăvară.

› Avalanşele de zăpadă prăfoasă, uscate, se produc în zăpada proaspătă, fără coeziune, la scurt timp
după căderea ei. Frecvenţa lor este maximă în mijlocul iernii, în Alpi, Anzi, Himalaya, Arctica. Sunt
avalanşe fie superficiale, fie de adâncime, foarte repezi. › Avalanşele de zăpadă umedă se formează în
zăpada îmbibată cu apă, zăpadă grea. Deplasarea are loc pe diferite culoare cu o viteză de 30...80
km/oră; Presiunea acestor avalanşe este foarte mare putând atinge 10...20 t/m2. › Avalanşele în plăci
sau de rostogolire se produc după trei patru zile de la căderea zăpezii, când se formează o crustă
superficială şi o anumită consolidare, ambele datorate şi vântului. Mecanismul avalanşelor se aseamănă
puţin cu cel al alunecărilor. › Avalanşele de primăvară se produc în zăpezi mai grele şi vechi, la primele
temperaturi ridicate de primăvară. Sunt avalanşe mari, de adâncime, care antrenează şi o parte din
materialele de pe versanţi. Survin, de obicei, în locuri previzibile, de aceea pagubele sunt mai reduse
decât la celelalte tipuri de avalanşe.

În cadrul avalanşelor se disting trei zone: › Zona de desprindere

› Zona de tranziţie/de transport/culoarul de

avalanşă

› Zona de depozitare/ con de avalanşă

ELABORAREA SI DIFUZAREA BULETINELOR DE RISC DE AVALANSA

Buletinele de risc de avalansa (B. R. A.): › Sunt principalul instrument de informare publica cu privire la
riscul probabil; › Sunt elaborate de autoritatile competente; › Se intocmesc pentru fiecare masiv / zona
montana; › Se intocmesc preferabil cel putin zilnic; › Se fac diferentiat si pe altitudine si recomandabil si
pe orientarea versantilor; › Se coreleaza cu buletinele meteo locale si regionale obisnuite;

BRA indica gradul de risc de avalansa, pe Scala Internationala de Risc de Avalansa

Scala are 5 grade, de la 1 (risc minim) la 5 (risc maxim), codificate si pe culori: 1. mic (cod verde) 2.
moderat / mediu / (cod galben) 3. marcat / considerabil (cod portocaliu) 4. inalt / mare (cod rosu) 5.
foarte mare (cod brun, negru sau carouri negru-galben)

Semnificatie Gr. 1: ▪Avalanse spontane foarte improbabile ▪Avalanse declansate improbabile ▪Zone de
instabilitate a zapezii foarte rare ▪Poti circula in general fara risc, cu precautiile obisnuite

Semnificatie Gr. 2: ▪Avalanse spontane improbabile ▪Avalanse declansate posibile ▪Zone de instabilitate
a zapezii posibile pe pante accentuate ▪Necesara atentie la pante mari si alte zone expuse

Semnificatie Gr. 3: ▪Avalanse spontane posibile ▪Avalanse declansate probabile ▪Zone de instabilitate a
zapezii probabile pe pante accentuate ▪Necesara atentie sporita la pante mari si alte zone expuse

Semnificatie Gr. 4: ▪ Avalanse spontane foarte probabile ▪ Avalanse declansate foarte probabile ▪ Zone
de instabilitate a zapezii foarte probabile in multe zone ▪ Recomandabila evitarea zonelor expuse la
avalanse Semnificatie Gr. 5: ▪ Avalanse spontane certe, numeroase ▪ Avalanse declansate, certe ▪
Instabilitate ridicata a zapezii aproape peste tot ▪ Trebuie evitate orice zone posibil expuse
SEMNIFICATIA GRADELOR DE PE SCALA BRA

› In cadrul programului de nivologie este

monitorizat stratul de zapada din Muntii Bucegi

(Valea Prahovei), Muntele Postavarul si Valea Balea


(masivul Fagaras), prin observatii si masuratori

nivometeorologice la statiile meteorologice cu

program nivologic, precum si prin masuratori

efectuate in afara perimetrului statiilor.

Avalanşe cu impact distructiv în Carpaţii Româneşti › Valea Pelişor – Sinaia (7 martie 1971): distrugerea
a 1.5 ha de pădure, blocarea circulaţiei şi izolarea complexului de cabane pe timp de 20 de zile; › Bâlea
Lac (aprilie 1977); › Bâlea Lac (26/27 februarie 1973): deteriorarea barăcilor militarilor care ajutau la
construirea Transfăgărăşanului › Valea Arpaşului aprilie 1964 › Valea Lăpuşnicului Mare (M. Retezat)
martie 1970 › Valea Capra februarie 1971: întreruperea lucrării la Transfăgărăşan;

COMBATEREA EFECTELOR NEGATIVE ale avalanselor presupune: •supravegherea meteorologica a


zonelor cu potential de declansare a unei avalanse (temperatura aerului, directia si viteza vantului,
precipitatiile atmosferice, caracteristicile stratului de zapada etc. •plasarea gardurilor de protectie
dispuse pe curbele de nivel, cu rol de retinere, redirectionare si separare a avalanselor; •plantatii
forestiere si tuneluri de protectie peste caile de comunicatii situate la baza versantilor respectivi

› Avalanşele constituie fenomene periculoase pentru turisti, cu efecte distructive asupra vegetaţiei,
constituie fenomene de risc şi pot provoca pagube importante; › conform unor statistici, ele provoaca
anual, in medie, circa 200 de victime, majoritatea provenind din randurile alpinistilor; › moartea poate
surveni prin sufocare, prin strivire sub greutatea zapezii; ca urmare a hipotermiei; in urma receptarii
suflului avalansei, care precede cu foarte putin timp masa de zapada aflata in miscare;

CURS 8:
CICLONII TROPICALI
• sunt cicloni mobili ai regiunilor intertropicale, in care deplasarea aerului aflat in miscare depaseste 17
m/s sau 61 km/h;

• ei nu se formeaza niciodata deasupra uscatului, desi ating marginile continentului;

• se formeaza deasupra marilor si oceanelor din zonele tropicale si subtropicale, intre 100 - 200
latitudine nordica si sudica;

• termenul de ,,ciclon” provine din limba greaca (kuklos = rasucire, incolacire), fiind uzitat pentru prima
data, in anul 1848, de catre H.Piddington, de la Observatorul Meteorologic din Calcutta (India), pentru a
defini arealele de mica presiune atmosferica, specifice zonelor tropicale;

• in prima parte a secolului 20, scoala meteorologica norvegiana a extins termenul si pentru turbioanele
de la latitudini extratropicale;

Geneza ciclonilor tropicali

Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare urmatoarele conditii:


• suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26,50C), deasupra carora aerul este cald si umed;

• valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionara a aerului;

• lipsa unei componente verticale slabe in curentul de baza;

• preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca sursa a viitorului ciclon;

• scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei;

Dezvoltarea perturbatiei este conditionata de existenta unei atmosfere cu o racire semnificativa pe


verticala, ceea ce favorizeaza instabilitatea aerului.

Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor tropicali o constituie instabilitatea verticala deosebit de
mare la latitudinile respective.

• energia necesara mentinerii lor este caldura latenta de evaporare, eliberata prin condensarea unor
cantitati imense de vapori de apa;

• cel mai adesea, ciclonii tropicali iau nastere in zona de convergenta intertropicala, prin cresterea
amplitudinii undelor acesteia si turbionarea vanturilor care sufla din directii contrare;

• pozitia talvegului tropical din troposfera superioara induce puternice forfecari ale vantului, situatie
care opreste dezvoltarea ciclonilor tropicali;

• de asemenea, pentru formarea ciclonilor tropicali este importanta si prezenta unui strat de aer relativ
umed, pana la altitudinea de 5000 m;

• in urma racirilor adiabatice, are loc condensarea vaporilor de apa proveniti prin evaporarea intensa a
apei calde de la suprafata oceanului si formarea norilor Cumulonimbus, cu mare dezvoltare pe verticala;

• condensarile sunt insotite de eliberarea unei imense cantitati de caldura latenta, transportata in
atmosfera prin intermediul vaporilor de apa;

• caldura eliberata in urma condensarilor intretine perturbatia, respectiv dezvoltarea norilor


Cumulonimbus, ciclonul tropical putand fi asemanat cu o uriasa masina termica;

• frecventa maxima de formare a ciclonilor tropicali se inregistreaza la sfarsitul verii si inceputul


toamnei, perioada cand suprafata oceanului este foarte calda;

• acesta este un argument foarte convingator ca, sursa de energie pentru ciclonii tropicali sunt oceanele
calde;

• cercetari mai recente au evidentiat o posibila legatura intre aparitia ciclonilor tropicali si Complexele
Convective Mezoscalare;

• acestea reprezinta sisteme orajoase de mari dimensiuni, cu diametre de 100-200 km, care pot dezvolta
vartejuri cu interiorul cald, in campul norilor Altostratus, asociati norilor Cumulonimbus;

• vartejurile sunt mai intense la cca. 5000 m altitudine si, intro prima faza, nu un un corespondent vizibil
la suprafata terestra;
• in centrul ciclonilor tropicali dezvoltati, presiunea atmosferica scade uneori sub 900 mb; gradientii
orizontali de presiune sunt mari, osciland intre 14 si 17 mb/100 km, dar in uraganele puternice pot sa
ajunga la 60 mb/100 km;

• de asemenea, se mai observa o asimetrie in distributia gradientilor orizontali de presiune, astfel: in


dreapta directiei de deplasare a ciclonilor tropicali, gradientii sunt mai mari, iar in stanga, mai mici;

• aceasta situatie se explica prin suprapunerea campului baric a ciclonului peste campul baric a
curentilor de aer, in care el se deplaseaza;

Structura unui ciclon tropical include masa noroasa si ochiul ciclonului.

• Masa noroasa este formata din nori Cb, periferic fiind prezenti si nori Cu si Ci;

• pe imaginile satelitare ciclonul tropical are forma unei uriase virgule, cu coada orientata spre Ecuator,
de unde se alimenteaza cu aer cald si umed (Mahara, 2001);

• zidul noros se caracterizeaza prin prezenta unor foarte intense miscari ascendente ale aerului cald si
umed;

• Ochiul ciclonului este o zona circulara, cu diametrul cuprins intre 30 si 60 km (foarte rar 200 km);

• din cauza miscarilor descendente, in ochi cerul este senin, iar transparenta aerului este foarte mare;
de obicei vantul lipseste, predominand calmul;

• existenta miscarilor descendente da nastere unei inversiuni de temperatura in altitudine, care nu


coboara mai aproape de suprafata terestra, pentru ca descendenta aerului se opreste la inaltimi de 1 -3
km; ca urmare, straturile de aer din partea inferioara a ochiului ciclonului raman umede si reci;

• S-a observat ca, ciclonii tropicali se deplaseaza spre vest si nord-est prin coridorul alizeelor, dupa care
se indreapta spre nord-est, la aproximativ 30-350 latitudine, intrand in zona vanturilor de vest;

• aici, intensitatea lor scade, iar furtunile de vin cicloni tipici de latitudini medii;

• aparitia ciclonilor tropicali este limitata la anumite anotimpuri ale anului, in functie de pozitia pe glob a
zonei de furtuna;

CURS 9:
Efectele negative induse de ciclonii tropicali se datoreaza mai multor factori. Cele mai mari pagube sunt
cauzate de valurile de furtuna, atat in larg, cat mai ales, in zonele de coasta. La randul ei, forta
distrugatoare a valurilor este conditionata de:

• actiunea vantului, ale carui efecte depind de viteza acestuia, de adancimea si densitatea apei;

• valoarea presiunii atmosferice deasupra apei, o formula simpla putand servi la calcularea inaltimii
maxime teoretice a valului (Bryant, 1991):

hmax = 0,0433 (1023 - P0), unde P0 = presiunea in centrul ciclonului tropical, exprimata in hPa
• directia si viteza de miscare a ciclonului tropical. In cazul in care ciclonul, in ansamblul sau, se misca in
aceeasi directie cu directia vantului dominant, se formeaza un val de apa premergator ciclonului propriu
zis, cu o mare putere de distrugere;

• scaderea adancimii apei pe masura apropierii de tarm. Atunci cand adancimea apei scade, scade si
viteza valurilor, dar creste inaltimea acestora (Moldovan, 2003);

• morfologia tarmului. Inaltimea valurilor creste in cazul in care configuratia tarmurilor este
asemanatoare cu cea a unei palnii, in sensul ingustari suprafetei acvatice spre interior;

• Daca tarmul este jos, efectele valurilor de furtuna sunt devastatoare. In cazul unor tarmuri cu maree
puternica, actiunea valurilor se accentueaza daca ele apar in perioada fluxului;

Efectele negative ale valurilor de furtuna constau in: - inundarea zonelor costiere joase si erodarea
acestora; - salinizarea terenurilor pana la o anumita distanta fata de tarm; - distrugerea constructiilor si
a cailor de comunicatie; - moartea oamenilor si a animalelor prin inec, lovire sau strivire;

Un alt factor distructiv asociat unui ciclon tropical este vantul foarte intens. Aceasta determina
perturbarea activitatilor economice, distrugerea cladirilor si a cailor de comunicatii, declansarea de
incendii in asezarile omenesti, pierderi mari in culturile aricole.

• Astfel, este vorba de monocultura (ex.trestia de zahar in Cuba) sau despre culturi destinate pentru
alimentatia unui numar foarte mare de persoane (cazul orezului in India, Bangladesh etc.);

• Precipitatiile abundente asociate ciclonilor tropicali pot genera inundatii severe.

PREVENIREA SI COMBATEREA DEZASTRELOR PROVOCATE DE CICLONII TROPICALI

Cel mai important program al OMM, Veghea Meteorologica Mondiala (WWW), include printre multe
altele, si Tropical Cyclone Programme (TCP), la care participa peste 60 de tari.

• Din anul 1996, la acest program iau parte si o serie de tari sau teritorii insulare cu posibilitati
financiare mai modeste (insulele Comore, Madagascar, Mauritius, Reunion, Seychelles).

• Centrele meteorologice cele mai importante implicate in realizarea programului sunt: Miami, Tokyo,
Darwin (Australia), Nadi (Fiji), New Delhi, St.-Denis (Reunion);

OMM a stabilit 11 zone de supraveghere a ciclonilor tropicali: 1. Marea Caraibilor, Golful Mexic si bazinul
Oceanului Atlantic la nord de Ecuator; 2. Estul Oceanului Pacific situat la nord de Ecuator; 3. Centrul
Oceanului Pacific situat la nord de Ecuator; 4. Vestul Oceanului Pacific situat la nord de Ecuator si Marea
Chinei de Sud (Nan Hai);

5. Golful Bengal si Marea Arabiei; 6. Sud-vestul Oceanului Indian; 7. Sud-estul Oceanului Indian; 8.
Marea Arafura si Golful Carpentaria; 9. Marea de Corali; 10. Marea Solomon si Golful Papua; 11. Bazinul
Oceanului Pacific situat la sud de Ecuator.

• In activitatea de prognozare a aparitiei unui ciclon tropical, rolul cel mai important revine satelitilor
meteorologici geostationari, amplasati la cca. 36.000 km inaltime deasupra Ecuatorului, la diferite
longitudini;
• In afara imaginilor formatiunilor noroase, acestia furnizeaza date despre temperatura apei oceanului,
directia si viteza vantului, presiunea atmosferica, astfel incat, prin modelare matematica, se pot
identifica zonele cu potential de generare a ciclonilor tropicali;

• Ca exemple de sateliti meteorologici utilizati in TCP, pot fi mentionati: SMS si GOES, apartinand SUA,
situati la 1400, respectiv 700 longitudine vestica; METEOSAT - lansat de Agentia Spatiala Europeana (00
longitudine); GMS - apartinand Japoniei (1400 long. estica); GOMS - lansat de Rusia (700 long.estica).

• Odata formati, ciclonii tropicali sunt urmariti permanent si cu ajutorul radarelor meteorologice, in
momentul de fata radarele Doppler, fiind extrem de performante in acest sens;

• In SUA, incepand cu anul 1943 s-a dezvoltat activitatea ,,vanatorilor de uragane” (Hurricane Hunters),
in majoritatea lor piloti trecuti in rezerva, care efectueaza zboruri de recunoastere in zona, si chiar in
interiorul ciclonilor tropicali;

• Pentru aceste zboruri se utilizeaza avioane de tip WC-130 Hercules, apartinand Escadrilei 53 Meteo,
prevazute cu radare si senzori amplasati la exteriorul fuselajului; din anul 1997 se lanseaza in ochiul
ciclonului radiosonde cu parasuta, obtinandu-se date despre temperatura, presiune, umezeala, directia
si viteza vantului la fiecare 4,6 m parcursi;

MASURI PREVENTIVE PE TERMEN LUNG

• educarea populatiei in ceea ce priveste comportamentul in timpul unui ciclon tropical;

• asigurarea de rezerve de hrana si de apa pentru oameni si animale;

• pregatirea institutiilor implicate in activitatile de salvare (armata, pompierii, personalul medical,


politia, companiile de retele electrice, de gaze, de telecomunicatii etc.), prin elaborarea unor planuri de
interventie corespunzatoare;

• inventarierea pagubelor produse si elaborarea unor planuri pentru refacerea teritoriilor afectate;

• imbunatatirea activitatii companiilor de asigurari raportata la incapacitatea de onorare a politelor de


asigurare;

Pentru cresterea volumului de informatii referitoare la ciclonii tropicali, foarte utile sunt si paginile web
ale diferitelor institutii sau organizatii ca: OMM, NWS, NOAA (Administratia Nationala pentru Oceane si
Atmosfera a SUA) etc.

• Toate aceste masuri sunt absolut necesare deoarece perioada actuala se caracterizeaza printr-o
crestere a numarului ciclonilor tropicali, intervalul 1995 - 1999 marcand un maxim absolut, in ceea ce
priveste frecventa ciclonilor tropicali pentru ultimii 200 de ani;

• Studiile statistice par a indica faptul ca, in evolutia ciclonilor tropicali se poate sesiza o ciclicitate de 25
- 40 de ani, perioada actuala apartinand unui ciclu inceput in 1995 si care, urmeaza a se termina,
probabil, in jurul anului 2035;

• Elaborarea unor modele numerice ale perturbatiilor cu presiune slaba, ce se intalnesc sub tropice si se
pot transforma in cicloni tropicali este mult mai complexa si mai dificila, decat aceea a unor modele
similare, pentru depresiunile barice caracteristice zonelor temperate;
• In prognozele referitoare la ciclonii tropicali se inregistreaza si erori, ale caror dimensiuni variaza
considerabil atat in timp (de la un an la altul), cat si in teritoriu (de la o tara la alta).

• Studiile intreprinse au aratat ca, in medie, eroarea unei prognoze cu scadenta de 24 ore, asupra
centrului unui ciclon tropical, este de circa 175 km;

• Marimea erorii pare a fi direct proportionala cu scadenta prognozei;

• astfel, eroarea medie a unei prognoze cu scadenta de 48 ore este aproape dubla, fata de cea a unei
prognoze cu scadenta de 24 ore;

• Diminuarea sau inlaturarea erorilor are evident o importanta practica imensa si este incurajator faptul
ca, exista o tendinta certa de ameliorare in acest sens; tendinta respectiva fiind rezultatul cresterii
cantitatii de date disponibile, al modernizarii mijloacelor si intensificarii cercetarilor in domeniu;