Resursele si riscurile climatice – obiect, definitii, clasificari

Resursele climatice sunt acele procese, fenomene sau elemente climatice utile omului intr-
o anumita etapa de dezvoltare. Potrivit DEX, prin “resursa”se intelege totalitatea rezervelor sau
surselor de mijloace susceptibile care pot fi folosite sau valorificate intr-o imprejurare data.
Resursele climatice se clasifica in 3 categorii:

a. Energetice: energia solara, energia eoliana

b. Pentru agricultura
c. Pentru activitatile turistice

Riscurile (hazardele) climatice reprezinta manifestari extreme ale unor elemente, procese
sau fenomene climatice care pot genera pagube materiale si/sau pierderi de vieti umane. Riscurile
climatice se pot clasifica dupa:

a. Viteza de declansare:
1. Fenomene atmosferice de risc cu declansare rapida si extindere mare (ciclonii
tropicali)
2. Fenomene atmosferice de risc cu declansare rapida si extindere locala (tornade,
trompe marine, fenomenele orajoase insotite de grindina si vijelii, ploi
torentiale)
3. Fenomene atmosferice de risc cu viteza de aparitie intermediara (depunerile de
gheata, bruma, chiciura, polei, viscolul, ceata)
4. Fenomene atmosferice de risc cu aparite lenta (seceta, ariditatea)
5. Fenomene atmosferice de risc datorate combinarii unor factori meteorologici
sau nemeteorologici (avalanse, undele de mare)
6. Fenomene atmosferice de risc cu caracter spectacular (vanturi neperiodice calde
– foehnul sau reci – bora, mistralul, furtuni de praf si nisip, depunerile de zapada
si gheata)
b. Zona climatica in care se produce:
1. Riscuri climatice din zona intertropicala: ciclonii, o mare parte din tornade,
musonii, secetele permanente)
2. Riscuri climatice din zona subtropicala: seceta mediteraneeana, ciclonii
mediteraneeni violenti, valurile de frig, caderile abundente de zapada, viscolele
3. Riscurile climatice din zona temperate: ciclonii oceanic (cu precipitatii bogate),
perturbatiile mediteraneene, valurile de frig sau arsitele, vanturile puternice,
avalansele sau viscolele
4. Riscuri climatice din zona subpolara locuita: valurile de caldura (determina
topirea zapezii), ninsorile abundente, viscolele violente
c. Modul de manifestare si suprafata ocupata:
1. Riscuri climatice cu declansare rapida, evolutie rapida si extindere zonala:
ciclonii tropicali, musonii (extratropicali, tropicali si ecuatoriali)
 2. Riscuri climatice cu declansare rapida, evolutie rapida si extindere regionala:
tornade, ciclonii oceanici, orajele, vanturile violente, viscolele, vanturile locale
(foehn, mistral, bora), valurile de frig sau caldura
3. Riscuri climatice cu declansare rapida, evolutie progresiva si extindere
regional: perturbatiile mediteraneene (ciclonii mediteraneeni cu evolutie
retrograda)
4. Riscuri climatice cu declansare rapida, evolutie rapida si extindere locala:
aversele (ploaie, lapovita, ninsoare), furtuni, trombele marine
5. Riscuri climatice cu declansare lenta, evolutie lenta si extindere zonala: secetele
permanente tropicale (din deserturi), ceata de avectie, perturbatiile oceanice si
arctice
6. Riscurile climatice cu declansare lenta, evolutie lenta si extindere mica si foarte
mica, regional sau locala: inversiunile termice, fenomenul de inghet, depunerile
de gheata, ceata de radiatie sau evaporatie, fenomenele de uscaciune si seceta
d. Sezonul in care se produc:
1. Riscuri climaice din perioada rece: inversiunile de temperature, valurile de frig,
depunerile de gheata, aversele de ninsoare, troienirea zapezii, avalansele si
viscolul
2. Riscuri climaice din perioada calda: arsitele, incendiile naturale, suhoteiurile,
aversele de ploaie, grindina, fenomenele orajoase
3. Riscuri climatice specific sezoanelor de tranzitie: ceata, ingheturile de toamna
sau primavera, viscolul, aversa de ninsoare, aversa de ploaie.
4. Riscuri climatice posibile tot anul: fenomene de uscaciune, fenomenul de
seceta, ariditatea.

In situatia analizarii unui fenomen climatic trebuiesc parcurse in mod obligatoriu mai multe
etape de studiu:

1. Stabilirea caracteristicilor medii ale fiecarui parametru climatic analizat – faza de lucru
absolut necesara pentru a contura imaginea generala a unui element climatic care poate
determina un risc fata de care se va face totdeauna o comparative.
2. Extragerea valorilor extreme (maxime, minime) care reprezinta limite posibile de
variatie a fenomenului si posibile praguri de risc. In cazul valorilor medii riscul se
omogenizeaza pe cand prin evidentierea extremelor sunt subliniate extremele climatice
si caracterul de risc al acestora.
3. Calcularea abaterii parametrului climatic respective fata de media multianuala
considerata normal. Aceasta etapa este importanta deoarece permite stabilirea pragului
de risc dar si cuantificarea acestuia.
4. Calcularea frecventei abaterilor cuprinse intre diferite limite. Aceasta etapa de studiu
permite clasificarea riscurilor cu frecvente cuprinse intre diferite limite sau a riscurilor
cu grad diferit de periculozitate.
5. Precizarea pragului de la care un element, process sau fenomen climatic devine un risc.
Pentru aceasta se au in vedere rezultatele etapelor anterioare la care se vor adauga si
gradul de potentialitate al riscului respectiv de a produce pagube.
6. Studierea factorilor genetici corespunzatori riscului analizat. In felul acesta se
faciliteaza posibilitatea de prognoza si clasificare. Aceasta etapa permite in final luarea
unor masuri operationale de combatere si diminuare a efectelor negative.
7. Analiza modului de manifestare atat in timp cat si in spatiu a fenomenului climatic de
risc analizat. Acest lucru se face pe baza datelor orare, zilnice, lunare si anuale - date
pe baza carora se elaboreaza o serie de harti climatice special care scot in evident
teritoriile afectate iar prin intermediul unor izolinii, valoarea corespunzatoare a riscului.
Se mai pot elabora harti de regionare a riscurilor climatice care pot scoate in evident
teritorii afectate de mai multe riscuri climatice si in consecinta, teritorii cu grad mare
de vulnerabilitate.
8. Stabilirea intervalului de risc ce se poate face prin suprapunerea curbei de variatie a
valorilor mediei zilnice, lunare sau anuale cu cea a variatiei valorilor extreme zilnice,
lunare sau anuale. Prin compararea acestora se poate evidentia teritoriul cu gradul cel
mai ridicat de periculozitate.
9. Cuantificarea gradului de vulnerabilitate – pagubele materiale sau umane inregistrate
ca urmare a producerii unor astfel de riscuri. Pentru a parcurge o astfel de etapa un rol
important il au Oficiile Statistice Nationale care furnizeaza date certe si obiective. Prin
aceasta cuantificare poate fi indicata intensitatea factorilor genetici care au determinat
producerea riscului/riscurilor analizate.

10. Evidentierea consecintelor de ordin psihologic dar si rolul educatiei in mass-media fata
de riscurile climatice in general. Cu cat gradul de civilizatie al unei societati este mai
avansat, cu atat mai bine pot fi prevenite efectele negative ale unor fenomene
atmosferice de risc (ex: civilizatia statului Indian care nu a putut face fata si nu a putut
preintampina efectele dezastruoase ale unei furtuni tropicale din 1970. In noiembrie
1970, in Golful Bengal s-a format un ciclon tropical care a afectat coasta Nordica a
Golfului Bengal. Acest fenomen a corespuns cu o sarbatoare hindusa care interzicea
femeilor si copiilor sa iasa din casa. Din aceasta cauza proportia dezastrului uman a
fost foarte mare, numarul total de victime a fost de aprox 300000 – 90% femei si copii)

Evaluarea riscului climatic presupune mai multe etape:

1. Analiza si evaluarea riscului, identificandu-se ce atingeri asupra mediului s-au produs sau
pot surveni dar si ce atingeri pot fi tolerate.
2. Evaluarea riscului potential, parcurcandu-se toate etapele amintite mai devreme.
3. Emiterea unor masuri de lupta, prevenire contra riscului climatic.