FENOMENE CLIMATICE DE RISC DE DURATA MEDIE

• In aceasta categorie intra fenomene atmosferice periculoase, care au o durata

medie de manifestare cuprinsa intre 3 si 10-15 zile;

• ele sunt foarte diversificate ca geneza si mod de manifestare, fiind vorba

despre: ciclonii tropicali, ciclonii extratropicali, viscolele, furtunile de praf si de
nisip, valurile de caldura, valurile de frig, inversiunile de temperatura, ceata,
incendiile naturale si vanturile neperiodice intense;
CICLONII TROPICALI
CICLONII TROPICALI

• sunt cicloni mobili ai regiunilor intertropicale, in care

deplasarea aerului aflat in miscare depaseste 17 m/s sau 61
km/h;

• ei nu se formeaza niciodata deasupra uscatului, desi ating

marginile continentului;

• se formeaza deasupra marilor si oceanelor din zonele

tropicale si subtropicale, intre 100 - 200 latitudine nordica si
sudica;
• termenul de ,,ciclon” provine din limba greaca (kuklos =
rasucire, incolacire), fiind uzitat pentru prima data, in anul
1848, de catre H.Piddington, de la Observatorul Meteorologic
din Calcutta (India), pentru a defini arealele de mica
presiune atmosferica, specifice zonelor tropicale;

• in prima parte a secolului 20, scoala meteorologica

norvegiana a extins termenul si pentru turbioanele de la
latitudini extratropicale;
 Geneza ciclonilor tropicali

Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare urmatoarele

conditii:

• suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26,50C),

deasupra carora aerul este cald si umed;

• valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a

determina miscarea turbionara a aerului;

• lipsa unei componente verticale slabe in curentul de baza;

• preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca
sursa a viitorului ciclon;

• scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei;

Dezvoltarea perturbatiei este conditionata de existenta unei

atmosfere cu o racire semnificativa pe verticala, ceea ce
favorizeaza instabilitatea aerului.

Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor tropicali o

constituie instabilitatea verticala deosebit de mare la
latitudinile respective.
• energia necesara mentinerii lor este caldura latenta de
evaporare, eliberata prin condensarea unor cantitati imense
de vapori de apa;

• cel mai adesea, ciclonii tropicali iau nastere in zona de

convergenta intertropicala, prin cresterea amplitudinii
undelor acesteia si turbionarea vanturilor care sufla din
directii contrare;

• pozitia talvegului tropical din troposfera superioara induce

puternice forfecari ale vantului, situatie care opreste
dezvoltarea ciclonilor tropicali;
• de asemenea, pentru formarea ciclonilor tropicali este
importanta si prezenta unui strat de aer relativ umed, pana
la altitudinea de 5000 m;

• in urma racirilor adiabatice, are loc condensarea vaporilor

de apa proveniti prin evaporarea intensa a apei calde de la
suprafata oceanului si formarea norilor Cumulonimbus, cu
mare dezvoltare pe verticala;

• condensarile sunt insotite de eliberarea unei imense

cantitati de caldura latenta, transportata in atmosfera prin
intermediul vaporilor de apa;
• caldura eliberata in urma condensarilor intretine perturbatia,
respectiv dezvoltarea norilor Cumulonimbus, ciclonul
tropical putand fi asemanat cu o uriasa masina termica;

• frecventa maxima de formare a ciclonilor tropicali se

inregistreaza la sfarsitul verii si inceputul toamnei,
perioada cand suprafata oceanului este foarte calda;

• acesta este un argument foarte convingator ca, sursa de

energie pentru ciclonii tropicali sunt oceanele calde;
• cercetari mai recente au evidentiat o posibila legatura intre
aparitia ciclonilor tropicali si Complexele Convective
Mezoscalare;

• acestea reprezinta sisteme orajoase de mari dimensiuni, cu

diametre de 100-200 km, care pot dezvolta vartejuri cu
interiorul cald, in campul norilor Altostratus, asociati norilor
Cumulonimbus;

• vartejurile sunt mai intense la cca. 5000 m altitudine si, intr-

o prima faza, nu un un corespondent vizibil la suprafata
terestra;
• in centrul ciclonilor tropicali dezvoltati, presiunea atmosferica
scade uneori sub 900 mb; gradientii orizontali de presiune sunt
mari, osciland intre 14 si 17 mb/100 km, dar in uraganele
puternice pot sa ajunga la 60 mb/100 km;

• de asemenea, se mai observa o asimetrie in distributia

gradientilor orizontali de presiune, astfel: in dreapta directiei de
deplasare a ciclonilor tropicali, gradientii sunt mai mari, iar in
stanga, mai mici;

• aceasta situatie se explica prin suprapunerea campului baric a

ciclonului peste campul baric a curentilor de aer, in care el se
deplaseaza;
Structura unui ciclon tropical include masa noroasa si ochiul
ciclonului.

• Masa noroasa este formata din nori Cb, periferic fiind

prezenti si nori Cu si Ci;

• pe imaginile satelitare ciclonul tropical are forma unei uriase

virgule, cu coada orientata spre Ecuator, de unde se
alimenteaza cu aer cald si umed (Mahara, 2001);

• zidul noros se caracterizeaza prin prezenta unor foarte

intense miscari ascendente ale aerului cald si umed;
• Ochiul ciclonului este o zona circulara, cu diametrul cuprins
intre 30 si 60 km (foarte rar 200 km);

• din cauza miscarilor descendente, in ochi cerul este senin,

iar transparenta aerului este foarte mare; de obicei vantul
lipseste, predominand calmul;

• existenta miscarilor descendente da nastere unei inversiuni

de temperatura in altitudine, care nu coboara mai aproape
de suprafata terestra, pentru ca descendenta aerului se
opreste la inaltimi de 1 -3 km; ca urmare, straturile de aer din
partea inferioara a ochiului ciclonului raman umede si reci;
• S-a observat ca, ciclonii tropicali se deplaseaza spre vest
si nord-est prin coridorul alizeelor, dupa care se indreapta
spre nord-est, la aproximativ 30-350 latitudine, intrand in zona
vanturilor de vest;

• aici, intensitatea lor scade, iar furtunile de vin cicloni tipici

de latitudini medii;

• aparitia ciclonilor tropicali este limitata la anumite anotimpuri

ale anului, in functie de pozitia pe glob a zonei de furtuna;