Hazard natural

( Ciclon )

Nume si prenume: Buculei Calin

Clasa: a XI-a D
Ce este un hazard ?
 Un pericol natural este un fenomen natural care ar putea avea un efect
negativ asupra oamenilor și altor animale sau asupra mediului.
Evenimentele de hazard natural pot fi clasificate în două mari categorii:
geofizice și biologice.

 Un exemplu de distincție între un hazard natural și un dezastru este că un

cutremur este pericolul care a provocat dezastrul cutremurului din San
Francisco din 1906. Pericolele naturale pot fi provocate sau afectate de
procese antropice, de ex. schimbarea utilizării terenului, drenaj și
construcție
 Hazardurile naturale constituie nişte manifestări extreme ale unor fenomene naturale,
cum ar fi cutremurele, furtunile, inundaţiile, alunecările de teren, secetele, care au o
influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi a mediului
înconjurător în ansamblu. În cazurile în care hazardurile creează distrugeri de
amploare şi pierderi de vieţi omeneşti, ele sînt denumite dezastre sau catastrofe
naturale. Efectele acestor fenomene sînt atît de mari, încît efortul de depăşire a
acestora doar cu resurse locale este insuficient. În aceste situaţii sînt necesare
intervenţii rapide din partea unor echipe speciale de nivel naţional şi internaţional. Se
consideră că un fenomen natural extrem poate fi numit dezastru în cazul în care sînt
înregistrate cel puţin 10 pierderi de vieţi omeneşti sau 50 de persoane rănite şi dacă
pagubele materiale se evaluează la peste un milion de dolari. Reducerea efectelor
acestor dezastre implică studierea interdisciplinară a hazardurilor, a vulnerabilităţii,
riscului şi, în mod deosebit,desfăşurarea unor ample acţiuni de informare şi educare a
populaţiei.
 Ciclon
 Ciclonul (în greacă κυκλώνας, kiklónas - care se rotește) este o perturbație atmosferică
cu presiune scăzută și cu o circulație a aerului în jurul centrului în sensul invers acelor de
ceasornic în emisfera nordică și în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică.
 Este un vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări
electrice, specifice regiunilor tropicale, din bazinul Oceanului Indian, el fiind numit în aceste
regiuni și ciclon tropical sau taifun. Se manifestă deosebit de intens la sud de ecuator în
regiunile Golfului Bengal, Mauritius, La Réunion, Madagascar, coasta Africii de
Est și Australia.
 În stratul de frecare, vântul are componenta orientată către centru conform gradientului baric.
Datorită orientării vântului către centrul ciclonului, în partea sa centrală domină mișcările
ascendente. Față de anticicloni, ciclonii determină un timp în general închis, cu precipitații și
vânturi intense.
 Ciclon

În meteorologie, un ciclon este o masă de aer pe scară largă care se rotește în jurul unui
centru puternic de presiune atmosferică scăzută.
 Ciclonii sunt caracterizați de vânturi în spirală spre interior care se rotesc în jurul unei zone
de presiune joasă. Cele mai mari sisteme cu presiune joasă sunt vortexurile polare și ciclonii
extratropici de cea mai mare scară (scara sinoptică).Ciclonii cu miez cald, cum ar fi ciclonii
tropicali și ciclonii subtropicali se află, de asemenea, în scala sinoptică.Mesociclonele,
tornadele și diavolii praf se află pe o scară mai mică.Ciclonii de nivel superior pot exista fără
prezența unei presiuni scăzute și se pot prinde de la baza jgheabului troposferic superior
tropical în lunile de vară în emisfera nordică.Ciclonele au fost văzute și pe planete
extraterestre, precum Marte, Jupiter și Neptun.Ciclogeneza este procesul de formare și
intensificare a ciclonilor. Ciclonii extratropici încep ca valuri în regiuni mari cu contrast de
temperatură latitudine medie crescut numite zone baroclinice. Aceste zone se contractă și
formează fronturi meteorologice pe măsură ce circulația ciclonică se închide și se intensifică.
Mai târziu, în ciclul lor de viață, ciclonii extratropicali apar ca masele de aer rece subcotează
aerul mai cald și devin sisteme cu miez rece. Piesa unui ciclon este ghidată pe parcursul
ciclului său de viață de 2 până la 6 zile de fluxul de direcție al fluxului de jet subtropical.
 Ciclogeneza
 Ciclogeneza este dezvoltarea sau întărirea circulației ciclonice în
atmosferă. Ciclogeneza este un termen general pentru mai multe
procese diferite, care toate duc la dezvoltarea unui fel de ciclon. Poate
apărea la diverse scale, de la microscală până la scara sinoptică.Ciclonii
extratropicali încep ca valurile de-a lungul fronturilor meteorologice
înainte de a ocupa mai târziu în ciclul lor de viață ca sisteme cu miez
rece. Cu toate acestea, unele ciclone extratropicale intense pot deveni
sisteme cu miez cald atunci când are loc o izolare caldă.Ciclonii
tropicali se formează ca urmare a activității convective semnificative și
sunt miez cald.Mesociclonele se formează ca cicloni de miez cald peste
pamant și pot duce la formarea de tornade .
 Ciclon tropical
 În meteorologie un ciclon tropical este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de
la suprafața oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori
și furtună  care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tridimensional în formă de spirală în jurul unui
centru, în sens direct (adică invers sensului acelor de ceasornic) în emisfera nordică și în sens retrograd (adică sensul acelor
de ceasornic) în cea sudică. Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine
a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină
termică.
 Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază ciclonii tropicali de alte fenomene meteorologice,
cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din diferențele de temperatură la
întâlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulată de un ciclon tropical este în
funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde, care îi furnizează prin evaporare umiditatea atmosferică
necesară dezvoltării. Degajarea lentă a căldurii în urma condensării ridică temperatura în interiorul ciclonului cu 15 -
20 °C față de temperatura troposferei în exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu
nucleu cald. De remarcat că această zonă caldă este numai la înălțime, la suprafața solului temperatura este cu câteva grade
mai mică decât a zonei din jurul ciclonului datorită reducerii de către nori a insolației și a precipitațiilor.
 Termenul de „ciclon” se referă la mișcarea generală a fenomenului, o mișcare de rotație în sensul opus acelor
de ceasornic în emisfera nordică, respectiv în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică. Termenul de „tropical” se
referă atât la zona predilectă de formare, cât și la caracteristicile termodinamice ale maselor de aer în care se formează.
 În funcție de intensitate și de locul în care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite denumiri ca:
 uragan, vânt cu viteza de 30 - 50 m/s (sau orice vânt care, atingând 12 grade Beaufort, provoacă distrugeri). Inițial,
termenul uragan denumea doar ciclonii tropicali din Marea Caraibilor;
 taifun;
 furtună tropicală;
 furtună ciclonică;
 depresiune tropicală.
Structură
 Toți ciclonii tropicali sunt zone de presiune atmosferică scăzută, măsurată la nivelul
solului. Presiunile înregistrate în centrul ciclonilor sunt cele mai mici care se întâlnesc la
suprafața Pământului la nivelul mării. Vaporii de apă formați la suprafața oceanului au
o densitate mai mică decât a aerului, cam 62 %, ca urmare ei se ridică. La întâlnirea unei
zone de aer cu temperatură mai mică ei condensează, eliberând căldura latentă de
condensare. Aceasta se face treptat cu înălțimea, ca urmare temperatura aerului din ciclon
crește în jurul axei ciclonului. Cu excepția temperaturii aerului din imediata apropiere a
suprafeței oceanului, care este determinată de temperatura suprafeței apei, zona din
interiorul ciclonui este mai caldă decât cea din jurul său. [În centrul ciclonului se găsește o
zonă lipsită de vânturi și precipitații, numită ochiul ciclonului (ochiul furtunii), furtuna
desfășurându-se aparent în jurul său. Ochiul unui ciclon tipic are un diametru de 30 -
60 km și poate fi însorit sau acoperit de nori. Prin contrast, cele mai puternice vânturi se
întâlnesc chiar la marginea ochiului. Termenul „ciclon” a fost folosit pentru prima dată de
căpitanul de marină britanic Henry Piddington (1797-1858) în 1842