Pagube produse de

ceata
Calin Buculei
Clasa aXI-a D
Ceata
● Definitie: Ceața este un fenomen meteorologic, care constă dintr-o aglomerație de particule de apă aflate în suspensie în 
atmosferă în apropierea suprafeței solului, care reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000 de metri.
● La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substanțial (de exemplu, în urma evaporării intense a
apei din sol), până când vaporii devin saturați. De cele mai multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturație doar datorită 
evaporării și/sau condensării, dar pot deveni saturați prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de așa-numitul "
punct de rouă", care este temperatura la care vaporii de apă din aer, aflați la o presiune constantă, devin saturați și încep să apară
primele picături de lichid. În această stare, din cauza suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă și încep
să se condenseze în mici picături de apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate deasupra suprafeței solului,
micșorează transparența aerului, provocând fenomenul căruia i se spune ceață.
● Atunci când vizibilitatea orizontală este cuprinsă între 1.000 m și 5.000 m avem de-a face cu fenomenul numit negură sau pâclă .
● Uneori particulele de apă din aerul de la suprafața solului refractă astfel lumina, încât acesta apare opalescentă, lăptoasă.
● Ceața este mai frecventă toamna și primăvara, când temperaturile sunt mai scăzute și vaporii ating starea de saturație la o
cantitate mult mai mică în unitatea de volum decât în timpul verii. Ceața se formează îndeosebi dimineața și seara.
● Ceața se formează mai frecvent în văi unde temperatura este mai scăzută și umiditatea este mai mare.
● Practic, ceața este un nor aflat în contact cu solul. Ceața se distinge față de nori numai datorită faptului că norul nu atinge
suprafața pământului. Același nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceață la altitudini mai înalte, de exemplu la
vârful unor dealuri sau munți.
● Condițiile de formare a ceții sunt strâns legate de existența concomitentă a umidității de la sol (între 90-100%), un vânt în general 
calm sau cu viteză de până la 3 m/s și a unei inversiuni termice (creșterea cu înălțimea a temperaturii aerului) la sol. Dacă una din
aceste condiții nu e realizată șansele de formare a ceții sunt foarte mici. Din punct de vedere al cauzei formării ceții pot fi distinse
cauze termice și cauze dinamice. Astfel, răcirea radiativă produsă în timpul nopții poate fi enumerată ca principală cauză termică,
iar advecția termică (deplasarea unei mase de aer cu o anumită temperatură peste o masă de aer cu temperatură diferită), ca
principală cauză dinamică, însă pot exista și cauze complexe, având ca origine mai mulți factori.
Ceata
 Ceata
Plecând de la definiţia generală a cetii - produs de condensare a vaporilor de apă în straturile inferioare ale atmosferei, care reduce
vizibilitatea orizontală sub 1 km -, ceaţa persistentă afectează mai ales activitatea de pe aeroporturi, care pot fi închise traficului zile în
şir din cauza scăderii vizibilităţii sub limitele specifice admise. În Depresiunea Transilvaniei spre exemplu, cele trei aeroporturi civile, de
la Cluj-Someşeni, Târgu Mureş-Vidrasău şi Sibiu-Turnişor, precum şi aerodromul militar de la Câmpia Turzii-Luna sunt amplasate în zone
care favorizează o frecventă apariţie a cetii: culoarul Someşului Mic, culoarul Mureşului, Depresiunea Sibiului, respectiv culoarul Arieşului
inferior. Datele climatice indică un număr mediu anual de zile cu ceaţa de 49,2 la Cluj, de 49,1 la Târgu Mureş şi de 50,8 la Sibiu.
Frecvenţa mare a cetii în unele zone aeroportuare este influenţată şi de factorul antropic. Astfel, în apropierea aeroportului de la Cluj-
Someşeni, la circa 7 km spre SE, se află situată rampa de depozitare a deşeurilor menajere de la Pata-Rât, fumul rezultat în urma arderii
acestor deşeuri ajungând foarte uşor în perimetrul aeroportului, mai ales în situaţii de regim anticiclonic, când circulaţia aerului în
apropierea suprafeţei terestre se face predominant din sector estic. De asemenea, foarte aproape de aeroport, în direcţia VNV, este
amplasată principala zonă industrială poluatoare a oraşului Cluj. În cazul aeroportului de la Târgu Mureş-Vidrasău se resimte influenţa
emisiilor de la combinatul chimic Azomureş, situat la doar 12 km spre ENE de aeroport. Ceaţa persistentă perturbă serios şi
transporturile rutiere, având în vedere faptul că sectoare extinse ale celor mai importante şosele urmează cursuri de văi sau străbat
zone depresionare favorabile apariţiei cetii persistente (de exemplu, E 60, E 68, E 81, E 576, ca să nu amintim decât arterele rutiere de
rang european întâlnite în Depresiunea Transilvaniei). Deosebit de periculoasă este apariţia cetii pe anumite sectoare de autostradă
unde se întrunesc condiţii favorabile de geneză a fenomenului. Ca urmare, din cauza reducerii vizibilităţii şi pe fondul vitezelor mari de
circulaţie, într-un trafic foarte intens se pot produce ciocniri în lanţ, care, de obicei, se soldează cu victime şi mari pagube materiale.
Prin reducerea vizibilităţii, ceaţa creează probleme şi transporturilor navale. Ceţurile advective de litoral
sunt cauzate, iarna, de deplasarea aerului maritim mai cald spre interiorul uscatului puternic răcit. În
timpul verii ele pot să apară şi ca urmare a pătrunderii aerului mai cald de pe uscat peste suprafaţa
mai rece a mării. Ceţuri advective maritime foarte caracteristice se formează în regiunile de întâlnire a
curenţilor oceanici calzi cu cei reci. Ele apar în tot cursul anului, dar sunt mai frecvente primăvara şi la
începutul verii, când contrastul termic dintre curenţii oceanici calzi şi masele de aer rece care se
deplasează deasupra lor este mai pronunţat (Pop, 1988).
Trebuie menţionat şi faptul că, în condiţii de inversiune termică asociată cu ceaţă persistentă, organismul
uman se confruntă cu o stare de disconfort sau, mai mult decât atât, pot să apară îmbolnăviri datorită
temperaturilor foarte scăzute şi umezelii ridicate a aerului.
În acelaşi context, se impun câteva precizări legate de ceaţa urbană. Formarea ei este favorizată de
concentraţia crescută în perimetrul oraşului a nucleelor de condensare, cu accentuate proprietăţi
higroscopice, provenite mai ales în urma arderii incomplete a combustibililor (industriali, casnici, auto),
precum şi a emisiilor de la diferite unităţi economice. Totodată, aceste nuclee de condensare au o
capacitate radiativă mai ridicată, ceea ce favorizează răcirea lor mai intensă în cursul nopţii, prin emisie
de radiaţie infraroşie. Astfel, condensarea este accelerată, chiar dacă temperatura aerului este situată
deasupra temperaturii punctului de rouă, iar umezeala relativă a aerului este sensibil mai mică de
100%. Practic, de multe ori este greu de făcut o distincţie netă între fenomenul de ceaţă, rezultat din
aglomerarea picăturilor foarte fine de apă sau a microcristalelor de gheaţă, şi cel de pâclă, în care
reducerea vizibilităţii se datorează acumulării impurităţilor solide, acumulare care, la rândul ei,
stimulează condensarea.
Amestecul cetii cu fumul generează binecunoscutul smog, termen rezultat prin combinarea cuvintele
englezeşti smoke (fum) şi fog (ceaţă). Principalii poluanţi ai aerului atmosferic - compuşii oxigenaţi
ai sulfului, hidrocarburile şi oxizii de azot -, în amestec cu aerul şi în prezenţa radiaţiei solare,
formează smogul fotochimic sau smogul oxidant, cel mai nociv poluant din aer. Riscul asociat cetii
urbane, respectiv smogului, este considerabil. Deşi astăzi la Londra situaţia e mult schimbată în
bine, a rămas în literatura de specialitate tristul exemplu al smogului din intervalul 4-9 decembrie
1952, care a determinat peste 4.000 de decese şi o creştere de circa patru ori faţă de medie a
numărului persoanelor care au prezentat afecţiuni ale aparatului respirator şi cardiovascular. În
prezent, foarte multe metropole ale lumii sunt afectate de ceaţă urbană şi de smog, autorităţile
locale fiind obligate, uneori, să recurgă la măsuri extreme. Aşa se întâmplă, de exemplu, la Atena,
unde în plin sezon turistic se poate interzice circulaţia autovehiculelor în zona centrală a oraşului.
Mari probleme există şi la Los Angeles (după mai multe surse, cel mai poluat oraş al planetei),
Mexico City, Tokyo (aici purtarea măştilor de protecţie de către poliţiştii care dirijează circulaţia a
devenit un lucru firesc), Paris, Roma, lista putând continua cu încă foarte multe nume de oraşe.
 Cum se formeaza ceata?
Ceaţa este un fenomen meteorologic care apare îndeosebi toamna şi primăvara, însă, mai nou, apare destul de des şi iarna. Potrivit
specialiştilor, ceaţa nu este decât o mare aglomerare de mici particule de apă aflate în suspensie în atmosferă, dar în imediata
apropiere a solului. Conform standardelor meteorologice internaţionale, când într-o astfel de situaţie vizibilitatea orizontală scade sub
valoarea de 1.000 de metri, se poate vorbi de instalarea ceţii. “La o anumită temperatură, cantitatea de vapori din aer se măreşte
substanţial mai ales în urma evaporării intense a apei din sol, astfel că aceştia  pot să devină saturaţi prin răcire, dacă temperatura
aerului coboară mai jos de aşa-numitul «punct de rouă». În această stare vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă şi
încep să se condenseze în mici picături de apă care, fiind în suspensie în straturile de aer de la suprafaţa solului, micşorează
transparenţa aerului, provocând fenomenul căruia îi spunem ceaţă”, a precizat Dan Bureţea, profesor de Fizică.
Specialiştii mai susţin că originea ceţii mai poate avea şi o cauză dinamică, cu alte cuvinte, ceaţa mai apare şi când mase de aer mai
calde sunt transportate de curenţii atmosferici peste mase de aer reci. În aceste condiţii apare iarăşi fenomenul de evaporare
condensată. Din aceste motive, ceaţa este mai frecventă toamna şi primăvara, când temperaturile sunt mai scăzute şi vaporii se
formează mai repede.  Ceaţa apare mai frecvent în văi, unde temperatura este mai scăzută şi umiditatea mai mare. De asemenea,
ceaţa apare îndeosebi dimineaţa şi seara, când se observă inversiunile de masă termică. “În mod obişnuit, ceaţa este de fapt un nor
aflat la altitudini atât de joase încât este în contact direct cu solul. Apariţia ceţii este, deci, favorizată de o anumită temperatură şi de
absenţa vântului”, mai susţine profesorul de fizică. Practic, ceaţa este un nor aflat în contact cu solul. Ea se distinge de nori numai
datorită faptului că norul nu atinge suprafaţa pământului. Acelaşi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceataţă la
altitudini mai înalte, spre exemplu în vârful unor munţi sau dealuri.