Ministerul Educației Culturii și Cercetării al RM

Colegiul de Ecologie

Hazard natural.înghețul și
bruma

A efectuat:Petco Alexandra
Grupa E-041
A verificat:Banari Ala
 înghețul
Înghețul este fenomen meteorologic condițional de
scădere a temperaturii sub 0°C în aer și la suprafața
solului.
Prin îngheț se înțelege coborârea temperaturii stratului
de aer de lângă sol sub 0°C în perioada caldă a
anului(perioada de vegetație a culturilor
Dupa cauzele care le determină,înghețurile sunt de trei
tipuri:advective,înghețuri de radiație și înghețuri
mixte.
Înghețurile advective sunt determinate de invaziile de
aer rece polar,a cărui temperatură este sub 1°C și nu
depășește această limită nici in cursul zilei.
Ele cuprind de regulă teritorii mari și sunt semnalate mai
ales în prima jumătate a primăverii,menținându-se de la
1 până la 2-3 zile.
 Înghețurile de radiație(radiative)se formează în nopțile senine si liniștitesau cu slabe
adieri ale aerului,determinate de pierderea intensă a căldurii de către suprafața solului prin
radiații.
Intensitatea și durata acestor înghețuri depinde în foarte mare măsură de forma reliefului,de
starea suprafeței solului,de umeditatea solului,a aerului și de alte condiții locale.
Înghețurile de radiație se produc,de regulă,noaptea,având maximum de intensitate înainte de
răsăritul soarelui
Înghețurile mixte(advectiv-radiative)se formează în urma invaziilor maselor de aer rece,a
căror temperatură continuă să scadă în cursul nopții,prin efecte de radiații.În aceste condiții
temperatura poate coborî noaptea până la -4°C si chiar -6°C.În cursul zilei temperatura
poate ajunge la 10°C,la 15°C sau 20°C căldură.
 Bruma

Bruma este fenomenul meteorologic care se

caracterizează prin feromarea unui strat subțire de gheață
lucioasă,cu aspect cristalin,deseori sub formă de solzi,ace
de gheată,pene,evantai,pe suprafața solului pe suprafața
solului și pe obiecele aflate în apropierea acestuia.
Pentru producerea brumei sunt necesare mai multe
condiții,și anume:temperaturi sub 0°C;timp senin si
liniștit,sau vânt slab sub 2m/s;umezeala relativă a aerului
mai mare de 80%;condiții locale favorabile(văi
umede,depresiuni,versanți expuși advecției aerului
rece).Brumele sunt mai frecvente în depresiuni,în văile
râurilor și în apropierea bazinelor de apă.
Producerea brumei presupune întodeauna prezența
înghețului,în timp ce producerea înghețului nu întodeauna
presupune brumă.
Primele înghețuri în aer(datele medii)pe teritoriul Moldovei se înregistrează în raioanele de nord în prima decadă,iar în cele de
sud-la sfârșitul decadei a doua și începutul decadei a treia a lunii octombrie.În unii ani primele înghețuri pot apărea cu mult
mai devreme,la 17 septembrie(a.1952,Briceni,Bălți,Tiraspol),sau cu mult mai târziu față de teremenele medii(în ultimele zile ale
lunii noiembrie)
Potrivit datelor medii multianuale,în a doua decadă a lunii octombrie are loc trecearea stabilă a temperaturii medii zilnice a
aerului prin 10 °C în direcția scăderii ei.
Toamna primele înghețuri la suprafata solului se semnalează în medie în prima jumătate a lunii octombrie.Însă în unii ani
cele mai timpurii înghețuri la suprafața solului sunt posibile chiar la începutul primei decade a lunii
septembrie(2.09.1987,Briceni).
Termenele de dispariție a înghețurilor și durata intervalului fără îngheț la nivelul regional și local depind în mare măsură
de interacțiunea proceselor dinamice cu caracteristicile suprafeței active(fig.43).
 Cele mai favorabile condiții pentru producerea brumei sunt cele anticlonice,caracterizate prin calm
atmosferic,insolație mare ziua si radiație efectivă mare noaptea,care determină coborârea temperaturii sub
punctul de îngheț și sublimarea vaporilor de apă cuprinși în stratul de inversiune de la sol.
Aceste fenomene sunt posibile pe tot teritoriul Moldovei ca urmare a circulației maselor de aer polar și
artic care afeactează țara în sezonul rece al anului.
Pe teritoriul Moldovei,înghețurile se formează în anticiloane și în dorsalele acestora pătrunse în masele
de aer arctic,de asemenea în zonele de presiune ridicată cu gradienți barici neînsemnați,orientați de la vest la
rece în spatele cicloanelor.Cel mai frecvent aceste înghețuri sunt advectiv-radiative.
Pentru a putea stabili intervalul critic de producere a înghețurilor și brumelor cu caracter de fenomene
climatice de risc,trebuie să se cunaoscă,mai întâi, caracteristicile unor parametri ai acestora cum sunt:datele
medii si extreme de producere a înghețurilor și brumelor de toamnă și primăvară,durata intervalului cu
îngheț si brumă
Caracteristicile suprafeței active pot influența apariția unor arii mai
restrânse de îngheț si brume prin următoarele:fragmentarea reliefului
favorizează apariția mai timpurie și dispariția mai tradivă a înghețului:formele
de relief,în special cele depresionare,favorizează advecțiile de aer rece și
înghețuri dintre cele mai timpurii si târzii;expoziția versanților față de advecția
de aer și față de radiața solară poate favoriza o frecvență sporită a
înghețului;culmile și vârfurile,ca forme de relief de altitudine supuse permanent
ventilației atmosferei,suportă înghețuri mai timpurii și care persistă mai mult.
Forma reliefului,caracterul suprafeței active,prezența bazinelor de apă modifică esențial termenele
și intensitatea înghețurilor.Versanții de sud si de vest,văile largi întodeauna sunt mai calde față de
alte forme de relief.
Dupa unele investigații,aceste variații ale datelor medii pot atinge 20-30 zile.
În interes practic,s-a stabilit intervalul
de risc la îngheț(brumă),când fenomenele respective sunt cele mai periculoase,cu scopul de a se
evita unele consecințe grave ale acestora.
Intervalul de risc reprezintă intervalul
cuprins între data medie si data extremă de producere a înghețului(brumei).Acest interval de risc a
fost stabilit pentru toamna si primăvara.Intervalul de risc variază în funcție de intensitatea
factorilor genetici ai înghețului si brumei,ca și de condițiile locale,atât ca timp de producere,cât și
ca loc de manifestare.
Aspecte de risc.
Deși sunt fenomene
meteorologice obișnuite pentru clima temperat-continentala,în anumite condiții de timp înghețul
si bruma pot deveni riscuri climatice prin consecințele lor,de cele mai multe ori imprevizibile.
Printre aceste condiții amintim:când se produc în extrasezon cu 2-3 săptămâni mai devreme
toamna,sau mai târziu primăvara comparativ cu datele medii;când aerul în deplasare este deosebit
de rece,de origine arctică;când înghețul are origine mixtă(advectiv-radiativă);când înghețul se
consemnează atât la sol,cât și în aer;când durata înghețului depășește 5-10 ore consecutiv etc.
Cele mai periculoase înghețuri si brume sunt acelea care se produc în afara sezonului lor,în
anotimpurile de tranziție de la iarna la vară si invers,când are loc o alternanță a advecțiilor de aer
rece dispre nord cu cele de aer cald dinspre sud,până când se stabilește tipul de circulație
predominant pentru anotimpul respectiv.În aceste intervale,ele pot căpăta aspect de risc cliamtic
prin faptul că pot surprinde culturile,legumele si zarzavaturile,pomii fructiferi și vița-de-vie în
primele faze de dezvoltare sau spre sfârsitul acestora,provocând astefl degerâturi uneori destul de
grave,având în vedere rezistența lor de îngheț,și afectând întreaga recoltă.
Specii de plante au o rezistență diferita față de înghețuri.
Plantele abia răsărite ale culturilor cerealiere de primăvară sunt foarte rezistente la îngheț și suportă scăderi
de temperatură până la 7-9°C frig
Culturile leguminoase – tomatele,ardeii,vinetele,și altele – sunt cele mai pretențioase față de căldură.Niște
înghețuri de 0-1°C frig poate provoca pierdere totală a plantelor.
În tabelele 15 și 16 sunt prezentate valorile de temperaturi înregistrate la nivelul de vegetație a plantelor,care
produc vătămarea acestora.
În ultimii ani mari pagube pentru sectorul agricol au fost pricinuite de înghețurile din:15 aprilie
2003,precum și cele din 15-17 aprilie septembrie 2004
Primăvara,un pericol mare prezintă pentru culturile agricole înghețurile care se semnalează dupa trecerea
stabilita a temperaturii medii zilnice a aerului prin 10°C în direcția creșterii ei(16-23 aprilie).Înghețurile în aer primăvara
se mențin în medie pe teritoriul Moldovei până la 6-21 aprilie,la suprăfața solului până la 22-30 aprilie.Însă în unii ani
înghețurile se semnalează și în luna mai.
Cea mai tardivă dată a înghețurilor în aer în raioanele de nord si centrala ale republicii s-a semnalat pe 21-24
mai(a.1980),iar în a.1962 – la 30 martie,în sudul republicii – la 1-10 mai(a.1990).La siprafața solului înghețurile sunt
posibile până la 22-28 mai(a.1977).Înghețurile în decadă a treia a lunii mai se poate observa în medie o data la 100 ani.
Înghețurile provoacă pagube considerabile recoltei culturilor pomicole în perioada înfloririi.Probabilitatea vătămării
de către înghețuri a florilor și fructelor la cais constituie în medie 15-40%,la celelalte culturi pomicole – până la 15%.
Un pericol deosebit pentru vița-de-vie prezintă înghețurile târzii de primăvară,care se produc după desfacerea
mugurilor.Probabilitatea acestor înghețuri pe teritoriul republicii constituie 10-30%.
Asupra repartiției și intensității înghețurilor,un rol deosebit îl au condițiile locale.
Înghețurile târzii de primăvară sunt periculoase îndeosebi pentru culturile iubitoare de căldură și culturile
leguminoase în fazele timpurii de dezvoltare.Probabilitatea vătămării de către înghețuri a plantelor de floarea-soarelui și
de sfeclă-de-zahăr în timpul răsăririi este mai mică și e posibilă doar în raioanele de nord ale republicii.
 Măsuri de atenuare și de combatere a înghețurilor
si brumelor.

Posibilitățile actuale de luptă împotriva înghețurilor tradive de primăvară și timpurii de toamnă pot fi grupate,din
punct de vedere al principiului de combatere,în următoarele categorii:
1.măsuri practice înainte de plantare sau însămânțare(plante sensibile la îngheț sau cultivate pe
pante cu expoziția sudică sau sud-vestică,care asigură scurgerea cu ușurință a aerului rece pe văi);
2.măsuri prin care se urmărește atenuarea radiației nocturne(fumigații,adăpostire,perdele
vegetale de protecție); 3.măsuri prin care se realizează creșterea temperaturii solului și a aerului(încălzirea
suprafeței solului prin irigare,încălzirea cu aer cald);
4.mijloace mecanice (ventilarea aerului)prin care se împiedică formarea
inversiunilor termice în stratul de aer din vecinătatea solului
5.măsuri agrofitehnice prin care se influențează proprietățile termice ale
stratului arabil si procesele radiative la suprafața solului.
 Toate aceste metode determină reducerea răcirilor radiative,distrugerea stratului
de inversiune termică de la sol,omogenizarea temperaturii aerului în stratul
microclimatic și,în consecință,menținerea temperaturii aerlui și a celei de la
suprafața solului mai mare de 0°C.
Aplicarea acestor măsuri
se face în mod diferențiat,în funcție de condițiile meteorologice și locale(relief și
microrelief,soiuri de plante,condiții tehnice),ca și de costurile materialelor posibile.