Condensarea vaporilor de apă la suprafaţa terestră.

Aerul aflat în contact cu suprafaţa răcită a solului şi cu diferitele obiecte de pe ea se poate

răci pînă la temperatura punctului de rouă. În funcţie de condiţiile de răcire a aerului, se pot
forma următoarele produse de condensare sau de sublimare la sol: rouă, brumă, chiciură,
polei.
Roua se formează, de obicei, în timpul nopţilor senine, spre sfîrşitul anotimpului cald. În
acest timp radiaţia nocturnă asigură o răcire intensă a suprafeţei de depunere pînă sub
punctul de rouă, care rămîne totuşi pozitiv. Roua are un efect pozitiv pentru plantele care se
găsesc în regiunile aride şi semiaride. În aceste regiuni roua poate să constituie pînă la 25%
din cantitatea de precipitaţii căzute în perioada caldă a anului. Bruma apare drept rezultat al
sublimării vaporilor de apă în contact cu suprafaţa terestră răcită sub 0°C. Ea este alcătuită
din acicule fine de gheaţă care apar sub forma unui strat albicios, catifelat. Bruma prezintă
un pericol pentru plante, mai ales cînd este însoţită de răciri bruşte.
Chiciura constituie o masă cristalină albă, fărîmicioasă, cu o structură fină. Ea apare fie prin
sublimarea vaporilor de apă, fie prin îngheţarea picăturilor suprarăcite. În primul caz apare
chiciura cristalină, care este alcătuită din cristale fine de gheaţă. Ea se depune pe ramurile
copacilor, conductoarele aeriene, proeminenţele obiectelor. Formarea chiciurii este posibilă
pe vreme liniştită cu temperaturi negative, aer umed şi ceţos. În condiţii de îngheţare a
picăturilor de ceaţă suprarăcită, apare chiciura granulară.
Poleiul este o depunere solidă sub forma unui strat dens de gheaţă transparentă sau opacă, ce
se formează în urma îngheţării picăturilor suprarăcite de ploaie sau de burniţă, care cad pe
suprafeţe cu temperaturi cuprinse între 0,1° C şi –1,0° C. Depunerile de polei sînt deosebit de
periculoase, provocînd pagube economiei: uneori poleiul afectează livezi şi mari suprafeţe
forestiere. De asemenea, pot ceda sub greutatea poleiului cablurile telefonice, electrice etc.,
rupîndu-se. Transportul rutier este şi el perturbat, iar uneori întrerupt din cauza stratului
alunecos de polei depus pe şosele, trotuare etc.
Condensarea vaporilor de apă în stratul inferior al atmosferei.
Condensarea vaporilor de apă în stratul de aer de lîngă suprafaţa terestră duce la formarea
ceţii şi a pîclei. Sistemul de picături fine de apă sau de cristale de gheaţă care plutesc în aer,
reducînd vizibilitatea orizontală la mai puţin de 1 km, formează ceaţa. Transparenţa aerului
poate fi scăzută şi de acumularea impurităţilor solide. În acest caz, reducerea vizibilităţii
orizontale între 1 şi 10 km constituie fenomenul de pîclă. O formă particulară a ceţii este
smogul (de la cuvintele engleze smoke – fum şi fog – ceaţă, deci ceaţă şi fum). El are culoare
întunecoasă şi poate avea densităţi capabile să reducă vizibilitatea la minimum. Are un grad
mare de nocivitate datorită gazelor conţinute. Zilele cu smog duc la agravarea bolilor
de plămîni, de inimă, de ochi. Combaterea smogului este una dintre sarcinile de bază în
domeniile ocrotirii naturii şi a sănătăţii oamenilor. Ceţurile protejează plantele de îngheţ în
timpul nopţii; în schimb, ele au o influenţă negativă asupra transporturilor aeronautic şi
maritim.