MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL DE CONSTRUCȚII DIN HÂNCEȘTI

• PROIECT
• La disciplina: Geografia
• Tema: Fenomenele de risc
Elevul: Codreanu Ghenadie
Grupa: EI-191
Profesoară: Gonța Angela
<2020>
 Fenomenele de risc
1.Cutremur 6.Incendii
2.Tornadă 7.Inundații
3.Uragan 8.Ciclon
4.Furtună 9.Grindină
5.Tsunami 10.Vânt
 •Cutremur
• Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce
constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de
unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des
cauzate de o activitate vulcanică.
• Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice
 care provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec
neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
• Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi,
provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine
pot declanșa formarea de valuri uriașe (de până la 30 de metri înălțime și
atingând viteze neașteptate (800 km/h). Astfel, în Oceanul Pacific fenomenele 
tsunami (provocate de cutremurele submarine) au produs pagube materiale
foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.
 Cauzele producerii cutremurelor

•Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

•1. Naturale:

•deplasarea plăcilor tectonice

•erupții vulcanice
•impactul cu meteoriți

•2. Antropice ( non-seismice)

•mijloacele de transport(produc minicutremure)

•explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
•edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
•Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.
•Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice, produce modificări ale mediului
natural și antropic în funcție de intensitatea și de modul de propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.
Panorama foto San Francisco după cutremurul din 1906
Cutremur in Japonia
 TornadĂ
• O tornadă sau tornado (din spaniolă tornar = a se întoarce; tornear = răsucire),
sau și trombă puternică, este un vânt foarte puternic ce acționează pe un areal
redus sub formă de vârtej de aer, fiind frecvent pe teritoriul Americii de Nord
 unde mai e numit și twister.
Vântul se rotește în atmosferă pe o axă verticală, fiind în corelație cu mișcările
de convecție a aerului; este însoțit de nori negri de furtună (cumulus și 
cumulonimbus). Tromba vârtejului de aer se înalță de la suprafața pământului
 până la nivelul norilor, această definiție a lui Alfred Wegener (1917) fiind valabilă
încă și azi. Procesul de formare al tornadei este complex, fiind azi încă în fază de
cercetare. Vântul ia naștere când sunt îndeplinite anumite condiții climaterice.
Tornadele sunt legate de anumite zone geografice și perioade ale anului. În Evul
Mediu, ele erau considerate ca fiind „duhuri rele”.
Tornado, 1949 in Kansas (USA)
Tornadă în România
 Uragan
• Un uragan este o furtună în formă de vârtej care se formează deasupra
oceanelor în zonele tropicale de pe glob. Un ciclon tropical poate să
aibă un diametru de câteva mii de kilometri şi este format din nori care
se rotesc în spirală. Rotaţia se datorează unui sistem de vânturi
circulare care pot depăşi viteza de 300 de km/h.
• Uraganele sunt cele mai dezastruoase catastrofe naturale de pe
Pământ. Mai mulţi oameni sunt omorâţi anual de uragane decât de
orice alt tip de furtună. Pe măsură ce se apropie de uscat, uraganul ia
cu el apa mării, pe care o ridică la peste trei metri înălţime. Acest
fenomen aduce apa pe uscat şi crează valuri uriaşe care pot depăşi
şapte metri înălţime.
Exemple: Uraganul MATTHEW
 FURTUNĂ
• Furtuna este un fenomen meteorologic, care constă în ploaie și descărcări electrice (fulgere și 
trăsnete), însoțite aproape întotdeauna și de vânturi puternice, de peste 75 km/h, adică gradul 9 pe
scara Beaufort (74,9 km/h, 20,8 m/s). Pe oceane se pot forma valuri de apă de până la 10 metri
înălțime, care se răstoarnă. O furtună de gradul 12 pe scara Beaufort, cu vânt de 117,7 km/h este
clasificată ca fiind un uragan, iar valurile pot ajunge la 16 m înălțime.
• Clasificarea furtunilor se face în următoarele trei categorii: [1]
• Furtună monocelulară: este alcătuita dintr-o singură celulă convectivă.
• Furtună multicelulară: este alcătuita din mai multe celule convective.
• Furtună supercelulară: este o celulă convectivă foarte dezvoltată, care în mod obligatoriu conține o
structură centrală rotativă, denumit mezociclon.
• În aceste definiții, termenul celulă se referă la un sistem simplu de convecție (transportul vertical a
maselor de aer calde și umede), care este alcătuit din curenți de aer ascendenți și curenți
compensatori descendenți. În natură, formele tipice ale celulei sunt norii cumulus și norul 
cumulonimbus
Exemple de furtunĂ: FurtunĂ in Bucuresti
 Tsunami
• Tsunamiul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip mecanic care se
propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau a
unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara
Richter).
• Cauze:
• Prăbușirea unor meteoriți în oceane.
• Seisme sau alunecări submarine.
• Dislocări abrupte de roci[1] (de exemplu alunecarea bruscă în trecutul geologic a
unei părți a insulei Réunion în ocean).
• Dislocări bruște de ghețari în oceane.
• Cutremure în mijlocul oceanelor sau a mărilor.
Cum se formează tsunamiu
 Incendiu
• Incendiu se referă la un proces de ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în
timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care
necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere[1].
• Cauze:
• Pentru a putea izbucni un incendiu prima condiție este existența unui material combustibil.
Apoi, acest material trebuie încălzit deasupra punctului său de aprindere.
• Cauzele incendiului pot fi:
• de natură tehnică, instalații electrice necorespunzătoare, defecte,
• neglijență, frecvent produsă de focuri de tabără, țigări, chibrituri, lumânări nestinse corect,
• naturale (fulger), sau autoaprinderea a unor substanțe care ajung în contact cu oxigenul,
• aparate de încălzit, cazane, cuptoare, aparate de gătit, sobe, uscătoare, dispozitive pentru
sudură, tăiere sau lipire cu gaze ori lichide combustibile,
• foc în aer liber.
 Inundații
• Inundația este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a
unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.[1]
• Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor.
• Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște
a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma
acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc.
•
Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite
irigații) pot fi provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot
intenționat se provoacă inundații în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de
acumulare.
 Ciclon
• Ciclonul (în greacă κυκλώνας, kiklónas - care se rotește) este o perturbație atmosferică
cu presiune scăzută și cu o circulație a aerului în jurul centrului în sensul invers acelor
de ceasornic în emisfera nordică și în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică.
• Este un vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de 
descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale, din bazinul Oceanului Indian, el fiind
numit în aceste regiuni și ciclon tropical sau taifun. Se manifestă deosebit de intens la
sud de ecuator în regiunile Golfului Bengal, Mauritius, La Réunion, Madagascar, coasta 
Africii de Est și Australia.
• În stratul de frecare, vântul are componenta orientată către centru conform 
gradientului baric. Datorită orientării vântului către centrul ciclonului, în partea sa
centrală domină mișcările ascendente. Față de anticicloni, ciclonii determină un timp
în general închis, cu precipitații și vânturi intense.
 Grindina
• Grindina este o formă de precipitații, particulele de apă din atmosferă căzând
pe suprafața solului în formă de gheață. Se formează atunci când picăturile de
ploaie traversează straturi de aer cu temperaturi scăzute (sub 0 °C). Particulele
de gheață au în general o formă neregulată, diametrul mediu fiind în general
de 5 – 50 mm, dar putând fi mult mai mare în cazul furtunilor electrice.
Particulele sunt formate din gheață transparentă sau dintr-o alternanță de
staturi de gheață transparentă și gheață translucidă, grosimea straturilor fiind
de cel puțin 1 mm. Cea mai grea grindină a avut 1 kilogram și a căzut în anul
1986 în Gopalganj, Bangladesh.
• Grindina se produce mai ales în sezonul cald, fiind asociată cu averse, vânt și
descărcări electrice. În România este mai frecventă în Bărăgan, Dobrogea și
sudul Moldovei și este întotdeauna provocată de nori cumulo-nimbus.
Formarea grindenii
 Vânt
• În meteorologie, prin vânt se înțelege un fenomen fizic ce se
manifestă ca o circulație dirijată de aer în atmosfera terestră. Cauza
principală a formării vântului este diferența presiunii atmosferice între
două regiuni. Aerul cald fiind mai ușor se înalță producându-se un
minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona
rece (maxim de presiune atmosferică), până când se va egala
diferența de presiune dintre cele două regiuni. Această circulație a
maselor de aer stă la baza aerodinamicii. Intensitatea vântului
depinde direct proporțional de diferența de presiune dintre cele două
zone geografice.
 VA MULTUMESC
PENTRU VIZIONARE