Dinamica scoartei

terestre

Carabut Carina 
Vulcanism
Procese si fenomene
• Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de
greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele
elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de
grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează
presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pamantului. Rocile
vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.

• Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor
și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater. Un crater puțin
adânc se numește pateră.

• Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice
(fragmente rupte din crater) și lava (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei)
care se solidifica prin răcire.

•                          Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:

• erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lavă bazaltică cu
viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).

• erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe
uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de
locul erupției.

• Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite
dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să
curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.

• Dupa ieșirea lavei, erupția se linistește, dar continuă să iasă gaze. La mult timp dupa încetarea
erupției, activitatea vulcanică poate continua cu emanații de gaze reci (este cazul mofetelor din
România) sau cu formarea de gheizere. Vulcanii, ca stare, pot fi stinși sau activi. Cei din prima
categorie se întâlnesc și în România (Oaș, Gutâi). Vulcanii activi pot avea erupții frecvente
(Stromboli-Italia, Mauna Loa-Hawaii) sau dimpotrivă pot erupe doar după mari perioade de pauză,
chiar secole, precum vulcanul Vezuviu din Italia.
Aparat vulcanic
• O erupție  vulcanică se produce printr-un vulcan ce are forma  unei  ridicături 
muntoase conice . Aparatul acestui vulcan e format din 3 părți principale:

·       Coșul

·       Muntele conic

·       Craterul
Cosul vulcanic

• Coșul  taie  scoarța pământului  ce servește  vulcanului 

drept  soclu. Când  eroziunea a îndepărtat părțile reliefate 
superficial ale muntelui conic, coșul continuă  să existe așa
cum a fost deschis de exploziile vulcanice. Coșul reprezintă
hornul sau orificiul de evacuare a materialelor expulzate.
 În timpul perioadelor de liniște și după stingerea
vulcanului, în coș rămân lave sau piroclastite consolidate; ele
pot fi puse în evidență numai prin eroziunea conului.
Muntele conic  • Muntele conic (conul vulcanic) este
edificiul propriu-zis, clădit din lava
revărsată și din alte materiale rezultate în
timpul exploziei vulcanice; reprezintă o
formă de     acumulare, a cărei morfologie
depinde de tipul activității vulcanice și
apoi de evoluția subaeriană a eroziunii.

• Craterul reprezintă prelungirea externă p
Craterul rin care se termină coșul; are
de obicei forma de pâlnie.
Tipuri de vulcani

Exista mai multe tipuri de vulcani precum:

– Vulcanii de felie care erup prin crapaturi minuscule;
– Vulcanii de tip islandic a caror lava curge pe suprafete
intinse;
– Vulcanii de tip peleen care sunt formati din lava
lipicioasa;
– Vulcanii de tip strombolian care se formeaza din cenusa
vulcanica;
– Vulcanii de tip mixt pot avea mai multe cratere
adventive;
Eruptii catastrofale
• Huaynaputina, vârful de 4800 de metri din Peru, este responsabil de cea mai mare erupţie din istoria Americii Latine. Erupţia a avut efecte pe
orază de 120 de km. şi se pare că a influenţat şi clima globală. Verile care au urmat evenimentului din 1600 au fost printre cele mai reci din
ultimii 500 de ani. Cenuşa a îngropat o porţiune de 50 de km. pătraţi la vest de munte. Cataclismul a devastat oraşele Arequipa şi Moquengua,
care au avut nevoie de mai bine de un secol ca să îşi revină.
• Vulcanul Krakatoa a erupt pe 26 aprilie 1883. Muntele situat pe un arc insular în zona de subducţie a plăcii indo-australiene a ejectat cantităţi
uriaşe de cenuşă şi pietre, iar explozia s-a auzit de la sute de km. depărtare. S-a produs şi un tsunami ale cărui valuri au atins 40 de metri şi
care a ucis 34.000 de oameni. În vreme ce insula a fost complet distrusă de erupţie, noile erupţii din decembrie 1927 au creat un fel de con în
mijlocul caldeirei, botezat Anak Krakatau (“copilul”), care uneori prinde viaţă şi creează o nouă insulă la umbra părintelui său.
• Explozia Santei Maria din 1902 a avut loc în Guatemala, după 500 de ani de inactivitate. Vulcanul simetric şi acoperit de păduri face parte
dintr-un lanţ care se întinde de-a lungul coastei pacifice şi de atunci a avut izbucniri constante. În 1929 Santa Maria a eliberat un nor
piroclastic imens care a cauzat moartea a cel puţin 5000 de persoane.
• Erupţia din 1912 a vulcanului Novarupta din peninsula Alaska, parte din cercul de foc al Pacificului, a fost probabil cea mai puternică din
secolul al XX-lea. 12 km. cubi de magmă şi cenuşă au fost eliberaţi în aer şi s-au împrăştiat pe o suprafaţă de 7800 de km. pătraţi.
• Pinatubo, unul dintre vulcanii din Luzon, Filipine, într-o zonă de subducţie, a erupt în 1991 şi a creat o coloana de fum care s-a ridicat la 35
km. Cenuşa a căzut peste mai multe localităţi rurale, multe acoperişuri prăbuşindu-se sub greutatea acesteia. Milioanele de tone de dioxid de
sulf şi alte substante care s-au răspândit pe tot globul au cauzat o scădere de temperatură de aproape 0, 5 grade în următorul an.
Cutremure
• Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei,
propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o
activitate vulcanică.
• Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore, seism sau mișcări
seismice pentru cele care trec neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
• Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale.
Cutremurele submarine pot declanșa formarea de valuri uriașe (de până la 30 de metri înălțime și atingând viteze neașteptate
(800 km/h). Astfel, în Oceanul Pacific fenomenele tsunami au produs pagube materiale foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.
• Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a
constatat că aceste mișcări ale scoarței pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la
suprafață, (situat deasupra hipocentrului), în care se măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru.
• De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și direcția de propagare a undelor, ci și de
profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până la 700 km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai
mare cu cât hipocentrul este mai aproape de suprafață.
• La un cutremur se pot deosebi mișcări orizontale, verticale și de torsiune. În funcție de cauzele care le produc, se deosebesc:
cutremure tectonice, cutremure vulcanice și cutremure de prăbușire.
Cauzele producerii cutremurelor
• Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:
•                1. Naturale:
•                                      deplasarea plăcilor tectonice;
•                                     erupții vulcanice;
•                                     impactul cu meteoriți.
•                 2. Antropice (non-seismice):
•                                                                     mijloacele de transport(produc minicutremure);
•                                                                     explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran);
•                                                                     edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu).
• Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.
• Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice, produce modificări ale mediului natural și antropic
în funcție de intensitatea și de modul de propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.
Tsunami
• Tsunamiul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip mecanic care se propagă prin apa oceanelor, ca urmare
a producerii unor erupții subacvatice, sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade
pe scara Richter).
•             Cauze:
•                            Prăbușirea unor meteoriți în oceane;
•                            Seisme sau alunecări submarine.;
•                           Dislocări abrupte de roci (de exemplu alunecarea bruscă în trecutul geologic a unei                       părți
a insulei Réunion în ocean);
•                           Dislocări bruște de ghețari în oceane;
•                           Cutremure în mijlocul oceanelor sau a mărilor;
Biografie
https://www.wikipedia.org/