Vulcanii

Vulcanul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea

materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în
manta sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a
scoarței denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din
diferite minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci.

Vulcanii dateaza de acum 4 miliarde de ani cand planeta noastra era la inceputul
dezvoltarii sale. Terra era acoperita de vulcani care formau suprafata de uscat. In
prezent planeta noastra se afla intr-o perioada in care vulcanii sunt foarte linistiti
comparativ cu activitatea lor din trecut.

Vulcanii activi constituie cea mai spectaculoasa dintre minunile lumii. Ei

apar atunci cand rocile se topesc la mare adancime in scoarta terestra - sau chiar in
manta, fiind apoi ridicate si azvarlite la suprafata.

Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub

presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață
printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se
numește pateră.[1][este de încredere?]
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și
unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor
vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar
studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră cu privire la
interiorul Terrei.
Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo
unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență
redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile
tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului),
sau vulcani din Islanda.
Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă,
bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după
reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.

1
Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:

 erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la

suprafață lavă bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din
Hawaii sunt efuzive).
 erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în
aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte
periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale
solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după
care lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie
de foc pe marginele craterului.
Dupa ieșirea lavei, erupția se linistește, dar continuă să iasă gaze. La mult
timp dupa încetarea erupției, activitatea vulcanică poate continua cu
emanații de gaze reci (este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de
gheizere. Vulcanii, ca stare, pot fi stinși sau activi. Cei din prima categorie
se întâlnesc și în România (Oaș, Gutâi). Vulcanii activi pot avea erupții
frecvente (Stromboli-Italia, Mauna Loa-Hawaii) sau dimpotrivă pot erupe
doar după mari perioade de pauză, chiar secole, precum vulcanul Vezuviu
din Italia.
Volcanic Explosivity Index (VEI)[modificare | modificare sursă]
Vulcanii sunt clasificați și după Volcanic Explosivity Index (VEI), indice care ia
valori între 1 și 8.
Eruptiile de tipul VEI-4 elibereaza cel putin 0,1 km cubi, cu efecte substantiale
asupra zonei inconjuratoare. Cele de tipul VEI-5 eliberează un volum de cel puțin
de 1 km cubi de materie vulcanică, care provoacă un efect devastator asupra
mediului înconjurător.
VEI-6 sunt vulcanii care au eliberat un volum de cel puțin 10 km cubi cu efecte
profunde indelungate asupra zonei înconjurătoare și efecte notabile shortterm la
nivel global climatice.
Erupțiile VEI-7 degaja un volum de cel putin 100 km cubi cu efecte devastatoare
pe termen lung in zona inconjuratoare si efecte profunde pe termen scurt
asupra climatului global. Singura eruptie clara VEI-7 care a fost observata direct in
istoria inregistrata a fost Muntele Tambora in 1815 si a produs Anul fara
vara in 1816.
Vulcanii care au produs eruptii explozive de tipul VEI-8, adesea numiti in media
ca „supervulcani”, sunt eruptii care elibereaza un volum de cel putin 1.000 km cubi

2
cu efecte devastatoare pe termen lung pentru zona inconjuratoare.Efectele imediate
ale acestor eruptii cuprind efecte asupra climei globale, lasand efecte profunde
asupra climatului pentru multi ani. Nicio eruptie de tipul VEI-8 nu a fost produsa
in istoria umanitatii.

Vulcani celebrii

· Cel mai inalt vulcan peste fundul marii:

MAUNA LOA - Hawaii
· Cel mai inalt vulcan activ peste nivelul marii:
COTOPAXI - Ecuador
· Cel mai activ vulcan in prezent:
KILAUEA - Hawaii
· Cel mai activ vulcan din istorie:
TAMBORA - Indonezia
· Cel mai periculos vulcan:
VEZUVIU - Italia
· Cea mai mare explozie provocata de vulcanul:

KRAKATAU - Indonezia

Inelul de foc

Regiunea din jurul oceanului Pacific este numita "inelul de foc", datorita
vulcanilor de pe tarmurile sale. Acestia sunt printre cei mai violenti din lume,
formati deasupra zonelor de subductie, unde placile oceanice aluneca pe sub
cele continentale.
Cel mai inalt vulcan din lume se afla in inelul de foc.
Ojos del Salado se inalta pana la 6.887 m in Anzi, la granita dintre Argentina si
Chile.

3
 Vulcanii din inelul de foc sunt mai violenti decat cei oceanici, deoarece
aburul nu poate iesi din lava groasa; "prins" in masa acesteia ca bulele de aer in
sampanie, poate exploda dand nastere unei lave poroase, numita piatra ponce.

Anatomia unui vulcan

Sub fiecare vulcan, la mare adancime, se afla un depozit de roci topite, numit
camera magmatica . Vulcanii erup atunci cand presiunea acumulata in camera
forteaza magma sa urce pe un horn principal spre suprafata, unde erupe ca lava.
Fragmente de lava solidificata sunt aruncate sub forma unui nor de cenusa.
Scurgerile succesive de lava si cenusa ridica un con vulcanic.
La gurile hornurilor laterale, apar conuri secundare. Rasuflatoarele prin care
ies aburi si gaze se numesc fumarole.
Lava solidificata formeaza filoane, lacolite si siluri. Norii de cenusa
supraincalzita apar in timpul eruptiilor foarte explozive

Tipuri de vulcani

I: Vulcanii stinsi sunt cei care si-au desfasurat activitatea in trecutul geologic.
Existenta lor este indicata de relieful vulcanic si de unele manifestari
postvulcanice: emnatii gazoase, izvoare termale.
II. Vulcanii activi erup in prezent sau au fost activi de-a lungul timpului lasand
dovezi concrete.
Unii vulcani pot erupe dupa perioade de liniste care pot dura chiar secole. Un
caz cunoscut este cel al lui Vezuviu care in antichitate era considerat stins dar in
anul 79 o eruptie puternica a distrus orasele Pompei si Herculanum.
Alti vulcani – ca de exemplu Stromboli din Italia au o activitate intermitenta, ce
se desfasoara la anumite intervale de timp.

4
 Cutremurele
Cutremurele – sunt mişcări bruşte ale scoarţei care produc unde elastice
reflectate în trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane. Anual se
produc pe Glob peste un milion de cutremure, dar numai o mică parte dintre
acestea sunt suficient de puternice pentru a fi considerate hazarde naturale.
Cele mai numeroase şi mai puternice cutremure sunt generate de dinamica internă
a Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc în lungul contactului
dintre plăcile tectonice.
Catastrofele seismice cele mai frecvente şi mai violente se petrec în cele 2
mari centuri ale globului: Centura Alpină Europeană şi sud-asiatică şi Centura
Circumpacifică, unde gradul de seismicitate este cel mai ridicat. Dintre
cutremurele cele mai grave, putem aminti: Pe cel din 1716 când oraşul Alger a fost
aproape distrus. În Portugalia – la 1 noiembrie 1755, a avut loc cea mai
distrugătoare zguduire, cu magnitudinea aproape de 8,6 (epicentrul în regiunea
arhipelagului Azore). Zguduirile s-au simţit pe o suprafaţă de 2,5 milioane km2,
cuprinzând o bună parte din Europa şi Africa de Nord. În noiembrie 1980, în Italia,
la Locerno a avut loc un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Forţa a echivalat cu
explozia a 35 milioane tone trinitrotoluen. Bilanţul a fost: 179 localităţi sinistrate.
S-au înregistrat 4800 de morţi, 1875 dispăruţi, 7772 răniţi şi 250 de mii de
sinistraţi. Iranul a suportat numeroase cutremure grave. Turcia, începând din anul
1939, a fost aproape an de an supusă unor mari catastrofe seismice. Cel mai mare
seism a avut loc în China în 24 ianuarie 1556, când au fost ucise 830 de mii de
persoane. Japonia este afectată anual de 7500 de cutremure, din care 6000 fiind
înregistrate numai de aparate, iar restul simţite de oameni. Dintre acestea, 30-40
sunt mai puternice.
Seismul, de magnitudine 8,9 pe scara Richter, din data de 26 decembrie
2004 a provocat apariţia unor valuri uriaşe, întinse de-a lungul câtorva mii de
kilometri şi care au lovit zonele de coastă a cel putin şapte ţări - Sri Lanka, India,
Thailanda, Indonezia, Bangladesh, Maldive si Malaiezia.
În ţara noastră cele mai puternice cutremure, care produc mari pagube
materiale, se înregistrează în regiunea seismică Vrancea, situată în regiunea de
curbură a Carpaţilor. Astfel de cutremure, care au determinat şi numeroase pierderi
de vieţi omeneşti s-au înregistrat la 26 noiembrie 1802, 10 noiembrie 1940 şi 4
martie 1977. În ţara noastră mai sunt cunoscute şi alte regiuni seismice: Aria
Făgărăşană, Aria Banatică (Danubiană), Aria de Nord-Vest, Aria Transilvană şi
Aria Pontică, unde cutremurele sunt rare şi au o intensitate redusă.