Vulcanizmul. Cutremurile de Pământ.

Realizat de Cîrlan Tudor-Clasa X-A

• Sub denumirea de Vulcanism se înțeleg totalitatea proceselor și fenomenelor geologice, legate de ascensiunea magmei
din mantaua Pământului până la suprafața scoarței terestre.
De obicei, regiunile cu o activitate vulcanică sunt afectate și de mișcări tectonice, cum ar fi cutremure, zone de subducțiune,
sau Hot-Spot (zone fierbinți de exemplu în insulele Hawaii).
• Prin activitatea vulcanică apar și unele transformări chimice sau termice ale regiunii ca de exemplu ape minerale, ape termale
, retopirea unor roci deja existente (formarea de roci magmatice), magma fiind înmagazinată în așanumită cameră
sau rezervor de magmă care va fi alimentată cu magmă proaspătă din adâncime printr-un canal îngust de legătură.
• Produsele proceselor vulcanice (erupției) pot fi:
1.solide ca: bombele vulcanice (fragmente peste 64 mm de lavă solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai mulți metri
cubi), lapilii (fragmente între 2 - 64 mm) și cenușa vulcanică (particule sub 2mm).
2.lichide ca: lava (magma ajunsă la suprafață), lahar (curent noroios), gheizer (izvoare fierbinți ce izbucnesc din pământ ca
fântâni arteziene), maare (lacuri circulare vulcanice)
3.gaze: gaze vulcanice, fumarole (emanații vulcanice cu vapori de apă și sulf).
4.sau forme mixte cu scurgeri de piroclaste, echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele (roci magmatice de adâncime
formate la presiuni și temperaturi ridicate).
Vulcanii sunt rezultatul proceselor geodinamice ale vulcanismului, ce au loc și pe
celelalte corpuri din sistemul solar, nu numai pe pământ, ca vulcanii cunoscuți pe
lunile planetelor (Io - satelitul lui Jupiter sau Triton - satelit al lui Neptun) sau
vulcanii stinși de pe planetele Marte și Venus. În 2014, oamenii de știință au
descoperit 70 de fluxuri de lavă care s-au format pe Lună în ultimii 100 de milioane
de ani.
Activitatea vulcanilor poate produce catastrofe naturale semnalate în istorie, sau
pot influența clima Pământului prin cantitățile mari de gaze și cenușă vulcanică
produsă de vulcanii activi.
În același timp activitatea vulcanică are și efecte pozitive prin crearea unor soluri
fertile, prin rocile nou formate din care rezultă materiale de construcție; de
asemenea energia geotermică este tot mai folosită la încălzire, sau vulcanii sunt
atracție turistică.
Vulcanul este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea
materialelor rezultate din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta
sau scoarța unui corp ceresc (precum planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței
denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec lichid compus din diferite
minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci.
 Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai
mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre
plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.

Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte
din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.

Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:

erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lavă bazaltică cu viteză mică
(erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e
săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite
dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să curgă
sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.
Erupția vulcanului Rinjiani cu descărcări electrice atmosferice în
anul 1994
Scurgere de lavă pe Hawaii
Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații
generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă
din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune
majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate și mișcări non-seismice
pentru cele provocate de om.

Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi, provoacă alunecări
de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declanșa formarea de valuri uriașe
(de până la 30 de metri înălțime și atingând viteze neașteptate (800 km/h). Astfel, în Oceanul
Pacific fenomenele tsunami (provocate de cutremurele submarine) au produs pagube materiale
foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.

Știința care se ocupă cu studiul cutremurelor (mișcărilor seismice) se numește seismologie.

Cele mai mari cutremure din istorie:
9.5grade – Valvida Chile- 22 mai 1960. Cel mai puternic cutremur înregistrat
vreodată în lume, 9,5 grade pe scara Richter s-a produs în Chile și a dus la
moartea a aproximativ 6.000 de oameni, iar pagubele au fost uriașe, nu atât de
mult din cauza seismului cât fiind produse de tsunamiul de 25 de metri produs.
Se spune că acel cutremur a echivalat cu 178 de miliarde de tone de TNT
9,2 grade – Alaska – 27 martie 1964. Cutremurul din Alaska din 1964,
cunoscut și ca Marele Cutremur din Alaska sau Cutremurul din Vinerea Mare,a
provocat 139 de decese și mai pagube materiale. Mișcarea telurică a seismului
de 9,2 grade a durat patru minute și treizeci și opt secunde fiind cel mai
puternic înregistrat în istoria Americii de Nord
9,1 grade – Insulele Andaman, Sumatra – 26 decembrie 2004. Cutremurul din Oceanul Indian,
cu epicentrul de pe coasta de vest a Sumatrei a fost cel mai devastator din istorie. Valurile
tsunami provocate de acesta au dus la moartea a 230-280.000 de oameni din 14 țări.
Indonezia a fost cea mai afectată țară, urmată de Sri Lanka, India și Thailanda. A fost
cutremurul cu cea mai lungă durată înregistrată de seismologi între 8,3 și 10 minute și făcut
ca întreaga planetă să se miște cel puțin un centimetru.

9,1 grade – Tōhoku, Japonia – 11 martie 2011. Produs în apropierea ora șului japonez Sendai,
aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami de până la zece
metri înălțime. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei. În urma
seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la
centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima. Ca urmare a
cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza rota ției
accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu
2,4 m față de poziția anterioară.