CURS nr.

5
DEPUNERILE SOLIDE
• In aceasta categorie se includ numai fenomenele atmosferice
caracteristice sezonului rece: bruma, chiciura tare, poleiul,
zapada umeda sau lapovita inghetata;

• ele nu au spectaculozitatea uraganelor sau tornadelor dar,

pagubele directe si indirecte provocate de acestea culturilor
agricole, transporturilor, constructiilor si altor forme de
activitate, totalizeaza sume anuale considerabile;

• depunerile solide au in comun faptul ca, sunt asociate cu

scaderea temperaturii aerului, respectiv cu valurile de frig;
BRUMA - reprezinta depunerea pe suprafata solului sau a
obiectelor de pe sol, a unor cristale fine de gheata albicioasa,
avand adesea forme de solzi, ace, pene sau evantaie;

• bruma se formeaza in noptile senine, calme si reci de

primavara, toamna si iarna, prin sublimarea vaporilor de apa
din aer, pe obiectele a caror temperatura scade sub 00C, ca
urmare a racirii radiative nocturne (se mai numeste si bruma
de radiatie);

• depozitul de gheata format astfel, poate atinge grosimi de

1-3 mm (uneori chiar peste 5mm);
• In Romania, bruma este generată de numeroase situații
sinoptice tipice care se caracterizează prin invazii de aer
rece polar, subpolar sau arctic, care se produc atât iarna,
cât și toamna târziu sau primăvara.
Cele mai favorabile conditii de producere a brumei sunt:

regim anticiclonic (presiune atmosferica ridicata);

timp senin si calm, sau cu vant slab, sub 2 m/s;

umezeala relativa ridicata (peste 80 %);

temperaturi negative ale aerului, intensitatea maxima a

depunerilor observandu-se la temperaturi de -2…-30C;
• daca racirea radiativa este puternica, bruma se depune si in
jurul conductorilor aerieni, avand insa o grosime mai mare,
pe partile superioare ale acestora, si mai mica pe cele
inferioare;

• depunerea este cu atat mai mica, cu cat conductorul

respectiv este mai subtire;

• pe conductorii cu diametrul de 5 mm, grosimea brumei nu

depaseste, de regula, 2-3 mm, iar pe cei cu diametrul de 0,5
mm se formeaza foarte rar si in cantitati mici;
• in perioada de tranzitie de la temperaturi pozitive la cele
negative, pot avea loc numeroase raciri si brume, cu caracter
de risc pentru culturi aflate la sfarsitul perioadei de vegetatie;

• cu potential distructiv mai mare, sunt cele care se produc in

intervalul de risc de toamna (cuprins intre datele celor mai
timpurii raciri si brume si, data medie a acestora);

• brumele prezinta o potentialitate distructiva gradata in

functie de : data de producere, intensitatea racirii, tipul de
cultura, faza vegetativa in care se afla, forma de relief etc.;
• Ca și condiții geografice, bruma se formează, de obicei, pe
fundul depresiunilor, al culoarelor și al văilor montane, unde
aerul rece se acumulează și persistă mai mult timp, favorizând
dezvoltarea inversiunilor termice;

in istoria observatiilor meteorologice din Romania, cea mai

timpurie bruma s-a produs in intervalul 15-17 septembrie
1956, ea afectand, cu deosebire, zonele de campie si fiind
asociata unor temperaturi, care au coborat pana la -40C;
• la data respectiva, circulatia aerului pe continentul european
era sub influenta a doua fronturi barice anticiclonale,
situate in vestul Europei si, respectiv, in estul acesteia (in
sudul Campiei Ruse), intre care se intercala un lant de
depresiuni barice extins, din marile polare pana in Asia Mica;

• In Romania, zonele cu cea mai mare vulnerabilitate fata de

bruma sunt partea central-estica a Campiei Romane, Podisul
Moldovei, Depresiunea Transilvaniei si Campia Somesului;
• Efectele nefavorabile datorate ingheturilor si brumelor
timpurii de toamna si cele tarzii de primavara se resimt cu
precadere in domeniul agriculturii;

• astfel, primavara tarziu sunt afectate zonele pomicole dar si

culturile de camp, care se afla la inceputul perioadei de
vegetatie;

• toamna timpuriu au de suferit culturile existente inca pe

camp (legume, zarzavaturi, porumb, floarea soarelui);
CHICIURA TARE
• Chiciura tare (granulara) - depunere de gheta, in general de
culoare alba, ornata cu ramificatii cristaline si constituita din
granule de gheata;

• se formeaza, de regula, la temperaturi osciland intre -20C si

-70C, sau chiar mai coborate, pe timp cetos si cu vant tare;

• ia nastere prin inghetarea picaturilor supraracite de ceata

pe diferite obiecte din natura; fenomenul inghetarii este atat
de rapid, incat picaturile respective nu mai au timp sa-si
piarda forma, fapt pentru care gheata astfel aparuta, are
aspect de zapada grauntoasa;
• inghetul picaturilor de apa, la contactul cu diferite obiecte,
este accentuat de vant, grosimea depunerii, pe partea
obiectelor care este expusa vantului, putand ajunge chiar si
la un metru;

• uneori, suprafata amorfa a chiciurii granulare prezinta ace

mate si aspre, de dimensiuni inegale, lipsite de fatete sau
muchii cristaline;

• structura interna si densitatea acesteia depind, in mare

masura, de dimensiunile picaturilor de ceata;
Picaturile mici de ceata formeaza chiciura tare numai la
temperaturi negative apropiate de 00C;

Picaturile mijlocii de ceata, cu temperaturi negative mai

coborate, ingheata repede la contactul cu diferite obiecte,
formand initial o depunere asemenatoare unor siraguri de
margele mici, care devine apoi arborescenta, ramificata;

Picaturile mari de ceata formeaza un depozit de gheata

compact, asemanator poleiului, caracterizat printr-o foarte
buna aderenta fata de obiectele pe care s-a depus;
• temperatura aerului joaca un rol important in cresterea sau
descresterea densitatii chiciurii tari, in sensul ca, ea devine
din ce in ce mai afanata, pe masura scaderii temperaturii;

• explicatia rezida din faptul ca, picaturile ingheata mai repede

si nu pot forma un strat dens de gheata;

• la temperaturi sub -70C, slabirea intensitatii vantului

determina transformarea chiciurii granulare in chiciura
cristalina, iar la temperaturi mai mari de -30C, cresterea
picaturilor de ceata determina transformarea chiciurii
granulare in polei;
• de cele mai multe ori, intensitatea depunerilor de chiciura
granulara este mai mare cand vantul sufla perpendicular pe
suprafata de depunere;

• intrucat, intensitatea depunerii chiciurii granulare este

direct proportionala cu viteza vantului, grosimea ei pe
obiectele verticale este mai mare, catre varful acestora si mai
mica la baza;

• pe timp favorabil producerii ei, chiciura tare depusa in jurul

conductorilor aerieni, poate avea diametrul de 20-30 cm;
• Riscul reprezentat de depunerile de chiciura depinde de
greutatea depunerii, asociata cu durata fenomenului;

• in Romania, cea mai mare greutate maxima inregistrata a fost de

13.224 grame/1 m de conductor, valoare determinata la statia
Vf.Omu;

• durata medie a unei depuneri de gheata nu depaseste 24 de

ore;

• durata maxima este de circa 40 de ore in cea mai mare parte a

tarii, iar in zonele montane inalte ea ajungand si la peste 100 de
ore consecutive;
• chiciura tare poate determina ruperea obiectelor pe care s-a
format, de regula, linii de transport a curentului electric de inalta
tensiune, ramuri de copaci, fire telefonice, cabluri de tractiune ale
telecabinelor sau ale teleschiurilor etc.;

Efectele negative produse diferitelor sectoare economice, impun

studierea depunerilor de gheaţă sub toate aspectele, în vederea
determinării sau chiar a eliminării efectelor pe care le-ar putea
produce.

Astfel, exista măsuri corespunzătoare de combatere a efectelor

depunerilor de gheaţă asupra mediului înconjurător care constau
în:
 proiectarea liniilor electrice aeriene pentru
sarcini maxime (vînt maxim, depuneri maxime) pe
baza datelor de observaţie meteorologică privind
depunerile de gheaţă şi caracteristicile vîntului;

alegerea traseului liniilor electrice aeriene,

astfel încît să evite regiunile favorabile formării
chiciurii şi vînturilor puternice, exploatînd avantajele
oferite de teren, respectiv evitarea pantelor şi
coastelor dispuse perpendicular pe direcţia maselor
de aer umede;
 încălzirea preventivă a conductorilor prin
asigurarea unei circulaţii de putere care împiedică
răcirea acestora sub 0oC;

instalarea avertizoarelor de chiciură concepute

pentru a alarma atît la depăşirea greutăţii admise a
conductorului acoperit cu gheaţă, cît şi la creşterea
inadmisibilă a sarcinii ca urmare a depunerilor de
chiciură şi a intensificărilor de vînt;

topirea gheţii formate pe conductoarele liniilor

prin măsuri adecvate;